Flacăra Iaşului, februarie 1969 (Anul 25, nr. 6963-6986)
1969-02-01 / nr. 6963
AMI III. Nr. 65,33 5IMSA 1 1 FEBRUARIE 1969 4 PAGINI 30 BANI Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P. C. R. şi al Consiliului popular judeţean provizoriu IN INTIMPINAREA ALEGERILOR PENTRU MAREA ADUNARE NATIONALA SI CONSILIILE POPULARE MARTIE Min Ann ups - ralis mini »alt bioioq Veronica Ardelean directoarea Fabricii de antibiotice Iaşi tr-un ritm deosebit de alert. Astfel, de la o producţie globală de circa 13 milioane de lei concretizată în numai 7 sortimente de antibiotice, cîte erau Tntr.arfov!li ne târî «#» mnflt.» ■■■■■■■BBBBBBBBBBBBBBHBBMBBB tr-un ritm deosebit de alert. Intr-adevăr, astăzi se poate vorbi de o Industrie chimică ieşeană, de obiective puternice şi viguroase ale acestei importante ramuri a economiei noastre naţionale. Este o ramură absolut nouă la Iaşi, care a cunoscut ritmuri de dezvoltare accelerate ajungând la sfîrşitul anului 1968 să reprezinte 17,3 la sută din producţia globală industrială a municipiului. Apariţia ei pe aceste meleaguri moldovene este rodul politicii de dezvoltare armonioasă a tuturor judeţelor ţării, politică izvorâtă din vastul program de Industrializare socialistă a României. Sfîrşitul anului 1955 a marcat apariţia Industriei chimice la Iaşi, prin Intrarea în funcţiune a primului obiectiv — Fabrica de antibiotice. Dar aceasta nu a fost mult timp solitară, luna septembrie 1963 aducind cu ea o nouă întreprindere de industrie chimică: Uzina de prelucrare a maselor plastice. Şi lucrurile nu s-au oprit aici. La începutul acestui an asistăm cu toţii la pregătirile febrile ce se fac în noua şi moderna Uzină de fibre sintetice In vederea Intrării ei în funcţiune. Trei obiective Industriale, trei mari reprezentanţi ai chimiei nou născute pe meleagurile oraşului aşezat pe cele şapte coline. O vie realitate pe care o trăiesc ieşenii, o vie realitate cu multe şi profunde semnificaţii social-economice. In perioada celor 13 ani care au trecut de la intrarea în funcţiune a Fabricii de antibiotice volumul producţiei a crescut îr.(continuare in pag a 3-a) MATERIALE EDITATE IN SPRIJINUL CAMPANIEI ELECTORALE In oraşele şi satele judeţului nostru a început difuzarea materialelor editate de către Comitetul judeţean de partid în sprijinul campaniei (continuare în pag. a 3-a) Reprezentanti de seamă al obştei Conştiinţa de cetăţean a intelectualului Persoana care mă insoeşte — că are treabă pe la şcoală — cină aude pe cine şi pentru ce caut la Şcoala generală din satul Heci, comuna Lespezi, se uită lung şi cam dintr-o parte la mine, apoi îmi atrage atenţia: — Trebuie să afli dumneata că ai s-o scofi cam anevoie la capăt. — Cum adică ? — Apoi dumneata socoti că tovarăşul Ion Varzaru li omul care să vorbească prea mult despre dinsul ? Nu, nu ! Despre ceea ce fac alţii, dar ii laudă de zici că tofii sunt măcar neamuri... Folosindu-mă de acest prim semnal de „atenţie“. Încerc să aflu oile unele din cele ce mă interesează chiar de la acest om care Imi vorbeşte cu căldură şi cu admiraţie despre învăţătorul emerit Ion Varzaru, directorul Şcolii generale din Heci. — Parcă numai eu 11 vorbesc de bine pe director . / Tot satul. Ba chiar toată comuna. Că el nu numai la școală face treabă. Ii — cum să zic eu mai bine ? — fi omul satului, ce mai incolo-încoace. Cum are olecuţă de răgaz, numai ce-1 vezi umblind printre cetățeni — „bre, cutare, uite ce m-am gîndit eu...