Flacăra Iaşului, iunie 1980 (Anul 36, nr. 10469-10493)

1980-06-01 / nr. 10469

Proletari diri toate țările, unili-vä!" ____­____,___ In pagina a 4-a .___ Eforturi maxime se cer, în continuare, pe întreg frontul campaniei agricole! Cînd cu toţi prăşitorii răspund cum se cuvine la chemarea lanurilor ® C.A.P. TANSA : Numai cuvinte de laudă ® C.A.P. BELCEŞTI : Cooperatorii, în acelaşi pas cu meca­nizatorii ® C.A.P. FOCURI : O unitate unde nu se cunoaşte ce este „ziua-lumina“ . C.A.P. COARNELE CAPREI : Cu multe absenţe, pentru o perioadă aşa de aglomerată de treburi Aşa cum s-a subliniat la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. din 29— 30 mai a.c.,­­pentru îndepli­nirea integrală a prevede­rilor de plan pe acest­ an, în fiecare unitate agricolă ■trebuie să se­­‘acţioneze, în­tre altele,­­şi­­pentru între­ţinerea exemplară a cul­turilor. Se­­poate aprecia :;â în marea majoritate a unităţilor agricole coopera­tiste atît mecanizatorii, cit şi membrii cooperatori sînt niprezenţi în cîmp, din zori şi pînă în noapte,­­ folosind în maximum fiecare oră bună de lucru. Buna orga­nizare a acestor lucrări şi-a spus cuvântul şi în unele unităţi din Consiliul unic agroindustrial Belceşti. La cooperativa­­agricolă din Trisa stăm de vorbă cu tov. Toader Caţăr, ingin­e­rul şef al unităţii. Aici, prima praşilă mecanică a fost executată pe 80 la su­tă din suprafaţa ocupată cu floarea-soarelui şi pe mai bine de 15 la sută din cea cultivată cu porumb. Alături de mecanizatori sunt prezenţi, zilnic, la lu­cru peste 700 de coopera­tori, repartizaţi la executa­rea lucrărilor de întreţine­re, fie la culturile de sfe­clă de zahăr, floarea-soare­­lui sau porumb, fie la vie. O masivă participare de forţe la pr­ăşit am întîlnit şi la C.A.P. Belceşti. Me­canizatorii din secţia S.M.A. condusă de Ion Văcăraşu dădeau zor cu pră­şitul flo­­rii-soarelui şi porumbului cu trei şi, respectiv, şapte cultivatoare. Această lucra­re a fost executată pe ju­mătate din suprafaţa ocu­pată cu floarea-soarelui şi pe 300 din cele 1 300 de hectare cu porumb. Tov. ing. Milică Mil­eş, pre­şedintele unităţii, ne-a pre­cizat că după ce membrii cooperatori au încheiat pri­ma praşilă pe toate cele 2400 ha de sfeclă de zahăr au­ intrat la executarea acestei lucrări la floarea-soarelui şi la porumb. De fapt, aici, între prăşitul mecanic şi manual există un decalaj foarte mic. Despre modul cum este organizată munca în aceste unităţi şi realiză­rile lor frumoase ne-a vor­bit­­şi tov. Constantin Băi­­şan, preşedintele consiliu-­­ lui unic agroindustrial. Din păcate, aceste aprecieri era ANDREI BRATU (continuare in pag. a 3-a) Unii string de zor furajele, alții nici n-au de gînd • LA I.A.S. TG. FRUMOS, ÎNSILOZĂRILE ERAU ÎN TOI . VECINII DE LA COMPLEXUL INTERCOOPERATIST DE VACI AȘTEPTAU SĂ CREASCĂ LUCERNA SAU SĂ VINA PLOILE ? ® CU MAȘINILE PARCATE LA SEDIU, ÎN TIMP CE ALTE UNITĂȚI N-AU CU CE LUCRA ■Intre lucrările agricole specifice acestui sezon, strînsul furajelor îmbracă un caracter­ deosebit de ur­gent. O confirmă şi fap­tul că la sfârşitul săptămî­­nii trecute, în cadrul unei radioconferinţe, organizate deu principalii factori de conducere din unităţi şi consiliile unice agroindus­triale, Direcţia agricolă n­­­vtrea să se treacă, cu toate igjiţele, la recoltarea şi de- Igjiditarea nutreţurilor, pon­tat ca, în ciuda vremii in­­stabile, să se preîntîmpine orice pierdere. Intr-un raid organizat zilele trecute în raza Consiliului unic agro­industrial Tg. Frumos ne-am convins că unele unităţi depun eforturi stă­ruitoare pentru ca întreaga recoltă de furaje să ajungă cit mai repede în depozite. Aşa se procedează, bună­oară, la I.A.S. Tg. Frumos. Formaţia mecanică repar­tizată aici a intrat mai în­­tîi în acţiune, în primele zile ale săptămînii curen­te, la îngrăşătoria de tau­rine de la Războieni. Cînd am vizitat ferma, o bună parte din lucerna de pe cele 126 de hectare ocu­pate cu această cultură era deja dată jos. Tov. C. Cosinschi, şeful fermei, ne lăuda întreaga gru­pă de mecanizatori, menţionând că în două zile bune de lucru ea îşi va încheia misiunea aici. C GREGORIAN (continuare în pag. a 3-a) ^mecanizatorii tie la C.A.P. Podu Iloaiei dau zor cu întreţinerea culturilor s ­ GENEVA REUNIUNE CONSACRATA PROMO­VĂRII COOPERĂRII TEHNICE ÎNTRE­­ ARI­­EE ÎN CURS DE DEZVOLTARE. Intervenţia reprezentantului României ARGER ÎNCHEIEREA SESIUNII PLENARE A CONSILIULUI NAȚIUNILOR UNITE PENTRU NAMIBIA\­ ACCENTUAREA STĂRII AFRICA DE SUD \ • ORIENTUL MIJLOCIU DE TENSIUNE IN \ ­ în pagina a II-a, pagina specială „COPIII — bucuria noas­tră, vlăstarele comunismului" „întotdeauna gîndul meu e la copiii ţării mele, la tineretul, la poporul nostru !