Flacăra Sibiului, 1956 (Anul 13, nr. 2580-2677)

1956-01-07 / nr. 2580

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA! Anul XIII Nr. — 2580 Sîmbătă, 7 ianuarie 1956 4 pagini — 20 bani Să organizăm temeinic întrecerea socialistă Sub conducerea încercatului nostru partid, oamenii muncii din oraşul şi raionul Sibiu, ală­turi de toţi oamenii muncii de pe întreg cuprinsul patriei au încheiat recent un bilanţ de rod­nică activitate pe perioada celor cinci ani ce s-au scurs de la în­ceperea primului plan cincinal. In cei cinci ani, muncitorii, in­ginerii şi tehnicienii din între­prinderile oraşului nostru mun­cind cu însufleţire au obţinut succese însemnate, aducîndu-şi aportul lor la succesele dobîn­­dite de întregul nostru popor muncitor pe drumul construirii socialismului. Bilanţul încheiat ne arată că multe întreprinderi şi-au termi­nat planul cincinal încă în anii 1953—1954 ca: „Industria vate­linei“, „Flamura roşie“, între­prinderea poligrafică, „Metalur­gica“ şi altele. In cadrul primului plan cinci­nal industria metalurgică din oraşul nostru a produs maşini noi, majoritatea executate pen­tru prima oară în ţară ca: uti­laj minier, maşini noi pentru in­dustria textilă, chimică, fores­tieră etc. In întrecerea socialistă care a cuprins an de an tot mai mulţi muncitori, tehnicieni şi ingineri au fost scoase la iveală noi ini­ţiative care au contribuit la îm­bunătăţirea procesului de pro­ducţie cum sunt acelea ale to­varăşilor Pop Maria de la fabrica „Libertatea“, Ilie Filimon de la U.I.L. Tălmaci, iniţiative care au fost extinse. Iniţiativa crea-­ toare a muncitorilor, ingineri­lor şi tehnicienilor s-a concreti­zat prin numeroase inovaţii şi perfecţionări tehnice şi a contri­buit la îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor de plan. Un merit în această privinţă revine colecti­vului de tehnicieni de la fabrica „Transilvania“ din Cisnădie, condus de inginerul şef Ioan Vidrighin, acest colectiv a reu­şit să producă fire de aspest care înainte se importau. Păşind în primul an din cel de-al II-lea plan cincinal, în faţa oamenilor muncii din patria noastră stau măreţele sarcini ale îndeplinirii hotărârilor istorice luate de Congresul al II-lea al partidului, hotărâri care consti­tuie un program de luptă al par­tidului şi al întregului popor pentru a obţine noi victorii in dezvoltarea continuă a economiei noastre naţionale, în scopul ridi­cării nivelului de trai material şi cultural al celor ce muncesc. Directivele Congresului al II-lea al P.M.R. cu privire la cel de-al II-lea plan cincinal de dez­voltare a economiei noastre na­ţionale prevăd o creştere a pro­ducţiei globale industriale cu 60—65%/o, din care producţia mijloacelor de producţie cu 70—75°/o, a bunurilor de larg consum cu 50—55°/o, iar al pro­ductivităţii muncii cu 45—50°/o şi al reducerii preţului de cost cu 20°/o în construcţii şi cu 15—20°/o în celelalte ramuri ale industriei noastre socialiste. Pentru îndeplinirea acestor sarcini este necesar ca organiza­ţiile de partid, comitetele de în­treprindere şi conducerile admi­nistrative din întreprinderile in­dustriale să acorde o deosebită atenţie întrecerii socialiste, pir­­ghie hotărîtoare a creşterii pro­ducţiei şi productivităţii muncii şi reducerii preţului de cost. In acest scop trebuie combătute toate manifestările de