Flacăra Iaşului, mai 1970 (Anul 26, nr. 7348-7372)

1970-05-30 / nr. 7371

. virinli care înting vitregiile naturii Adevăraţii oameni fii dan mina \mm\m Comunicatele meteorologice vorb­esc de cîteva zile despre soare. L-am aş­teptat zile in şir şi iată că, în sfirşit, îl vedem din nou strălucind pe bolta cerească. Nu ne-a părăsit însă gîndul că albiile unor rîuri mai poartă încă ape învolburate, că mii de hectare de pămînt roditor mai suportă povara inundaţiilor, că mii de case în care oamenii erau fericiţi s-au prăbuşit sa­tanic ... Soarele e acelaşi, insă oamenii îl privesc altfel, cu speranţa celui ca­re aşteaptă puteri noi izvorînd din propria lui natură. Fără margini este — la noi în ţară — această forţă a naturii umane. E suficient să privim numai o picătură din ea, numai o frîn­­tură din mişcarea ei maiestuoasă ca să ne convingem. Duminică, 24 mai, s-a lucrat în aproape toate întreprin­derile din ţară. S-a lucrat şi la f­abri­­ca de antibiotice din Iaşi. Ploua, era frig, iar comunicatele meteorologice nu vorbeau despre soare. In ziua a­­ceea mulţi au venit la lucru cu um­bre în priviri. LINA TINCA, muncitoare : Ploaia ne-a întristat. Mă întrebam : cînd vor mai izbuti să refacă oamenii ceea ce au pierdut? A fost un moment greu, pentru toţi, dar ne-am apucat de lu­cru şi trebuie să spun că aşa cum s-a lucrat duminică, nu ţin minte să se­ fi lucrat vreodată. Ing. CONST. FILIPOVICI: Şi la noi, în sectorul de produse galenice, s-a văzut un interes cu totul deosebit. Dacă în alte zile mai lipsea cîte u­­nul sau altul se învoia pentru rezol­varea unor interese personale, de da­ta aceasta n-a fost nici o absenţă. De asemenea, grija pentru calitate a fost excepţională. Din calcule rezultă că în seectorul nostru planul de producţie pe o zi a fost depăşit cu circa 10 la sută. MARIA GHEORGHIU, muncitoare! Noi ne-am angajat să lucrăm trei du­minici fără plată, dar dacă este nevoie vom lucra în mai, multe zile de re­paus. In ziua aceea, în sectoarele în care de regulă nu se lucrează duminica, oamenii au dat peste 100 000 de fla­coane de antibiotice care provin din îmbunătăţirea indicilor de fermenta­ţie, din creşterea randamentului la ex­tracţie, din econom­i'­e • ambalaje, din dăruirea unei zile de muncă. CONSTANTIN Alt. „mc, operatori Eu m-am hotărît să lucrez 8 zile din concediul de odihnă în folosul celor sinistraţi. Ing. FIL­IP DOGARU, şeful serviciu­lui organizarea producţiei şi a muncii, împreună cu alţi patru ingineri şi un tehnician din serviciul nostru ne-am hotărît să lucrăm 6 zile din concediul nostru de odihnă. Desigur nu la bi­­rou. Noi am dori să-i ajutăm pe sinis­traţi să-şi refacă gospodăriile. PETRU DOROHOI, maistru: Suntem­ vreo şase în sectorul de întreţinere—­­lăcătuşi, sudori, care ne-am hotărît să mergem oriunde va fi nevoie de aju­torul nostru. Noi ştim mai multe me­serii. Vasile Moraru, de exemplu, este şi lăcătuş, şi forjor, şi sudor. Putem aduce o contribuţie însemnată în mul­te sectoare care au nevoie de ser­viciile noastre. Și pentru ca în fabri­ca noastră lucrările de revizie gene­rală, programate pentru 15 iunie — 10 iulie să nu sufere, noi am început de pe acum să executăm unele din acestea, îneît, dacă va fi nevoie de noi în perioada de revizie, să putem pleca, iar cei cinci care vor răm­îne în fabrică să poată face fată celorlalte lucrări. In aceste zile observ că toti muncesc cu mai multă conştiinciozi­tate. C­înd intru în atelier dimineaţa, atmosfera de lucru e alta decit pînă acum. Mai multă răspundere, mai mul­tă seriozitate, oamenii sînt mai gravi tot ceea ce spun şi în tot ceea ce fac. La orice control nu am motive să vin cu vreo observaţie. LUCIA