Flacăra Iaşului, septembrie 1983 (Anul 39, nr. 11476-11501)

1983-09-01 / nr. 11476

PAGINA A II-A­ Peste 55 OOO de elevi şi studenţi vor participa la lucrările agricole Cura se pregătesc unităţile beneficiare pentru buna lor primire ? începutul lunii septembrie re­aduce în actualitate şcoala. Deo­camdată, sub aspectul pregătiri­lor pe care le fac elevii, fami­liile, şcolile şi... unităţile agrico­le. Acestea din urmă, fiindcă, conform tradiţiei , participarea elevilor şi studenţilor la lucră­rile de strîngere a recoltei s-a impus nu numai din raţiuni eco­nomice, ci şi ca o veritabilă mo­dalitate de educaţie prin muncă şi pentru muncă, patriotică şi revoluţionară a tinerei genera­ţii­, vor trebui să fie şi în acest an gazde primitoare. Prin urma­re, care este stadiul pregătiri­lor pentru efectuarea practicii agricole ? Un prim răspuns, la Comite­tul judeţean Iaşi al U.T.C. : „Pe baza necesarului de forţă de muncă, evaluat de unităţile be­neficiare (I.A.S.-uri, Trustul horticulturii, staţiunile de cer­cetare agricolă, unele unităţi cooperatiste din jurul munici­piului Iaşi), s-a făcut deja o re­partizare orientativă a şcolilor, ne informează tov. Vasile Za­­vastin, secretar. In această toam­nă vor participa la lucrări circa 50 000 de elevi din licee şi pes­te 5 000 de studenţi. Avem în vedere ca, în funcţie de starea de coacere a culturilor, activita­tea să înceapă imediat după 15 septembrie“. Să mai notăm că, în vederea verificării condiţiilor de muncă, de cazare, masă şi igienico-sanitare, o comisie al­cătuită din reprezentanţi ai or­ganului judeţean al U.T.C., In­spectoratului şcolar, Spitalului pentru elevi şi studenţi şi ai Centrului antiepidemic se va de­plasa săptămîna viitoare în toa­te unităţile agricole, verificînd situaţia din fiecare fermă în ca­re va lucra tineretul studios. In ce ne priveşte, am devan­sat cu cîteva zile această acţiu­ne, pentru a vedea ceva mai de­vreme care este stadiul pregă­tirilor. „Abia am încheiat şedin­ţa de birou executiv al consiliu­lui oamenilor muncii, la care au luat parte toţi şefii de ferme — ne informează ing. Mihai Ti­­ron, directorul I.A.S. Bucium. Am analizat stadiul aplicării mă­surilor stabilite pentru începe­rea campaniei de recoltare a strugurilor, cu accent pe asigu­rarea condiţiilor de muncă şi de viaţă pentru elevi. Se poate a­­precia că, excepţie făcînd unele pregătiri de ultimă oră, acţiu­nea e încheiată, puţind primi în fermele noastre peste 2 000 de elevi“. Că situaţia este aşa, o constatăm şi pe teren în cîteva ferme. Reparaţiile la dormitoa­re, cantine etc. s-au făcut din vreme. Gospodăriile anexe asi­gură carnea, legumele şi alte produse necesare preparării me­sei. Cazarmamentul este în bu­nă parte nou, s-a completat la nivelul necesarului vesela şi ta­­cîmurile. La sectorul Plopi al fermei Bucium, tov. Octavian Grigorescu, secretarul comitetu­lui de partid, ne informează şi asupra activităţilor cu caracter educativ, începînd cu organiza­rea întrecerii între culegători, a unor acţiuni cultural-distracti­­ve. Se lucrează la înnoirea mi­jloacelor de propagandă vizua­lă, a conţinutului gazetelor de perete, în primul rînd, pentru ca şi acestea să fie în ton cu eve­nimentul — începerea culesului. Un alt popas, în fermele de la Șorogari ale I.A.S. Copou. Dor­mitoarele de la ferma nr. 1 — Moara de Vînt