Flacăra Sibiului, 1957 (Anul 14, nr. 2681-2782)
1957-07-06 / nr. 2733
MOSCOVA 3 (Agerpres). — TASS transmite: Intre 22 și 29 iunie a. c. a avut loc plenara Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Plenara a discutat problema grupului antipartinic G. M. Malenkov, L. M. Kaganovici, V. M. Molotov. Plenara a adoptat o hotărîre corespunzătoare, care se publică astăzi. Plenara a scos din rindurile membrilor Prezidiului C.C. şi din rîndurile membrilor C.C. al P.C.U.S. pe tovarăşii Malenkov, Kaganovici, Molotov, a destituit din funcţia de secretar al C.C. al P.C.U.S. şi a scos din rîndurile membrilor supleanţi ai Prezidiului C.C. şi din rîndurile membrilor C.C. pe tov. Şepilor. Plenara a ales Prezidiul C.C. al P.C.U.S. în următoarea componenţă: Membrii Prezidiului: tovarăşii A. B Aristov, N. I. Beliaev, L. I. Brejnev, N. A. Bulganin, E. A. Furţeva, N. S. Hrusciov, N. G. Ignatov, G. K. Jukov, A. I. Kiricenko, F. R. Kozlov, O. V. Kuusinen, A. I. Mikoian, M. A. Suslov, N. M. Svernik, K. E. Voroşilov; Membrii supleanţi ai Prezidiului: tovarăşii N. A. Muhitdinov, P. N. Pospelov, D. S. Korotcenko, I. E. Kam berzin, A. P. Kirilenko, A, N. Kosighin, K. T. Mazurov, V. P. Mjavanadze, M. G. Pervuhin. Plenara a complectat Secretariatul, alegînd pe tov.. O. V. Kuusinen, secretar al C.C. al P.C.U.S. COMUNICAT INFORMATIV plenara Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice cu privire la Hotărîrea plenarei C. C. al P. G. M. Malenkov, L. MOSCOVA 3 (Agerpres). — TASS transmite: Plenara Comitetului Central al P.C.U.S. a examinat în ședinţa din 22-29 iunie 1957 problema grupului antipartinic Malenkov, Kaganovici, Molotov, care s-a constituit în sinul Prezidiului C.C. al P.C.U.S. In timp ce partidul, sub conducerea Comitetului Central bizuindu-se pe sprijinul întregului popor, duce o muncă uriaşă pentru îndeplinirea hotărîrilor istorice ale Congresului al XX-lea avînd drept scop dezvoltarea continuă a economiei naţionale şi ridicarea neîntreruptă a nivelului de trai al poporului sovietic, restabilirea normelor leniniste ale vieţii interne de partid, lichidarea încălcărilor legalităţii revoluţionare, lărgirea legăturii partidului cu masele populare, dezvoltarea democraţiei sovietice socialiste, întărirea prieteniei dintre popoarele sovietice, promovarea unei politici naţionale juste, iar în domeniul politicii externe — destinderea încordării internaţionale în scopul asigurării unei păci trainice; şi în timp ce în toate aceste domenii au şi fost obţinute succese serioase pe care le cunoaşte fiecare om sovietic, — grupul antipartinic Malenkov, Kaganovici şi Molotov s-a ridicat împotriva liniei partidului. In scopul schimbării liniei politice a partidului, acest grup a căutat să obţină prin metode antipartinice, fracţioniste, modificarea componenţei organelor conducătoare ale partidului alese la plenara C.C. al P.C.U.S. Aceasta nu a fost întimplător. In cursul ultimilor 3—4 ani, cînd partidul s-a orientat cu hotărîre spre îndreptarea greşelilor şi lipsurilor generate de cultul personalităţii ducînd cu succes lupta împotriva revizioniştilor marxism-leninismului atît pe arena internaţională cît şi în ţară, cînd partidul a desfăşurat o muncă importantă pentru îndreptarea denaturărilor în aplicarea politicii naţionale leniniste, — denaturări comise în trecut — participanţii la grupul antipartinic descoperit acum şi demascat complect s-au opus în permanenţă, direct sau indirect, acestei orientări aprobate de Congresul al XX-lea al P.C.U.S. Acest grup a încercat de fapt să se împotrivească liniei leniniste de coexistenţă paşnică a statelor cu sisteme sociale