MIHALACHE, muncitoare : In zilele de repaus, atunci cînd nu lu­crăm în fabrică sau în concediul de odihnă aş vrea să naorg într-un sat, să ajut pe sinistrat. Sînt tînără, să­nătoasă, particip­a l­­a pregătirea pre­militară şi aş dori foarte mult să fiu de folos oamenilor necăjiţi. In orga­nizaţia U.T.G. noi am vorbit despre aceasta şi mulţi tineri din fabrica noastră sînt hotărîţi să meargă acolo unde este nevoie. TEODOR HANGANLI, sudor : greu­­tătile prin care trece ţara acum tre­buie să fie suportate de noi toţi, nu numai de unii. E mai uşor să ieşim din nou la drum neted, dacă vom pu­ne umărul cu toţii. Am o fetiţă în clasa a VI-a, care mi-a spus : „Du-te, tată, acolo unde au fost inundaţii şi dacă se întîmplă să vie iar apă mare, să ai grijă de copii, în primul rînd de copii*. Eu ce să mai spun ? Sper că n-o să mai vie ploi aşa de mari şi vom putea reface totul cît mai re­pede. Fac parte dintr-o brigadă pre­gătită în orice moment să participe la refacerea întreprinderilor calamitate. ION HULUBEI, lăcătuş: Cunosc mul­te localităţi din Transilvania, din cele inundate, am făcut armata acolo.-­­Cînd le-am văzut la televizor, nu le mai re­cunoşteam. Trebuie să le facem mai frumoase decît au fost, împreună cu brigada, din care fac şi eu parte, aş­tept cu nerăbdare ziua cînd ne vom putea aduce contribuţia la refacerea întreprinderilor distruse. Fină atonei muncim înzecit aici. Toţi cei care ne-au vorbit despre munca şi gîndurile lor nu ne-au spus că au fost eroi sau că ar dori să fie eroi. Ne-au spus doar că, fiind oa­meni ai acestei ţări socialiste, trebuie să se comporte ca adevăraţi oameni. Cuvintele mari au lipsit. Au fost cu­vinte obişnuite şi nu numai încărcătu­ra lor emoţionala le dădea­ relief. MARIA GILIGOR, preşedinta comi­tetului sindicatului: Am­ renunţat la excursii şi la premii. Banii primiţi cu prilejul decernării diplomei de între­prindere evidenţiată pe ramură i-am dat în folosul sinistraţilor. Tot pentru ei am dat salariile pe o zi sau pe o lună. Pînă la sfîrşitul anului se va strînge suma de 1 130 000 de lei. Ing. AUREL MIHALACHE, secretarul comitetului de partid: Pentru sinis­traţi vom da şi sînge. Foarte simplu, oamenii vor da şi singe, nu numai muncă şi bani. Dar ce este sîngele ? Aş vrea să cred că reprezintă certitudinea în capacitatea oamenilor din patria noastră de a-şi da mîna în clipele cele mai grele, pentru ca toţi să păşească sub bolta senină la fel de puternici, la fel de mîndri, la fel de încrezători în viabi­litatea realităţilor socialiste româneşti. V. GHEORGHIEJ Aspect dintr-un laborator de la Fabrica de antibiotice, un clişeu : laborantele Elena Troncan, Emilia Brînzan şi Sofica Bîrnoveanu, în timpul efectuării unor determinări. Foto: Ov. spirtu Pe pămînturile de unde apa s-a retras oameni de prin părţi­le Cozmeştilor, Mogoşeş­­tilor, Hălăuceştilor, Mir­­ceştilor au văzut de mul­te ori Siretul furios. Tocmai de aceea, în pri­mele zile însorite ale a­­cestei primăveri, nume­roşi cooperatori din localităţile amintite au contribuit la consolida­rea unui dig în dreptul Hălăuceştilor. Ei aveau certitudinea că bătrînul rîu nu-l va putea stră­punge, astfel că în să­p­­tămînile ce au urmat şi-au continuat liniştiţi munca la arat şi însă­­mînţat, la prăşit, bucu­­rîndu-se cum prind via­ţă începuturile unei noi recolte. Dar, descărcări­le impresionante de nori, în amonte de Paşcani, au neliniştit serios Siretul. Puhoiul de ape creştea, creştea neîncetat, rapid de ameninţător. La un moment dat, în dreptul Hălăuceştilor, apele au ieşit masiv din albie, au spart dintr-o lovitură di­gul, dînd năvală peste culturi. .Digul — făcut după situaţiile cunoscute din anii anteriori — s-a dovedit prea slab, n-a putut acum să reziste fu-' riei apelor, ne-a spus tov. Gh. Zvonenschi, se­cretarul comitetului co­munal de partid. In cîte­va ore, sute de hectare de pămînturi cultivate şi necultivate au ajuns sub ape. Pagube ca cele prici­nuite de această inundaţie n-au mai avut gospoda­rii de prin părţile locu­lui". După cîteva zile apele Siretului parcă s-au mai liniştit. Oamenii aştep­tau cu nerabdare să trea­că din nou la arat şi se­mănat şi erau gata să intervină cu toate mij­loacele pentru a grăbi e­­vacuarea apei. „Eram pe cîmp, în luncă, împreună cu preşedintele coopera­tivei agricole şi cu alţi oameni — ne spunea se­cretarul comitetului co­munal de partid — cînd deodată vedem că în re­tragere spre matcă, ape­le revărsate îşi croiesc La Hălăuceşti drum către alte semănă­turi neafectate de inun­daţii. A fost dată alar­ma. Trebuia barată ne­apărat calea apelor ce puneau în pericol cultu­rile de pe întinse supra­feţe ". Alături de secretarul comitetului comunal de partid, de preşedintele unităţii, numeroşi ţărani cooperatori, printre care Joje Petrila, Ludovic Pleşca, Adam Clopoţel au cărat saci cu pămînt prin apa ce le trecea de brîu şi după o zi de muncă încordată, în apa rece, victoria a fost de partea lor. Au muncit din răsputeri salvînd re­colta de pe circa 100 de hectare. In zilele următoare pe pămînturile neinundate, ţăranii cooperatori din Hălăuceşti, în frunte cu comuniştii, au pornit o adevărată ofensivă împo­triva buruienilor. In bri­gada lui Emil Niculăeş se aflau — în medie — la prăşi '.!', sfeclei de •/. har 215 târţap c300p.erj.tQfL Participare masivă la treabă s-a înregistrat în toate brigăzile cooperati­vei agricole. Numai într-o singură zi, de exemplu, aici au fost prăşite ma­nual 175 de hectare cu di­ferite culturi. Terenurile ce s-au eli­berat de a­pe şi au prins a se zvînta au fost luate şi ele cu asalt de meca­nizatori şi cooperatori. T­nde s-a putut lucra me­canizat, s-a lucrat meca­nizat, unde nu, manual. Am văzut aici, la Hălă­uceşti, pe terenurile de pe prima terasă din lunca Siretului cum se plantau cartofi şi cu mijloacele mecanizate şi manual. Timpul destul de înaintat nu permitea nici o întîr­­ziere cu recuperarea ră­­mînerilor in urmă. „Co­operativa agricolă — ne spunea tov. Gh. Zvonen­schi — şi-a procurat se­minţele necesare pentru a fi reînsămînţate toate su­prafeţele lovite de inun­daţii. In fiecare zi, cimpul este împînzit, la executa­rea diferitelor lucrări de sezon, de peste 700 de ţă­rani cooperatori, înaintăm rapid şi bine cu toate lu­crările". In discuţiile pe care le-am avut cu tov. Ion Chica, preşedintele unită­ţii, cu numeroşi coopera­tori, aceştia ne-au vorbit despre largul ecou pe ca­re l-a avut şi aici, la Hă­lăuceşti, proiectul progra­mului judeţean de gos­podărire a apelor. In pro­iectul amintit sunt prevă­zute lucrări care vor apă­ra, pe viitor, de furia a­­pelor, pămînturile situate în lunca Siretului. Gb. mUAUS Min. şi fapte !. Viiturile, inundaţii­le au provocat şi dis­trugeri ale instalaţiilor e­­lectrice. In raza de acti­vitate a întreprinderii de reţele electrice Iaşi au fost afectaţi 8 km. reţea de înaltă tensiune, 5,5 km. reţea de joasă tensiune de distribuţie şi peste 300 de abonaţi casnici. Va­loarea totală a pierderilor s-a ridicat la 230.000 de lei. Salariaţii I.R.E. Iaşi au prestat, pentru remedie­rea stricăciunilor, 2100 on­ ore, dind dovadă de abnegaţie şi operativita­te. Eforturi deosebite au fost depuse la linia de 20 K­V Breazu. S-a lucrat încontinuu 30 de ore pentru consolidarea stil­­pilor care alunecau o dată cu pămintul. In unele zo­ne ale oraşului Paşcani, precum şi in satul Moţca, electricienii au