Flacăra Sibiului, 1957 (Anul 14, nr. 2681-2782)

1957-07-06 / nr. 2733

MOSCOVA 3 (Agerpres). — TASS transmite: Intre 22 și 29 iunie a. c. a avut loc plenara Comite­tului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovie­tice. Plenara a discutat proble­ma grupului antipartinic G. M. Malenkov, L. M. Kaga­­novici, V. M. Molotov. Plenara a adoptat o ho­­tărîre corespunzătoare, care se publică astăzi. Plenara a scos din rin­­durile membrilor Prezidiului C.C. şi din rîndurile membri­lor C.C. al P.C.U.S. pe to­varăşii Malenkov, Kagano­­vici, Molotov, a destituit din funcţia de secretar al C.C. al P.C.U.S. şi a scos din rîndurile membrilor suple­anţi ai Prezidiului C.C. şi din rîndurile membrilor C.C. pe tov. Şepilor. Plenara a ales Prezidiul C.C. al P.C.U.S. în următoa­rea componenţă: Membrii Prezidiului: tova­răşii A. B Aristov, N. I. Be­­liaev, L. I. Brejnev, N. A. Bulganin, E. A. Furţeva, N. S. Hrusciov, N. G. Ignatov, G. K. Jukov, A. I. Kiricen­ko, F. R. Kozlov, O. V. Kuusinen, A. I. Mikoian, M. A. Suslov, N. M. Svernik, K. E. Voroşilov; Membrii supleanţi ai Pre­zidiului: tovarăşii N. A. Mu­­hitdinov, P. N. Pospelov, D. S. Korotcenko, I. E. Kam­­­ berzin, A. P. Kirilenko, A, N. Kosighin, K. T. Mazu­rov, V. P. Mjavanadze, M. G. Pervuhin. Plenara a complectat Se­cretariatul, alegînd pe tov.. O. V. Kuusinen, secretar al C.C. al P.C.U.S. COMUNICAT INFORMATIV plenara Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice cu privire la Hotărîrea plenarei C. C. al P. G. M. Malenkov, L. MOSCOVA 3 (Agerpres). — TASS transmite: Plenara Comitetului Cen­tral al P.C.U.S. a examinat în ședinţa din 22-29 iunie 1957 problema grupului an­tipartinic Malenkov, Kagano­vici, Molotov, care s-a con­stituit în sinul Prezidiului C.C. al P.C.U.S. In timp ce partidul, sub conducerea Comitetului Cen­tral bizuindu-se pe sprijinul întregului popor, duce o muncă uriaşă pentru înde­plinirea hotărîrilor istorice ale Congresului al XX-lea avînd drept scop dezvoltarea continuă a economiei naţio­nale şi ridicarea neîntrerup­tă a nivelului de trai al po­porului sovietic, restabilirea normelor leniniste ale vie­ţii interne de partid, lichi­darea încălcărilor legalităţii revoluţionare, lărgirea legă­turii partidului cu masele populare, dezvoltarea demo­craţiei sovietice socialiste, întărirea prieteniei dintre po­poarele sovietice, promovarea unei politici naţionale juste, iar în domeniul politicii ex­terne — destinderea încor­dării internaţionale în scopul asigurării unei păci trainice; şi în timp ce în toate a­­ceste domenii au şi fost ob­ţinute succese serioase pe care le cunoaşte fiecare om sovietic, — grupul antipar­tinic Malenkov, Kaganovici şi Molotov s-a ridicat împotri­va liniei partidului. In scopul schimbării liniei politice a partidului, acest grup a căutat să obţină prin metode antipartinice, frac­­ţioniste, modificarea compo­nenţei organelor conducătoa­re ale partidului alese la plenara C.C. al P.C.U.S. Aceasta nu a fost întim­­plător. In cursul ultimilor 3—4 ani, cînd partidul s-a orien­tat cu hotărîre spre îndrep­tarea greşelilor şi lipsurilor generate de cultul persona­lităţii ducînd cu succes lup­ta împotriva revizioniştilor marxism-leninismului atît pe arena internaţională cît şi în ţară, cînd partidul a des­făşurat o muncă importantă pentru îndreptarea denatu­rărilor în aplicarea politicii naţionale leniniste, — dena­turări comise în trecut — participanţii la grupul anti­partinic descoperit acum şi demascat complect s-au o­­pus în permanenţă, direct sau indirect, acestei orientări a­­probate de Congresul al XX-lea al P.C.U.S. Acest grup a încercat de fapt să se împotrivească liniei leni­niste de coexistenţă paşnică a