“; „bade Toadere, ce-ai zice, '• dumneata, dacă am face noi asta şi asta..." Sau pe la Consiliul popular al comunei, unde-i vicepreşedinte — cite propuneri n-a făcut el In legătură cu Infrumuse{area, cu buna gospodărire şi cu cite altele. Dar iată că nici nu ştiu cind am ajuns la şcoală. Localul, construit de mai multi ani de către cetăţeni prin contribuţie voluntară bănească şi in muncă, ne primeşte cu ospitalitate. Prima impresie pe care ne-o produce interiorul: curăţenie desăvirşită, ordine, intimitate. Deşi ne cunoaştem mai demult, directorul şcolii e, intr-adevăr, atunci cind trebuie să-mi povestească despre propria activitate, mai zgircit la vorbe. Deși are ce spune. V. Filip (continuare In pag. a 3-a) Şantierul de extindere a C.E.T. Iaşi. Un clişeu , doi montări fruntaşi: Pavel Pintilie (stingă) şi Ion Spinache, care lucrează la montarea acoperişului metalic de la sala maşinilor. La Teatrul Naţional Un nou spectacol Prima reprezentaţie cu piesa „Filoctet" de Sofocle pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi va avea loc în seara zilei de 7 februarie, ora 19.30. Regia spectacolului aparţine lui Aureliu Manea, iar scenografia Margăi Ene. Din distribuție fac parte : Teofil Vîlcu, Costel Constantin, Virgil Raiciu, Constantin Popa, Ion Schimbischi, Puiu Vasiliu, Sergiu Tudose și Valeriu Bobu. A In pagina a 4-a B Declarafiaprogram a guvernului R. S. Cehoslovace ■ Mișcarea grevistă din Italia Alegerea şi însuşirea meseriei act de mare răspundere ■ 0 Opţiune la voia hazardului ■ „Păsări migratoare“ H Pregătirea să devanseze aplicarea noutăţilor în producţie ■ Practica o piatră de încercare pentru elevii liceelor de specialitate şi ai şcolilor profesionale In sistemul general de pregătire a cadrelor pentru diferitele sectoare de activitate, un loc de seamă îl ocupă liceele de specialitate, învăţămîntul profesional şi tehnic. Prin funcţia lor socială, de formare a muncitorilor calificaţi şi a cadrelor cu studii medii de specialitate, şcolile cu profilul amintit contribuie la înfăptuirea măreţelor obiective ale construcţiei socialiste. Directivele din aprilie 1968 ale C.C. al P.C.R. privind dezvoltarea învăţămîntului în ţara noastră au stabilit un complex de măsuri care să ducă la ridicarea continuă a nivelului de pregătire teoretică şi practică a elevilor liceelor de specialitate, al şcolilor profesionale şi tehnice. In lumina acestor hotărîri, unităţile şcolare ieşene au ca principală sarcină de realizat pentru anul de învăţămînt în curs, îmbunătăţirea radicală a activităţii didactice sub toate aspectele, în funcţie de condiţiile specifice existente în aceste instituţii. Astfel, o cercetare întreprinsă cu privire, la modalităţile alegerii profesiei de către actualii elevi ai acestor şcoli, precum şi la cultivarea în rîndurile acestora a dragostei pentru meseria aleasă, a subliniat creşterea numărului elevilor care, îndrumaţi de profesorii din şcolile generale, din mediul rural mai ales — uneori continuînd tradiţia familiei — şi-au ales în mod conştient viitoarea profesie. Grupuri aproape compacte de tineri din comunele Strunga, Deleni, Ruginoasa sau Podu-Iloaiei urmează în prezent şcoala profesională sau liceul de specialitate, convinşi că e mijlocul cel mai direct de a-şi făuri un viitor. Unii dintre aceştia se gîndesc chiar să urmeze la şcoli de grad superior (I.S.E. sau Politehnică), fireşte după ce la bază vor avea o meserie. „O cercetare atentă, ne spune tov. prof. M. Bocuz, de la Liceul economic Iaşi, relevă totodată că un anumit procentaj de elevi ajung la aceste şcoli drept urmare a nereuşitei lor la liceele de cultură generală, sau a hazardului în orientarea şcolară, a concurenţei relativ reduse la admitere ori a hotărîrii pripite a părinţilor care l-au „împins“ să înveţe o meserie, indiferent ce“. Această situaţie se răsfrînge şi în modul cumînvaţă aceştia din urmă: ei acordă, în cazul optim, o atenţie prioritară disciplinelor teoretice, lăsînd pe planul doi studiul specialităţii şi pregătirea practică. De aceea circa 10 la sută dintre elevi se dovedesc a fi insuficient de înzestraţi cu aptitudini pentru profesia pe care urmează să o practice. Simptomatică este şi situaţia de la şcolile tehnice post-liceale, unde o mare parte a elevilor sunt recrutaţi dintre foştii candidaţi la studenţie, unii venind aici doar cu dorinţa de a „migra“ spre facultate. Ceea ce impune un sistem educaţional