Flacăra Sibiului, 1963 (Anul 20, nr. 3304-3406)

1963-01-05 / nr. 3304

REVELION Buni la muncă şi la joc . Ora 24. Miezul nopţii, pragul unui nou an i-a găsit pe metalurgiştii uzinei .Independenţa din faţa meselor lungi din sala cantinei, încărcate cu bunătăţi. Aici, împreună cu soţiile şi copiii, metalurgiştii au ascultat bătaia gongului posturilor noastre de radio şi s-au ridicat să toasteze pentru victoriile dobîndite şi pentru noi succese în anul care atunci începea. „De fapt, revelionul nostru l-am sărbătorit întîia oară acum 12 zile — spunea tovarăşul Meţiu Ioan, directorul general al uzinei — cînd turnătorii, cazangii, strungarii şi montorii au încheiat anul 1962, dînd ultimele produse planificate. Prin aceasta hotărîrea comuniştilor, de a realiza cu 10 zile mai devreme planul anual, a fost îndeplinită. Iar acum, cînd împreună cu familiile v-aţi strîns să sărbătoriţi festiv aceste succese, conducerea uzinei vă felicită din inimă pentru tot ce aţi realizat şi pentru toate victoriile ce le veţi mai înscrie în cartea de aur a construcţiei socialismului din patria noastră". Tineri şi vîrstnici, femei şi copii au intonat apoi tradiţionalele cîntece „Mulţi ani trăiască", „La mulţi ani" şi altele. Erau cîntece de bucurie adresate fiecărei mese, fiecărei familii prezente, tuturor acestor oameni harnici, veniţi îmbrăcaţi sărbătoreşte să-şi petreacă în belşug şi veselie, bucuria comună trăită un an întreg. lată-i la o masă pe cazangii, împreună cu familiile lor ascultă acum cuvîntul inginerului Fulea Dorin, şeful secţiei, care le vorbeşte despre perspectivele uriaşe de dezvoltare ale acestei secţii moderne. Alături de ei un grup de lăcătuşi au desfundat cu pocnetele specifice, sticle de şampanie „Zarea", marcînd intrarea în noul an cu acest simbol al belşugului. Soliştii vocali ai uzinei, Muntealtu Rodica, Limbeanu Cornelia, Maxim Ioan şi alţii au interpretat cîntece populare care au stîrnit un joc tot mai aprins. Lăcătuşi, montori şi cazangii, romîni, germani şi maghiari, vîrstnici şi tineri au ieşit în mijlocul sălii şi au pornit o învirtită lentă, care apoi s-a accelerat. Cercul s-a mărit, muzica s-a înteţit şi aşa au alternat jocurile populare romîneşti, valsurile germane, ceardaşurile maghiare. Un bătrînel, în rol de vornic, după ce a condus şi a iniţiat jocul, a strigat deasupra horei „Buni la muncă şi la joc / Anul Nou plin de noroc!" Pînă la ziuă petrecerea metalurgiştilor a continuat ca o feerie presărată cu veselia puternică a oamenilor stăpîni pe soarta lor. Clubul de la Iprofil „Republica" a cunoscut în seara Anului Nou o atmosferă de savuroasă petrecere a revelionului. Peste 100 muncitori tîmplari de aici erau prezenţi împreună cu familiile lor să întîmpine noul an în cîntece şi veselie. Organizatorii petrecerii au avut o idee: după tradiţionalele salutări şi îmbrăţişări ale graniţei dintre ani, să înceapă „Dansul inimilor", un joc simbolic al prieteniei. Inimioare mici, roşii şi albastre, numerotate, i-au invitat la joc pe toţi. Acest joc a cuprins ca un ecou al prieteniei întreaga sală, reflectînd unul din cele mai frumoase aspecte ale conştiinţei oamenilor de azi. In plină veselie, cînd fiecare comesean îşi aşezase mai bine pe cap măştile de carnaval, iar prin sală zburau confete colorate, iată că apare o formaţie a Şcolii populare de artă,are aduce un „Pluguşor" bine interpretat, ca