Flacăra Sibiului, 1962 (Anul 19, nr. 3199-3303)

1962-01-04 / nr. 3199

". IUL. 2005 PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, INVIŢI-VA ! ii . L u ii ORGAN AL COMITETELOR ORĂŞENESC Şl RAIONAL P.M.R. Şl AL SFATURILOR POPULARE ORĂŞENESC Şl RAIONAL SIBIU Anul XIX. — nr. 3199 Joi, 4 ianuarie 1962 4 pagini — 20 bani CHEMAREA Consfătuirii pe ţară a ţăranilor colectivişti Ţărani colectivişti şi înto­vărăşiţi, ţărani ce vă mai cultivaţi singuri bucata de pămint, mecanizatori din gospodării de stat şi staţiuni de maşini şi tractoare, tehni­cieni, ingineri şi oameni de ştiinţă din agricultură, spre voi toţi îndreptăm această chemare in numele Consfă­tuirii pe ţară a colectivişti­lor. Ne-am adunat aci laolaltă din toate regiunile ţării, co­lectivişti aleşi de adunările raionale, spre a lua parte la această Consfătuire, ca unii ce reprezentăm în ţara noas­tră agricultura socialistă. Ştiţi de bună seamă că timp de cinci zile am dezbă­tut împreună cu conducătorii partidului şi statului, cu oa­meni de ştiinţă, ingineri a­­gronomi, zootehnişti, cu me­canizatori şi constructori de maşini, activişti de partid şi de stat, ce anume trebuie să facem pentru a încheia co­lectivizarea agriculturii, pen­tru a organiza cit mai bine gospodăriile colective, a le întări şi a le creşte tot mai mult avutul, pentru a spori recoltele de toate felurile şi a înmulţi cu­ mai mult ani­malele şi producţia lor. La Consfătuire au vorbit mulţi delegaţi, arătînd ce au făcut ei pentru a obţine cele mai ridicate recolte. A luat cuvîntul şi tovară­şul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care ne-a dat poveţe preţioa­se ca să putem îndeplini şi mai cu spor sarcinile ce stau în faţa agriculturii noastre. După cum am spus, noi am fost în Consfătuire dele­gaţi ai colectiviştilor, noi în­şine colectivişti. Cei care au vorbit cunosc aşadar bine viaţa gospodăriilor colective şi ei au zugrăvit, pe bază de fapte, pe baza a tot ce se întîmplă cu adevărat în comunele şi raioanele lor, viaţa de azi a ţărănimii noas­tre. S-a văzut astfel că în toa­te părţile ţării socialismul a învins, că cea mai mare par­te a ţăranilor de astăzi sînt colectivişti, că regiunile Do­­brogea şi Bucureşti, două dintre cele mai mari regiuni agricole din ţară, sînt colec­tivizatei în întregime, iar în regiunile Banat şi Galaţi trecerea la colectivizare este aproape încheiată. Dacă treci astăzi pe ţarinile ţării de la un capăt la altul, vezi deo­parte şi de alta numai la­nuri mari, întinse din i­a în zare. Pretutindeni vezi sa­te în care se ridică grat­rile, saivanele, magaziile , be ale gospodăriilor colectivi şi case noi ca nişte încep­turi de aşezări orăşeneşti. Noi, colectiviştii, suntem­ astăzi o mare forţă. Insa­măm laolaltă peste două m­lioane de familii şi stăpâ­m mai mult de 5 milioane­­ tare de pămint. Reprezentam aşadar marea mulţime a­­ rănimii, nădejdea cea una a agriculturii din ţara n­gră, chezăşia belşugului. Ogoarele unite ne dau pu­tinţa să facem mai mu­le culturi, să dăm pămîntt, mai multe întrebuinţări, folosim mai chibzuit, lucrăm cu maşini, în cea mare parte şi în muncile le mai grele, după toate gurile agrotehnice, în aşa îneît de la un an la altul avem recolte tot mai ma să creştem tot mai mult nimale. Mulţi dintre cei care au vorbit la