Flacăra Sibiului, 1961 (Anul 18, nr. 3095-3198)
1961-07-22 / nr. 3152
In excursie pe canalul SULINA încă de la începutul anului şcolar, cursanţii universităţii muncitoreşti „7 Noiembrie“ şi-au propus să facă o excursie în Delta Dunării. Aproape că n-a existat oră de geografie în care să nu se fi exprimat dorinţa de plecare spre această parte a ţării. După ultimele ore ţinute în cadrul universităţii, un grup format din 40 de cursanţi a pornit la drum. Deplasarea făcută pe canalul Sulina timp de 3 zile a lăsat amintiri de neşters. Am reţinut un noian de informaţii care ne-au fost date cu multă amabilitate de cei ce cunosc şi desfăşoară activitatea pe ape. Mersul lin al vaporului, malurile pline d de verdeaţă, urcuşul multor vase fluviale şi maritime, sub diferite pavilioane, au făcut să ne dăm seama de caracterul specific al regiunii în care ne aflam. Ne-au impresionat înnoirile care, în anii puterii populare, s-au produs în aceste locuri. Pe un mal şi pe altul se vede „aurul deltei“, stuful, care este tăiat şi încărcat pe anumite ambarcaţiuni. Nepăsarea şi lipsa de interes din trecut lăsau să se irosească o aşa de mare bogăţie, iar puţinii locuitori ai acestor ţinuturi nu puteau scăpa de sărăcie şi mizerie. Pe malul drept al canalului au fost construite şcoli noi ceea ce arată grija pentru şcolarizarea tuturor copiilor din Deltă. O echipă de teatru din Galaţi ne-a însoţit pe acelaşi vas fluvial şi a dat spectacole în Sulina. La Maliuc, am vizitat cîteva blocuri noi care fac din această localitate un mic orăşel cu clădiri, magazine, laboratoare, biblioteci, unităţi industriale moderne. In trecere prin canal au putut fi văzute maşinile speciale folorsite pe apă pentru tăierea stufului ca şi cele pentru transportat pînă la Tulcea şi Chişcani-Brăila. O trăsătură specifică a oamenilor din Deltă este ospitalitatea, arătată vizitatorilor, fie cu privire la completarea celor necesare excursiei, fie pentru cazarea excursioniştilor, fie prin mijloacele puse la dispoziţie pentru vizitarea canalului, în vecinătatea Mării Negre şi vizitarea „Cherhanalei Piscicole“. Aici am cunoscut munca ce se depune pentru confecţionarea celei mai potrivite unelte de pescuit în mare italienii. In ziua vizitării portului Sulina a apărut la orizont, dinspre mare, una din cele mai edificatoare realizări pentru aceste locuri, efectuate în anii noştri ai construirii socialismului, vasul sub pavilion naţional „Suceava“. Mărimea neobişnuită a acestor vase româneşti de 4.500 tone, aspectul curat, nou, transmiterea prin telecomandă a dispoziţiilor comandantului de vas, aufăcut să admirăm această minunată ambarcaţiune şi să încercăm un sentiment de mîndrie faţă de constructorii ei. La întoarcere, pe acelaşi vas au călătorit pescari din Deltă trimişi prin grija partidului la odihnă şi refacerea sănătăţii lor. Ei ne-au vorbit cu căldură despre condiţiile de viaţă de astăzi care se deosebesc radical de cele din timpul burgheziei şi moşierimii. Prin efectuarea acestei călătorii cursanţii au trăit clipe de neuitat. Au admirat frumuseţea rară a Deltei Dunării şi au cunoscut transformările socialiste din această parte a ţării. Muncitori ca Schlesinger Hilda, Gatea Cornelia, Miga Ana, Mitru Eugenia, Tutelia Ilie, Stengel Arnold, Ionescu Mircea, Baba Marina au dovedit, atît în timpul frecventării cursurilor, cît şi în timpul excursiei, un interes deosebit pentru ridicarea nivelului lor cultural. Prof. P. MANTA lector al subfilialei S.R.S.C. Sibiu SĂRBĂTOARE LA RÎUL SADULUI Duminică înainte de masă, în comuna Riul Sadului, a avut loc un eveniment important: a fost inaugurată noua clădire a căminului cultural. La festivitate au participat reprezentanţi ai organelor raional de partid şi de stat, marea majoritate a cetăţenilor comunei, invitaţi din comunele învecinate, în jurul orei 11, curtea căminului devenise neîncăpătoare. Tov. Marcu Ioan, preşedintele comitetului executiv al Sfatului popular comunal, a urcat trepţii de la intrarea principală în sala de festivităţi şi, in urma unui