Flacăra Iaşului, octombrie 1985 (Anul 41, nr. 12121-12147)

1985-10-19 / nr. 12137

*0 PAGINA A II-A - - Două decenii ---------­ Fiu al acestui neam românesc , făurindu-i un frumos renume, \ . cu Tine cucerim ce e mai omenesc, ţ demnitatea preţuită-n lume. ^ Iluminaţi de miezul din cuvint, ţ sub steagul patriei şi de partid,­­ cunoaştem nu de mult visat avint ’ şi să ne-oprească nu există zid■ | Cu­ Tine cucerim soarele-ntreg,­­ cerul cu stelele toate şi luna. i Te dovedeşti un iscusit strateg \ Şi cu poporul eşti întotdeauna. ţ România de azi ieri era un proiect. ţ Doar în două decenii alta nu-i ţara, I ctitoria­ ţi de mare cărturar şi arhitect­­ ce mereu ne-aduce în inimi primăvara. RADU FELECAN ( Casa orăşenească de cultură oferi manifestări mai multe şi de calitate poate In viaţa spirituală a oraşului Hîrlău, Casa orăşenească de cultură ocupă un loc înseminat. Aici sunt concentrate valorile artistice din întreprinderile şi instituţiile localităţii, aici este stabilită tematica manifestărilor politico-educative, de aici se or­ganizează cele 16 cursuri ale Universităţii cultural-ştiinţifice şi tot aici au loc seri de dans pentru tineret (aşa-zisele disco­teci). Chiiiar neavînd încă un sediu pe măsura cerinţelor ac­tuale, Casa de cultură a polari­sat atenţia artiştilor amatori. Aici fiinţează de zece ani soci­etatea culturală „Petru Rareş“. aici se află teatrul popular cu acelaşi nume, un ta- ________ jaf, formaţie de mu- —■■■■■■ i sică uşoară, montaj, cor mixt, brigadă ar­tistică, grup folk, so­­tişti şi recitatori. Mai ales formaţia de teatru este cu­­noscută şi apreciată nu numai In oraş, ci şi în multe alte lo­calităţi din judeţele Iaşi şi Bo­toşani. Un spectacol în premie­ră este pregătit deja, cu „Ta­­che, Ianke şi Cadîr“, un altul se află In pregătire pentru co­pii : „Punguţa cu doi bani“. Nu­mai teatrul a dat, în stagiunea trecută, peste 100 de reprezen­taţii. Iată însă că, la ediţia recent încheiată a Festivalului naţio­nal „Cin Ui­rea României“, artiş­tii amatori din Hîrlău, cu o excepţie-două, n-au depăşit eta­pa judeţeană ! Cauza principa­lă ar constitui-o, după spusele directorului Constantin Năstase, lipsa unor instructori valoroşi şi slabul sprijin primit din partea organelor culturale ju­deţene. De exemplu, corul nu are dirijor, formaţia de tea­tru — un regizor valoros. Aşa este, specialiştii din Iaşi nu prea se duc din cauza timpu­lui pierdut cu trenul, însă nici torţele existente pe plan local nu sunt antrenate suficient. Din discuţiile purtate la Casa de cultură, am observat o anumi­­te semnare, ca să nu spun la blazare, adică „ce să­ facem ?, sediu cum am vrea n-avem, în-*­chiriem sala cinematografului pentru unele manifestări, spe­cialişti valoroşi n-avem, de la Iaşi nu primim cine ştie ce sprijin, aşa că"... Dar progra­mul manifestărilor (căci există un asemenea program, şi-i va­riat) nu este cunoscut în oraş, deoarece nu-i afişat nicăieri, cercurile tehnico-aplicative nu s-au redeschis, interiorul clădi­rii este prost întreţinut, mur­dar ş.a. Aşadar, sunt nişte lu­cruri care pot fi rezolvate pe plan local şi care­­ar genera un interes sporit al locuitorilor o­­raşului pentru această institu­ţie şi, deci, un sprijin mai ma­re. Sigur, sunt şi problem­e a căror rezolvare depinde de