Consfătuire, preşe­dinţi, brigadieri sau ţar­­i colectivişti, au arătat cu în­dreptăţită mîndrie cum in gospodăriile lor colective au obţinut două şi trei mii de kg grîu la hectar, trei mii, pa­tru mii şi unii chiar opt mii de kg porumb boabe la hec­tar. Tovarăşii din Dobrogea au arătat cum, după trei ani de la terminarea colectiviză­rii, producţia de cereale este de două ori mai mare ca înainte. Noi ştim cu toţii că aşa este pretutindeni unde ţăranii au întemeiat gospo­dării colective. Şi mai ştim cu toţii, şi noi şi voi, că o dată cu acest belşug, colectiviştii trăiesc mult mai bine ca înainte, că şi-au făcut case de cărămi­dă, acoperite cu ţiglă, ca la oraş, că nimeni nu mai umblă desculţ, că sînt mai arătos îmbrăcaţi, că o mare parte s­it - , că şi-au are, ara­­bierd­ete şi unii dintre Ţăranul co- • izi de un ■ ■ u.ilizat, el citeşte şi în­vaţă pentru a-şi da singur .. sea şi via­­ie . ată ştiinţa şi adevarul. ..şw­ir. c .nunele şi ■ mai frumoase f ircă ar fi i ti u­­ărbătoare. el e colecti­­ea , deseori,­­ tineri şi bătrîni, unind de la­­ o carte în mină, fără bibliotecă n­otecă fără sate multe sate vezi ferestre­­uminate ca ziua auzi cîn­--i lor şi, undeva, 3r h­al. vezi mul­tă la cinema­tograf. •s d­o­rtivişti se cu- i uşi sie, după a­- a - ■ ase le gospo­d­rezile de vite ' pat s lele pline, ' de pai«., după ţi­enilor pe care-i în- i s drum, după vor-Ştiţi, fraţi ţărani, prea bi­ne toate acestea, că le ve­dem cu toţii. Ele sînt rodul colectivizării care a dat sa­telor belşug şi mare înlesnire. (Continuare în pag. 2-a) Vis $1 realitate Ultima zi de decembrie ... Dorinei e­­la căminul fabricii „7 Noiembrie".­­Strungarul Lăzăroiu Constantin îl aş­teaptă să vină acasă dintr-o clipă în alta. In lipsa lui, intrînd în atribuţiu­­nile lui ..Moş Gerilă, a gătit pomul de iarnă. Singur cu bradul, l-a năpădit dorul de amintiri. Mîngîie cu nostalgie cetina verde şi priveşte dansul suav al globurilor. „Ce departe-mi eşti, copi­lărie, şi ce săracă ai fost !... îşi zice în sine. Aude paşi; se trezeşte din visare. E Dorinei. Cuvintele pe care le repetă de cîteva zile încoace, cînd intră pe uşă — „n-a venit Moş Gerilă?" — i-au rămas pe buze. Priveşte extaziat cu ochii mari, minunăţiile colorate. Deşi a mai văzut pomi de iarnă şi-n alţi ani, acesta are farmecul ineditului. Luminile clipesc feeric jucîndu-se în globurile multicolore şi în poleiala ce îmbracă bomboanele. A Mos Gerilă minia­tural tronează undeva pe o creangă înconjurat de jucării. Mut de încîntare, Dorinei nu îndrăzneşte să le atingă ... .. .Ca de obicei, Dorinei a venit lingă tăticu să-i citească din cărţile cu poveşti. De data aceasta i-a întins o carte din pom, care l-a atras prin fru­musețea desenelor. E un volum de po­vestiri al scriitorului danez Hans Chris­tian Andersen. In paginile ei se află și trista intîmplare a „Fetiței cu chi­brituri". Tata începe să citească. Dori­nei ascultă atent, privind cînd la carte, cînd la bradul împodobit. „... Era un frig cumplit şi ningea în noaptea de Anul Nou — spune autorul. Pe stradă, o fetiţă desculţă şi în capul gol, ducea într-un şorţ vechi o mulţime de cutii cu chibrituri. Toată ziua nu vînduse măcar o cutie şi nu îndrăznea să se ducă acasă fără un bănuţ. Obo­sită, flămîndă, s-a aşezat Ungă un zid, la adăpost. Ca să se mai încălzească