“, spunea secretarul general al partidului participanţilor la Forumul tinerei generaţii. Iată, în imagine, cu cită plăcere s-au oprit tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, în mijlocul copiilor de la grădiniţa cooperativei agricole de producţie din Bivolari, în timpul unei vizite de lucru făcute în judeţul nostru. „ --------- Ochii copiilor----------—­ Atit de suavi paşii dimineţilor revărsate mereu peste,­gind, ca o irumpere a sevelor, nesfîrşită spre cerul, eternul, visind. Şi-atit de suavi ochii copiilor abia deschişi ca nişte muguri, spre veşnicie, cu lumina din fruntea lor sărutată de nesfîrşită lumii poezie. Noi suntem cei ce le ţinem în palme destinul ca pe-o floare de măr înstelat, prin ei ascultindu-ne ecourile inimilor pină departe-n vreme cum străbat. Pavăze vii împotriva tristeţii şi morţii, cuvinte ale Universului, izbăvitoare, — ochii copiilor sunt veşnica dimineaţă ce ne întâmpină, pretutindeni, cu soare. HARALAMBIE ŢUGUI -1 . s PAŞCANI — oraş al textiliştilor Drumurile mele duc ades prin Paşcani. E vadul prin care se trece spre Ţara de Sus, spre locurile copilăriei mele. Mărturisesc că dintot­­deauna mi-a făcut plăcere să trec prin Paşcani. Gara oraşului, cu forfota ei. Ate­lierele din preajmă, fremă­­tînd de muncă, de viaţă m-au fascinat de la prima trecere pe aici. Faptul că Sadoveanu se născuse aici mă lega şi mai mult sufle­teşte de aceste locuri. Dar îndată ce-am cunoscut ora­şul am trăit o decepţie. El nu era nici pe departe ceea ce sufletul meu şi-ar fi do­rit. Nicii sat de-adevăratelea, nici tîrg, nici oraş, cite ceva din toate şi de fapt mai nimic. In urmă cu aproape zece ani treceam prin Paşcani şi simţeam vestirea unui în­ceput de eră nouă. Se por­nea zidirea unui oraş pe măsura măreţiei văii Sire­tului, pe măsura tradiţiilor de luptă ale­­ ceferiştilor păşcăneni. Drumurile mele continuau să intersecteze ades Paşcanii şi sufletul meu se umplea de fiecare dată de o nouă bucurie. Oraşul devenea mai înalt, oamenii mai plini în mulţumirea muncii lor. A­­cum, de la o lună la alta, uneori chiar de la o săptă­mână la cealaltă, dacă intri în Paşcani ai a vedea şi a­­fla de fiecare dată lucruri noi. Personalitatea orasului este ea însăşi intr-un conti­nuu proces de autodefinire. Pînă nu de mult — „locul unde nu se intîmpla nimic“, oraş al drumului de fier — Paşcanii —devin un centru al industriei textile româ­neşti. După întreprinderea în sc­atinări de M­iilor de tricotaje şi perdele, ale cărei produse s-au impus cu brio pe piaţa ţării şi a lu­mii, aici s-a construit o In­tegrată de in. 15 milioane m.p. ţesături pe an vor fi realizate aici , valorificîn­­du-se unul din care femeile de pe Valea Moldovei şi a Siretului turceau pînza pen­tru cămăşile de joc şi pen­tru cele ale vieţii de fie­care zi. Intre aceste ţesături realizate, după­­ una îmi spu­nea inginerul Dumitru Be­­jenaru, directorul întreprin­derii, patru milioane metri pătraţi vor fi cele pentru bleşwreans, care se fabri­că prima oară în ţară, după o tehnologie originală, folo­sindu-se un colorant indigo. Tehnologii noi aplicate da oameni fără prea multă ex­perienţă, dar ale căror inimi bat pentru acest oraş. Este cazul inginerului Mihai Roş­ea, absolvent din 1976 al fa­cultăţii ieşene de textile, care conduce secţia de fini­saj. El e păşcănean, şi cum a auzit de construcţia Inte­gratei s-a întors intr-un su­flet acasă împreună cu soţia lui Antoaneta Roşea, braşo­­veancă de baştină, care con-‘ duce acum laboratorul chi­mic. Prin munca unor asemenea oameni, Paşcanii se vor afir­ma cu siguranţă şi pe acest tărîm, aşa cum au făcut-o de atîta timp în domeniul feroviar. Paşcani — oraş al drumului de fier, al indus­triei textile, al industriei zaharurilor şi acum şi al ce­lei electronice, iar mîine, al industriei constructoare de maşini. „Devenim tot mai înalţi“, îmi spunea cîndva primarul oraşului , Mihai Bodoaşcă. De la o zi la alta Paşcanii zboară spre înălţimile de vi­suri ale locuitorilor lui. Un frumos oraş se înalţă pe Va­lea Siretului. GRIGORE ALISEI

Next