Co­­mitetul judeţean de­­ cultură şi educaţie so­cialistă. Lângă Casa de cultură din Hîrlău , a fost reparată ca­­sa logofătului Tăutu. De cîţiva ani, localnicilor li s-a promis, din partea complexului muzeistic ieşean, sprijinul pen­tru organizarea unei expoziţii permanente pe teme de istorie a Hîrlăului şi împrejurimilor, îndeosebi trebuie alcătuită o tematică. Promisiune a rămas. Insă, deosebit de aceasta, con­ducerea Casei orăşeneşti de cultură, cu o îndrumare mai consistentă din partea Consiliu­lui orăşenesc al educaţiei poli­tice şi culturii socialiste, tre­buie să dea dovadă de mai multă iniţiativă, de perseve­renţă în urmărirea împlinirii unor deziderate, pentru satisfa­cerea în cît mai bune condiţii a cerinţelor spirituale ale ce­lor peste 10 000 de locuitori. SILVIU COSTINESCU La Hîrlău Centenar Rebreanu De la ora 10, mâine la Muzeul teatrului, va avea loc o manifestare închinată împli­nirii a 100 de ani de la naş­terea lui Liviu Rebreanu. Vor evoca viaţa şi opera marelui clasic al literaturii noastre prof. univ. dr. docent Cons­tantin Ciopraga, cercetătorul principal dr. Dan Mă­nu­că, cercetătorul principal Florin cercetătorul principal Constantin Paiu. % 1­ Premieră la Național Aseară, pe scena Teatrului Naţional , „Vasile Alecsandri“, a fost prezentat spectacolul în premieră cu piesa „Insula“ de Mihail Sebastian. Din distri­buţia spectacolului, în regia lui Dan Stoica şi scenografia Rodicăi Arghir, au făcut parte, printre alţii, Teofil Vâlcu, Monica Bordeianu, Cornelia Gheorghiu, Adi Cărăureanu, Petrică Ciubotaru, Dan Acio­­băniței. Expoziţie din Cehoslovacia In cadrul schimburilor cul­turale dintre uniunile de cre­aţie din România şi Ceho­slovacia, la sala „Cupola“ din Iaşi s-a deschis o expoziţie de tapiserie, sticlă şi ceramică. Expun 36 de artişti plastici din ţara prietenă. „Prietenii muzicii“ Clubul „Prietenii muzicii“ organizează astăzi, 19 octom­brie, ora 17, în sala de muzică de la Palatul Culturii, o audi­ţie muzicală ce va cuprinde lucrări din creaţia beethove­niană : Sonata Lunii, Sonata Kreutzer şi Cvartetul nr. 6. Prezintă prof. univ. George Pascu. în Iugoslavia a apărut de ce­ri­n­d, în limba macedoneană, (Editura „Macedonian Rewiew“) un volum selectiv din opera poetului ieșean Corneliu Stur­­zu. Sub titlul Somnul menade­lor, antologia, în traducerea lui Tarko Sarov, cuprinde 43 de titluri de poeme dintre cele mai reprezentative publicate. Post­fața este semnată de Doina Florea. Kofmi'JW Crypiy amor I Hi : MEHAJXMTE m . I'-»­ ------------------------—FLACĂRA IAȘULUI ] Floarea din grădina... Moldovei Interviu cu interpreta de muzică populară MATILDA PASCAL COJOCĂRIŢA — V­ara urmărit evoluţia pe diverse scene de-a lungul anilor şi sincer m-am bucurat la auzul veştii că aţi cucerit, în augustul acestui an, prestigiosul trofeu al Televiziunii române. „Floarea din grădină“. Ştiu că juriul este foarte exigent şi o asemenea „floare" înseamnă, de fapt, con­sacrarea. M-am mai bucurat pentru că, în sfîrşit, a văzut ţa­ra ce melodii populare frumoa­se sînt în zona aceasta. Folclorul de la noi, am mai spus-o, nu este pus în valoare — chiar de noi înşine — aşa cum o merită. — Adevărat ? Eu încă trăiesc cu impresia că zona Iaşi e foar­te săracă în folclor, căci la ra­dio şi televiziune nu se cîntă, de exemplu, muzică populară de la noi decît extrem de rar. Ba cred că chiar forurile cul­turale judeţene sînt convinse de aceasta, atîta vreme cît, cu pri­lejul deplasării unor­ ansambluri folclorice din judeţul nostru în străinătate, s-a apelat la solişti de muzică populară din alte zone... — ...