diferite, slăbirii încordării internaţionale şi stabilirii unor relaţii de prietenie între U.R.S.S. şi toate popoarele lumii. Ei au fost împotriva lărgirii drepturilor republicilor unionale în domeniul construcţiei economice şi culturale, in domeniul legislaţiei, precum şi împotriva întăririi rolului sovietelor locale în îndeplinirea acestor sarcini. Prin aceasta, grupul antipartinic s-a opus liniei de dezvoltare mai rapidă a economiei şi culturii în republicile naţionale, linie urmată cu fermitate de către partid şi care asigură întărirea continuă a prieteniei leniniste dintre toate popoarele ţării noastre. Grupul antipartinic nu numai că nu a înţeles măsurile partidului pentru combaterea birocratismului, pentru reducerea aparatului de stat umflat, dar s-a şi opus acestor măsuri. In toate aceste probleme acest grup s-a pronunţat împotriva principiului feninist al centralismului democratic, aplicat de partid. Acest grup s-a împotrivit cu înverşunare şi a încercat să zădărnicească o măsură atît de importantă ca reorganizarea conducerii industriei, crearea consiliilor economiei naţionale în regiunile economice, măsură aprobată de întregul partid şi de popor. Ei nu au vrut să înţeleagă că în etapa actuală, cînd dezvoltarea industriei socialiste a atins proporţii uriaşe şi continuă să crească rapid, industria grea dezvoltîndu-se cu precădere, trebuiau găsite forme noi, mai perfecţionate de conducere a industriei, care să scoată la iveală marile rezerve şi să asigure un avînt şi mai puternic al industriei sovietice. Acest grup a mers atît de departe încît, chiar după ce măsurile menţionate au fost aprobate în cadrul discutării acestora de către întregul popor — şi după ce s-a adoptat legea la Sesiunea Sovietului Suprem al U.R.S.S., el a continuat lupta împotriva reorganizării conducerii industriei. In problemele agriculturii, participanţii la acest grup au dat dovadă că nu înţeleg noile sarcini actuale. Ei nu au recunoscut necesitatea Întăririi cointeresării materiale a ţărănimii colhoznice în scopul dezvoltării producţiei agricole. Ei au obiectat împotriva desfiinţării vechiului sistem birocratic de planificare in colhozuri şi introducerii noului sistem de planificare, care descătuşează iniţiativa colhozuriior în conducerea economiei lor, sistem care a şi dat rezultate pozitive. Ei s-au rupt atît de mult de viaţă încît nu pot să înţeleagă posibilitatea reală care permite ca la sfîrşitul acestui an să se desfiinţeze livrările obligatorii de produse agricole de către gospodăriile personale ale colhoznicilor. Luarea acestei măsuri, care are o importanţă vitală pentru milioane de oameni ai muncii din Ţara Sovietică, a devenit posibilă pe baza marelui avînt în domeniul creşterii animalelor proprietate obştească din colhozuri şi a dezvoltării sovhozurilor. Participanţii la grupul antipartinic în loc să sprijine această măsură, devenită actuală, s-au ridicat împotriva ei. Ei au dus o luptă prin nimic justificată împotriva chemării elaborată de partid şi sprijinită în mod activ de colhozuri, regiuni, republici , de a ajunge din urmă în cîţiva ani S.U.A. în ce priveşte producţia de lapte, unt şi carne pe cap de locuitor. In felul acesta participanţii la grupul antipartinic au dat dovadă de dispreţ boieresc faţă de interesele vitale arzătoare ale maselor largi populare şi de neîncredere în uriaşele posibilităţi pe care le are economia socialistă, în mişcarea întregului popor pentru dezvoltarea mai rapidă a producţiei de lapte şi carne. Nu poate fi considerat întîmplător faptul că tov. Molotov, participant la grupul antipartinic, dînd dovadă de