au fost văruite, în parte renovate chiar, din va­ră. „Doar cearșafurile pe paturi mai trebuie puse — precizează ing. Ion Paraschiv, șeful de fer­mă. La dormitorul fermei nr. 2 — Stejari se efectuează ultime­le zugrăveli la parter. Miroase a var proaspăt, la nivelele superi­oare reparaţiile fiind încheia­te. „Pînă sîmbătă, totul e gata“ — ne asigură economistul fer­mei, Const. Curiciuc. Cum aici vor lua masa toţi elevii de la fermele din zonă ale I.A.S. Co­pou, vizităm şi cantina Comple­xului Şorogari . „Suntem­ pregă­tiţi să facem faţă solicitărilor“, ne spune gestionarul cantinei, Elena Zaharia, completînd or­dinea şi curăţenia existente. In fine, lucruri noi şi la ferma Cu­­za Vodă : un gru­p sanitar nou, cu spălător, duşuri, căzi de baie etc., fapt ce nu înseamnă puţin în această fermă mai­ izolată. In toate încăperile-dormitor s-au clădit în această vară sobe noi, aşa incit, dacă vremea o va im­pune, se va putea face foc. De remarcat că la această fermă a început construcţia unui cămin cu 120 de locuri, cantină și sa­lă de mese, de care elevii vor beneficia începînd cu următoa­rea campanie de recoltare a strugurilor, după cum ne infor­ma Costel Ciobanu, economistul fermei. In concluzie, pregătiri avansa­te, în fază finală chiar, existînd timpul necesar ca pînă la 15 sep­tembrie totul să fie pregătit mi­nuţios. Şi credem că aceeaşi a­­tenţie a fost acordată de I.A.S.­­uri şi unor ferme mai izolate, cum ar fi Isaiia şi Răducăneni a­­le I.A.S. Copou, Coasta Mare şi Movileni ale I.A.S. Iaşi, ferma vegetală a I.A.S. Strunga, fer­mele Soloneţ, Pruteţ şi Roşcani ale I.A.S. Popricani, unde anul trecut au fost unele neglijenţe, ce au necesitat intervenţii ale organelor judeţene pentru a fi înlăturate. In aceste locuri ar trebui să fie mai atentă şi co­misia de care aminteam mai sus. GH. MIHALACHE începe (urmare din pag_.___I) dele unui an întreg de muncă. La rîndul lor, şi producătorii sunt chemaţi să organizeze cit mai temeinic culesul şi să a­­sigure ritmicitatea transportă­rii strugurilor la centrele de vinificaţie folosind, alături de forţele închiriate, şi mijloace­le proprii, dar in primul rînd atelajele. Cum e şi normal, ţelul final al tuturor podgorenilor este să încheie anul viticol cu o efi­cienţă economică maximă, iar acest obiectiv se cere urmărit şi mai mult ,acum, la cules. In această idee se şi recomandă, de altfel, ca plantaţiile cu po­sibilităţi biologice normale să fie recoltate pe măsura atin­gerii limitelor de soi, urmărin­­du-se în mod deosebit obţine­rea vinurilor din soiuri de Cot­nari, Tomeşti, Probota, Şipote etc. O mai mare atenţie tre­buie acordată, în acelaşi timp, obţinerii de vinuri din soiuri de mare producţie, vinuri de larg consum şi mai ieftine, a­­tît de solicitate de populaţie. Pledînd pentru organizarea ireproşabilă a vinificaţiei, nu putem omite însă o sarcină la fel de importantă, şi anume, aprovizionarea ritmică a con­sumatorilor cu struguri de ma­să. Şi în acest caz e nevoie să se urmărească în permanenţă evoluţia strugurilor în parcele şi să se recolteze cu priorita­te acele partizi care au ajuns la coacere şi corespund cali­tativ. Tot acum este momen­tul să stabilim şi partizile de struguri pentru masă care vor servi la eşalonarea consumu­lui şi la asigurarea rezervelor pentru iarnă. Odată punctate aceste cîte­va