Flacăra Iaşului, mai 1971 (Anul 27, nr. 7656-7681)

1971-05-05 / nr. 7659

lui mare, dia pag. 14 Părtidul comuniștilor români este r­ulta­tul dezvoltării obiective a societății noas­tre, al luptei poporului nostru, al apariţiei şi dezvoltării mişcării muncitorești. El a fost întotde­un­ă avangerdd dh­isei ritur­eitoare, detaşamentul înaintat şi tranştient ai glo­riosului nostru popor. căr® l-a recunos­cut şi îl recunoaşte ca demn şi consecvent apă­rător al intereselor sale, conducător neîn­fricat pentru binele şi fericirea patriei. Stimați tova­rofi, Pentru destinele referte­ ale României, factorul de cea mai mare importanță, cu profunde şi multiple consecinţe, l-a consti­tuit formarea şi dezvoltarea clasei munci­toare in cea de a doua jumătate a veacu­lui trecut. încă de la naşterea sa, clasta muncitoare s-a afirmat ca forţa cea mai înaintată a societăţii, a cărei misiune istorică era de a făuri pe pămîntul patriei noastre o orîn­­duire fără clase antagoniste, liberă de ex­ploatare, în care poporul să fie stăpini p­e destinele sale. De apariția proletariatului industrial sîrli strîns legate dezvoltarea mișcării muncito­rești, pe făgașul luptei de clasă conștiente, împotrivă burgheziei şi pentru răspindirea ideilor socialiste. Mişcărea muncitorească din Românitl a apărut şi s-a maturizat că parte integrantă a mişcării muncitoreşti internaţionale, adli­­cîndu-şi o contribuţie de preţ la lupta ge­nerală a proletariatului împotriva adpifctis­­m­ului. Reprezentanţii mişcării socialiste au de­pus, în acelaşi timp, o susţinută activitate în domeniul analizei teoretice a realităţii social-economice şi peitrste din România în vederea stabilirii sarcinilor de ordin tactic ate social-aeritocreţiei. Multe cintre puncte­le de vedere ale socialiştilor cu privire la structura şi dispunerea forţelor de clasă din ţara noastră, la procesele dezvoltării isto­­nom­ice, la fizionomia şi esenţa partidelor politice, puncte de vedere elaborate ade­sea intr-o polemică ascuţită cu exponen­ţii ideologiei şi claselor dominante, vădesc o orientare justă, situindu-se, în contextul vremii, pe poziţiile cele mai înaintate ale gîndirii social-politice din România. Paralel cu activitatea pe tărîm ideologic, mişcarea muncitorească s-a afirmat cu deo­sebită pregnanţă in lupta dintre muncă și capitol. Ultimele decenii ale seteului al XlX-lea cunosc afftpie acțiuni greviste, care impuneau tot mai mult prezența clasei mun­citoare in viață sacială românească. Crearea, în annul 1893, a Partidului So­cial-Democrat al Muncitorilor din România a încununat o întreagă etapă de dezvoltare a mișcării murtei taiteții și a răspindirii rhar­­xismului in țară noastră,­­ marcat uri nou păs p­e calea organizării proisteriulului și a luptelor sale împotriva expigătârii. Mardind prim­eipalele momente ale dez­­vârtârii mișcării muncitorești după crearea P.S.D.M.R., vorbitorul a ă fă tat câ ideile Mării Revoluţii Socialists ■ diri Octombrie vic­torioase ţi formarea prim­tului stat socialist din lume du raScân­t adine conştiinţă ate sei muncitoare şi ă celem­aiţs mase populare, râsunînd ca o chemare înflăcărată la rea­lizarea speranţelor şi aspiraţiilor lor de li­bertate şi progres, de eliberare de Sub ju­­gul social şi h­aționiăl. In anii 1918­-1921, in România s-a dezvol­tat un puternic avânt revoluționar determ­i­­innt de agravarea contradicţiilor social-eco­­noficie­ și politic,« ale regimului burghero­­moşieresc. In această perioadă, au crescut In mod considerabil forţa şi fătul proieferta­­tului in viaţa sotial-politice, capac­tatea lul de a se situă în avangarda mişsărilor pro­gresiste şi revoluţionare. Lupta oamenilor muncii pentru rezarvărea democratică a mâriior pietoierice ale ţârii, pentru o viaţă mai bună, luăse o ămplăară fără prece­dent. Avunţul revoluţionar a culmu­inat cu greva generală din toamnă anului 1920, care a cuprins pentru primă oară întregul proletariat român m­ iuţită împotriva clase­lor exploatatoare. Prin amploarea și com­bativitatea sa revoluționară, grevă generala a fost cel mai important moment din Istoriei luptelor de clasă din România acelor ani, a zguduit din temelii întreg edificiul regi­mului burghezo-moșieresc. Acțiunii« desfâșurăte de olds« muncitoa­re, in penedda ăvirifului r*vcA.iți»r­ăr, inffîri­­gerea grevei gfbnerale din 1926, du scos în evidență insă netesitatea creafil unui pârtid revolutionar, capabil să organizeze și să conducă prafeteriatul in lupta pen­tru irideplinirea misiunii sale istorice. In intensă activitate ideologică, desfăşu­rată prin a fiitól® iri presa de partid, in dezbateri, Ia îritîlriiri!