Flacăra Sibiului, 1956 (Anul 13, nr. 2580-2677)
1956-01-07 / nr. 2580
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA! Anul XIII Nr. — 2580 Sîmbătă, 7 ianuarie 1956 4 pagini — 20 bani Să organizăm temeinic întrecerea socialistă Sub conducerea încercatului nostru partid, oamenii muncii din oraşul şi raionul Sibiu, alături de toţi oamenii muncii de pe întreg cuprinsul patriei au încheiat recent un bilanţ de rodnică activitate pe perioada celor cinci ani ce s-au scurs de la începerea primului plan cincinal. In cei cinci ani, muncitorii, inginerii şi tehnicienii din întreprinderile oraşului nostru muncind cu însufleţire au obţinut succese însemnate, aducîndu-şi aportul lor la succesele dobîndite de întregul nostru popor muncitor pe drumul construirii socialismului. Bilanţul încheiat ne arată că multe întreprinderi şi-au terminat planul cincinal încă în anii 1953—1954 ca: „Industria vatelinei“, „Flamura roşie“, întreprinderea poligrafică, „Metalurgica“ şi altele. In cadrul primului plan cincinal industria metalurgică din oraşul nostru a produs maşini noi, majoritatea executate pentru prima oară în ţară ca: utilaj minier, maşini noi pentru industria textilă, chimică, forestieră etc. In întrecerea socialistă care a cuprins an de an tot mai mulţi muncitori, tehnicieni şi ingineri au fost scoase la iveală noi iniţiative care au contribuit la îmbunătăţirea procesului de producţie cum sunt acelea ale tovarăşilor Pop Maria de la fabrica „Libertatea“, Ilie Filimon de la U.I.L. Tălmaci, iniţiative care au fost extinse. Iniţiativa crea- toare a muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor s-a concretizat prin numeroase inovaţii şi perfecţionări tehnice şi a contribuit la îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan. Un merit în această privinţă revine colectivului de tehnicieni de la fabrica „Transilvania“ din Cisnădie, condus de inginerul şef Ioan Vidrighin, acest colectiv a reuşit să producă fire de aspest care înainte se importau. Păşind în primul an din cel de-al II-lea plan cincinal, în faţa oamenilor muncii din patria noastră stau măreţele sarcini ale îndeplinirii hotărârilor istorice luate de Congresul al II-lea al partidului, hotărâri care constituie un program de luptă al partidului şi al întregului popor pentru a obţine noi victorii in dezvoltarea continuă a economiei noastre naţionale, în scopul ridicării nivelului de trai material şi cultural al celor ce muncesc. Directivele Congresului al II-lea al P.M.R. cu privire la cel de-al II-lea plan cincinal de dezvoltare a economiei noastre naţionale prevăd o creştere a producţiei globale industriale cu 60—65%/o, din care producţia mijloacelor de producţie cu 70—75°/o, a bunurilor de larg consum cu 50—55°/o, iar al productivităţii muncii cu 45—50°/o şi al reducerii preţului de cost cu 20°/o în construcţii şi cu 15—20°/o în celelalte ramuri ale industriei noastre socialiste. Pentru îndeplinirea acestor sarcini este necesar ca organizaţiile de partid, comitetele de întreprindere şi conducerile administrative din întreprinderile industriale să acorde o deosebită atenţie întrecerii socialiste, pirghie hotărîtoare a creşterii producţiei şi productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost. In acest scop trebuie combătute toate manifestările de formalism şi birocratism în întrecerea socialistă care mai există încă în multe întreprinderi industriale ca de exemplu la fabricile „13 Decembrie“, „Record“, „Progresul“ Orlat, Fabrica de cuţite din Ocna Sibiului şi altele. Organizaţiilor de partid le revine sarcina de a mobiliza şi conduce masele în întrecerea socialistă, ducînd o intensă muncă politică prin agitatori, gazeta de perete, lozinci, staţii de amplificare pentru realizarea obiectivelor principale care stau în faţa întreprinderilor cum sunt: realizarea şi depăşirea planului de producţie, îmbunătăţirea calităţii produselor, creşterea productivităţii muncii, reducerea preţului de cost şi realizarea a cît mai multe acumulări băneşti pste plan. De asemenea, organizaţiile de bază trebuie să îndrume comitetele de întreprinderi şi conducerile administrative ale întreprinderilor pentru buna organizare a consfătuirilor de producţie pe grupe sindicale ca ele să aibă un caracter mobilizator. Consfătuirile de producţie trebuie ţinute la datele fixate, iar în cadrul lor va trebui să se discute temeinic planul