ropot de aplauze, a exprimat mulţumirile cetăţenilor din comună faţă de grija partidului de a crea condiţii optime de culturalizare a maselor. Tov. Marcu a tăiat apoi panglica de la intrare şi a invitat întreaga asistenţă să viziteze noul local. Din primul moment te impresionează iluminatul cu neon, scena pe care poate prezenta program o formaţie corală alcătuită din 120 membri, precum şi sala de festivităţi, de proporţii corespunzătoare. In afară de acestea căminul mai dispune de o sală pentru bibliotecă, o sală pentru pregătirea formaţiilor artistice, cabină de proiecţii cinematografice. Odată cu inaugurarea clădirii a fost inaugurat şi cinematograful, prin rularea filmului sovietic „Isteţul Saşko“. După vizitarea clădirii oaspeţii şi localnicii au ocupat locuri în sala de festivităţi iar pe scenă a fost prezentat un bogat program artistic. La realizarea programului au contribuit formaţiile artistice locale, ale căminului cultural din Tălmaci precum şi echipele de dansuri, soliştii vocali şi instrumentişti de la fabrica „Drapelul roşu“ din Sibiu. Cintecul şi veselia au continuat pînă noaptea tîrziu. Inaugurarea noului cămin cultural a constituit intr-adevăr o sărbătoare la Riul Sadului. Pionierii şi şcolarii de la tabăra din Avrig se anunţă voluntar să participe la strînsul spicelor. ■iiiiMtiinimimiiiiii Se conturează un cvartal Mă oprisem in faţa primului bloc din faţa gării mici, în staţia de autobuze. Cineva dintre aceia care aşteptau maşina spuse: Pentru toţi care trec rar pe-aici oprirea-i involuntară". Intr-adevăr, te reţin proporţiile. E primul bloc care, dincolo de centura de cămăruţe construite cîndva din porunca Măriei Tereza, pentru incartiruirea slujbaşilor împărăteşti, a bătut recordul la înălţime. Te reţin eleganţa, arhitectura impunătoare. Oare este cineva care şi-ar fi închipuit cu 20 de ani în urmă că pe acest teren — parţial mlăştinos, restul ocupat de o piaţă în care ţăranii din satele din jurul oraşului, veneau să-şi vîndă puţinul pe care-l mai aveau pentru a astupa vremelnic gurile perceptorilor hapsîni, — se va construi un cvartal?! E greu de presupus. Vremurile insă s-au schimbat. Socialismul a trimis pe constructori să şteargă urmele trecutului. Să transforme locul care — de la faima împărătesei pînă la sfîrşitul burgheziei era neschimbat, teren mănos doar pentru negustorii de toate soiurile — şi să înalţe aici clădiri semeţe. Astfel a apărut primul bloc, după aceea al doilea. In prezent se mai construiesc trei. Apoi altele. Astfel se conturează primul cvartal din istoria Sibiului. încep vizita şantierului însoţit de tânărul maistru Paul Walter. în primul bloc se efectuează zugrăveli, în culori variate. Apartamentele, alcătuite din cite două camere şi bucătărie, cămară, baie, antreu, sînt spaţioase, confortabile. Maistrul revede camerele pentru a nu ştiu cita oară. — în timp ce ne îndreptam spre al doilea bloc, şi el în stadiu de finisare, îmi relatează că echipele de pe şantier sînt antrenate în întrecerea socialistă pentru lucrări de cea mai bună calitate, începem ascensiunea şi ne oprim la un geam, într-unul din apartamentele din partea de către oraş, la etajul IV. Priveliştea are un farmec deosebit. Pe fundalul Sibiului vechi se profilează clădirile fabricilor de pe ambele maluri ale Cibinului — trăinicia noului. în imediata apropiere, avem în faţă restul şantierului, în stingă, se lucrează zidărie — la primul nivel, cum obişnuiesc să spună constructorii etajelor. Alături se aşează ultimele cărămizi la etajul II al blocului TV. Mai încolo se toarnă betonul în fîşii la etajul I al blocului V. Mai apare totuşi ceva, in aceeaşi direcţie: armătura metalică a decantorului care se construieşte pentru întregul cvartal. In dreapta, apar stivele de materiale, birourile, locuinţele constructorilor. Maistrul îmi explică apoi că pe locul din faţa celor trei blocuri pînă în strada II Iunie va fi amenajat un parc cu multe flori după terminarea construcţiilor. La un moment dat se agită: — Ce să fie? S-a oprit banda