« organizaţiîior parti­dului socialist şi sindicatelor, să cristaliza ideea câ făurirea partidului comunist nu se reducea lă o simplă afiliere la Inter­naţională a lll-a, cî ea impunea profunde transformări în viaţa partidului nou efect. In întreaga lui activitate, In acest sens. «o* răi ..socialismpri, organ «I partidului so­cialist, consemn« în nu­mâM . din 24 fe­bruarie 1921 : „Un partid nu devin® comu­nist nici numai pentru c# îşi schimbă mu­mele şi nici rtumăi pentru câ acceptă anu­mite directive. Uri partid devine comunist de­ abid cirid «I îşi schimbă structura şi tipul de organizare, cîrid, diritr-un partid de câtizgriţi ■ anonimi, el devine un partid de protetări aleşi, convinşi, conştienţi, încer­­caţi in luptă şi capabili să reziste la luptă și să conducă măsele rftori lă atac. Cu alte cuvinte, transformarea­ unui partid muncitoresc oarecare iritr-un partid comu­nist nu depinde de o hotărire de con­gres său de o Schimbăre de titlu. Această trărisform­are pocite fi culeasă numai te ca­pă­tu! unui proces lung, răscolitor și crmnic­". Conferința grupurilor comunist® din mar­tie 1921, de la Ieși, a respins comicaptîfi*­ultăr­ei priterite sectore cár® cereau ca gru­purile comuniste să proclame ele crearea partidului comunist. Conferința a precizat că sarcină grupărilor comuniste era de a milita în interiorul partidului socialist pen­tru a sprijini transformarea lui in partid co­munist. Convocarea, la 8 Mai 1921, a Congresului partidului socialist şi transformarea sa in partid comunist a reprezentat voinţa una­­nifm­ă a celor peste 100 000 de membri ai partidului, a întregii clase mulțăitoare d­rin România, fee ia primii pași pe arena istoriei, parti­dul a desfășurat o luptă «toică iri slujba patriei, ăfiîindu-se permanent iri fruntea pre­sei«­, pe care le-ă mobilizat și condus cu fermitate spre realizarea celor mai nobile ţeluri de civilitn­ie Şi progres. Așa cum a­­rătă tovarășul NIGQIAE CEAUȘESCU . ro­­:­­odată in România m­­ă eîm­sfăt tfri ăH partid politic cu o istorie atft de bogată și glo­rioasă, tare Să fi lupt« cu abnegație și «A fi rsofitat o ti tea pentru fericirea poporu­lui român, pentru măreția națiunii noastre". Mu­ltirid de la infiirtjarea sa pentru re­zolvarea problemelor majore ale dezvoltării țârii, P.C.R. n-a precupețit nici un sacrificiu irn luptă pentru apărarea intereselor vitale ale intregului popor. Infruntind cele mai greale încercări, comuniștii au slujit cu ab­negație cauză elesei muncitoare, a poporu­lui român. In faţa necesităţii istorice de formare a noii conştiinţe, deschisă adevărului şi drep­tăţii sociale, civilizaţiei şi progresului pentru care luptau comuniştii, măsurii« represive luate de clasele dominante, imediat după crearea P. C. I.„ nu au putut fringe voinţa lor de a continua lupta, in grelele condiţii ale ilegalităţii, partidul comunist şi-a reorganizat activitatea, a îmbinat cu pricepere formele luptei regale cu cele ile­gale, dovedindu-se o forţă capabilă să mo­bilizeze măsele, întregul popor de lupta îm­potriva asupririi. In anii crizei economice, în condiţiile creş­terii votului revoluţionăr, partidul comunist a găsit noi forme de orgănizsire şi acţiune, a militat pentru realizarea frontului unic de jos, pentru întărirea activităţii in rîndu­­rile sindicatelor. In acest proces revoluțio­nar în cofrtinue Creftoare, greva muncitorilor mineri de lă Lupeni, din ahul 1929, consti­tuie primă ridicară a proletariatului in șirul luptelor sădlăiâ din ăC«ăstă ps­rioaaä și una din prifttele acțiunii cu caracter revoluționar care a avut loc Irn Europă iri­mnii Crizei e­­conomice. Concentrindu-şi atenția asupră