lucrat fără întrerupere 72 de ore. Merită evidenţiaţi pentru dăruirea cu care au muncit la înlăturarea defecţiunilor electricie­nii : I. Tom­a, Gh. Cio­­banu, D. Soroceanu — de la Centrul rural Iaşi, Gh. Jipa, D. Guraliuc, C. Rădeanu şi maistrul C. Petrovici — Paşcani, I. Ioniţă — Tg. Frumos, T. Tibriciuc şi maiştrii C. Todireanu, J. Marele — Secţia de distribuţie Iaşi. • Inundaţiile au afec­tat drumuri comunale, judeţene. Numai la drumu­rile judeţene s-au produs pînă acum pagube în va­loare de 460.000 de lei. Direcţia judeţeană de dru­muri ne informează că s-au luat cu repeziciune măsuri pentru refacerea porţiunilor afectate de ca­lamitate. Au şi fost trans­portate 1.000 tone de piatră, la refacerea căilor rutiere lucrînd 80 de oa­meni. • Grija pentru sănăta­tateg Bomulaţiei din zottele calamitate ale judeţului se manifestă şi prin măsurile luate pentru prevenirea a­­pariţiei unor îmbolnăviri. Direcţia sanitară judeţea­nă a organizat acţiunea de vaccinare în masă a popu­laţiei din aceste zone. Au fost efectuate pînă acum peste 25.000 de vaccinări antitifice, a fost făcută profilaxia hepatitei epide­mice la copii, distribuin­­du-se peste 1.000 de fiole de gamaglobulină etc. FLACĂRA VASULUI PAGINA 3* La Tuţora, rănile încep să se cicatrizeze D­eşi în acest sfirşit de mai drama­tic, soarele a reînceput să in­tre în drepturile-i fireşti, Prutul în­cearcă, aici în marginea Ţuţorei şi a Oprişenilor, ca şi Jin­a în mar­ginea Chi­per­eşti­­lor, ultimele sale zvloniri. Dar e tot mai limpede că oamenii l-au în­vins. A fost însă o luptă grea, pe viaţă şi pe moar­te, în care s-au e­­videnţiat din nou frumuseţea mora­lă a românului, spiritul lui de so­lidaritate patrioti­că, socialistă cu semenii. Am poposit în două rînduri în mijlocul ţuţoreni­­lor. Am poposit şi atunci cînd apele învolburate mătu­rau totul în cale, cînd oamenii se o­­puneau cu încăpă­ţînare oboselii, renunţării, am po­posit şi acum cînd stihiile naturii s-au închinat în faţa oamenilor noştri. Strimul Ilie Bogdan îşi şterge frun­tea plină de sudoare. Ne pri­veşte tăcut, apoi un zîmbet, un zîm­­bet de fericire îi luminează faţa. A­­lături de el, alţi oameni. La fel cu tîmplele albite: Ion Mancă, Dumi­tru Dan. Toţi, sau aproape toţi bă­­trînii satului s-au constituit într-o e­­chipă. — Nimeni nu trebuie să stea a­­cum cu braţele încrucişate, afirmă hotărît Ilie Bog­dan. Nimeni. Tot ce e suflare ome­nească matură la Ţuţora a ieşit la muncă. Toţi mun­cesc pentru a refa­ce stricăciunile produse de apă. Intr-adevăr, se munceşte cu mai multă dăruire ca de obicei. Fiecare om de pe melea­gurile Ţuţorei ştie că munca lui în­seamnă acum mai multe cantităţi de produse la hectar, înseamnă mai multă pîine. Ţara are nevoie de pîi­ne. Apele au dis­trus întinse su­prafeţe agricole ocupate cu culturi care nu vor mai putea lega rod în acest an şi orice petec de pămînt ce poate fi recuce­rit trebuie făcut să producă. La Cotul lui Ti­­maru, cum îi spun localnicii, sînt pre­zente la muncă şa­se echipe, aproa­pe 70 de oameni, care lăsînd lopa­ta şi cazmaua au prins în braţe coasa. Alături de cosa şi alţi zeci de oameni plantează în grădina de le­gume ardei gras şi gogoşari sau întreţin răsadurile şi prăşesc roşiile. Mecanizatorii conduşi de Nico­­lae Romaşcu sunt gata de asalt. Tractoarele au cu­plate semănători­­le, cultivatoarele, toate agregatele trebuincioase pen­tru fiecare lucra­re. Se aşteaptă doar zvîntarea te­renului, dar pe unde se poate lu­crul­a şi început­­ările inun­daţiilor în­cep să se cicatrizeze. La Vladnic, oame­nii au ridicat în P, B fata apelor dez­lănţuite un puter­nic obstacol. Di­gul a rezistat. A­­pele s-au retras. Insă 14 hectare