Flacăra Sibiului, 1961 (Anul 18, nr. 3095-3198)

1961-07-22 / nr. 3152

In excursie pe canalul SU­LINA încă de la începutul anului şcolar, cursanţii universităţii muncitoreşti „7 Noiembrie“ şi-au propus să facă o excur­sie în Delta Dunării. Aproape că n-a existat oră de geogra­fie în care să nu se fi expri­mat dorinţa de plecare spre această parte a ţării. După ultimele ore ţinute în cadrul universităţii, un grup format din 40 de cursanţi a pornit la drum. Deplasarea fă­cută pe canalul Sulina timp de 3 zile a lăsat amintiri de neşters. Am reţinut un noian de informaţii care ne-au fost date cu multă amabilitate de cei ce cunosc şi desfăşoară activitatea pe ape. Mersul lin al vaporului, malurile pline d de verdeaţă, urcuşul multor vase fluviale şi maritime, sub di­ferite pavilioane, au făcut să ne dăm seama de caracterul specific al regiunii în care ne aflam. Ne-au impresionat înnoirile care, în anii puterii populare, s-au produs în aceste locuri. Pe un mal şi pe altul se vede „aurul deltei“, stuful, care este tăiat şi încărcat pe anu­mite ambarcaţiuni. Nepăsarea şi lipsa de inte­res din trecut lăsau să se iro­sească o aşa de mare bogăţie, iar puţinii locuitori ai acestor ţinuturi nu puteau scăpa de sărăcie şi mizerie. Pe malul drept al canalu­lui au fost construite şcoli noi ceea ce arată grija pen­tru şcolarizarea tuturor copii­lor din Deltă. O echipă de teatru din Galaţi ne-a însoţit pe acelaşi vas fluvial şi a dat spectacole în Sulina. La Maliuc, am vizitat cî­­teva blocuri noi care fac din această localitate un mic oră­şel cu clădiri, magazine, la­boratoare, biblioteci, unităţi industriale moderne. In tre­cere prin canal au putut fi văzute maşinile speciale folor­site pe apă pentru tăierea stu­fului ca şi cele­ pentru trans­portat pînă la Tulcea şi Chiş­­cani-Brăila. O trăsătură specifică a oa­menilor din Deltă este ospita­litatea, arătată vizitatorilor, fie cu privire la completarea celor necesare excursiei, fie pentru cazarea excursionişti­lor, fie prin mijloacele puse la dispoziţie pentru vizitarea ca­nalului, în vecinătatea Mării Negre şi vizitarea „Cherhana­lei Piscicole“. Aici am cunos­cut munca ce se depune pen­tru confecţionarea celei mai potrivite unelte de pescuit în mare i­talienii. In ziua vizitării portului Sulina a apărut la orizont, din­spre mare, una din cele mai edificatoare realizări pen­tru aceste locuri, efectuate în anii noştri ai construirii so­cialismului, vasul sub pavilion naţional „Suceava“. Mărimea neobişnuită a aces­tor vase româneşti de 4.500 to­ne, aspectul curat, nou, trans­miterea prin telecomandă a dispoziţiilor comandantului de vas, au­­făcut să admirăm această minunată ambarcaţiu­ne şi să încercăm un senti­ment de mîndrie faţă de con­structorii ei. La întoarcere, pe acelaşi vas au călătorit pescari din Deltă trimişi prin grija par­tidului la odihnă şi refacerea sănătăţii lor. Ei ne-au vorbit cu căldură despre condiţiile de viaţă de astăzi care se deosebesc radical de cele din timpul burgheziei şi moşieri­­mii. Prin efectuarea acestei că­lătorii cursanţii au trăit clipe de neuitat. Au admirat fru­museţea rară a Deltei Du­nării şi au cunoscut trans­formările socialiste din aceas­tă parte a ţării. Muncitori ca Schlesinger Hilda, Gatea Cornelia, Miga Ana, Mitru