prin­cipa­­leior detaşamente ale proletariatului, P.C.R. şi-a spo­rit eforturil« spre forrrierea unei Conştiinţe tot mai cuprinzătoare in rîrndu­­rile muncitorilor ceferişti şi petrolişti. Astfel, srob­ele Iar lupt® dinn ianuarie-februa­rie 1933, cond­use de partidul comunist, au cor­stituit o dovadă de mătură înțelegere a momentului, de înaltă combativitate. Strălucita afirmare a profundului patrio­tism al partidului comuniștilor l-a constituit activitatea desfășurată împotriva pericolului fascist, a expansiunii Germaniei hitleriste, împotrivă dictaturii milita­ro-fasciste și a războiului hitlerist antisovietic. Situindu-se permanent în fruntea acțiuni­lor antifasciste, clasa muncitoare, condusă de P.C.R., reprezent­ind interesele vitale d­e trifleg­iu­ popor, a acţionat cu hotărire in vederea unirii tuturor forţelor democratice şi patriotice pentru apărarea irndependăn­­ţii şi suveranităţii naţionale. Că urmare a susfinitelor eforturi depuse de P.C.R., in pe­rioada 1933-1937, s-au creat şi şi-au des­făşurat activitatea peste 30 de organizaţii legate antifasciste, au apărut, in acelaşi interval, peste 300 de ilare şi reviste cu orientare democratică şi antifascistă. Im­­ăriri întunecaţi ai dictaturii friih­idro­­foitleie, iri condiţiil« creşterii stării de spi­rit antifasciste, P.C.R. a organizat rezistența poporului român împotriva subordonării țâ­rii Germ­an­iei n­ăziste și împotriva participă­rii Berm­anniei la războiul hitlerist, reușind să abttpeneze ia jurul clasei cniucitoare cea măi cum­sec­tentă forță revoluționară, grupări care manifestau ariert­­ări politico-sociale din cele teri diferite : organizaţii democratice, ofiţeri şi generali patrioţi, psisoridiități ate viati culturil-ştiințifice, partide burgheze, monarhia şi cercuri ale palatului regal. In luptă împotriva dictaturii militaro-fas­­ciste și a războiului antisovietic, o deosebită înscm­im­ărere a avut crearea Frontulu­i Unic Muheltoitesi, in aprilie 1944, care a­uton­­trifeua fă consan­dărea rolului Conducător al profetoriatului în lupta de eli­berare de sub dominația Germ­afiiei hitt­eri­st*. Participarea României - după victoria hrtiurecfrei iiățiOna!« de le 23 August 1944 - cu toet« fărițeie, la răzbătui itepotrivă Gerrim­aniei hitfériste ă ribfere'rtSSt a conti­­nuere a luptei efttifesciste a iritregului p­e* per, iridisolubil legată de luptă peritru esi* guferee ind­epen­derițâi și Suverăniității riă­­țiprvăl«. foverăși, Uri important lec iri istoria scrisă și ne­scrisă a mișcării muncitorești. și socialist« dte țara noastră, a Partidului Comunist Ră­mân, îl ocupă. Suptă desfășurată de pro­­leterificul fi iinteiectualitatea bătrînsi citeți a MaideVi.i - lașul, Constitui« uri temai­nie argument, pe care-l amintim cu mîridrie, făptui că lașul a dialogat întotdeauna pe tărimul ideilor, cit și pe torimul practicii re­voluționare cu exponenții cei mai înaintați ai cte­stiu neam, ăl căror ideal de dreptăf« și pro^ree era recunoscut. Nu ă «xistăț, nici o bătăii« d« clăsă, cu răsunet, la tér® munciter­raca ieșeană să nu-și fi adus o contribuție inse­mnatâ. Aceasta dovedește atit tăria organizațiilor de partid Cit și coeziunea ce exista în rîndurile clasei mun­­eitedfe de pe aceste meleaguri. Este firesc să amintim acum, in această solemnă ăd­u­­rw», că vechiul şi mereu intintritul centru cultural şi ştiinţific al ţării, leagăn a! spiri- WăliiStH rbmâi­eşti, se minditeşte cu a­­ceste bogate tradiţii revoluţionare, că el s-a situat, de 16 început, In primele rînduri ale lriptei per-tou dreptate şi libertate so­cială a celor mulţi. In organizaţia de partid din oraşul nostru s-du raernel şi s­ău călit, în acei ani de teroare, b­u­turoş! comunişti, muncitori, ţă­rani, intelectuali, car® au înfruntat cu dem­­nitate prigoarea burghezo-moşie,­eased, con­tribuind prin foptare, cuvîntul sau scrisul lor, la pjfegătirea memorabilului August 1944. Numera­tor va rémine inscris peste veațium­ in partea de aur a istoriei poporu­lui nostru, a gloriosului partid comunist. Mulți diritr« ei nu teai sim­t priptoe noi, doar fapte!