un salut al opiniei sibiene adresat muncitorilor de aici. Fiecare a simţit în acel moment stima şi preţuirea de care se bucură colectivul de la „Republica". Urările s-au încheiat cu mesajul încrederii ca şi în anul care vine succese mai mari să ducă vestea în ţara întreagă despre iscusinţa acestor harnici muncitori. Din nou, după aceea au pornit horele şi dansurile, i-am distins pe Bîra Vasile, Hajdu Wilhelm, Harja Liviu, Răducu Ioan şi alţi fruntaşi ai fabricii, dansînd sau povestindu-şi la masă întîmplări din anul care s-a sfîrşit. Pentru ei, ca de altfel şi pentru toţi ceilalţi noaptea de revelion a însemnat o manifestare a bunăstării şi fericirii ce o trăiesc din plin toţi oamenii muncii din patria noastră. GH. NIŢU i »»Să ioastăsi pentru îinerețe99 Restaurantul Veneţia. Pomul de iarnă seînteia sub ploaia de lumină a beculeţelor chiar lingă estrada orchestrei. Globuri, beteală de argint şi ghirlande de hîrtie multicoloră fac cadrul păpuşilor ce privesc mirate de pe cetina verde, in sală se rostogoleşte neîncetat o cascadă de ris cristalin, de veselie şi tinereţe. Ninge tumultuos cu confete iar spaţiul de la tavan pină aproape de înălţimea dansatorilor e brăzdat de serpentine ce ţîşnesc jucăuşe ba de-aici, ba de-acolo. Cîţiva paşi încă şi un nou prieten ni se va prezenta. Numele lui: Anul 1963. La mese sute de tineri şi tinere. Recunosc pe mulţi dintre ei. Basarabă Ilie, un tînăr potrivit de statură, cu privirea vioaie şi faţa mereu zîmbitoare discută intr-un grup de băieţi şi fete. Frezor la uzina „Independenţa", tov. Basarabă este unul dintre sutele de tineri care poartă cu mindi de titlul de fruntaş în producţie. In mijlocul dansatorilor recunosc pe tînărul Lutsch Wilhelm, secretarul organizaţiei U.T.M. de la întreprinderea poligrafică, cu soţia, pe Novac Emilia de la „Flamura roşie", soţii Mărgineanu de la O.C.L., învăţătoarea Moga Felicia şi strungarul Nan Nicolae de la „Independenţa", Reisenbüchler Iosif de la „7 Noiembrie", Băcilă Maria de la „Dumbrava" şi mulţi alţii. Programul artistic susţinut de artiştii amatori de la cîteva întreprinderi, de soliştii de muzică populară şi uşoară, de un grup de artişti ai Teatrului de stat, captivează atenţia tuturor. Puţin înainte de miezul nopţii tov. Ioan Corlaciu, prim-secretar al Comitetului orăşenesc Sibiu al U.T.M. adresează tinerilor cîteva cuvinte: ....Păşind în noul an, gîndurile noastre se îndreaptă cu recunoştinţă fierbinte către părintele iubit al tineretului, către acel care ne-a deschis porţile minunatelor perspective spre un viitor luminos şi fericit: Partidul Muncitoresc Român. Să ridicăm deci paharul şi să închinăm pentru partid, pentru anul acesta lu care ne întimpină cu noi bucurii, cu noi năde. Să toastăm pentru tinereţe, pentru viitorul nostru fericit, pentru patria noastră dragă, pentru prietenie, la mulţi ani tovarăşii" Din sute de piepturi răsună această urare pentru partid, pentru conducătorii săi iubiţi. In eclipsa care marchează punctul terminus al vechiului an şi începutul celui nou răsună de pretutindeni urări,in-mi e fericită şi-şi doresc succese, împlinirea tuturo idealurilor înălţătoare. Scurt timp, la microfon se aud pocnete de bici şi sunet de clopoţei. Pitorul! Urători, urii Teodor Portărescu, Sebasian Baiani, Paul Laric, Nicu Niculescu şi artişti,1 emerit Costel Rădulesi. sunt prin iţi cu aplauze. Apoi dans