Eugenia, Tutelia Ilie, Stengel Arnold, Ionescu Mircea, Baba Marina au do­vedit, atît în timpul frecven­tării cursurilor, cît şi în tim­pul excursiei, un interes deo­sebit pentru ridicarea nivelu­lui lor cultural. Prof. P. MANTA lector al subfilialei S.R.S.C. Sibiu SĂRBĂTOARE LA RÎUL SADULUI Duminică înainte de masă, în comuna Riul Sadului, a avut loc un eveniment im­portant: a fost inaugurată noua clădire a căminului cul­tural. La festivitate au par­ticipat reprezentanţi ai orga­nelor raional de partid şi de stat, marea majoritate a cetăţenilor comunei, invitaţi din comunele învecinate, în jurul orei 11, curtea că­minului devenise neîncăpă­toare. Tov. Marcu Ioan, pre­şedintele comitetului execu­tiv al Sfatului popular comu­nal, a urcat trepţii de la in­trarea principală în sala de festivităţi şi, in urma unui ropot de aplauze, a exprimat mulţumirile cetăţenilor din comună faţă de grija parti­dului de a crea condiţii op­time de culturalizare a ma­selor. Tov. Marcu a tăiat apoi panglica de la intrare şi a invitat întreaga asistenţă să viziteze noul local. Din pri­mul moment te impresionea­ză iluminatul cu neon, scena pe care poate prezenta pro­gram o formaţie corală al­cătuită din 120 membri, pre­cum şi sala de festivităţi, de proporţii corespunzătoare. In afară de acestea căminul mai dispune de o sală pentru bi­bliotecă, o sală pentru pre­gătirea formaţiilor artistice, cabină de proiecţii cinemato­grafice. Odată cu inaugura­rea clădirii a fost inaugurat şi cinematograful,­­ prin rularea filmului sovietic „Is­teţul Saşko“. După vizitarea clădirii oas­peţii şi localnicii au ocupat locuri în sala de festivităţi iar pe scenă a fost prezentat un bogat program artistic. La realizarea programului au contribuit formaţiile artistice locale, ale căminului cultural din Tălmaci precum şi echi­pele de dansuri, soliştii vo­cali şi instrumentişti de la fabrica „Drapelul roşu“ din Sibiu. Cintecul şi veselia au continuat pînă noaptea tîrziu. Inaugurarea noului cămin cultural a constituit intr-ade­văr o sărbătoare la Riul Sa­dului. Pionierii şi şcolarii de la tabăra din Avrig se anunţă voluntar să parti­cipe la strînsul spicelor. ■iiiiMtiinimimiiiiii Se conturează un cvartal Mă oprisem in faţa primu­lui bloc din faţa gării mici, în staţia de autobuze. Cineva dintre aceia care aşteptau maşina spuse: Pentru toţi care trec rar pe-aici oprirea-i involuntară". Intr-adevăr, te reţin proporţiile. E primul bloc care, dincolo de centura de cămăruţe construite cînd­­va din porunca Măriei Tere­za, pentru incartiruirea sluj­başilor împărăteşti, a bătut recordul la înălţime. Te reţin eleganţa, arhitectura impună­toare. Oare este cineva care şi-ar fi închipuit cu 20 de ani în urmă că pe acest teren — parţial mlăştinos, restul ocu­pat de o piaţă în care ţăra­nii din satele din jurul ora­şului, veneau să-şi vîndă pu­ţinul pe care-l mai aveau pen­tru a astupa vremelnic gu­rile perceptorilor hapsîni, — se va construi un cvartal?! E greu de presupus. Vremu­rile insă s-au schimbat. Socia­lismul a trimis pe constructori să şteargă urmele trecutului. Să transforme locul care — de la faima împărătesei pînă la sfîrşitul burgheziei era ne­schimbat, teren mănos doar pentru negustorii de toate soiurile — şi să înalţe aici clădiri semeţe. Astfel