conservatorism şi rutină, nu numai că nu a înţeles necesitatea valorificării pămînturilor înţelenite, ci s-a şi împotrivit desţelenirii a 35.000.000 de ha., desţelenire care a căpătat o importanţă atît de uriaşă pentru economia ţării noastre. Tovarăşii Malenkov, Kaganovici şi Molotov s-au împotrivit cu înverşunare măsurilor pe care le-au luat Comitetul Central şi întregul nostru partid pentru lichidarea urmărilor cultului personalităţii, pentru înlăturarea încălcărilor legalităţii revoluţionare comise în trecut şi pentru crearea condiţiilor care să excludă posibilitatea repetării lor în viitor. In timp ce muncitorii, colhoznicii, gloriosul nostru tineret, inginerii, tehnicienii şi lucrătorii ştiinţifici, scriitorii, întreaga intelectualitate au sprijinit în unanimitate măsurile partidului înfăptuite pe baza hotărîrilor Congresului al XX-lea al P.C.U.S., în timp ce întregul popor sovietic s-a încadrat în lupta activă pentru înfăptuirea acestor măsuri, în timp ce ţara noastră cunoaşte un avînt puternic al activităţii poporului şi un aflux de noi forţe creatoare — participanţii la grupul antipartinic au rămas surzi faţă de această mişcare creatoare a maselor. In domeniul politicii externe acest grup, îndeosebi tov. Molotov, a dat dovadă de rutină şi a împiedicat prin toate mijloacele aplicarea noilor măsuri care au devenit actuale şi au drept scop slăbirea încordării internaţionale, întărirea păcii în lumea întreagă. Tov. Molotov, fiind ministru al Afacerilor Externe, nu numai că n-a luat nici un fel de măsuri timp îndelungat pe linia Ministerului Afacerilor Externe pentru îmbunătăţirea relaţiilor U.R.S.S. cu Iugoslavia, dar s-a pronunţat în repetate rînduri împotriva măsurilor pe care le înfăptuia Prezidiul G.C. pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Iugoslavia. Poziţia nejustă a tov. Molotov în problema iugoslavă a fost condamnată in unanimitate de plenara C.C. al P.C.U.S. din iulie 1955 — „ca fiind necorespunzătoare intereselor statului sovietic și lagărului socialist, necorespunzătoare principiilor politicii leniniste“. Tov. Molotov a frînat încheierea Tratatului de stat cu Austria şi îmbunătăţirea relaţiilor cu acest stat, situat în centrul Europei, încheierea Tratatului cu Austria a avut o mare însemnătate pentru destinderea încordării internaţionale generale. El a fost de asemenea împotriva normalizării relaţiilor cu Japonia. Or, această normalizare a avut un mare rol în slăbirea încordării internaţionale în Extremul Orient. El s-a pronunţat împotriva tezelor principiale elaborate de partid cu privire la posibilitatea preîntîmpinării războaielor în condiţiile actuale, cu privire la posibilitatea căilor diferite de trecere la socialism în diferite ţări, cu privire la necesitatea intensificării contactelor P.C.U.S. cu partidele progresiste din străinătate. Tov. Molotov s-a pronunţat în repetate rînduri împotriva noilor măsuri necesare preconizate de guvernul sovietic pentru apărarea păcii şi securităţii popoarelor. El a negat, în special, oportunitatea stabilirii unor contacte personale între conducătorii U.R.S.S. şi oamenii de stat ai altor ţări — contacte necesare pentru realizarea unei înţelegeri reciproce şi pentru îmbunătăţirea relaţiilor internaţionale. In multe din aceste probleme tov. Kaganovici a sprijinit părerea tov. Molotov, iar într-o serie de cazuri pe tov. Malenkov. Prezidiul Comitetului Central şi întregul Comitet Central au procedat cu răbdare pentru a-i readuce pe calea justă, au luptat împotriva greşelilor lor, contînd că ei vor trage învăţăminte din aceste greşeli, că nu vor insista asupra lor şi că vor merge