puţin a aprins un băţ de chibrit. Şi îndată ca prin minune a apărut Ungă ea o sobă mare şi fierbinte în care duduia focul. Fetiţa şi-a întins picioa­rele sloi ca să le dezgheţe. Numai că, arzind chibritul, a dispărut şi soba, rămînînd în locul ei doar caldarîmul rece. A aprins alt băţ fetiţa şi tot ca prin vis i-a apărut înaintea ochilor o masă plină cu bunătăţi şi după aceea un pom de iarnă, încărcat cu globuri, jucării şi bomboane, cu multe luminiţe jucăuşe. A tresărit de mirare şi a întins mina să ia o păpuşă, însă tocmai atunci chibritul s-a stins şi pomul s-a topit în întuneric. Ca să-l vadă, să-şi aline dorinţa copilărească, fetiţa a aprins chibrit după chibrit..." A doua zi dimineaţa, sărmana copilă­­ a fost găsită moartă, degerată de frig în cea din urmă noapte a anului în care plutise pe aripile unor vise atît de fermecătoare." După ultimul cuvînt citit din carte, a domnit o clipă de tăcere, ca un moment de reculegere închinat fetiţei din poveste. Dorinei a oftat ca un om mare şi a spus: „Sărăcuţa, a murit!“. Pe urmă şi-a recăpătat voioşia şi s-a s cufundat într-un joc de construcţii. Fără îndoială că Dorinei, fiul strun­garului Lăzăroiu Constantin, şi toţi­­ copiii zilelor noastre, nu pot înţelege că „Fetiţa cu chibriturile" a trăit şi a murit cu adevărat. Ei cred că tot ce văd azi e aşa de cînd lumea. Vlăs­­i­tarele de cîţiva anişori ai oamenilor muncii din patria noastră văd visurile­­ fetiţei in realitate. Fiecare copil îşi are de Anul Nou jucăriile şi bomboa­nele lui, hainele lui călduroase. Pă­rinţii lor au timp şi mijloace să le­­ facă viaţa mai frumoasă, copilăria tot mai fericită. COSTEL PIRCALABOIU, coresp. Sclipirile luminoase ale becurilor, ale lampioanelor şi tuburilor de neon, privirile vesele şi fericite ale oame­nilor te înconjoară de pretu­tindeni. Sîntem în „Oraşul copiilor“, dominat de falnicul brad luminat de zeci şi zeci de lumini colorate şi încărcat cu tot felul de jucării. In jurul lui stau, ca nepoţii în jurul bunicului, cunoscuţi ai celor mici din poveştile seri­lor. Albă ca Zăpada cu pi­ticii din poveste au încins o horă veselă în jurul unei că­suţe mici. Iat-o şi pe Scufiţa Roşie iar capra, mama celor trei iezi cucuieţi îi pregăteşte lupului viclean praznicul pe jeratec. Dar parcă poţi spune tot ce-ai văzut aici? Fiecare căsuţă e un basm şi copiii privesc miraţi. Cînd a răsărit acest orăşel? Cine l-a adus? — Ei cine, explică un „flă­cău“ cam de vreo 5 anişori lui Rodica, parcă tu nu ştii? Moş Gerilă l-a adus pentru copii. — Pentru toţi copiii? — întreabă Rodica. — Pentru toţi, — răspunde­a „flăcăul" — care au fost cu­minţi aşa cum am fost noi. îmi permit ca în numele acestui vizitator să invit toţi copiii să viziteze orăşelul lor, care-i aşteaptă cu dulciuri făcute anume pentru ei, cu cărţi, poze şi jucării­e din cele mai frumoase. Al. C. ORĂȘELUL copiilor : Citiţi ai nunta l­ui de azi: Realizări şi perspective (pag. 2-a); La căminul cultural din Cristian (pag. 2-a); Tribuna propagandistului: Din experienţa mea în conducerea cercului de economie politică (pag 3-a); Nunta (pag. 3-a); Colectivistul cel mai bun agitator — „Acum şi vecinul meu este colectivist“ (pag. 3-a); De peste hotare (pag. 4-a); Ştiri şi rezultate sportive (pag. 4-a); (Continuare în pag. 2-a) Ca no­aptea de revelion !la