a apă­rut primul bloc, după aceea al doilea. In prezent se mai construiesc trei. Apoi altele. Astfel se conturează primul cvartal din istoria Sibiului. încep vizita şantierului în­soţit de tânărul maistru Paul Walter. în primul bloc se efectuează zugrăveli, în cu­lori variate. Apartamentele, alcătuite din cite două ca­mere şi bucătărie, cămară, baie, antreu, sînt spaţioase, confortabile. Maistrul revede camerele pentru a nu ştiu cita oară. — în timp ce ne îndreptam spre al doilea bloc, şi el în stadiu de fini­sare, îmi relatează că echi­pele de pe şantier sînt antre­nate în întrecerea socialistă pentru lucrări de cea mai bună calitate, începem ascensiunea şi ne oprim la un geam, într-unul din apartamentele din partea de către oraş, la etajul IV. Priveliştea are un farmec deosebit. Pe fundalul Sibiu­lui vechi se profilează clădi­rile fabricilor de pe ambele maluri ale Cibinului — trăi­nicia noului. în imediata apropiere, a­­vem în faţă restul şantierului, în stingă, se lucrează zidă­rie — la primul nivel, cum obişnuiesc să spună construc­torii etajelor. Alături se a­­şează ultimele cărămizi la etajul II al blocului TV. Mai încolo se toarnă betonul în fîşii la etajul I al blocului V. Mai apare totuşi ceva, in a­­ceeaşi direcţie: armătura me­talică a decantorului care se construieşte pentru întregul cvartal. In dreapta, apar stivele de materiale, birourile, locuinţe­le constructorilor. Maistrul îmi explică apoi că pe locul din faţa celor trei blocuri pînă în strada II Iunie va fi amenajat un parc cu multe flori după terminarea con­strucţiilor. La un moment dat se agită: — Ce să fie? S-a oprit banda care ridică cărămizile la etaje. îmi propune să mer­gem acolo să aflăm cauzele. Coborîm. Pe scări mai dă unele indicaţii mozaicarilor, între timp, pînă să ajungem noi jos, mecanicii au rezol­vat defecţiunea iar banda funcţiona , normal. Respiră uşurat şi-mi relatează că ori­ce opriri ale utilajelor în­seamnă o scădere a producti­vităţii muncii şi aceasta este o lipsă gravă a conducerii unui şantier. Ne oprim în faţa unei be­toniere. Schimbă cîteva cu­vinte cu muncitoarea Dudaş Florica în legătură cu muta­rea betonierei la un alt punct de lucru. Pornim mai depar­te. Maistrul spune cuvinte de laudă despre muncitori şi mai ales despre tineret. Revin a­­supra Floricăi şi constat — din spusele lui — că această fată înaltă, vioaie are o bio­grafie asemănătoare cu a mul­tor tineri veniţi pe şantier. La început a ajutat la funda­ţii, apoi a lucrat la zidărie. Se oprea adesea în dreptul betonierelor şi cum maistrul Rober Leopold, bătrînul, i-a înţeles pasiunea, a calificat-o la această maşină. Zilnic Flo­rica hrăneşte cofrajele cu cite 30 mc beton. Cum ne auzise că discu­tăm despre tinerii şantierului, un băieţandru, mecanic de u­­tilaje, trase cu ochiul şi-i zise pe un ton glumeţ lui Paul Walter: — Meşterei du-l pe tova­răşul şi pe la „plimbăreţul" nostru. Sînt asigurat de îndată că nu e vorba de unul dintre „eroii" articolelor critice ale gazetei de perete a şantieru­lui. Aluzia este la adresa lui Floca Nicolae, un tînăr sim­patizat de toţi pentru felul prietenos, apreciat pentru hăr­nicie. Renumele de „plimbă­reţ" i l-a atribuit locul de muncă. Lucrează pe o maca­ra „23 August" care este mu­tată de la un bloc