formalism şi birocratism în întrecerea so­cialistă care mai există încă în multe întreprinderi industriale ca de exemplu la fabricile „13 Decembrie“, „Record“, „Progre­sul“ Orlat, Fabrica de cuţite din Ocna Sibiului şi altele. Organizaţiilor de partid le re­vine sarcina de a mobiliza şi con­duce masele în întrecerea socia­listă, ducînd o intensă muncă po­litică prin agitatori, gazeta de perete, lozinci, staţii de ampli­ficare pentru realizarea obiecti­velor principale care stau în faţa întreprinderilor cum sunt: reali­zarea şi depăşirea planului de producţie, îmbunătăţirea calită­ţii produselor, creşterea produc­tivităţii muncii, reducerea preţu­lui de cost şi realizarea a cît mai multe acumulări băneşti p­ste plan. De asemenea, organizaţiile de bază trebuie să îndrume co­mitetele de întreprinderi şi con­ducerile administrative ale între­prinderilor pentru buna organi­zare a consfătuirilor de produc­ţie pe grupe sindicale ca ele să aibă un caracter mobilizator. Consfătuirile de producţie tre­buie ţinute la datele fixate, iar în cadrul lor va trebui să se discute temeinic planul de pro­ducţie, acesta să fie defalcat pe secţii, ateliere, om şi maşină; muncitorii şi tehnicienii să-şi ia angajamente concrete şi să cheme la întrecere pe alţii. Organizaţiile de partid trebuie de asemenea să sprijine şi să în­drume comitetele de întreprin­dere astfel ca întrecerea socia­listă să aibă un caracter conti­nuu şi mobilizator, întrecerea pe profesii, generalizarea expe­rienţei înaintate să capete tot mai mare dezvoltare. Sarcini însemnate stau în faţa comitetelor de întreprindere în ce priveşte extinde­ea metodelor înaintate de muncă, a creşterii calificării profesionale a munci­torilor şi tehnicienilor şi a dez­voltării iniţiativei lor creatoare pentru a realiza mai multe ino­vaţii şi perfecţionări tehnice. Conducerile tehnice trebuie să creeze toate condiţiile necesare bunei desfăşurări a întrecerii so­cialiste prin aprovizionarea la timp a locului de muncă cu ma­teria primă şi materiale necesare, să lupte perseverent pentru des­coperirea rezervelor interne şi promovarea noului. In aceste prime zile ale anu­lui 1956 să păşim cu hotărîre pentru înfăptuirea măreţelor sarcini trasate de partid şi să ri­dicăm tot mai sus steagul între­cerii socialiste. ,,Productivitatea muncii poate şi trebuie să facă salturi însemnate prin generalizarea metodelor avansate de muncă, prin folosirea deplină a utila­jului, prin întrebuințarea completă a timpului de lucru, prin înlocuirea în procesul tehnologic a ceea ce este învechit și introducerea cu hotărîre a tehnicii noi.” (Din Raportul de activitate al C.C. al P.M.R. expus de tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej la Congresul al II-lea al partidului). DIN ORAŞUL ŞI RAIONUL NOSTRU Aşa a început anul Strîngeri de mîini, urări de spor la muncă şi o deosebită voioşie domnea în toate secţiile. In biroul tovarăşului director Ludovic Petriko şefii de secţii discutau cu un viu interes pla­nul de producţie. — Şi nu purtaţi grija materiei prime — îi asigură tovarăşul di­rector. Lînă şi deşeuri sunt în cantităţi suficiente, iar lipsa bra­ţelor de muncă a fost rezolvată prin repartizarea unui număr de muncitori calificaţi. Dar voi tre­buie să puneţi accentul pe îm­bunătăţirea calităţii şi să daţi o mai bună îngrijire