care ridică cărămizile la etaje. îmi propune să mergem acolo să aflăm cauzele. Coborîm. Pe scări mai dă unele indicaţii mozaicarilor, între timp, pînă să ajungem noi jos, mecanicii au rezolvat defecţiunea iar banda funcţiona , normal. Respiră uşurat şi-mi relatează că orice opriri ale utilajelor înseamnă o scădere a productivităţii muncii şi aceasta este o lipsă gravă a conducerii unui şantier. Ne oprim în faţa unei betoniere. Schimbă cîteva cuvinte cu muncitoarea Dudaş Florica în legătură cu mutarea betonierei la un alt punct de lucru. Pornim mai departe. Maistrul spune cuvinte de laudă despre muncitori şi mai ales despre tineret. Revin asupra Floricăi şi constat — din spusele lui — că această fată înaltă, vioaie are o biografie asemănătoare cu a multor tineri veniţi pe şantier. La început a ajutat la fundaţii, apoi a lucrat la zidărie. Se oprea adesea în dreptul betonierelor şi cum maistrul Rober Leopold, bătrînul, i-a înţeles pasiunea, a calificat-o la această maşină. Zilnic Florica hrăneşte cofrajele cu cite 30 mc beton. Cum ne auzise că discutăm despre tinerii şantierului, un băieţandru, mecanic de utilaje, trase cu ochiul şi-i zise pe un ton glumeţ lui Paul Walter: — Meşterei du-l pe tovarăşul şi pe la „plimbăreţul" nostru. Sînt asigurat de îndată că nu e vorba de unul dintre „eroii" articolelor critice ale gazetei de perete a şantierului. Aluzia este la adresa lui Floca Nicolae, un tînăr simpatizat de toţi pentru felul prietenos, apreciat pentru hărnicie. Renumele de „plimbăreţ" i l-a atribuit locul de muncă. Lucrează pe o macara „23 August" care este mutată de la un bloc la altul pe o linie asemănătoare cu cea de cale ferată, dar cu un terasament mult mai lat. Cu ajutorul acesteia, atent, în permanenţă să nu producă accidente ori deteriorări de materiale, tînărul ridică pînă la 15 metri fîşiile pentru planşee, fierul beton, cofrajele etc. In momentul cind am ajuns noi în dreptul macaralei, iov. Floca privea atent curat muncitorii Martini Gheorghe şi Mai Simion aşezau în planşeu la blocul III, unde zidăria a fost terminată, fîşia de beton ridicată de macara. Părăsesc şantierul cu impresia muncii vii, intense. Pentru cîteva clipe îmi apar blocurile terminate şi locuite de 204 familii, cît au capacitatea. M. CATANA De ce nu este susţinută mişcarea de inovaţii Mişcarea de inovaţii şi raţionalizări, ca mişcare proprie orînduirii socialiste, s-a dezvoltat puternic şi în cadrul întreprinderii „Balanţa“. Aici a cuprins un număr mare de muncitori, tehnicieni şi ingineri care, în ultimii ani, şi-au adus o contribuţie preţioasă la îmbunătăţirea proceselor tehnologice şi la perfecţionarea continuă a utilajelor. Sub îndrumarea comitetului de partid au fost analizate periodic rezultatele obţinute în această direcţie şi au fost popularizate rezultatele frumoase obţinute de diferiţi inovatori cum sînt: Şuha Nicolae, ing. Vintilă Mircea şi alţii. In ajutorul inovatorilor a venit cabinetul tehnic care a recomandat acestora cărţi şi studii tehnice. Ei şi-au putut ridica astfel nivelul tehnic, ceea ce a avut urmări pozitive în desfăşurarea activităţii de creaţie. Numărul cititorilor bibliotecii tehnice a crescut an de an ridicîndu-se la un moment dat la peste 300 care au consultat circa 1.500 cărţi. Au fost constituite brigăzi complexe de inovatori, s-au acordat consultaţii tehnice, au fost ţinute conferinţe tehnice etc., toate contribuind la creşterea mişcării de inovaţii în cadrul întreprinderii. In anul 1959, de pildă, s-au înregistrat 469 propuneri de inovaţii şi raţionalizări, din care 140 au fost aplicate în producţie, realizîndu-se economii de 461.000 lei. In primul semestru al anului 1960 s-au aplicat 54 propuneri din cele 106 înregistrate, care au adus economii de 387.000 lei. Dar aceste succese, în loc să stimuleze mişcarea de inovaţii se pare că au avut la un moment dat un efect dăunător asupra conducerii tehnico-administrative şi mai ales asupra responsabilului cabinetului tehnic, anume automulţumirea. Tovarăşii au început să creadă că