Flacăra Iaşului, februarie 1969 (Anul 25, nr. 6963-6986)

1969-02-01 / nr. 6963

AMI III. Nr. 65,­33 5IMSA 1­­ 1 FEBRUARIE 1969 4 PAGINI 30 BANI Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P. C. R. şi al Consiliului popular judeţean provizoriu IN INTIMPINAREA ALEGERILOR PENTRU MAREA ADUNARE NATIONALA­­ SI CONSILIILE POPULARE MARTIE Min Ann ups - ralis­­ mini »alt bioioq Veronica Ardelean directoarea Fabricii de antibiotice Iaşi tr-un ritm deosebit de alert. Astfel, de la o producţie globa­lă de circa 13 milioane de lei concretizată în numai 7 sorti­mente de antibiotice, cîte erau Tntr.arfov!li ne târî «#» mnflt.» ■■■■■■■BBBBBBBBBBBBBBHBBMBBB tr-un ritm deosebit de alert. Intr-adevăr, astăzi se poate vorbi de o Industrie chimică ie­şeană, de obiective puternice şi viguroase ale acestei importante ramuri a economiei noastre na­ţionale. Este o ramură absolut nouă la Iaşi, care a cunoscut ritmuri de dezvoltare accelera­te ajungând la sfîrşitul anului 1968 să reprezinte 17,3 la sută din producţia globală industria­lă a municipiului. Apariţia ei pe aceste meleaguri moldovene este rodul politicii de dezvolta­re armonioasă a tuturor jude­ţelor ţării, politică izvorâtă din vastul program de Industriali­zare socialistă a României. Sfîrşitul anului 1955 a marcat apariţia Industriei chimice la Iaşi, prin Intrarea în funcţiune a primului obiectiv — Fabrica de antibiotice. Dar aceasta nu a fost mult timp solitară, lu­na septembrie 1963 aducind cu ea o nouă întreprindere de in­dustrie chimică: Uzina de pre­lucrare a maselor plastice. Şi lucrurile nu s-au oprit aici. La începutul acestui an asistăm cu toţii la pregătirile febrile ce se fac în noua şi moderna Uzină de fibre sintetice In vederea In­trării ei în funcţiune. Trei o­­biective Industriale, trei mari reprezentanţi ai chimiei nou născute pe meleagurile oraşului aşezat pe cele şapte coline. O vie realitate pe care o trăiesc ieşenii, o vie realitate cu mul­te şi profunde semnificaţii so­­cial-economice. In perioada celor 13 ani care au trecut de la intrarea în func­ţiune a Fabricii de antibiotice volumul producţiei a crescut îr.­(continuare in pag a 3-a) MATERIALE EDITATE IN SPRIJINUL CAMPANIEI ELECTORALE In oraşele şi satele judeţu­lui nostru a început difuza­rea materialelor editate de către Comitetul judeţean de partid în sprijinul campaniei (continuare în pag. a 3-a) Reprezentanti de seamă al obştei Conştiinţa de cetăţean a intelectualului Persoana care mă inso­eşte — că are treabă pe la şcoală — cină aude pe cine şi pentru ce caut la Şcoala generală din satul Heci, co­muna Lespezi, se uită lung şi cam dintr-o parte la mine, apoi îmi a­­trage atenţia: — Trebuie să afli dumneata că ai s-o scofi cam anevoie la capăt. — Cum adică ? — Apoi dum­neata socoti că tovarăşul Ion Var­­zaru li omul care să vorbească prea mult despre din­­sul ? Nu, nu ! Des­pre ceea ce fac alţii, dar ii lau­dă de zici că tofi­­i sunt măcar nea­muri... Folosindu-mă de acest prim sem­nal de „atenţie“. Încerc să aflu oile unele din cele ce mă interesează chiar de la acest om care Imi vor­beşte cu căldură şi cu admiraţie despre învăţăto­rul emerit Ion Varzaru, directo­rul Şcolii genera­le din Heci. — Parcă numai eu 11 vorbesc de bine pe director . / Tot satul. Ba chiar toată comuna. Că el nu numai la școa­lă face treabă. Ii — cum să zic eu mai bine ? — fi omul satului, ce mai incolo-încoa­­ce. Cum are ole­cuţă de răgaz, nu­mai ce-1 vezi um­­blind printre ce­tățeni — „bre, cutare, uite ce m-am gîndit eu...