de producţie, acesta să fie defalcat pe secţii, ateliere, om şi maşină; muncitorii şi tehnicienii să-şi ia angajamente concrete şi să cheme la întrecere pe alţii. Organizaţiile de partid trebuie de asemenea să sprijine şi să îndrume comitetele de întreprindere astfel ca întrecerea socialistă să aibă un caracter continuu şi mobilizator, întrecerea pe profesii, generalizarea experienţei înaintate să capete tot mai mare dezvoltare. Sarcini însemnate stau în faţa comitetelor de întreprindere în ce priveşte extindeea metodelor înaintate de muncă, a creşterii calificării profesionale a muncitorilor şi tehnicienilor şi a dezvoltării iniţiativei lor creatoare pentru a realiza mai multe inovaţii şi perfecţionări tehnice. Conducerile tehnice trebuie să creeze toate condiţiile necesare bunei desfăşurări a întrecerii socialiste prin aprovizionarea la timp a locului de muncă cu materia primă şi materiale necesare, să lupte perseverent pentru descoperirea rezervelor interne şi promovarea noului. In aceste prime zile ale anului 1956 să păşim cu hotărîre pentru înfăptuirea măreţelor sarcini trasate de partid şi să ridicăm tot mai sus steagul întrecerii socialiste. ,,Productivitatea muncii poate şi trebuie să facă salturi însemnate prin generalizarea metodelor avansate de muncă, prin folosirea deplină a utilajului, prin întrebuințarea completă a timpului de lucru, prin înlocuirea în procesul tehnologic a ceea ce este învechit și introducerea cu hotărîre a tehnicii noi.” (Din Raportul de activitate al C.C. al P.M.R. expus de tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej la Congresul al II-lea al partidului). DIN ORAŞUL ŞI RAIONUL NOSTRU Aşa a început anul Strîngeri de mîini, urări de spor la muncă şi o deosebită voioşie domnea în toate secţiile. In biroul tovarăşului director Ludovic Petriko şefii de secţii discutau cu un viu interes planul de producţie. — Şi nu purtaţi grija materiei prime — îi asigură tovarăşul director. Lînă şi deşeuri sunt în cantităţi suficiente, iar lipsa braţelor de muncă a fost rezolvată prin repartizarea unui număr de muncitori calificaţi. Dar voi trebuie să puneţi accentul pe îmbunătăţirea calităţii şi să daţi o mai bună îngrijire utilajului. Trecând prin secţii mi-am dat seama că pe fiecare din şefii de secţie îl frămîntă cîte o problemă. Astfel, pe tov. Ioan Frohn, şeful secţiei filatură l-am găsit repartizîndu-şi oamenii pe care-i avea în schimburi; inginerul Olteanu, şeful secţiei ţesătorie era preocupat de problema întreţinerii utilajului, iar tov. Virgil Dănescu, şeful secţiei apretură privea cu atenţie fiecare maşină stînd de vorbă cu muncitorii asupra calităţii produselor finite care trebuie să depăşească procentul de 90%/o calitate extra. In secţia filatură semipieptenată tov. Mihail Bretz, şeful secţiei, mă întâmpină cu bucurie: — Aşa tovarăşe, cu asemenea lînă poţi să-mi ceri şi calitate şi producţie. Peste tot domnea o deosebită animaţie şi hotărîre de muncă. A doua zi dimineaţa am aşteptat cu emoţie să sosească rapoartele de producţie, şi, curios, calculez procentele: filatură cardată 104,5°/o, ţesătorie 101,2°/o, apretură 101 o/o şi filatură semipieptenată 106,4o/o. Iată un început bun la fabrica „Dacia“ din Cisnădie. Muncitorii de aci au pornit cu entuziasm pentru traducerea în viaţă a sarcinilor ce le revin din cel de-al II-lea plan cincinal şi din directivele celui de-al II-lea Congres al partidului. CONSTANTIN CREŢU coresp. Spectacol pentru colectiviştii fruntaşi din Bradu Gospodăria agricolă colectivă „Olga Bancic“ din satul Bradu, raionul Sibiu, a fost vizitată zilele acestea de echipa artistică a fabricii „Mătasea roşie“ din Cisnădie. Cu această ocazie tov. Gheorghe Lalu, instructor al Comitetului raional de partid a vorbit în faţa tuturor colectiviştilor despre realizările obţinute de oamenii muncii în anii regimului democrat-popular. In continuare tov. Iacob Aurelian, preşedintele G.A.G a vorbit despre planul de dezvoltare a gospodăriei colective în acest an şi a înmînat premii colectiviştilor fruntaşi. Mulţi dintre cei mai harnici colectivişti, Nicolae Vasile, Andrei Meitzer, Maria Cornea şi alţii au primit drept premii cizme şi bocanci din piele, pînză şi alte bunuri. Echipa artistică a fabricii „Mătasea roşie“ a prezentat apoi un spectacol pentru colectiviştii fruntaşi din Bradu. MARIA NEAGU, coresp.1 Pregătiri pentru noua recoltă