la altul pe o linie asemănătoare cu cea de cale ferată, dar cu un terasament mult mai lat. Cu ajutorul acesteia, atent, în permanenţă să nu producă accidente ori deteriorări de materiale, tînărul ridică pînă la 15 metri fîşiile pentru planşee, fierul beton, cofra­jele etc. In momentul cind am a­­juns noi în dreptul macara­lei, iov. Floca privea atent curat muncitorii Martini Gheorghe şi Mai Simion aşe­zau în planşeu la blocul III, unde zidăria a fost termina­tă, fîşia de beton ridicată de macara. Părăsesc şantierul cu im­presia muncii vii, intense. Pentru cîteva clipe îmi apar blocurile terminate şi locuite de 204 familii, cît au capa­citatea. M. CAT­AN­A De ce nu este susţinută mişcarea de inovaţii Mişcarea de inovaţii şi ra­ţionalizări, ca mişcare pro­prie orînduirii socialiste, s-a dezvoltat puternic şi în ca­drul întreprinderii „Balanţa“. Aici a cuprins un număr mare de muncitori, tehni­cieni şi ingineri care, în ul­timii ani, şi-au adus o con­tribuţie preţioasă la îmbună­tăţirea proceselor tehnologi­ce şi la perfecţionarea con­tinuă a utilajelor. Sub îndrumarea comitetu­lui de partid au fost anali­zate periodic rezultatele ob­ţinute în această direcţie şi au fost popularizate rezulta­tele frumoase obţinute de di­feriţi inovatori cum sînt: Şuha Nicolae, ing. Vintilă Mircea şi alţii. In ajutorul inovatorilor a venit cabinetul tehnic care a recomandat acestora cărţi şi studii tehnice. Ei şi-au putut ridica astfel nivelul tehnic, ceea ce a avut urmări poziti­ve în desfăşurarea activităţii de creaţie. Numărul cititori­lor bibliotecii tehnice a cres­cut an de an ridicîndu-se la un moment dat la peste 300 care au consultat circa 1.500 cărţi. Au fost constituite bri­găzi complexe de inovatori, s-au acordat consultaţii teh­nice, au fost ţinute conferin­ţe tehnice etc., toate contri­buind la creşterea mişcării de inovaţii în cadrul între­prinderii. In anul 1959, de pildă, s-au înregistrat 469 propuneri de inovaţii şi ra­ţionalizări, din care 140 au fost aplicate în producţie, realizîndu-se economii de 461.000 lei. In primul semes­tru al anului 1960 s-au apli­cat 54 propuneri din cele 106 înregistrate, care au adus economii de 387.000 lei. Dar aceste succese, în loc să stimuleze mişcarea de ino­vaţii se pare că au avut la un moment dat un efect dăunător asupra conducerii tehnico-administrative şi mai ales asupra responsabilului cabinetului tehnic, anume automulţumirea. Tovarăşii au început să creadă că lucrurile pot merge foarte bine şi de la sine. Ca atare n-au mai avut aceeaşi preocupare pen­tru stimularea mişcării de inovaţii în semestrul II al anului 1960 şi în semestrul I al anului curent. Drept con­secinţă in această ultimă pe­rioadă nu s-au făcut decît 33 propuneri de inovaţii din care s-au aplicat doar 19. Desigur că acestea nu oglin­desc nici pe departe posibi­lităţile existente în întreprin­­dere. în mod firesc se naşte întrebarea: Cum poate să justifice tov. ing. Ciobanu Alexe, şeful cabinetului teh­nic, această inactivitate? S-a făcut oare totul la „Balanţa“ în problema inovaţiilor? Cau­zele „obiective“ pe care le invocă tov. ing. Ciobanu nu pot fi considerate hotărîtoa­­re. Mai curînd aceste motive seamănă a conservatorism, o lipsă de răspundere faţă de promovarea noului, o lipsă de preocupare