statelor cu sisteme sociale diferite, slăbirii încordării internaţionale şi stabilirii u­­nor relaţii de prietenie între U.R.S.S. şi toate popoarele lumii. Ei au fost împotriva lărgi­rii drepturilor republicilor unionale în domeniul con­strucţiei economice şi cul­turale, in domeniul legisla­ţiei, precum şi împotriva în­tăririi rolului sovietelor lo­cale în îndeplinirea acestor sarcini. Prin aceasta, grupul antipartinic s-a opus liniei de dezvoltare mai rapidă a economiei şi culturii în re­publicile naţionale, linie ur­mată cu fermitate de către partid şi care asigură întă­rirea continuă a prieteniei leniniste dintre toate popoa­rele ţării noastre. Grupul an­tipartinic nu numai că nu a înţeles măsurile partidului pentru combaterea birocratis­mului, pentru reducerea apa­ratului de stat umflat, dar s-a şi opus acestor măsuri. In toate aceste probleme a­­cest grup s-a pronunţat îm­potriva principiului feninist al centralismului democratic, aplicat de partid. Acest grup s-a împotrivit cu înverşunare şi a încercat să zădărnicească o măsură a­­tît de importantă ca reorga­nizarea conducerii industriei, crearea consiliilor economiei naţionale în regiunile eco­nomice, măsură aprobată de întregul partid şi de popor. Ei nu au vrut să înţeleagă că în etapa actuală, cînd dezvoltarea industriei socia­liste a atins proporţii uria­şe şi continuă să crească ra­pid, industria grea dezvol­­tîndu-se cu precădere, tre­buiau găsite forme noi, mai perfecţionate de conducere a industriei, care să scoată la iveală marile rezerve şi să asigure un avînt şi mai pu­ternic al industriei sovieti­ce. Acest grup a mers atît de departe încît, chiar după ce măsurile menţionate au fost aprobate în cadrul dis­cutării acestora de către întregul popor — şi după ce s-a adoptat legea la Sesiu­nea Sovietului Suprem al U.R.S.S., el a continuat lupta împotriva reorganizării con­ducerii industriei. In problemele agriculturii, participanţii la acest grup au dat dovadă că nu înţeleg noile sarcini actuale. Ei nu au recunoscut necesitatea În­tăririi cointeresării materiale a ţărănimii colhoznice în scopul dezvoltării producţiei agricole. Ei au obiectat îm­potriva desfiinţării vechiu­lui sistem birocratic de pla­nificare in colhozuri şi in­troducerii noului sistem de planificare, care descătuşea­ză iniţiativa colhozuriior în conducerea economiei lor, sistem care a şi dat rezul­tate pozitive. Ei s-au rupt atît de mult de viaţă încît nu pot să înţeleagă posibi­litatea reală care permite ca la sfîrşitul acestui an să se desfiinţeze livrările obligato­rii de produse agricole de către gospodăriile personale ale colhoznicilor. Luarea a­­cestei măsuri, care are o im­portanţă vitală pentru mili­oane de oameni ai muncii din Ţara Sovietică, a deve­nit posibilă pe baza marelui avînt în domeniul creşterii animalelor proprietate ob­ştească din colhozuri şi a dezvoltării sovhozurilor. Par­ticipanţii la grupul antipar­tinic în loc să sprijine acea­stă măsură, devenită actua­lă, s-au ridicat împotriva ei. Ei au dus o luptă prin ni­mic justificată împotriva che­mării elaborată de partid şi sprijinită în mod activ de colhozuri, regiuni, republici , de a ajunge din urmă în cîţiva ani S.U.A. în ce priveşte producţia de lapte, unt şi carne pe cap de lo­cuitor. In felul acesta par­ticipanţii la grupul antipar­tinic au dat dovadă de dis­preţ boieresc faţă de inte­resele vitale arzătoare ale maselor largi populare şi de neîncredere în uriaşele po­sibilităţi pe care le are eco­nomia socialistă, în mişcarea întregului popor pentru dez­voltarea mai rapidă a pro­ducţiei de lapte şi carne. Nu poate fi considerat în­­tîmplător faptul că tov. Mo­lotov, participant la grupul antipartinic, dînd