în timp ce Matilda Pas­­cal-Cojocăriţa a cucerit, pentru frumuseţea vocii sale şi a melo­diilor, „Steaua Litoralului" (Con­stanţa, 1979), „Steaua Dunării" (Galaţi, 1984), „Floarea din gră­dină", apoi numeroase alte pre­mii, la Festivalul „Maria Tăna­­se", la „Toamnele culturale" din Bacău, Buzău, la „Retortele chi­miei" etc. — Dacă aţi vorbit despre „Re­tortele chimiei“, atunci să fac precizarea că, în viaţa de toate zilele, sunt operator chimist la Combinatul de fibre sintetice din Iaşi (secţia fire III), fac parte din ansamblul „Firicelul“ şi din brigada artistică a com­binatului. Sunt căsătorită, am un băiat, Alin, de patru ani şi ju­mătate, pe care eu şi soţul meu îl iubim nespus. — Pe vremuri, la„Floarea din grădină", concurenta era între­bată : „De cînd cînţi ?“. Şi ea răspundea invariabil : „De cînd mă ştiu". Dv. de cînd cîntaţi ? — Nu chiar de cînd mă ştiu, ci din şcoală. Cineva a observat că am voce frumoasă şi m-a o­­rientat spre ansamblul Casei de cultură din Negreşti (Vaslui), unde sunt născută. La Iaşi m-a văzut şi a avut încredere în mine să mă trimită la Festiva­lul „Maria Tănase" regretatul om de inimă Silviu Rusu, care era directorul Centrului de în­drumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă. A­­tunci, în 1978, la nici 20 de ani, am obţinut primul meu premiu important. — Deci aşa-i. Dar de ce mi-as­­cundeţi că, un an mai tîrziu, la etapa republicană a concursului „Muncă, tinereţe, frumuseţe", organizat de C.C. al U.T.C., aţi ocupat locul I, devenind „Miss Costineşti" ? — Nu ascund, dar acum nu mai are importanţă. Ştiţi cum e : cel mai recent succes e şi cel mai drag. — V-a trimis cineva la „Floa­rea din'grădină"'? —•~~NTm­pnl- Dacă aşteptam să fiu J-i-h­oiSăT -MlSîu ajurrgrîtm eu. Cred că unii tovarăşi care ar fi trebuit să mă susţină (căci e vorba de laşul nostru) nici nu stingea am obţinut trofeul. .. — De aici putem alege nişte concluzii în încheierea dialogu­lui. — Da, laşul să facă mai mult pentru sprijinirea tinerelor ta­lente, să organizeze, eventual, un festival-concurs, spectacole mai multe cu artişti amatori, pe cei valoroşi să-i trimită la con­cursuri. GHEORGHE MATEI Lansare de carte Astăzi, la ora 11, la Casa cărţii din Iaşi, va avea loc prezentarea volumului „Istoria modernă a României“. Volu­mul aparţine prof. univ. dr. Gheorghe Platon de la Uni­versitatea ieşeană. Modernitatea graficii lui Ion Petrovici Călător calm, negrăbit şi isco­ditor, Ion Petrovici nu are or­goliul stăpînirii spaţiilor, după cum nu-l are nici pe cel al ta­lentului său, fiind autentic un modest, poate mai curînd un în­ţelept ce tinde spre esenţa for­melor. Accesul său la noutăţile turistice se fă­ce printr-un anu­me scepticism, susţinut de bu­nul simţ şi corectitudinea omului care duce cu el secretul cîntar al întregului cuprins în parte. Aşadar nici o euforie In faţa noului, nici un orgoliu de genul „să ne pozăm ca să avem ce a­­răta acasă“. In loc de a vina in­solitului exotic şi