« ier luminaai« ver ramm« vâșnie vil In memoria noastre și d generatfiiOr ce ne vor urma. Inefinírndu-ne frunțile cu res­pect și pioșenie în fața mam»ri*i laz, noi, cel de eli, și cei car* ne vâr urâte, avem datoria să ducim măi departe în timp ce­­«ă ce ei, frică alunei, au încărcat să rea­lize««, unii dintre dinții ştiind că rău vor apuca să vădă răsărind în toată măreţia lui soarei» nou ăl socialism­iului. Dăr foarte mulți dintre vechii comunişti s­­ăfiâ in via­ţă, prezenti chiar în aceastâ sală. Ei te în­­cete și com­b­ibuie, alături de intregul popor, la iicSMirea nntreau nopțiré societăți pe noi­le culmi de civilizați«­Gsóevöfie 44 âitSti, cáré tré'Misté rááfi­­zeréá defsSina « visului i­* óné ól 'tedintoși- Ibr rióBWf, ál áfelár mai buni fii si pocórii­­lui, ciíittéAfé tu vínéröfié (uptá er­nicfi 6 câteUriiștîfâr di« n­égálítóté. Istoria luptei clasei iniunc­teóre, a forfelor democratice dirn acest oraș, ca și diri­itráaj de țară, ettis un r­esecat izvor de patriotism înălțător şi devatarrtwvt nețărm­urit pentru cauza po­­pteruhzi. Stimați tovarăşi, Victoria insurecției naționale antifasciste, marcind inceputul revoluţiei populare, re­prezintă, totodată, începutul unui şir ne­întrerupt de prefaceri şi transformări revo­luţionare, de importante realizări ale po­porului român, sub conducerea partidului comunist. In lupta pentru instaurarea şi consolida­rea puterii revoluţionar-democratice, P.C.R., datorită supleţei tacticii sală, a reuşit să găsească forme organizatorice noi, să u­­nească în cadrul unui larg front naţional­­democratic toate forţele interesate în dez­voltarea procesului revoluţionar. Instaurarea puterii revoluţionar-derftocra­­tice, la 6 Martie 1945, victoria forţelor re­voluţionare din alegerile din noiembrie 1946, înlăturarea din guvern, un an mai tîrziu, a ultimilor reprezentanţi ai burgheziei, abo­lirea monarhiei şi proclamarea Republicii, la 30 Decembrie 1947, au confirmat pe de­plin justeţea tacticii Partidului Comunist Român, care reprezintă, în acelaşi timp, o valoroasă contribuţie la îmbogăţirea teo­riei şi practicii revoluţionare marxist-lenteis­te, prin găsirea formelor şi metodelor noi de luptă, cerute de rezolvarea marilor pro­bleme ale transformării socialiste a socie­tăţii. La începutul anului 1948, sarcina politică de primă însemnătate pentru asigurarea în­făptuirii procesului de construire a socia­lismului în ţara noastră era realizarea uni­tăţii depline a clasei muncitoare. „Crearea partidului unic al clasei muncitoare a re­prezentat, sublinia tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, apreciind oportunitatea impe­rioasă a actului - o necesitate obiectivă a dezvoltării revoluţiei in ţara noastră, asigu­­rind condiţiile pentru înfăptuirea cu suc­ces a misiunii istorice a proletariatului, d« clasă conducătoare in revoluţia şi construc­ţia socialismului". Morm­intel« mari de matură îmbinare in­tre teoria revoluţionară şi condiţiile isto­ric® concrete din ţară noastră, aprecierea realistă a necesităţii şi găsirea unor forme noi de organizare şi mobilizare în jurul cla­sei muncitoare, aliată cu țărănimea, a al­tor categorii de oa­meni ai muncii, împleti­rea acțiunilor interne, cu importante con­tribuții la lupta de eliberare a altor po­­poare, toate acestea au, creat premisele transformării revoluţi­onare a societății ro­mânești, au reliefat cu pregnanța rolul Partidului Comunist Rămân de conducător al operei de construire a socialismului în polfică noastră. Imi vasta cronică pe care partidul o scrie de jumătate de Secol, apare caligrafiată, ai majuscule, perioada cuprinsă între anii refacerii economice și anii edificării socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate, cînd amplele energii eliberate ale poporului, itopiri pe destinul său, au fost dirijate pe fogosul creaţiei conştiente a unei noi istorii. Călăuzindu-se după legităţile revoluţiei şi construcţiei socialismului, elaborind, pe baza condiţiilor noastre specifice, programul transformărilor politice, economic® şi socia­le, Partidul Comunist Român şi-a demon­strat capacitatea de a imobiliza şi con­duce iintreaga naţione Spre transpunerea iin viaţă a acestui