dovadă de conservatorism şi rutină, nu numai că nu a înţeles nece­sitatea valorificării pămîntu­­rilor înţelenite, ci s-a şi îm­potrivit desţelenirii a 35.000.000 de ha., desţelenire care a căpătat o importanţă atît de uriaşă pentru econo­mia ţării noastre. Tovarăşii Malenkov, Kaga­novici şi Molotov s-au împo­trivit cu înverşunare măsu­rilor pe care le-au luat Co­mitetul Central şi întregul nostru partid pentru lichida­rea urmărilor cultului per­sonalităţii, pentru înlătura­rea încălcărilor legalităţii re­voluţionare comise în trecut şi pentru crearea condiţiilor care să excludă posibilitatea repetării lor în viitor. In timp ce muncitorii, col­hoznicii, gloriosul nostru ti­neret, inginerii, tehnicienii şi lucrătorii ştiinţifici, scrii­torii, întreaga intelectualitate au sprijinit în unanimitate măsurile partidului înfăptui­te pe baza hotărîrilor Con­gresului al XX-lea al P.C.U.S., în timp ce între­gul popor sovietic s-a înca­drat în lupta activă pentru înfăptuirea acestor măsuri, în timp ce ţara noastră cu­noaşte un avînt puternic al activităţii poporului şi un aflux de noi forţe creatoare — participanţii la grupul antipartinic au rămas surzi faţă de această mişcare crea­toare a maselor. In domeniul politicii ex­terne acest grup, îndeosebi tov. Molotov, a dat dovadă de rutină şi a împiedicat prin toate mijloacele aplicarea noilor măsuri care au deve­nit actuale şi au drept scop slăbirea încordării interna­ţionale, întărirea păcii în lu­mea întreagă. Tov. Molotov, fiind minis­tru al Afacerilor Externe, nu numai că n-a luat nici un fel de măsuri timp îndelun­gat pe linia Ministerului A­­facerilor Externe pentru îm­bunătăţirea relaţiilor U.R.S.S. cu Iugoslavia, dar s-a pro­nunţat în repetate rînduri împotriva măsurilor pe care le înfăptuia Prezidiul G.C. pentru îmbunătăţirea relaţii­lor cu Iugoslavia. Poziţia ne­­­justă a tov. Molotov în pro­blema iugoslavă a fost con­damnată in unanimitate de plenara C.C. al P.C.U.S. din iulie 1955 — „ca fiind ne­­corespunzătoare intereselor statului sovietic și lagărului socialist, necorespunzătoare principiilor politicii leninis­te“. Tov. Molotov a frînat în­cheierea Tratatului de stat cu Austria şi îmbunătăţirea relaţiilor cu acest stat, si­tuat în centrul Europei, în­cheierea Tratatului cu Aus­tria a avut o mare însem­nătate pentru destinderea în­cordării internaţionale gene­rale. El a fost de asemenea împotriva normalizării rela­ţiilor cu Japonia. Or, această normalizare a avut un mare rol în slăbirea încordării internaţionale în Extremul O­­rient. El s-a pronunţat îm­potriva tezelor principiale elaborate de partid cu pri­vire la posibilitatea preîn­­tîmpinării războaielor în con­diţiile actuale, cu privire la posibilitatea căilor diferite de trecere la socialism în diferite ţări, cu privire la necesitatea intensificării con­tactelor P.C.U.S. cu parti­dele progresiste din străi­nătate. Tov. Molotov s-a­ pronunţat în repetate rînduri împotri­va noilor măsuri necesare preconizate de guvernul so­vietic pentru apărarea păcii şi securităţii popoarelor. El a negat, în special, oportu­nitatea stabilirii unor con­tacte personale între condu­cătorii U.R.S.S. şi oamenii de stat ai altor ţări — con­tacte necesare pentru reali­zarea unei înţelegeri recipro­ce şi pentru îmbunătăţirea relaţiilor internaţionale. In multe din aceste pro­bleme tov. Kaganovici a spri­jinit părerea tov. Molotov, iar într-o serie de cazuri pe tov. Malenkov. Prezidiul Comitetului Central şi în­tregul Comitet Central au procedat cu răbdare pentru a-i readuce pe calea justă, au luptat împotriva greşeli­lor lor, contînd că ei vor trage învăţăminte din aces­te greşeli, că nu vor insista asupra lor