acea specifici­tate de suprafaţă pe care o ex­ploatează coloriştii, Ion Petro­vici evită orice cosmopolitism de prefăcută uimire şi preferă să rămînă el. Ion Petrovici consi­deră călătoria un act de cunoaş­tere, dar fără a apela la docu­mentarea prealabilă şi fără a solicita ajutorul altui martor decît cel al memoriei graficia­nului, inc.lt cele 49 de lucrări din Galeriile de artă — Iaşi fini m­ai curînd amintiri de călătorie ln sensul retrăirii unui timp cir­cumcis de spaţiul cultural res­pectiv, poate reflecţii ce stau la baza unei literaturi filtrate prin­­tr-o severă grilă purificatoare. Despre arta lui Ion Petrovici am mai scris, fiind un sincer ad­mirator al acestui neobosit cău­tător ce ni-l aminteşte pe mare­le nemulţumit Hokusai, cel care PRIN EXPOZIŢII doar la 90 de ani considera că ar putea pătrunde cît de cît e­­senţa lucrurilor. Deşi a început prin a fi aleist de bună şcoală ieşeană (a se vedea peisagistica sa din muzeul ieşean), Petrovici a refuzat opulenţa cromatică şi a optat pentru grafică tocmai pentru că îi oferă rîvnitul labo­rator de analizare a forţei de ex­presie a petei de culoare. A practicat o grafică a strălucirilor de smalţ, orgolioase şi definitive, pentru ca treptat să-şi restrîngă claviatura, tinzind spre o emble­matică eliberată de impurităţi, însemn heraldic de ecoi ca în rară nobleţe artistică. Pe linia a­­cestei asceze grafice au evoluat şi notaţiile sale din diverse că­­lătorii, Petrovici fiind un pasio­nat şi veşnic curios turist. Acum cîţiva ani, el ne propunea o se­rie de ilustraţii dense de cu­loare ce se puteau constitui în albume cu indicaţii geografice precise. Reflectînd în familia unor asemenea „diapozitive“ de pictogenie exterioară, valoroase prin convingerea lor retorică, modestul şi laconicul grafician a găsit că se poate exprima mult mai aproape de esenţa lucruri­lor, de fapt aceleaşi pe orice la­titudine, printr-o, s-o numim, su­gerare poetică a metageometriei spaţiale, încărcată de sentimen­talism românesc. Şi astfel s-a născut această expoziţie care re­fuză altă literatură decit cea a pictorului (de pildă, prezentarea de vernisaj sau de catalog), ca şi indicativul toponimic. E­u cred — un exemplu de chinte­senţă, de comprimare a expre­siei, de limbaj grafic cu cît mai sintetic cu atît mai universal prețios și deci mai modern. AUREL LEON Invitaţie pentru cei mici Mîine, la ora 11, la Casa de cultură a tineretului şi studen­ţilor va avea loc o nouă pre­mieră a Teatrului pentru co­pii şi tineret din Iaşi. Este vorba despre un spectacol de păpuşi pentru preşcolari şi şcolari mici aparţinind public­­istului ieşean Al. I. Fundaş . „Cocoşul şi soarele“. Regia este semnată de Constantin Breh­­nescu, scenografia de Axenti Maria, ilustraţia muzicală An­­da Tăbăcaru, în distribuţie­­ Doina Iarcucievici, Mircea Sava, Liviu Smîntinică, Nina Dimitriu. Spectacole pentru elevi Elevi ai Liceului pedagogic „V. Lupu“ prezintă periodic, în unele şcoli şi grădiniţe din Iaşi, spectacole de muzică folk. După grupul cunoscut deja al clasei a X-a, „Excel­sior“, iată că, de la începutul acestui an şcolar, se afirmă un altul, grupul „Speranţa“ al clasei a IX-a B. Acestea se pregătesc şi pentru noua edi­ţie a Festivalului naţional „Cîntarea României“. Gabriela Ioniţă, elevă

Next