probleme cu privire la cu­les, am dori să subliniem că tot de pe acum trebuie să ne gîndim la pregătirea recoltei viitoare. Se ştie că producţii­le sporite de struguri din ul­timii doi ani au solicitat în mare măsură plantaţiile noas­tre viticole, pe care tocmai de aceea trebuie să le revigorăm prin încorporarea de îngrăşă­minte odată cu subsolajul şi a­­răturile adinei. Sigur că, în paralel, se cer desfundate tere­nurile pentru viitoarele plan­taţii, completate mijloacele de susţinere la cele existente, în­­tr-un cuvînt executate toate acţiunile de extindere şi con­solidare a patrimoniului viti­col. Forţele de care dispunem pot face faţă" cu succes aces­tei agende de lucru destul de aglomerate, bineînţeles cu con­diţia ca ele să fie exemplar or­ganizate, şi culesul strugurilor Moderna linie de fabricaţie a biscuiţilor cu cremă de la I.M.P.P.F. Iaşi -FLACĂRA IAȘULUI | De ce se filmează aşa rar în cinecluburile ieşene ? La Iaşi n-au existat tradiţii îndelungate în ceea ce priveşte filmul de amatori, cu toate că n-au lipsit cu desăvîrşire cei pricepuţi în a mînui aparatul de filmat. In ultimul timp, numă­rul acestora a crescut, dovadă că, la primul Festival al filmu­lui de amatori „Satul românesc contemporan“ de la Bivolari, judeţul Iaşi a fost prezent cu vreo 5-6 filme de diferite ge­nuri. Şi la ediţia din acest an a Festivalului naţional „Cîntarea României“ au putut fi văzute mai multe filme ale unor ama­tori ieşeni. Pe de altă parte, trebuie să spunem că a sporit numărul aparatelor de proiecţie­­ şi filmat existente nu numai în întreprinderi şi instituţii ieşene, ci şi la sate. Putem vorbi de nuclee pentru viitoare cineclu­­buri la Popricani, Probota, Scîn­­­teia. De ce viitoare cinecluburi? Pentru că în prezent aparatele de filmat, dacă nu stau nefo­losite, le mai mînuiesc din cînd în cînd doar cei care le au în primire. De mai mulţi ani, la Şcoala populară de artă există o clasă de cultură cinematogra­fică şi în acest cadru ar putea fi pregătiţi măcar coordonatorii activităţii unor cinecluburi. Din păcate nu s-au arătat prea mulţi solicitanți, nici chiar din rândul celor care dispun de a­­parate de filmat. Casa de cultu­ră a sindicatelor trebuia să de­vină, într-o vreme, un laborator metodologic pentru toate cine­cluburile ieșene. Nu numai că nu s-a realizat un asemenea de­ziderat, dar chiar şi cineclubul amintitei instituţii­ a cam fost desfiinţat, urmînd să fie reor­ganizat. Aşa se face că, la etapa republicană a Festivalului na­ţional „Cîntarea României“, ci­necluburile ieşene au fost pre­zente fie cu filme realizate în pripă (Casa de cultură a sindi­catelor), fie cu pelicule de la ediţiile anterioare (Probota, Bi­volari şi chiar Şcoala populară­ de artă). Ţinînd seama că sunt tot mai numeroşi amatori pentru reali­zarea unor scurte filme docu­mentare, că în diverse unităţi e­­conomice şi instituţii, în locali­tăţi există aparatura aproape completă pentru o asemenea ac­tivitate ar fi necesar un spri­jin şi îndrumare mai susţinute atît din partea Comitetului ju­deţean de cultură şi educaţie socialistă, cit şi a Consiliului ju­deţean al sindicatelor. Ne refe­rim, mai ales, la pregătirea ce­lor ce ar urma să devină in­structori în cinecluburi, la an­trenarea de cit mai mulţi tineri,­ care să filmeze, să developeze şi să monteze cu adevărat un film, nu doar să observe şi să admire pe veleitarii de pînă acum !