cu adrese foarte exacte şi cu o metodologie fin diferenţiată, „însăşi munca de selecţie şi educarea profesională din liceele de specialitate, din şcolile profesionale şi tehnice — opinează rov. ing. Cornelia Pînzaru, directorul Liceului agricol Iaşi — trebuie hotărît reconsiderată. Ca o soluţie demnă de luat în seamă ar fi utilizarea unor probe psihotehnice la admitere şi apoi o activitate susţinută de educaţie de-a lungul întregii şcolarităţi în spiritul ataşamentului faţă de meseria aleasă, pentru a forma profilul moral al acestora ca viitori tehnicieni şi muncitori, buni cunoscători ai profesiunii lor, în stare să participe activ şi conştient la munca productivă şi la viaţa socială. ,,Ce aşteptaţi de la viitorul muncitor şi tehnician Cu această întrebare ne-am adresat :tov. Ing. N. Tutoi, şef de şantier la întreprinderea de construcţii Iaşi. Şi iată răspunsul : „Să fie oameni cu deprinderi practice îndeajuns de formate. Dezvoltarea economiei naţionale, promovarea progresului tehnic-ştiinţific în toate domeniile de activitate solicită o pregătire şcolară efectuată cu cel puţin un pas înaintea ritmului aplicării, noutăţilor în producţie". Dotarea din punct de vedere material a şcolilor, nivelul tehnic şi tehnologic al lucrărilor practice în laborator, în ateliereleşcoală, pe cîmpul didactic experimental, oferă bune premise pentru atingerea acestui obiectiv. In plus, dacă munca practică e pregătită şi desfăşurată pe măsura aşteptării elevilor, a încrederii lor in teh- nica modernă, dacă le creează satisfacţia unor succese evidente In producţie, ea lo dezvoltă interesul pentru profesie, exercitind o influenţă pozitivă asupra întregii activităţi educative. „Pentru aceasta — a subliniat tov. Andone Cumpătescu, director adjunct la Grupul şcolar construcţii Iaşi , profesorii trebuie să dea mai mult din timpul lor pentru educaţia profesională a elevilor". S-a constatat nu o dată că acolo unde activitatea practică este slab organizată, unde în cadrul ei tinerii primesc descrieri în loc de demonstraţii, unde lucrările se execută cu scule rudimentare sau au un caracter de rutină, se ajunge nu numai la scăderea nivelului de calificare, ci şi la atenuarea interesului şi dragostei pen- tru profesiune. Problema, de o importanţă vitală, a constituit un subiect de discuţie la o recentă consfătuire consacrată muncii educative din liceele de specialitate, şcoli tehnice şi profesionale, unde s-a accentuat asupra necesităţii ca laboratoarele Valeriu C. Nesfian (continuare în pag. a 3-a) In Editura politică a apărut . NICOLAE CEAUŞESCU Cuvintare la Plenara Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie 28 ianuarie 1969. Lucrarea a apărut într-un tiraj de masă. Bîrlad—Tokio A fost expediat din Bîrlad, cu destinaţia Tokio, un prim lot de rulmenţi axiali. Răspunzînd acestei comenzi, fabrica din Bîrlad a înscris Japonia alături de ceilalţi 44 de clienţi externi, în rîndul cărora figurează Anglia, Brazilia, Bulgaria, India, Iugoslavia, Franţa, Polonia, R.A.U., Spania, Suedia. In prezent, peste 30 la sută din producţia uzinei bîrlădene este destinată exportului. (Agerpres) Care este contribuţia zootehniei în bilanţul cooperativei agricole? Nici o cale deschisă risipei de furaje! După un an în bună parte secetos, cum a fost 1968, perioada de stabulaţie reprezintă pentru unităţile cu sector zootehnic o adevărată piatră de încercare a spiritului gospodăresc. In condiţiile în care în prea puţine locuri s-a putut asigura întreaga bază furajeră necesară e firesc ca principala preocupare a factorilor de conducere, specialiştilor şi tuturor celor care lucrează în acest sector să fie acum folosirea cit mai chibzuită a nutreţurilor, aşa incit ele să ajungă pînă la începerea păşunatului şi ivirea altor posibilităţi din viitoarea recoltă. O vizită făcută zilele trecute prin cîteva unităţi ne-a dat prilejul să constatăm că nu peste tot se ţine seama însă de acest