program, prin eforturi tena­ce și, uneori, eroice, prin valorificarea op­timă a tuturor feluiSelor. Opera teoretică și practică întreprinsă de partidul nostru, cu deosebiri in răstimpul ultirriltor ani, iri el privește perfecționarea întregii vieți economice, oferă prilejul unor sintetizări care îmbogăţesc, indiscutabil, te­zaurul general al gîndirii economice socia­liste. Drept rezultat al activităţii de măr« an­vergură, desfăşurată de partid, baza teh­nica materială a socialismului la oraş« şi sate s-a dezvoltat continuu, ramura cheie a devenit industria cor», in 1970, a produs, iri numai « de zile, întreaga producţie irii dustriqlă din 1938 şi a creat 60 lă Silfă din venitul naţional. Populaţia ocupată iri agricultură a cobarit, pentru primă oară in istoria poporului nostru, sub 50 la sută. In şirul marilor acte revoluţionare care,­ o« trăiectorii ultimului pătrar de veac au an­trenat mutații dintre cei* mai adinei in e­­cor­omia națională, in structura societății rioăsîf®, în viața celor ce muncesc, un loc aparte ii marchedzá și transformarea socia­listă ă agriculturii. Cooperativizarea agri­culturii a schimbat din temelii relaţiile so- Cial-economice la ţară,­întregul mod de trai al ţărănimii, toată înfăţişarea satului nos­tru. Ţărănimea a devenit o clasă nouă a societăţii noastre, participantă activă la opera d® edificare a socialismului. Dea­supra tutui­or realităţilor consemnate in anii construcţiei noii noastre vieţi, con­ştiinţa noscstră recepîeăză, ca un fapt de viaţă în care fiecare­­f| vsd« reflectată propria-i activitate, impresia adîncă pe ca­re o lasă bîioritul pozitiv cu care s-a în­cheiat etapa ultimului nostru cincinal. Dacă ar trebui să facem o caracteri­zare sintetică a acestei etape n-am putea să mi menţioncjm, înainte de toate, puter­nicul dinamism al economiei româneşti din aceşti ani. Nu trebuie să spendric prea mult­­ă cifre pentru a demonstra că cincinalul 1966-1970 a constituit cea mai fecundă etapă din is­toria edificării noii societăţi in patria noas­tră. Fâcînd un amplu tablou al marilor rea­lizări obţinute pe plan năţipică­ în industrie, agricultură, ştiinţă şi cultură, in ridicarea ni­velului de trai al celor ce muncesc, vorbito­rul a arătat că, integraţi organic în pro­cesul făuririi noii societăţi pe pămîntul pa­triei, oamenii muncii din municipiul şi ju­deţul Iaşi au făcut, o dată ch­­tare, aceiaşi paşi im­pertu­nţi şi siguri pe coordonat«!« e­­pocii deschis« de victoriile cár® au adus partidul comuniştilor la conducerea creşti­­nilor Români«­. Sunt paşi elocvenţi, care semnifică mat­erializarea politicii de reparti­zare proporţională, judicioasă a forţelor de producţie pe întreg cuprinsul petri«!. Stău mărturie în acest sens transformări!« aduse d« industrializarea socialistă bătrînei cetăţi a Moldovei. P« blazonul tradiţional,­­care i-a dus faima peste fruntarii,­­ fada ştiinţei şi pana poeziei - s-au adăugat, in Ultimul timp, noi însemne, îacă a devenitid un puternic centru al chimiei macromolecu­­lare, al metalurgiei, industriei textile şi o­­flmentăte, al antibioticelor. Intrat in marea competiție națională, lașul contemporan furnizează patriei psst* 85 Io sută din producția d« ontibiottee, a­­prftárse 19 io sută din cea de țevi de cte! Ci toți 35 Io sută diri preduiție de fibre si fire sintetic*, trist mult e!e o cincime di» producția d« ulei veget«!, Cori Sacrindu-i íriritr® zâ»»1« industrial« ăl* țârii, cincinalul 1956—1976 a triSeMnat, totodată, peritru județul nostru, ascensiunea pe o treaptă superioară iri dezvoltarea Să multilaterală. După cum bine se știe, săreirii!