U.R.C.C. Sibiu, acordă anul acesta o deosebită atenţie centrelor de închiriat maşini de pe lingă cooperativele săteşti. In acest scop, au fost luate măsuri din timp pentru repararea maşinilor agricole de la centrele de închiriat, astfel ca ele să fie reparate încă de pe acum în vederea însămînţărilor din primăvara acestui ant. In comuna Şura Mică, de exemplu, prin grija colectivului de conducere al cooperativei, au fost reparate cele 3 maşini de semănat porumb, iar cele 6 porzolatoare au fost revizuite şi puse la. adăpost. De asemenea au mai fost revizuite şi celelalte maşini urmînd ca în cel mai scurt timp să li se facă reparaţiile necesare. Pe drumul vieţii noi Intr-o căsuţă cu muşcate la fereşti... pe uliţa de sub vii din comuna Ocna Sibiului, s-a mutat de curind o familie. Familia lui Simion Negulei. In chiria? Nu. Au stat destul în chirie. Acum soţii Negulei au casa lor. O casă cu două încăperi tocmai bună pentru ei. In curte mai au o cuhnă de vară, un şopron, coteţ de păsări, etc. Cînd m-am apropiat de căsuţă, am zărit mai întîi muşcatele din fereşti. Stăteau aplecate spre geamuri, rostindu-mi parcă bun venit. In curte, un căţeluş dolofan ca un pui de urs mă întimpină prieteneşte. Şi iată-mă in casă... Gazda, lipsea. Eşise în Vecini. Soţia lui, o femeie tinără, ’năltuţă, rînduia culcuşul fetiţelor care mă priveau cu ochi măriţi de curiozitate. Veni apoi şi Simion Negulei. Cu faţă smeadă, cu ochi luminoşi jucăuşi, arăta mult mai tinăr decit îi e vîrsta. Are abia 26 de ani. S-a întors de curînd din armată cu un gînd: să intre la colectivă! Și-a intrat. — Am intrat în gospodărie spre sfÎrșitul anului 1950 — spunea Negulsi. Am apucat de-am lucrat 127 de zile şi am căpătat porumb de-am avut pină acum. Și doar n-am mîncat numai noi. Am crescut doi porci. Unul l-am vindut de-am arvunit casa şi unul l-am tăiat. In anul 1955, Simion Neguleţ a realizat 337 zile-muncă pentru care a primit o grămadă de bucate: peste 1.200 kg griu, 1.300 kg porumb, 600 kg orz şi ovăz, floarea soarelui, lînă şi alte produse precum şi 2.280 lei. Bucuria cea mai mare a lui Negulei este insă căsuţa cumpărată. De mult şi-a dorit-o. Cu ani în urmă cînd era slugă la Gheorghe Lupu, fostul arendaş al băilor din Ocna, Negulei mînca pe scările casei. Acolo era masa lui, iar casa era într-un şopron dărăpănat. Aşa a fost pe vremea aceea. Acum însă Negulei şi-a rostuit o altă viaţă. O viaţă nouă ce-şi are izvorul în gospodăria colectivă. Averi n-are şi totuşi, colectivistul Simion Negulei e un om bogat: tinereţe, dragoste de familie. Voinţă de muncă, sănătate, bucate multe şi... o căsuţă cu muşcate la fereşti. Iată bogăţia lui Negulei şi a familiei sale. Şi asemenea lui, bucuria vieţii noi creşte în sufletele tuturor colectiviştilor din Ocna Sibiului. Ni s-a-ndulcit viaţa... spunea lelea Luca Mărie, care, tocmai în momentul cind am intrat în casă se lupta cu o ladă de zahăr s-o aşeze la loc potrivit. — Dar ce-i cu atîta zahăr? — întrebai eu. — Apoi, ce, las-s-avem și noi, că doar de-aia lucrăm — zise lelea Mărie. Iacă, l-am căpătat de la colectivă să ne-ndulcim o leacă. Şi aşa, din Vorbă-n vorbă s-a iscat cuvînt despre colectivă, despre bucate. Lelea Mărie zimbea mulţumită, iar fecioru-său Andrei, un băiat Voinic ca trunchiul de gorun zîmbea şi el şi se foia cu neastimpăr pe scaun. — Sintem mulţumiţi c-am intrat în colectivă, rosti bătrina. Avem, doamne mulţam, de toate celea. De la Andrei am aflat apoi că munca lor a fost răsplătită cu cîteva mii de kile de cereale. Pe Matea Lazăr , şef de echipă la brigada la de cîmp, l-am găsit trebăluind la nişte ghete. A lucrat mulţi ani meseria de pantofar şi ca să nu uite mai repară din cînd în cînd încălţămintea celor din familie. Nici n-am adus bine vorba de colectivă şi el mi-a spus: — Astă seară primim banii. Ş-apoi, cred că în zilele astea ni se dau şi premiile. Ştiţi, echipele care au depăşit producţia planificată, primesc premii. Eu cu echipa mea, am scos de pe 5,30 hectare 19.119 kg de porumb. Am şi muncit, nu vorbă, dar nu ne-am ostenit fără rost... * Am trecut prin comuna Ocna Sibiului şi m-am abătut prin casele cltorva colectivişti. Am discutat in parte şi am redat aici doar cîteva frînturi din cele aflate. Colectiviştii din Ocna Sibiului privesc acum cu şi mai multă încredere anii viitorului şi viaţa minunată pe care şi-o croiesc. Mulţumirea şi bunirea lor creşte an de