“; „bade Toadere, ce-ai zice, '• dum­neata, dacă am face noi asta şi asta..." Sau pe la Consiliul popu­lar al comunei, unde-i vicepreşe­dinte — cite pro­puneri n-a făcut el In legătură cu Infrumuse{area, cu buna gospodărire şi cu cite altele. Dar iată că nici nu ştiu cind am ajuns la şcoa­lă. Localul, con­struit de mai multi ani de către ce­tăţeni prin con­tribuţie voluntară bănească şi in muncă, ne primeş­te cu ospitalitate. Prima impresie pe care ne-o produ­ce interiorul: cu­răţenie desăvirşi­­tă, ordine, intimi­tate. Deşi ne cunoaş­tem mai demult, di­rectorul şcolii e, intr-adevăr, a­­tunci cind trebuie să-mi povesteas­că despre propria activitate, mai zgircit la vorbe. Deși are ce spune. V. Filip (continuare In pag. a 3-a) Şantierul de extindere a C.E.T. Iaşi. Un clişeu , doi mon­tări fruntaşi: Pavel Pintilie (stingă) şi Ion Spinache, care lucrează la montarea acoperişu­lui metalic de la sala maşinilor. La Teatrul Naţional Un nou spectacol Prima reprezentaţie cu piesa „Filoctet" de Sofoc­­le pe scena Teatrului Na­ţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi va avea loc în seara zilei de 7 februarie, ora 19.30. Regia spectacolului a­­parţine lui Aureliu Manea, iar scenografia Margăi Ene. Din distribuție fac par­te : Teofil Vîlcu, Costel Constantin, Virgil Raiciu, Constantin Popa, Ion Schimbischi, Puiu Vasiliu, Sergiu Tudose și Valeriu Bobu. A In pagina a 4-a B Declarafia­­program a guvernului R. S. Cehoslovace ■ Mișcarea grevistă din Italia Alegerea şi însuşirea meseriei act de mare răspundere ■ 0 Opţiune la voia hazardului ■ „Păsări migratoare“ H Pregătirea să devanseze aplicarea noutăţilor în pro­ducţie ■ Practica­ o piatră de încercare pentru elevii liceelor de specialitate şi ai şcolilor profesionale In sistemul general de pregătire a cadre­lor pentru diferitele sectoare de activitate, un loc de seamă îl ocupă liceele de spe­cialitate, învăţămîntul profesional şi teh­nic. Prin funcţia lor socială, de formare a muncitorilor calificaţi şi a cadrelor cu studii medii de specialitate, şcolile cu pro­filul amintit contribuie la înfăptuirea mă­reţelor obiective ale construcţiei sociali­ste. Directivele din aprilie 1968 ale C.C. al P.C.R. privind dezvoltarea învăţămîntului în ţara noastră au stabilit un complex de măsuri care să ducă la ridicarea conti­nuă a nivelului de pregătire teoretică şi practică a elevilor liceelor de specialitate, al şcolilor profesionale şi tehnice. In lu­mina acestor hotărîri, unităţile şcolare ie­şene au ca principală sarcină de realizat pentru anul de învăţămînt în curs, îmbună­tăţirea radicală a activităţii didactice sub toate aspectele, în funcţie de condiţiile specifice existente în aceste instituţii. Astfel, o cercetare întreprinsă cu privire, la modalităţile alegerii profesiei de către actualii elevi ai acestor şcoli, precum şi la cultivarea în rîndurile acestora a dra­gostei pentru meseria aleasă, a subliniat creşterea numărului elevilor care, îndru­maţi de profesorii din şcolile generale, din mediul rural mai ales — uneori continuînd tradiţia familiei — şi-au ales în mod con­ştient viitoarea profesie. Grupuri aproape compacte de tineri din comunele Strunga, Deleni, Ruginoasa sau Podu-Iloaiei urmea­ză în prezent şcoala profesională sau li­ceul de specialitate, convinşi că e mijlocul cel mai direct de a-şi făuri un viitor. Unii dintre aceştia se gîndesc chiar să urmeze la şcoli de grad superior (I.S.E. sau Poli­­­­tehnică), fireşte după ce la bază vor avea o meserie. „O cercetare atentă, ne spune tov. prof. M. Bocuz, de la Liceul economic Iaşi, relevă totodată că un anumit procen­taj de elevi ajung la aceste şcoli drept urmare a nereuşitei lor la liceele de cul­tură generală, sau a hazardului în orien­tarea şcolară, a concurenţei relativ re­duse la admitere ori a hotărîrii pripite a părinţilor care l-au „împins“ să înveţe o meserie, indiferent ce“. Această situa­ţie se răsfrînge şi în modul cum­­învaţă aceştia din urmă: ei acordă, în cazul op­tim, o atenţie prioritară disciplinelor teo­retice, lăsînd pe planul doi studiul specia­lităţii şi pregătirea practică. De aceea cir­ca 10 la sută dintre elevi se dovedesc a fi insuficient de înzestraţi cu aptitudini pen­tru profesia pe care urmează să o prac­tice. Simptomatică este şi situaţia de la şco­lile tehnice post-liceale, unde o mare par­te a elevilor sunt recrutaţi dintre foştii candidaţi la studenţie, unii venind aici doar cu dorinţa de a „migra“ spre facultate. Ceea ce impune un sistem educaţional cu adrese