® cincinalului privind producția industrială globală au fost îndeplinite cu aproape ju­mătate de an mai devreme. In acest răs­timp, ca urmare a investiţiilor făcute, la Iaşi s-au ridicat Uzina de fibre sintetice, Fabrica de produse ceramice, Ţesătoria de mătase „Victoria", Complexul de morărit şi panificaţie, Fabrica de oxigen şi alte obiective industriale , au fost efectuate în­semnate modernizări şi extinderi la capa­cităţile de producţie existente. „Ordinul Muncii" clasa I, înalta distinc­ţie acordată pentru rezultatele deosebite obţinute in anul 1969 in întrecerea dintre organizaţiile judeţene de partid în dome­niul industriei, investiţiilor, transportului şi circulaţiei mărfurilor, certifică pe deplin ma­turitatea industriei ieşene, capacitatea ei de a conferi noi şi amplificate valori alo­caţiilor investită. Efectele politicii agrare a partidului se evidenţiază din plin şi în agricultura ju­deţului. S-a dezvoltat puternic baza teh­­nico-materială prin creşterea simţitoare a numărului de tractoare şi maşini agricole, a cantităţilor de îngrăşăminte ; se afirmă tot mai mult procesul de industrializare a agriculturii, îndeosebi a zootehniei. Toate acestea, conjugate cu acţiunile de coope­rare, concentrare şi profilare, cu munca harnică a cooperatorilor şi mecanizatorilor, a lucrătorilor din fermele de stat, a tuturor parti în fior muncii de la sate, au făcut că, in cincinalul trecut, producţia agricolă globală pe judeţ să fie rm­ai mare cu 26 lă sută decit in cei 5 ani anteriorii Biruind calamităţii® naturale ale anului trecut, lucrătorii ogoarelor noastre au cules roade Băgate, fapt cs’Iâ-ă permis să de­păşească angajamentele asumate in în­trecerea dintre organizaţiile judeţene de partid, aducînd laşului locul V în competi­ţia pe ţară. Succesele menţionate şi-au gă­sit o înaltă apreciere în „Diploma de onoa­re" ac.»Horn de către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România Organizaţiei de partid a judeţului nostru. Este o distinc­ţie care ne onorează şi, în acelaşi timp, ne stimulează, ne­ obligă spre mobilizarea forţelor materiale şi ur­iane din acest im­­­portant domeniu al economiei, pentru îm­bunătăţirea continuă a activităţii coopera­torilor, mecanizatorilor, lucrătorilor din fer­mele de stat, pentru ridicarea producţiei a­­gricole la noi cote ale afirmării. Alături de oamenii muncii din întreaga ţara, ieşenii ■ simt din, plin binefacerile so­cialismului şi pe ţărâmul creşterii nivelului de trai, hojorarea salariilor, ca şi impor­tantei« sume cheltuite pentru finanţarea acţiunilor social-culturale, le-au adus în­semnate sporuri in bugetele de familii, le-au îmbunătățit standardul de viaţă. Mai pregnant ca in alte oraşe, in Iaşul care a avut atât de suferit in urma ultimei confla­graţii mondiale, s-a făcut vizibilă grija partidului şi statului pentru rezolvarea pră­­bieritei loctrinţelor. In ultimii 10 ani, în oraş şi judeţ, s-au construit peste 22.600 de a­­partamente şi locuinţe, investindu-se tot atitea fonduri cu­m s-ar fi alocat pentru­ con­struirea unei aşezări urbane de dimensiune medie. Realizări importante s-au obţinut în în­­văţământ, ştiinţă, artă şi cultură, în toate domeniile vieţii materiale şi spirituale. Stră­lucirii şi renumelui centrului nostru univer­sitar li s-au adăugat, in anii cincinalului trecut, noi valenţa, amplificindu-i presti­giul de care se bucură atît în ţară cît şi în străinătate. De pe băncile facultăţilor din oraşul nostru, în cărţ» învăţă peste 24.000 de studenţi, aproape tot atît cit în întreaga Românie a anului 1938, au plecat în pro­ducţie aproape 17.000 de absolvenţi, care contribuie astăzi activ la edificăr«a Româ­niei modern«. Cu succese cor« I« fac cinste, s« pre­zintă la jubileul partidului şi oamenii de ştiinţă ieşeni. In ultimii ani, a avut loc o puternică afirmare a creatorilor din dome­nii!« artei şi culturii. Toate succései© dobîndite pînă acum in construirea noii societăţi, prefăcerii« pro­funde petrecute în toate domeniile de acti­vitate, în bază şi suprastructură, în con­ştiinţa clasei muncitoare, a ţărănimii, a in­telectualităţii, procesul de omogenizare treptată a societăţii, constitui® temelia trai­nică, de nezdruncinat, a unităţii social po­litice a poporului român. Factorul politic hotăritor al coeziunii în­tregii societăţi este alianţa, prietenia şi co­laborarea dintre clasa muncitoare şi ţă­rănimea cooperatistă, dintre aceste clate şi intelectualitate, înfăptuind neabătut măsurii« preconizate pentru adi­ncirea continuă a democraţiei, perfecţiom­înd formele şi metodele de or­ganizare şi conducere a tuturor comparti­mentelor şi laturilor vieţii sociale, partidul este