în pas cu întregul colectiv de conducere al partidului. Dar ei au continuat să rămînă pe poziţiile lor nejuste, neleniniste. La baza poziţiei tovarăşilor Malenkov, Kaganovici şi Molotov, divergentă faţă de linia partidului, stă faptul că ei au fost şi sunt prizonierii vechilor idei şi metode, s-au rupt de viaţa partidului şi a ţării, nu văd noile condiţii, noua situaţie, manifestă conservatorism, se cramponează cu încăpăţînare de forme şi metode de lucru perimate, necorespunzătoare intereselor înaintării spre comunism, respingînd ceea ce naşte viaţa şi ceea ce decurge din interesele dezvoltării societăţii sovietice, din interesele întregului lagăr socialist. Atît în problemele politicii interne, cît şi în problemele politicii externe ei sînt sectari şi dogmatici, manifestă o atitudine de bucherism şi inerţie faţă de marxism-leninism. Ei nu pot să înţeleagă că in actualele condiţii marxism-leninismul viu, în acţiune, lupta pentru comunism înseamnă traducerea în viaţă a hotărîrilor Congresului al XX-lea al partidului, aplicarea perseverentă a politicii de coexistenţă paşnică, de luptă pentru prietenia între popoare, a politicii de întărire prin toate mijloacele a lagărului socialist, înseamnă îmbunătăţirea conducerii industriei, lupta pentru avîntul multilateral al agriculturii, pentru belşug de produse, pentru o largă construcţie de locuinţe, pentru lărgirea drepturilor republicilor unionale, pentru înflorirea culturii lor naţionale, pentru dezvoltarea prin toate mijloacele a iniţiativei maselor populare. Dîndu-şi seama că ieşirile şi acţiunile lor greşite întîmpină o ripostă permanentă în Prezidiul C.C., care traduce consecvent în viaţă linia Congresului al XX-lea al partidului, tovarăşii Molotov, Kaganovici, Malenkov au păşit pe calea luptei de grup împotriva conducerii partidului. Inţelegîndu-se între ei pe o bază antipartinică ei şi-au propus să schimbe politica partidului, să readucă partidul la metodele greşite de conducere care au fost condamnate de Congresul al XX-lea al partidului. Ei au recurs la intrigi şi s-au înţeles în secret împotriva Comitetului Central. Faptele scoase la iveală la plenara C.C. arată că tovarăşii Malenkov, Kaganovici, Molotov şi tov. Şepilov, care li s-a alăturat, păşind pe calea luptei fracţioniste, au încălcat statutul partidului şi hotărîrea Congresului al X-lea al partidului „Asupra unităţii partidului“ elaborată de Lenin, in care se spune: „Pentru a realiza o strictă disciplină în interiorul partidului şi în întreaga activitate sovietică şi pentru a ajunge la o cit mai mare unitate prin înlăturarea oricărui fracţionism, congresul împuterniceşte C.C. să aplice în cazul (în cazurile) de încălcare, a disciplinei sau de reînviere ori admitere a fracţionismului, toate sancţiunile de partid mergînd pînă la excluderea din partid, iar pentru membrii Comitetului Central trecerea lor la situaţia de membri supleanţi şi, ca măsură extremă, chiar excluderea din partid. Această măsură extremă poate fi aplicată (membrilor C. C., membrilor supleanţi ai C.C. şi membrilor Comisiei de control) numai cu condiţia convocării plenarei C.C. la care să fie chemaţi toţi membrii supleanţi ai C. C. şi toţi membrii Comisiei de control. Dacă această adunare generală a conducătorilorpartidului, for de cea mai mare răspundere, va considera ca necesară, cu două treimi din voturi, trecerea unui membru al C.C. la situaţia de membru supleant sau excluderea lui din partid, această măsură trebuie să fie aplicată imediat“. Rezoluţia leninistă obligă Comitetul Central şi toate organizaţiile de partid să întărească necontenit unitatea partidului, să