în această pro­blemă. Nici comitetul de partid, nici comitetul sindicatului şi nici conducerea tehnico-ad­­ministrativă nu s-au sesizat de scăderea nejustificată a propunerilor de inovaţii. Ele nu au căutat să îndrume muncitorii şi tehnicienii ca aceştia să caute soluţii noi pentru mecanizarea operaţiu­nilor grele sau a celor care cer volum mare de muncă (de exemplu în sectorul for­ţă), soluţii noi pentru obţi­nerea de economii sau pen­tru uşurarea muncii. Mai mult decît atît n-au tras la răspundere inginerii şi teh­nicienii care lucrează in ca­drul cabinetului tehnic ca să curme din rădăcini moleşea­­la în care aceştia au căzut. Situaţia inovaţiilor trebuie să dea de gîndit comunişti­lor de la întreprinderea „Ba­lanţa“. Ei nu trebuie să se mulţumească cu succesele ce se obţin în realizarea planu­lui de producţie, lăsînd pe plan secundar mişcarea de inovaţii. Este greşit a se con­sidera că toate posibilităţile, în ceea ce priveşte introduce­rea noului, sînt epuizate. Trebuie antrenaţi muncitorii şi tehnicienii în vederea des­coperirii de noi metode de muncă, de noi posibilităţi de mecanizare şi automatizare a procesului de producţie. Miş­cării de inovaţii trebuie să i se acorde atenţia cuvenită. OSKAR ROCK la fabrica „Balanga“? E­cnoNICA jurid­­ium . Speculanţii şi-au primit pedeapsa Pînă nu de mult, Dordea Ioan şi Hopriş Nicolae erau gestionari remizeri la chioşcul T.A.P.L din Sibiu str. Consti­tuţiei. Nemulţumindu-se nu­mai cu cîştigul realizat prin remiză, cei doi indivizi s-au gîndit să realizeze venituri şi pe căi necinstite. Astfel, înce­­pînd din anul trecut, fiecare din cei doi sau prin interme­diar cumpărau importante cantităţi de băuturi alcoolice de la diferite magazine ale O. C.L. Alimentara, pe care apoi le revindeau la chioşcul respectiv. Diferenţa de preţ (O.C.L. Alimentara la T.A. P. L.) şi-o însuşeau. In ziua de 4 iunie a.c. au fost sur­prinşi asupra faptului, cum­­părînd băuturi alcoolice în va­loare de 625 lei. Tribunalul popular al raio­nului Sibiu i-a condamnat pe cei doi speculanţi la cîte 3 ani închisoare corecţională. Sen­tinţa a rămas definitivă. Pentru furt Sarchezi Elisabeta, căreia nu-i plăcea să muncească cin­stit, a furat în ziua de 23 iu­nie a.c., în piaţa Cibin banii din buzunarul unei cumpără­toare. Ea a fost ajutată de Stoika Lotty. Cu sprijinul unor cetăţeni, hoaţa şi complicea ei, au fost prinse şi înaintate organelor de stat. Tribunalul popular al raio­nului Sibiu a condamnat-o pe hoaţa recidivistă Sarchezi Eli­sabeta la 5 ani închisoare co­recţională, iar pe complicea ei, Stoika Lotty, la 8 luni în­chisoare corecţională. Condamnata pentru delapidare In anul 1960, Cîrje Para­­schiva era achizitoare la co­operativa de consum din Să­­lişte. In această funcţie, ea achiziţiona melci şi măceşe. Pentru a-şi crea plusuri în­şela pe culegători la cîntar. Plusurile realizate erau în­registrate pe nume fictive în borderouri, iar suma rezultată şi-o însuşea. De asemenea, prin falsificarea documentelor justificative a delapidat suma de 2982 lei. Pentru delapidare, Tribuna­lul popular al raionului Sibiu, a condamnat-o pe Cîrje Pa­­raschiva la 8 luni închisoare corecţională şi a obligat-o să plătească despăgubiri civile Agevacoopului Sibiu, adică suma de 2.982 lei.

Next