preocupat că, paralel cu creşterea ro­­lulu­i său d­e conducător politico-idealogic în întreaga societoi®, să asigure manifestarea in toată plerritudinea a energiilor creatoa­re ale nățiunii socialist«. In prezent, întregul nostru popor, mobi­lizat de programul multilateral stabilit de Congresul al X-i«ă a! part'dului, is. con­­sacra eforturile reef'frtrli ohtecti'teferi noului plan chricin­ă!, EtoSăror­i» bord cinei lărgi eâosuftâri a oamenilor muncii, plănul cin­cinal 1971 — 1975 exprimă consecventa orien­tare a partidului spre continuarea procesu­lui de dezvoltare a unei economii moderne. Pe această traiectorie ascendentă, mu­nicipiul şi judeţul Iaşi îşi vor înscrie noi şi importante elemente ale noului pe vîrstele industriale, ale dezvoltării general-economi­­ce şi culturale, ale ridicării nivelului de trai al populaţiei. Integrat organic in avîntul general de muncă creatoare, de puternică efervescen­ţă, judeţul Iaşi îşi onorează răspunderile cu bune rezultate. El a raportat Comitetului Central al partidului, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, că la 27 aprilie, industria ju­deţului a îndeplinit prevederile planului pe primele patru luni dinn acest an, depăşind cu mult angajamentele luate în cinstea ma­rii sărbătorii de la 8 Mai. Aceste succese sunt concretizate în ob­ţinerea unei producţii marfă suplimentare de peste 75 milioane de lei, a unor eco­nomii la preţul de cost însumînd 12 milioa­ne de lei şi beneficii suplimentare totali- zÎnd 30 milioarie de lei. Se cuvin remarcate în acest context şi succesele dobîndite de lucrătorii ogoare­lor, care au încheiat campania însâmîinţă­­rii culturilor de bază, orientîndu-şi în pre­zent eforturile spre efectuarea lucrărilor de întreţinere şi a celorlalte lucrări agricole menite să asigure obţinerea unor recolte tot mai bogate. Tovarăşi, în istoria sa de 50 de arii de luptă şi muncă în slujba intereselor poporului, Partidul Comunist Român, preluînd bogatele tradiţii de solidaritate cu proletariatul din alte ţâri. Cu organizaţii muncitoreşti şi pro­gresiste, a dezvoltat puternice legături in­ternaţionaliste cu partidele frăţeşti din Ce­lelalte ţări, cu clasa muncitoare şi forţele revoluţionare, democratice din întreaga lume. Coordonatele politicii externe a Partidului Comunist Român înglobează, înainte de toată, preocupările conducătorului poporului nostru pentru triumful principiilor indepen­denţei şi suveranităţii naţionale, neames­tecului în treburile interne, egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc, pentru res­pectarea normelor de relaţii între ţările so­cialiste. Prestigioasa afirmare a României în con­certul relaţiilor internaţionale, politice, eco­nomice, culturale - rezultat al eforturilor susţinute ale partidului şi statului nostru - se concretizează în amplul aport adus la rezolvarea tuturor marilor probleme care confruntă omenirea contemporană. Stimaţi tovarăşi, Aniversarea unei jumătăţi de veac de lupte glorioase, de dăruire pentru cauza socialismului, nu reprezintă doar aniversa­rea unei vîrste, ci a unei istorii autentice, plin® de multiple şi adinci semnificaţii, de afirmare plenară a capacităţii partidului în a cunoaşte şi determina dezvoltarea şi modernizarea altipla a României, în a uni in jurul său toate forţate saenătăţiî, în a conduce cu clarviziune destinele naţiunii noastre socialiste. De pe culmea celor 50 de trepte în timp, marcind existenţa partidului, etapă care în­cununează o amplă tradiţie de luptă a poporului - căci aşa cum observa Brălces­­cu , tradiţia de luptă revoluţionară a po­porului român începe cu istoria lui însăşi,­­ partidul comuniştilor, fâcînd retrospectiva gloriosului său drum parcurs, constată că victoriile sale au drept temelie identita­tea deplină îrntre aspiraţiile sale şi cele ale maselor. Făptul ca partidul nostru este înzestrat cu clarviziunea de a descifra tendinţele dezvoltării viitoare s-a confirmat încă o da­tă : programul adoptat la cel de al X-lea Congres, pentru făurirea societăţii socialis­te multilateral dezvoltate în România a de­venit idealul şi programul poporului. Gloriosul drum străbătut