şi că vor merge în pas cu întregul colectiv de conducere al partidului. Dar ei au continuat să rămî­­nă pe poziţiile lor nejuste, neleniniste. La baza poziţiei tovarăşi­lor Malenkov, Kaganovici şi Molotov, divergentă faţă de linia partidului, stă faptul că ei au fost şi sunt prizo­nierii vechilor idei şi meto­de, s-au rupt de viaţa par­tidului şi a ţării, nu văd noile condiţii, noua situaţi­e, manifestă conservatorism, se cramponează cu încăpăţînare de forme şi metode de lucru perimate, necorespunzătoare intereselor înaintării spre comunism, respingînd ceea ce naşte viaţa şi ceea ce decur­ge din interesele dezvoltării societăţii sovietice, din in­teresele întregului lagăr so­cialist. Atît în problemele poli­ticii interne, cît şi în pro­blemele politicii externe ei sînt sectari şi dogmatici, manifestă o atitudine de bu­­cherism şi inerţie faţă de marxism-leninism. Ei nu pot să înţeleagă că in actualele condiţii marxism-leninismul viu, în acţiune, lupta pentru comunism înseamnă traducerea în viaţă a hotărî­rilor Congresului al XX-lea al partidului, aplicarea per­severentă a politicii de co­existenţă paşnică, de luptă pentru prietenia între po­poare, a politicii de întărire prin toate mijloacele a lagă­rului socialist, înseamnă îm­bunătăţirea conducerii indus­triei, lupta pentru avîntul multilateral al agriculturii, pentru belşug de produse, pentru o largă construcţie de locuinţe, pentru lărgirea drepturilor republicilor uni­onale, pentru înflorirea cul­turii lor naţionale, pentru dezvoltarea prin toate mij­loacele a iniţiativei maselor populare. Dîndu-şi seama că ieşirile şi acţiunile lor greşite întîm­­pină o ripostă permanentă în Prezidiul C.C., care tra­duce consecvent în viaţă li­nia Congresului al XX-lea al partidului, tovarăşii Mo­lotov, Kaganovici, Malenkov au păşit pe calea luptei de grup împotriva conducerii partidului. Inţelegîndu-se în­tre ei pe o bază antipartini­că ei şi-au propus să schim­be politica partidului, să readucă partidul la meto­dele greşite de conducere care au fost condamnate de Congresul al XX-lea al par­tidului. Ei au recurs la in­trigi şi s-au înţeles în se­cret împotriva Comitetului Central. Faptele scoase la iveală la plenara C.C. arată că tovarăşii Malenkov, Kaga­novici, Molotov şi tov. Şe­pilov, care li s-a alăturat, păşind pe calea luptei frac­­ţioniste, au încălcat statutul partidului şi hotărîrea Con­gresului al X-lea al parti­dului „Asupra unităţii par­tidului“ elaborată de Lenin, in care se spune: „Pentru a realiza o strictă disciplină în interiorul par­tidului şi în întreaga activi­tate sovietică şi pentru a a­­junge la o cit mai mare u­­nitate prin înlăturarea orică­rui fracţionism, congresul împuterniceşte C.C. să apli­ce în cazul (în cazurile) de încălcare, a disciplinei sau de reînviere ori admitere a frac­­ţionismului, toate sancţiunile de partid mergînd pînă la excluderea din partid, iar pentru membrii Comitetului Central trecerea lor la si­tuaţia de membri supleanţi şi, ca măsură extremă, chiar excluderea din partid. Acea­stă măsură extremă poate fi aplicată (membrilor C. C., membrilor supleanţi ai C.C. şi membrilor Comisiei de control) numai cu condiţia convocării plenarei C.C. la care să fie chemaţi toţi membrii supleanţi ai C. C. şi toţi membrii Comisiei de control. Dacă această aduna­re generală a conducători­lor­­partidului, for de cea mai mare răspundere, va considera ca necesară, cu două treimi din voturi, tre­cerea unui membru al C.C. la situaţia de membru su­pleant sau excluderea lui din partid, această măsură tre­buie să fie aplicată imediat“. Rezoluţia leninistă obligă Comitetul Central şi toate organizaţiile de partid să în­tărească necontenit unitatea