lucrurile pot merge foarte bine şi de la sine. Ca atare n-au mai avut aceeaşi preocupare pentru stimularea mişcării de inovaţii în semestrul II al anului 1960 şi în semestrul I al anului curent. Drept consecinţă in această ultimă perioadă nu s-au făcut decît 33 propuneri de inovaţii din care s-au aplicat doar 19. Desigur că acestea nu oglindesc nici pe departe posibilităţile existente în întreprindere. în mod firesc se naşte întrebarea: Cum poate să justifice tov. ing. Ciobanu Alexe, şeful cabinetului tehnic, această inactivitate? S-a făcut oare totul la „Balanţa“ în problema inovaţiilor? Cauzele „obiective“ pe care le invocă tov. ing. Ciobanu nu pot fi considerate hotărîtoare. Mai curînd aceste motive seamănă a conservatorism, o lipsă de răspundere faţă de promovarea noului, o lipsă de preocupare în această problemă. Nici comitetul de partid, nici comitetul sindicatului şi nici conducerea tehnico-administrativă nu s-au sesizat de scăderea nejustificată a propunerilor de inovaţii. Ele nu au căutat să îndrume muncitorii şi tehnicienii ca aceştia să caute soluţii noi pentru mecanizarea operaţiunilor grele sau a celor care cer volum mare de muncă (de exemplu în sectorul forţă), soluţii noi pentru obţinerea de economii sau pentru uşurarea muncii. Mai mult decît atît n-au tras la răspundere inginerii şi tehnicienii care lucrează in cadrul cabinetului tehnic ca să curme din rădăcini moleşeala în care aceştia au căzut. Situaţia inovaţiilor trebuie să dea de gîndit comuniştilor de la întreprinderea „Balanţa“. Ei nu trebuie să se mulţumească cu succesele ce se obţin în realizarea planului de producţie, lăsînd pe plan secundar mişcarea de inovaţii. Este greşit a se considera că toate posibilităţile, în ceea ce priveşte introducerea noului, sînt epuizate. Trebuie antrenaţi muncitorii şi tehnicienii în vederea descoperirii de noi metode de muncă, de noi posibilităţi de mecanizare şi automatizare a procesului de producţie. Mişcării de inovaţii trebuie să i se acorde atenţia cuvenită. OSKAR ROCK la fabrica „Balanga“? EcnoNICA juridium . Speculanţii şi-au primit pedeapsa Pînă nu de mult, Dordea Ioan şi Hopriş Nicolae erau gestionari remizeri la chioşcul T.A.P.L din Sibiu str. Constituţiei. Nemulţumindu-se numai cu cîştigul realizat prin remiză, cei doi indivizi s-au gîndit să realizeze venituri şi pe căi necinstite. Astfel, începînd din anul trecut, fiecare din cei doi sau prin intermediar cumpărau importante cantităţi de băuturi alcoolice de la diferite magazine ale O. C.L. Alimentara, pe care apoi le revindeau la chioşcul respectiv. Diferenţa de preţ (O.C.L. Alimentara la T.A. P. L.) şi-o însuşeau. In ziua de 4 iunie a.c. au fost surprinşi asupra faptului, cumpărînd băuturi alcoolice în valoare de 625 lei. Tribunalul popular al raionului Sibiu i-a condamnat pe cei doi speculanţi la cîte 3 ani închisoare corecţională. Sentinţa a rămas definitivă. Pentru furt Sarchezi Elisabeta, căreia nu-i plăcea să muncească cinstit, a furat în ziua de 23 iunie a.c., în piaţa Cibin banii din buzunarul unei cumpărătoare. Ea a fost ajutată de Stoika Lotty. Cu sprijinul unor cetăţeni, hoaţa şi complicea ei, au fost prinse şi înaintate organelor de stat. Tribunalul popular al raionului Sibiu a condamnat-o pe hoaţa recidivistă Sarchezi Elisabeta la 5 ani închisoare corecţională, iar pe complicea ei, Stoika Lotty, la 8 luni închisoare corecţională. Condamnata pentru delapidare In anul 1960, Cîrje Paraschiva era achizitoare la cooperativa de consum din Sălişte. In această funcţie, ea achiziţiona melci şi măceşe. Pentru a-şi crea plusuri înşela pe culegători la cîntar. Plusurile realizate erau înregistrate pe nume fictive în borderouri, iar suma rezultată şi-o însuşea. De asemenea, prin falsificarea documentelor justificative a delapidat suma de 2982 lei. Pentru delapidare, Tribunalul popular al raionului Sibiu, a condamnat-o pe Cîrje Paraschiva la 8 luni închisoare corecţională şi a obligat-o să plătească despăgubiri civile Agevacoopului Sibiu, adică suma de 2.982 lei.