de ţara noastră, înnobilată prin socialism, de la cucerirea pu­terii politice de stat şi pînă în aceste zile sărbătoreşti, drum­ul confruntărilor titani­ce Cu timpul, a fost şi este indisolubil legat de cuprinizătoarea activitate creatoare a P.C.R., de creşterea şi afirmarea continuă a rolului său că forţă cornducătoare a so­cietăţii,­ întregul nostru popor, într-un imens flux de peste 20 de milioane de inimi, urmea­ză partidul pe acest drum al edificiilor du­rabile, î­­trucit pe steagul său de calăuz este înscrisă incandescenta aspiraţie a o­­menirii, suprema raţiune a viitorului ei­­ comunismul. Atingerea acestui ideal nu se poate con­cepe fără lupta pentru traducerea în reali­tate vie a programului înscris în noul cin­cinal, pentru realizarea unor progrese a­­utentie* pe linia ridicării economiei ţării pe trepte tot mai înalte, condiţie esenţială a edificării societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Aceasta luptă, la nivelul fu­rror compar­timentelor, constituie cel mai fierbinte o­­magiu pe care oamenii muncii îl aduc e­­rau­ei şi glorioasei avangărzi ce şi-a con­sacrat tot ce a avut măi nobil — viaţa şi ideile - pentru cauza socialismului, pentru Iriăitateă României pe noi tubrriî de pro­gres si cîvi'izăţie. Un astfel de omagiu tie- ■ "Vrerii** stimaţi tovărăşi, se cuvine Parti­­d'riUi Comunftf Kertie« - arhitectul genial al asceetiuni­lor noastre cutezetocr­i iin vi­itor, conducerii sale înțelepte, in frunte cu secretarul general al partidului — tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, Aspect din sală. Adunarea solemnă consacrată aniversării semicentenarului Partidului Comunist Român (urmare din pag. 1) de la Şcoala generală nr. 1, a spus: „Aceste flori sînt pentru partid, pen­tru oamenii cu mîini de aur, cu minţi îndrăzneţe, cu inimi în care au rodit bogat fructele de lumină ale socialismului. Sîntem bucuroşi şi mîndri să raportăm partidului că şi pe aceste străvechi meleaguri ro­mâneşti, cea mai tînără generaţie a naţiunii noastre, angajată într-o en­tuziastă muncă, pe băncile lăcaşu­rilor care menţin veşnic vie fla­căra culturii, înaripează mintea şi înnobilează gîndul, a obţinut şi este hotărîtă să dobîndească succese tot mai mari în însuşirea cît mai te­meinică a înţelepciunii cărţii. Crescuţi în spiritul tradiţiilor re­voluţionare ale poporului şi al ad­miraţiei faţă de edificiile socialismu­lui, ne angajăm să muncim cu sîr­­guinţă şi devotament, să învăţăm în aşa fel încît să răspundem grijii pă­rinteşti ce ni se poartă, să îndrep­tăţim nădejdile puse în noi, de a de­veni fii credincioşi ai patriei, conti­nuatori îndrăzneţi ai marilor izbînzi dobîndite în făurirea socialismului şi comunismului pe pămîntul stră­moşesc al scumpei noastre patrii". Participanţii la adunarea solemnă au aprobat apoi, prin vii aplauze, textul unei telegrame adresate Co­mitetului Central al Partidului Co­munist Român, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU. (Publicăm textul inte­gral al telegramei). Participanţii la adunarea solemnă, consacrată aniversării semicentena­rului partidului, şi-au manifestat astfel hotărîrea lor fermă de a munci neobosit, sub conducerea par­tidului, pentru înfăptuirea istorice­lor măsuri stabilite de Congresul al X-lea, în lumina cărora se profi­lează făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, întreaga asistenţă a intonat, în în­cheierea adunării, Imnul oamenilor muncii de pretutindeni — „Interna­ţionala“. în cinstea celei de a 50-a aniversări de la crearea Partidului Comunist Român în EDITURA POLITICA au apărut: CLARA CUSNIR MIHAILOVICI, FLOREA DRAGNE, GHEORGHE NIC Mişcarea muncitorească din România 1816—1921 Crearea Partidului Comunist Român XXX Voluntari români in Spania — 1936—1938 Amintiri și documente TITU GEORGESCU De la revoluționarii democrați la făurarii Partidului Comunist Român GH. I. IONICA Pentru front popular antifascist în România. M. C. STANESCU Mișcarea muncitorească din România in anii 1921—1924 GH. TUȚUI, A. PETRIC Frontul Urfic Muncitoresc în România VASILE G. IONESCU Mișcarea muncitorească din Valea Prahovei, 1880—1920.

Next