­­ Credem că Iaşul merită să ai­bă cel puţin un cineclub puter­nic care să vină în întîmpinarea doleanţelor amatorilor în arta filmului. Şi condiţii există ! C. LTIPU Moţca—o comună în plină afirmare şi dezvoltare (urm­are__din pag.__1) dora de rod, gemînd parcă sub mulţimea fructelor date în pîrg. O dovedesc, apoi, rezul­tatele tot mai bune ale coope­ratorilor de aici. Chiar şi în condiţiile acestui an agricol a­­tît de capricios, sătenii din Moţca au izbutit să obţină 2 516 kg de grîu şi 3 266 kg de orz în medie la hectar. Sunt, fără îndoială, rezultate care vorbesc despre temeinicia cu care se munceşte în această comună. Pentru ca satele comunei să-şi păstreze şi să-şi îmbună­tăţească chiar aspectul căpătat de-a lungul ultimilor ani, locu­itorii au efectuat, prin mun­că patriotică, în acest an lu­crări de bună gospodărire şi înfrumuseţare în valoare de 4 milioane de lei. în fruntea tu­turor acestor acţiuni s-au aflaţi de fiecare dată, aşa cum e s£ firesc, deputaţii Vladimir Das­­călu, Maria Vlad, Constantin Bficiu, dar şi cetăţenii Gheor­­ghe V. Perja, Ioan Costaş, Ni­­colae Vasiliu, Constantin Da­­videanu şi mulţi alţii. Prin­ munca lor neobosită, oamenii din Moţca se străduie să şteargă deosebirile esenţiale dintre localităţile urbane şi­ cele rurale ale ţării şi, după­ modul în care gîndesc şi acţio­nează, ei au sorţi să izbîndeas­­că, în scurtă vreme, acest lu­cru. Meseria de constructor (urmare din pag. 1) vreme există posibilitatea de a te realiza într-o meserie, de a trăi demn, prin muncă cinstită, nici o şansă de împlinire nu es­te pierdută. Cîţi oameni nu s-au calificat în întreprinderi, pe şantiere, au urmat apoi cursu­rile serale la facultăţi, au de­venit specialişti de frunte ? Cîţi tineri nu au obţinut diplome de calificare direct în producţie ? Mulţi, foarte mulţi. De cîtva timp, îmi stăruie însă o întreba­re : de ce unii tineri nu vor să îmbrăţişeze meseria de con­structor ? Imi spui î­­­n deunăzi ing. Nicolae Gavriluţă, directo­rul Grupului de şantiere nr. 1 al T.C.M., că duce lipsă de zi­dari, zugravi, vopsitori etc. A recrutat vreo 300 de oameni, numai că au perfectat actele de încadrare 200, iar dintre aceş­tia au rămas să înveţe meseria de constructor doar... 50. Pa unde or umbla ceilalţi 230? Sigur,­ sunt în căutare de locuri mai" călduţe şi „rentabile". Cum a­­serm­enea locuri sunt pe cale de dispariţie, sperăm că se vor în­­toarce acolo unde au fost pri­miţi cu braţele deschise, de niş­te oameni vrednici, căliţi într-o­ competiţie grea —­cea a mun­cii de constructor. J Ştefan Dăncinescu — artist emerit — S-a stins din viaţă, în vârstă de 71 de ani, artistul emerit Ştefan Dăncinescu. Format la Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Iaşi, Ştefan Dăncinescu s-a devotat Naţionalului ieşean încă din primul an al activi­tăţii­ sale­­— 1933, în peste patruzeci de ani de activitate artistică, s-a bucurat de simpatia publicului din ţară şi de peste hotare. A jucat ro­luri dintre cele mai diverse, unele rămase adevărate modele­ de interpretare artistică. A fost distins cu titlul de ar­tist emerit, cu ordine şi meda­lii ale R.S.R. * Adunarea de doliu va avea loc vineri, 2 septembrie 1983, ora 12, la Teatru, după care cortegiul funebru va pleca spre cimitirul Eternitatea.

Next