foarte exacte şi cu o metodologie fin diferenţiată, „însăşi munca de selecţie şi educarea profesională din liceele de spe­cialitate, din şcolile profesionale şi tehni­ce — opinează rov. ing. Cornelia Pînzaru, directorul Liceului agricol Iaşi — trebuie hotărît reconsiderată. Ca o soluţie demnă de luat în seamă ar fi utilizarea unor pro­be psihotehnice la admitere şi apoi o acti­­­­vitate susţinută de educaţie de-a lungul­ întregii şcolarităţi în spiritul ataşamentului faţă de meseria aleasă, pentru a forma profilul moral al acestora ca viitori teh­nicieni şi muncitori, buni cunoscători ai profesiunii lor, în stare să participe activ şi conştient la munca productivă şi la viaţa socială. ,,Ce aşteptaţi de la viitorul­ muncitor şi tehnician Cu această întrebare ne-am adresat :tov. Ing. N. Tutoi, şef de şantier la întreprinderea de construcţii Iaşi. Şi iată răspunsul : „Să fie oameni cu deprin­deri practice îndeajuns de formate. Dez­voltarea economiei naţionale, promovarea progresului tehnic-ştiinţific în toate dome­niile de activitate solicită o pregătire şco­lară efectuată cu cel puţin un pas înaintea ritmului aplicării, noutăţilor în producţie". Dotarea din punct de vedere material a şcolilor, nivelul tehnic şi tehnologic al lu­crărilor practice în laborator, în atelierele­­şcoală, pe cîmpul didactic experimental, oferă bune premise pentru atingerea aces­tui obiectiv. In plus, dacă munca practică e pregătită şi desfăşurată pe măsura aş­teptării elevilor, a încrederii lor in teh-­­ nica modernă, dacă le creează satisfacţia unor succese evidente In producţie, ea lo­ dezvoltă interesul pentru profesie, exerci­­tind o influenţă pozitivă asupra întregii activităţi educative. „Pentru aceasta — a subliniat tov. Andone Cumpătescu, director adjunct la Grupul şcolar construcţii Iaşi­­ , profesorii trebuie să dea­ mai mult din timpul lor pentru educaţia profesională a elevilor". S-a constatat nu o dată că acolo unde activitatea practică este slab organizată, unde în cadrul ei tinerii primesc descrieri în loc de demonstraţii, unde lucrările se execută cu scule rudimentare sau au un caracter de rutină, se ajunge nu numai la scăderea nivelului de calificare, ci şi la atenuarea interesului şi dragostei pen-­­ tru profesiune. Problema, de o importanţă vitală, a constituit un subiect de discuţie la o recentă consfătuire consacrată mun­cii educative din liceele de specialitate, şcoli tehnice şi profesionale, unde s-a ac­centuat asupra necesităţii ca laboratoarele Valeriu C. Nesfian (continuare în pag. a 3-a) In Editura politică a apărut . NICOLAE CEAUŞESCU Cuvintare la Ple­nara Consiliului Uni­unii Naţionale a Co­operativelor Agrico­le de Producţie 28 ianuarie 1969. Lucrarea a apărut în­­tr-un tiraj de masă. Bîrlad—Tokio A fost expediat din Bîrlad, cu destinaţia Tokio, un prim lot de rulmenţi axiali. Răs­­punzînd acestei comenzi, fa­brica din Bîrlad a înscris Ja­ponia alături de ceilalţi 44 de clienţi externi­, în rîndul cărora figurează Anglia, Bra­zilia, Bulgaria, India, Iugos­lavia, Franţa, Polonia, R.A.U., Spania, Suedia. In prezent, peste 30 la sută din produc­ţia uzinei bîrlădene este des­tinată exportului. (Agerpres) Care este contribuţia zootehniei în bilanţul cooperativei agricole? Nici o cale deschisă risipei de furaje! După un an în bună parte secetos, cum a fost 1968, pe­rioada de stabulaţie repre­zintă pentru unităţile cu sec­tor zootehnic o adevărată pia­tră de încercare a spiritului gospodăresc. In condiţiile în care în prea puţine locuri s-a putut asigura întreaga bază furajeră necesară e firesc ca principala preocupare a facto­rilor de conducere, specialişti­lor şi tuturor celor care lu­crează în acest sector să fie acum folosirea cit mai chib­zuită a nutreţurilor, aşa incit ele să ajungă pînă la începe­rea păşunatului şi ivirea altor posibilităţi din viitoarea re­coltă. O vizită făcută zilele trecute prin cîteva unităţi ne-a dat prilejul să constatăm că nu peste tot se ţine seama însă de acest imperativ. Ia­­tă-ne