uzina „Independenţa“ E­ atita veselie! Tovarăşii mei de muncă petrec. Au ve­nit mulţi fruntaşi. De o parte şi de alta a meselor, la can­tina uzinei, îi zăresc pe Mihai Hirist, Ioan Ivănuş, Dumitru Copp, Romulus Hila, Ion Stimeriu... , prezent la re­velion şi bătrlnul Konrad Schwartz. Lucrează de 25 de ani în uzină. In noaptea a­­ceasta e parcă mai vesel ca oricine. Anul 1961 i-a adus satisfacţii deosebite. A venit bătrinul Schwartz la revelion şi cu cîteva scrisori. Şi toa­te au un conţinut asemănă­tor: felicitări ! Felicitări pen­tru modul ireproşabil cum au executat maşinile de spălat. Felicitări din partea bruta­rilor pentru malaxoarele de frământat pline, cu un ran­dament deosebit. A lucrat la ele bătrlnul Schwartz şi echi­pa sa. ... Revelionul metalurgiş­­tilor e în toi. Orchestra de muzică uşoară a uzinei se întrece in interpretare. In ritmul dansului, perechi-pe­­rechi petrec clipe de plăcută destindere. Şi deodată dan­sul e întrerupt. Se aşterne liniştea. E aproape de ora 24? Nu! Nici un ceas nu a­­rată atît. Cel ce aduce dezle­garea enigmei e magne­tofonul. E vorba era e o sur­priză pregătită de cercul li­terar „Al. Sahic”, pluguşorul uzinei. *’ Ion Reporterul, eroul satiric al gazetei noastre centrale, a plecat cu plugu­şorul prin uzină. Lui Ilăprea­­nu, Glijor, Crudulici, Crețu, Vasiu Aţoise, Cărată, ingine­rilor ,­Akli şi Romosan le u­­rează su­ccese la fel de fru­moase şi-n noul an. A făcut urări şi aprovizionării, cenu­­şăreasa­ uzinei. N-a uitat nici „planificarea" şi nici... codaşii. Anul 1961 se sfirşeşte in cint şi joc. A însemnat pentru uzină un uriaş pas înainte. A lăsat uzinei daruri deosebit de frumoase: strun­guri cu comandă-program, prese de 1.000 şi 400 tone, maşini de cea mai înaltă teh­nicitate, la nivelul tehnicii mondiale care vor asigura o creştere a productivităţii muncii cu peste 25%. Presa de 1.000 tone e bucuria lui Hăpreanu. El şi forjării săi vor lucra in ’62 pe noua ma­şină. ... Minutele se scurg re­pede, uimitor de repede. Din anul 1961 au mai rămas doar cîteva. In sală e din nou linişte. Tovarăşii Ion Opres­­cu, preşedintele comitetului sindicatului, şi Nicolae Mo­­raru, inginer şef al uzinei, felicită harnicul nostru co­lectiv de muncă pentru deo­sebitele succese dobîndite. Scurtul bilanţ e edificator: în ultimele zile uzina a primit felicitări­ din toate regiunile patriei. Din Bucureşti, Cluj, Reşiţa şi Hunedoara, din Că­­lan şi Petroşeni, din Năvo­dari, Borzeşti, Oneşti, Bi­­caz... Un ropot de aplauze umple sala, apoi pentru cite­­va clipe luminile se sting. E ora 24. Am păşit în noul an. — La mulţi ani tovarăşi! — La mulţi ani ! — Să-nchinăm pentru no­ile noastre victorii !... In primele minute ale nou­lui an, in mijlocul metalur­­giştilor sosesc membri ai bi­roului Comitetului orăşenesc de partid, care transmit în­tregului colectiv urări de noi succese în anul 1962. Metalurgiştii aplaudă. Sînt voioşi. Păşesc in noul an si­guri de îndeplinirea sarcini­lor ce le stau in faţă. Vor produce mai mult cu aproa­pe 40% faţă de ’61. Au luat încă de pe acum toate mă­surile. Numai cele 242 pro­puneri făcute cu prilejul dezbaterii cifrelor de plan, pe lingă o mare creştere a pro­ductivităţii muncii, vor aduce uzinei economii de 5,5 mi­lioane lei. C. MUSTAŢA sudor la uzina „Independenţa'’

Next