utilajului. Trecând prin secţii mi-am dat seama că pe fiecare din şefii de secţie îl frămîntă cîte o proble­mă. Astfel, pe tov. Ioan Frohn, şeful secţiei filatură l-am găsit repartizîndu-şi oamenii pe care-i avea în schimburi; inginerul Ol­­teanu, şeful secţiei ţesătorie era preocupat de problema întreţi­nerii utilajului, iar tov. Virgil Dănescu, şeful secţiei apretură privea cu atenţie fiecare maşină stînd de vorbă cu muncitorii asu­pra calităţii produselor finite care trebuie să depăşească pro­centul de 90%/o calitate extra. In secţia filatură semipiepte­­nată tov. Mihail Bretz, şeful sec­ţiei, mă întâmpină cu bucurie: — Aşa tovarăşe, cu asemenea lînă poţi să-mi ceri şi calitate şi producţie. Peste tot domnea o deosebită animaţie şi hotărîre de muncă. A doua zi dimineaţa am aşteptat cu emoţie să sosească rapoartele de producţie, şi, curios, calculez procentele: filatură cardată 104,5°/o, ţesătorie 101,2°/o, apre­tură 101 o/o şi filatură semipiep­­tenată 106,4o/o. Iată un început bun la fabrica „Dacia“ din Cis­nădie. Muncitorii de aci au por­nit cu entuziasm pentru tradu­cerea în viaţă a sarcinilor ce le revin din cel de-al II-lea plan cincinal şi din directivele celui de-al II-lea Congres al parti­dului. CONSTANTIN CREŢU coresp. Spectacol pentru colectiviştii fruntaşi din Bradu Gospodăria agricolă colectivă „Olga Bancic“ din satul Bradu, raionul Sibiu, a fost vizitată zi­lele acestea de echipa artistică a fabricii „Mătasea roşie“ din Cis­nădie. Cu această ocazie tov. Gheorghe Lalu, instructor al Co­mitetului raional de partid a vorbit în faţa tuturor colecti­viştilor despre realizările obţi­nute de oamenii muncii în anii regimului democrat-popular. In continuare tov. Iacob Aurelian, preşedintele G.A.G a vorbit des­pre planul de dezvoltare a gos­podăriei colective în acest an şi a înmînat premii colectiviştilor fruntaşi. Mulţi dintre cei mai harnici colectivişti, Nicolae Va­­sile, Andrei Meitzer, Maria Cor­nea şi alţii au primit drept pre­mii cizme şi bocanci din piele, pînză şi alte bunuri. Echipa artistică a fabricii „Mătasea roşie“ a prezentat apoi un spectacol pentru colectiviştii fruntaşi din Bradu. MARIA NEAGU, coresp.1 Pregătiri pentru noua recoltă U.R.C.C. Sibiu, acordă anul acesta o deosebită atenţie centre­­lor de închiriat maşini de pe lingă cooperativele săteşti. In acest scop, au fost luate măsuri din timp pentru repararea ma­şinilor agricole de la centrele de închiriat, astfel ca ele să fie re­parate încă de pe acum în vede­rea însămînţărilor din primăvara acestui ant. In comuna Şura Mică, de exemplu, prin grija colectivului de conducere al cooperativei, au fost reparate cele 3 maşini de semănat porumb, iar cele 6 por­­zolatoare au fost revizuite şi puse la. adăpost. De asemenea au mai fost revizuite şi celelalte maşini urmînd ca în cel mai scurt timp să li se facă reparaţiile necesare. Pe drumul vieţii noi Intr-o căsuţă cu muşcate la fereşti... pe uliţa de sub vii din comuna Ocna Sibiului, s-a mutat de cu­­rind o familie. Familia lui Si­­mion Negulei. In chiria? Nu. Au stat destul în chirie. Acum so­ţii Negulei au casa lor. O casă cu două încăperi tocmai bună pen­tru ei. In curte mai au o cuhnă de vară, un şopron, coteţ de pă­sări, etc. Cînd m-am apropiat de căsuţă, am zărit mai întîi muşcatele din fereşti. Stăteau aplecate spre