imperativ. Iată-ne la cooperativa agricolă din Cepleniţa. Balanţa furajeră este deficitară la toate sortimentele de nutreţuri. Această situaţie nu se datorează exclusiv secetei, aşa cum încearcă să ne convingă factorii de conducere ai cooperativei. In vară, o dată cu îmbunătăţirea regimului de umiditate, s-au creat condiţii favorabile pentru semănatul culturilor duble. Asemenea culturi s-au însămînţat într-adevăr pe o bună suprafaţă numai că ele au fost păşunate în cea mai mare parte de vitele cooperatorilor. Din întreaga recoltă nu s-a însilozat nimic pentru iarnă, ba mai mult nici măcar cele 40 de hectare cu porumb siloz în ogor propriu n-au fost folosite integral în acest scop. Aşa se face că la începutul stabulaţiei cooperativa dispunea de numai 40 de tone de porumb siloz şi 150 de tone de rogozuri, recoltate şi ele prea tîrziu, cînd, practic, nu mai aveau nici o valoare nutritivă. „Tocmai fiindcă cunoşteam situaţia de aici , ne-a informat tov. dr. A. Radomir, director adjunct al Direcţiei agricole judeţene, i-am anunţat pe tovarăşii de la Cepleniţa că pot ridica un surplus de borhot umed de la C.A.P. Baltaţi şi 100 tone de sfeclă furajeră de la ferma Dancu a I.A.S. Iaşi. N-au ridicat însă nici un kilogram, după cum n-au ridicat nici tărîţele repartizate". In pragul stabulaţiei era de aşteptat ca măcar furajele grosiere să fie adunate şi folosite cu economie. Cu cocenii s-a făcut însă părăduială în adevăratul înţeles al cuvîntului. Ei au fost căraţi de pe cîmp abia după ce o mare cantitate fusese depreciată sau luase alte destinaţii. Trebuie amintit că deşi unitatea are 140 de atelaje şi 2 autocamioane nu s-a reuşit să se transporte nici pînă în prezent ştiuleţii pentru furaj din depozitele provizorii de pe teren unde sunt expuşi alterării. Despre tocarea cocenilor sau paielor, şi aşa în deficit, nici pomeneală, deşi există o terasă betonată, special amenajată în acest scop De altfel, nici nu este cu ce, căci singura tocătoare a fost împrumutată încă din vară cooperativei din Cîrjoaia şi lăsată acolo ca şi cînd nu mai era nevoie de ea. Consiliul de conducere de la Cepleniţa (preşedinte. Buburuzan) vede cit de repede se topesc stocurile existente dar n' mişcă un deget pentru ca măcar acum nutreţurile să fie preparate şi administrate raţional. Nici cooperativa vecină din Scobinţi nu se poate lăuda că are excedent de furaje. Preocuparea pentru folosirea gospodărească a nutreţurilor este însă evidentă. O dată cu stabulaţia s-a trecut şi la prepararea grosierelor. Acum cîtva timp tocătoarea s-a defectat, dar ea a fost urgent reparată şi repusă în funcţiune. Cînd s-a constatat că se întîrziase căratul cocenilor s-au dirijat toate mijloacele de transport la această acţiune. „Acum — ne declaratov. Ing. Gh. Costache — la întocmirea raţiilor şi administrarea lor se are în vedere înainte de toate cea mai strictă economie". Pe traseul raidului nostru am oprit şi la G.A.P. Cotnari. Ne amintim că aici se organizau odinioară schimburi de experienţă privind folosirea judicioasă a bazei furajere. După vizitarea locului de depozitare a nutreţurilor ne convingem că ordinea şi spiritul gospodăresc se menţin pe linia aceleiaşi tradiţii. De aici se eliberează cantităţile necesare numai pe baza raţiilor stabilite de specialişti. Mai departe însă constatăm, contrar C. Grigoraş (continuare în pag. a 3-ai Viticultorii din Cotnari se pregătesc de primăvară De cîteva zile, la cooperativa agricolă de producţie din Cotnari au început lucrările pregătitoare pentru sezonul de primăvară în vii şi livezi. După cum ne informa tovarăşul Mihai Ungureanu, preşedintele unităţii, viticultorii din Cotnari au trecut intens la verificatul şi ascuţitul aracilor, la transportul spalierilor de beton şi a altor mijloace de susţinere la locul de plantare. Totodată, atelajele continuă să transporte şi îngrăşăminte naturale la cîmp. In ultimele zile au fost cărate peste 300 de tone.