cultivate cu car­tofi au fost inun­date. Evacuarea apei cere muncă. In dig trebuie să­pate canale de scurgere. S-au pus in funcţiune şi motopompele, as­­persoarele. Zi şi noapte, mecanicii de pompă Con­stantin David şi Constantin Her- CARNET DE REPORTER ghelegiu stau de veghe la scurge­rea apelor. Pe al­te 533 de hectare se efectuează a­­celeaşi operaţii. Inginerul agro­nom Nicolae Cio­­cîrlan şi Aurel Neamţu, preşedin­tele cooperativei agricole, contro­lează, cit îi ziua de mare, petec cu petec de pămînt pentru a vedea unde se poate in­tra la lucru. La­­Soţul lui Timaru se î­nsâmînţează cartofi pe încă două hectare. La Oprişeni, pe 28 de hectare s-a pu­tut trece la însă­­mînţatul porum­bului şi tot aici s-a efectuat prima praşilă la floarea­­soarelui pe 73 de hectare. Oprişene­gii sunt recunoscuţi pentru hărnicia lor. Petru Pîrvan, Constantin Tof­an, Marin David sunt doar cîteva nume. Jenică Costea, unul din mulţii gospodari din O­­prişeni, omul pe care cu cîteva zi­le în urmă l-am găsit pe dig, ală­turi de zeci de bărbaţi şi femei aflaţi în lupta cu apele, nu pare de loc sleit de puteri, deşi vîrsta ar în­cerca să spună alt­fel. E şi acum pre­zent acolo unde este nevoie. — Vom avea şi timp de odihnă, ne spune tovară­şul Costea. Dar mai bună e odih­na alunei cînd ştii că bucatele ţi-s asigurate. La Chipereşti, oamenii ce au fost loviţi In chip nemilos de stihiile naturii au cuprins acum dealurile, e­­fectuînd lucrări de întreţinere la via cooperativei. Atmosferă de muncă e peste tot la Ţuţora. La con­­siliul popular se stabilesc măsuri pentru reînfrumu­­seţarea localităţii.. — Veniţi la Ţu­ţora peste două săptămîni, ne in­vită Ionel Bogdan, primarul comunei. Veţi vedea dru­murile puse la punct, trotuarele, noi, casele prime­nite. Veţi vedea Hori, fiori multe, inimoase. Aşa ştiu oame­nii din Ţuţora să răspundă la che­marea partidului. L­a despărţi­rea de oa­menii harm­­ici din a­­ceste locuri ne în­ tîmpină aceeaşi fetiţă, Mariana Bogdan, — elevă în clasa întîi — care cu cîteva zi­­le în urmă în ore­le acelea grele e­­ra de „planton“ la consiliul popular. — Mata ai rîu de mine în ziar ? — Nu. Am scris că eşti o fe­tiţă isteaţă. — Dacă-i așa, alunei poftim o floare. Andrei BRATEI Fapte de vitejie. Fapte de eroism Zile de grea încercare. Săptămînile in care­­stihiile dezlănţuite ale naturii s-au ridicat cu furie devastatoare au prilejuit o impresionantă manifestare a curajului, a eroismului, a înaltei conştiinţe moral-politice. Pe acest cîmp al bătăliei cu natura înverşunată şi-au înscris nu­mele, într-o emoţionantă epopee a dăruirii şi dîrzeniei, zeci de mii de militari, ostaşi neînfricaţi ai bravei noas­tre armate l­a Grozeşti, nume ca cele ale caporalului Gheorghe Mititelu, sergentului Mihai Iatan, căpitanului Gheorghe Ghiţă, soldaţilor Augustin Costea, Ilie Croitoru, Ioan Cioioc şi ale altora asemenea lor, vor răm­îne adine întipărite în conştiinţa oamenilor. Aceasta va constitui un prinos de adincă mulţumire şi recunoştinţă pentru sprijinul neprecupeţit acordat în lupta cu apele Prutului dezlănţuit. Alături de bravii ostaşi ai armatei noastre şi-au pus în lupta cu stihiile naturii toată puterea braţelor şi pri­ceperea minţii, lucrători ai miliţiei. Plutonierul Dumitru Liciu, maiorul Gheorghe Zaharia şi sergentul major Ion Dascălu sînt doar cîţiva dintre lucrătorii de miliţie care, urind de masă, de odihnă, au fost prezenţi şi şi noapte şuvoaiele dezlănţuite amenin­datorie, acolo unde ia vieţi omeneşti. Acum, cînd apele s-au liniştit ei sînt tot la datorie! Alături­ de cetăţeni localităţilor calamitate muncesc aceeaşi dăruire la înlăturarea urmărilor inundaţiilor. Foto : G. PAUL cu

Next