partidului, să dea o ripostă hotărîtă oricărei manifestări de fracţionism şi de spirit de grup, să asigure o mun­că cu adevărat unită, care să întruchipeze cu adevărat u­­nitatea de voinţă şi de ac­ţiune a avangărzii clasei muncitoare — partidul co­munist. Plenara C.C. constată cu imensă satisfacţie unitatea şi coeziunea de monolit a tu­turor membrilor şi membri­lor supleanţi ai C.C., a mem­brilor Comisiei centrale de revizie a P.C.U.S., care au condamnat în unanimitate, grupul antipartinic. La ple­nara C.C. nu a existat un singur om care să fi spri­jinit acest grup. In faţa condamnării unani­me de către plenara C.C. a activităţii antipartinice a a­­cestui grup, cînd membrii plenarei C.C. au cerut în u­­nanimitate scoaterea mem­brilor acestui grup din C.C. şi excluderea lor din partid, aceştia au recunoscut exis­tenţa înţelegerii lor secre­te, caracterul dăunător al activităţii lor antipartinice, şi s-au obligat să se­ supu­nă hotărîrilor partidului. Pornind de la cele expuse mai sus şi călăuzindu-se după interesele întăririi prin toate mijloacele a unităţii leninis­te a partidului, plenara C.C. al P.C.U.S. hotărăşte: 1) Să condamne ca incom­patibilă cu principiile leni­niste­ ale partidului nostru activitatea fracţionistă a gru­pului antipartinic Malenkov, Kaganovici, Molotov şi a lui Şepilov, care li s-a alăturat. 2) Să scoată din rîndurile membrilor Prezidiului C.C. şi din C.C. pe tovarăşii Malen­kov, Kaganovici şi Molotov; să distituie din funcţia de secretar al C.C. al P.C.U.S. şi să scoată din rîndurile membrilor supleanţi ai Pre­zidiului C.C. şi din rîndurile membrilor C.C. pe tov. Şe­pilov. Condamnarea in unanimi­tate de către Comitetul Cen­tral al partidului a activită­ţii fracţioniste a grupului an­tipartinic al tovarăşilor Ma­lenkov, Kaganovici, Molotov va servi întăririi mai depar­te a unităţii rîndurilor par­tidului nostru leninist, în­tăririi conducerii sale, cauzei luptei pentru linia generală a partidului. Comitetul Central al par­tidului cheamă pe toţi co­muniştii să-şi unească şi mai strîns rîndurile sub stea­gul invincibil al marxism­­leninismului, să-şi îndrepte toate forţele spre îndeplini­rea cu succes a sarcinilor construcţiei comuniste. (Adoptată la 29 iunie 1957 in unanimitate de membrii Comitetului Central al P.C.U.S., membri suple­anţi ai Comitetului Cen­tral, membrii Comisiei cen­trale de revizie, cu o ab­ţinere l­a tov. Molotov). C. U. S. cu privire la grupul antipartinic M. Kaganovici, V. M. Molotov CINEMATOGRAFE: Pacea „Taina nopţii eterne”, iar de marţi, 9 iulie „Dragoste de mamă”; Victoria „12 rezul­tate exacte”; Tineretului „Carola Lamberti”; Arta „Fiul”. TEATRU: In sala Teatru­lui de Stat, sîmbătă 6 şi du­minică 7 iulie, matineu şi seara, opereta „Nunta cio­bănească”. In sala clubului „Indepen­denţa” Opera de Stat din Cluj va da următoarele spectacole: sîmbătă 6 iulie, opera „Carmen”; duminică 7 iulie, „Rusalia”; luni 8 iulie, „Lakmé” şi marţi 9 iulie, „Trubadurul”. Vînzare în rate In dorinţa de a veni în ajutorul celor ce muncesc, O.C.L. Produse industriale Si­biu, a pus în vînzare în sor­timente bogate în unităţile sale nr. 21 şi 26 din piaţa Republicii şi unitatea nr. 96 din str. Molotov nr. 13, con­­fecţiuni în rate. Informaţii detailate asu­pra condiţiilor de vînzare se pot primi de la unitățile mai sus arătate. Redacția: Sibiu, Str. Octombrie Roşu nr. 2, Telefon nr. 2810, 2156. — Administrația: Str. Octombrie Roşu nr. 2, Telefon nr. 2810. — Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA SIBIU Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Direcțiunii Generale P.T.T. nr. 1/1945. — Cont: B.R.P . nr. 071.005. — Abonamente: lei 5.25 pe trei luni.

Next