geamuri, rostindu-mi parcă bun venit. In curte, un căţeluş dolo­fan ca un pui de urs mă întimpi­­nă prieteneşte. Şi iată-mă in casă... Gazda, lipsea. Eşise în Ve­cini. Soţia lui, o femeie tinără, ’năltuţă, rînduia culcuşul fetiţe­lor care mă priveau cu ochi mă­riţi de curiozitate. Veni apoi şi Simion Negulei. Cu faţă smeadă, cu ochi luminoşi jucăuşi, arăta mult mai tinăr decit îi e vîrsta. Are abia 26 de ani. S-a întors de curînd din armată cu un gînd: să intre la colectivă! Și-a intrat. — Am intrat în gospodărie spre sfÎrșitul anului 1950 — spunea Negulsi. Am apucat de-am lucrat 127 de zile şi am căpătat porumb de-am avut pină acum. Și doar n-am mîncat nu­mai noi. Am crescut doi porci. Unul l-am vindut de-am arvu­nit casa şi unul l-am tăiat. In anul 1955, Simion Neguleţ a realizat 337 zile-muncă pentru care a primit o grămadă de bu­cate: peste 1.200 kg griu, 1.300 kg porumb, 600 kg orz şi ovăz, floarea soarelui, lînă şi alte pro­duse precum şi 2.280 lei. Bucuria cea mai mare a lui Negulei este insă căsuţa cumpă­rată. De mult şi-a dorit-o. Cu ani în urmă cînd era slugă la Gheorghe Lupu, fostul arendaş al băilor din Ocna, Negulei mîn­­ca pe scările casei. Acolo era masa lui, iar casa era într-un şo­pron dărăpănat. Aşa a fost pe vremea aceea. Acum însă Negu­lei şi-a rostuit o altă viaţă. O viaţă nouă ce-şi are izvorul în gospodăria colectivă. Averi n-are şi totuşi, colectivistul Simion Ne­gulei e un om bogat: tinereţe, dragoste de familie. Voinţă de muncă, sănătate, bucate multe şi... o căsuţă cu muşcate la fereşti. Iată bogăţia lui Negulei şi a fa­miliei sale. Şi asemenea lui, bucuria vieţii noi creşte în sufle­tele tuturor colectiviştilor din Ocna Sibiului. Ni s-a-ndulcit viaţa... spunea lelea Luca Mărie, care, tocmai în momentul cind am in­trat în casă se lupta cu o ladă de zahăr s-o aşeze la loc potrivit. — Dar ce-i cu atîta zahăr? — întrebai eu. — Apoi, ce, las-s-avem și noi, că doar de-aia lucrăm — zise le­lea Mărie. Iacă, l-am căpătat de la colectivă să ne-ndulcim o leacă. Şi aşa, din Vorbă-n vorbă s-a iscat cuvînt despre colectivă, despre bucate. Lelea Mărie zim­bea mulţumită, iar fecioru-său Andrei, un băiat Voinic ca trun­­chiul de gorun zîmbea şi el şi se foia cu neastimpăr pe scaun. — Sintem­ mulţumiţi c-am in­trat în colectivă, rosti bătrina. Avem, doamne mulţam, de toate celea. De la Andrei am aflat apoi că munca lor a fost răsplătită cu cîteva mii de kile de cereale. Pe Matea Lazăr ,­ şef de echipă la brigada l­a de cîmp, l-am găsit trebăluind la nişte ghete. A lucrat mulţi ani meseria de pantofar şi ca să nu uite mai repară din cînd în cînd încălţămintea celor din familie. Nici n-am adus bine vorba de colectivă şi el mi-a spus: — Astă seară primim banii. Ş-apoi, cred că în zilele astea ni se dau şi premiile. Ştiţi, echi­pele care au depăşit producţia planificată, primesc premii. Eu cu echipa mea, am scos de pe 5,30 hectare 19.119 kg de po­rumb. Am şi muncit, nu­­ vorbă, dar nu ne-am ostenit fără rost... * Am trecut prin comuna Ocna Sibiului şi m-am abătut prin ca­sele cltorva colectivişti. Am dis­cutat in parte şi am redat aici doar cîteva frînturi din cele a­­flate. Colectiviştii din Ocna Si­biului privesc acum cu şi mai multă încredere anii viitorului şi viaţa minunată pe care şi-o croiesc. Mulţumirea şi buni­rea lor creşte an de

Next