la cooperativa agricolă din Cepleniţa. Balanţa furaje­ră este deficitară la toate sor­timentele de nutreţuri. Aceas­tă situaţie nu se datorează exclusiv secetei, aşa cum în­cearcă să ne convingă facto­rii de conducere ai coopera­tivei. In vară, o dată cu îm­bunătăţirea regimului de umi­ditate, s-au creat condiţii fa­vorabile pentru semănatul cul­turilor duble. Asemenea cul­turi s-au însămînţat într-ade­­văr pe o bună suprafaţă nu­mai că ele au fost păşunate în cea mai mare parte de vi­tele cooperatorilor. Din întrea­ga recoltă nu s-a însilozat ni­mic pentru iarnă, ba mai mult nici măcar cele 40 de hectare cu porumb siloz în ogor pro­priu n-au fost folosite inte­gral în acest scop. Aşa se fa­ce că la începutul stabulaţiei cooperativa dispunea de nu­mai 40 de tone de porumb si­loz şi 150 de tone de rogo­­zuri, recoltate şi ele prea tîr­­ziu, cînd, practic, nu mai a­­veau nici o valoare nutritivă. „Tocmai fiindcă cunoşteam si­tuaţia de aici , ne-a infor­mat tov. dr. A. Radomir, di­rector adjunct al Direcţiei a­­gricole judeţene, i-am anunţat pe tovarăşii de la Cepleniţa că pot ridica un surplus de borhot umed de la C.A.P. Bal­­taţi şi 100 tone de sfeclă fu­rajeră de la ferma Dancu a I.A.S. Iaşi. N-au ridicat însă nici un­­ kilogram, după cum n-au ridicat nici tărîţele re­partizate". In pragul stabulaţiei era de aşteptat ca măcar furajele grosiere să fie adunate şi fo­losite cu economie. Cu co­cenii s-a făcut însă părădu­­ială în adevăratul înţeles al cuvîntului. Ei au fost căraţi de pe cîmp abia după ce o mare cantitate fusese depre­ciată sau luase alte destinaţii. Trebuie amintit că deşi uni­tatea are 140 de atelaje şi 2 autocamioane nu s-a reuşit să se transporte nici pînă în pre­zent ştiuleţii pentru furaj din depozitele provizorii de pe te­ren unde sunt expuşi alterării. Despre tocarea cocenilor sau paielor, şi aşa în deficit, nici pomeneală, deşi există o tera­să betonată, special amenajată în acest scop De altfel, nici nu este cu ce, căci singura tocătoare a fost împrumutată încă din vară cooperativei din Cîrjoaia şi lăsată acolo ca şi cînd nu mai era nevoie de ea. Consiliul de conducere de la Cepleniţa (preşedinte­­. Bu­­buruzan) vede cit de repede se topesc stocurile existente dar n'­ mişcă un deget pentru ca măcar acum nutreţurile să fie preparate şi administrate raţional. Nici cooperativa vecină din Scobinţi nu se poate lăuda că are excedent de furaje. Preo­cuparea pentru folosirea gos­podărească a nutreţurilor este însă evidentă. O dată cu sta­­bulaţia s-a trecut şi la prepa­rarea grosierelor. Acum cîtva timp tocătoarea s-a defectat, dar ea a fost urgent reparată şi repusă în funcţiune. Cînd s-a constatat că se întîrziase căratul cocenilor s-au dirijat toate mijloacele de transport la această acţiune. „Acum — ne declara­tov. Ing. Gh. Cos­­tache — la întocmirea raţiilor şi administrarea lor se are în vedere înainte de toate cea mai strictă economie". Pe traseul raidului nostru am oprit şi la G.A.P. Cotnari. Ne amintim că aici se orga­nizau odinioară schimburi de experienţă privind folosirea judicioasă a bazei furajere. După vizitarea locului de de­pozitare a nutreţurilor ne con­vingem că ordinea şi spiritul gospodăresc se menţin pe li­nia aceleiaşi tradiţii. De aici se eliberează cantităţile nece­sare numai pe baza raţiilor stabilite de specialişti. Mai de­parte însă constatăm, contrar C. Grigoraş (continuare în pag. a 3-ai Viticultorii din Cotnari se pregătesc de primăvară De cîteva zile, la cooperativa a­­gricolă de pro­ducţie din Cot­nari au început lucrările pregăti­toare pentru sezo­nul de primăvară în vii şi livezi. După cum ne in­forma tovarăşul Mihai Ungureanu, preşedintele unită­ţii, viticultorii din Cotnari au trecut intens la verifi­catul şi ascuţi­tul aracilor, la transportul spa­­lierilor de beton şi a altor mijloa­ce de susţinere la locul de plantare. Totodată, atela­jele continuă să transporte şi în­grăşăminte natu­rale la cîmp. In ultimele zile au fost cărate peste 300 de tone.

Next