dea o ripostă hotărîtă oricărei manifestări de fracţionism şi de spirit de grup, să asigure o muncă cu adevărat unită, care să întruchipeze cu adevărat unitatea de voinţă şi de acţiune a avangărzii clasei muncitoare — partidul comunist. Plenara C.C. constată cu imensă satisfacţie unitatea şi coeziunea de monolit a tuturor membrilor şi membrilor supleanţi ai C.C., a membrilor Comisiei centrale de revizie a P.C.U.S., care au condamnat în unanimitate, grupul antipartinic. La plenara C.C. nu a existat un singur om care să fi sprijinit acest grup. In faţa condamnării unanime de către plenara C.C. a activităţii antipartinice a acestui grup, cînd membrii plenarei C.C. au cerut în unanimitate scoaterea membrilor acestui grup din C.C. şi excluderea lor din partid, aceştia au recunoscut existenţa înţelegerii lor secrete, caracterul dăunător al activităţii lor antipartinice, şi s-au obligat să se supună hotărîrilor partidului. Pornind de la cele expuse mai sus şi călăuzindu-se după interesele întăririi prin toate mijloacele a unităţii leniniste a partidului, plenara C.C. al P.C.U.S. hotărăşte: 1) Să condamne ca incompatibilă cu principiile leniniste ale partidului nostru activitatea fracţionistă a grupului antipartinic Malenkov, Kaganovici, Molotov şi a lui Şepilov, care li s-a alăturat. 2) Să scoată din rîndurile membrilor Prezidiului C.C. şi din C.C. pe tovarăşii Malenkov, Kaganovici şi Molotov; să distituie din funcţia de secretar al C.C. al P.C.U.S. şi să scoată din rîndurile membrilor supleanţi ai Prezidiului C.C. şi din rîndurile membrilor C.C. pe tov. Şepilov. Condamnarea in unanimitate de către Comitetul Central al partidului a activităţii fracţioniste a grupului antipartinic al tovarăşilor Malenkov, Kaganovici, Molotov va servi întăririi mai departe a unităţii rîndurilor partidului nostru leninist, întăririi conducerii sale, cauzei luptei pentru linia generală a partidului. Comitetul Central al partidului cheamă pe toţi comuniştii să-şi unească şi mai strîns rîndurile sub steagul invincibil al marxismleninismului, să-şi îndrepte toate forţele spre îndeplinirea cu succes a sarcinilor construcţiei comuniste. (Adoptată la 29 iunie 1957 in unanimitate de membrii Comitetului Central al P.C.U.S., membri supleanţi ai Comitetului Central, membrii Comisiei centrale de revizie, cu o abţinere la tov. Molotov). C. U. S. cu privire la grupul antipartinic M. Kaganovici, V. M. Molotov CINEMATOGRAFE: Pacea „Taina nopţii eterne”, iar de marţi, 9 iulie „Dragoste de mamă”; Victoria „12 rezultate exacte”; Tineretului „Carola Lamberti”; Arta „Fiul”. TEATRU: In sala Teatrului de Stat, sîmbătă 6 şi duminică 7 iulie, matineu şi seara, opereta „Nunta ciobănească”. In sala clubului „Independenţa” Opera de Stat din Cluj va da următoarele spectacole: sîmbătă 6 iulie, opera „Carmen”; duminică 7 iulie, „Rusalia”; luni 8 iulie, „Lakmé” şi marţi 9 iulie, „Trubadurul”. Vînzare în rate In dorinţa de a veni în ajutorul celor ce muncesc, O.C.L. Produse industriale Sibiu, a pus în vînzare în sortimente bogate în unităţile sale nr. 21 şi 26 din piaţa Republicii şi unitatea nr. 96 din str. Molotov nr. 13, confecţiuni în rate. Informaţii detailate asupra condiţiilor de vînzare se pot primi de la unitățile mai sus arătate. Redacția: Sibiu, Str. Octombrie Roşu nr. 2, Telefon nr. 2810, 2156. — Administrația: Str. Octombrie Roşu nr. 2, Telefon nr. 2810. — Tiparul: ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA SIBIU Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Direcțiunii Generale P.T.T. nr. 1/1945. — Cont: B.R.P . nr. 071.005. — Abonamente: lei 5.25 pe trei luni.