şi jocuri. Felicitările ş urările continuă multă vreme. Pe. i prima oară, io ae t n ele şcolilor medii oue, revelionul împreur la medie nr. 3, întindă Minunat împodobit , 100 de tineri şi tineri, cut împreună cu pro această noapte. Fi ,o aşi la învăţături şi iniri obşteşti, tine ca Nicolae, Nicu Dotru, nea Mircea, Mărinuş Radu, Acadorina, Ianoliu Adrila, Popp Rozsa, Gasparik Maria au făcut împreună cu colegii lor în această seară noi proiecte de viitor la capătul unor trepte ce le-au urcat cu elan şi vitoare tinerească, avînd în feţă alte trepte deasupra cărora strălucesc cele mai îndlţioare idealuri. La r'-'rile medii nr. 1 şi 2 ac 'i atmosferă tinerea- zidit în neuitata a -3-'U Moş Ţintaşu la revelion Cînd s-a apropiat ajunul acestui An Nou vă spun drept nu ştiam unde să mă-mpart de revelion; mi-ai venit o sumedenie de invitaţii, atît pe adresa redacţiei, cit şi acasă de nu mai gatam de-a le citi. Fost-am invitat de muncitori din fabrici, de colectivişti, de oameni de peste tot. A trebuit, nu-i vorbă, să mă tocmesc o leacă şi cu băbuca mea, că iarna se mişcă greu de-acasă. l-am mai citit odată şi ei din telegrama primită cu cîteva ceasuri înainte de la colectiviştii racoviţeni: „Vino moşule, te-aşteptăm. Adu-ţi şi nevasta“. Cînd a aflat că-i pusă şi ea pe rol n-a mai avut încotro. Am trecut mai întîi şi prin alte gospodării. Peste tot petrecerile începuseră. După ce-a înoptat bine iată-ne ajunşi în Racoviţa. Intr-o sală mare, colectiviştii, colectivistele şi mai tineri şi mai bătrîni erau în plină petrecanie. Aveau şi televizor nou-nouţ. Pe ecranul Iul colectiviştii ii vedeau acum pe cei mai de seamă artişti ai ţării, minunîndu-se mereu. A fost tare frumos. Dar să văpovestesc pe-ndelete. S-a început, mai întîi cu nişte rachiu care l a băut făcea să „pocnească“ măselele în gură. Rachiului i s-au adăugat gustări peste gustări: salam, măsline... N-a lipsit nici salata cu maioneză, gătită ca-n restaurantele Sibiului. Nici sarmalele n au fost mai prejos, nici ciorba acră cu de-ale porcului. — Trebuie că v-aţi adus un bucătar de meserie ? l-am întrebat într-o doară pe tov. Miron Olaru, preşedintele Sfatului popular comunal, lingă care tocmai mă nimerisem. — Da de unde moşule. Păi n-avem noi ? Nu-i întrece nimeni în de-astea pe Iosif Curtean, mai ales cînd are şi cîteva ajutoare de nădejde ca Ana Limbăşan, Eugenia Spătăcean, Florentina Murărescu... La mese, sticlele cu vin se goleau unele după altele că Dionisie Stoica, un colectivist mai de seama mea, chipeș, gătit în straie după portul locului și care era de data aceasta un fel de paharnic al revelionului, nu-i plăcea de fel să vadă paharele goale. Deodată îl văd pe preşedintele Balea, că-şi umple un pahar şi ridicîndu-se în picioare se adresează tuturor: „Dragi colectivişti! Să mai închinăm odată în noaptea aceasta sărbătorind primul revelion cînd toţi ţăranii din comuna noastră şi satul ce-i aparţine, Sebeşul de Sus, sînt membrii aceleiaşi mari familii. Pentru sănătatea şi prosperitatea noastră să spunem „La mulţi ani !“. Au urmat apoi cîntece şi jocuri. Colectivista Paraschiva Ionuş nu s-a lăsat pînă n-a fredonat doina „Boii mei cînd mi-aud doina“, iar Teofil, soţul ei, a făcut cîteva învîrtite mai abitir ca junii. Veselia nu mai contenea. Peste noapte au venit cîţiva colectivişti tare sad îmbrăcaţi, „buduăli“ cum îi obiceiul la astfel de petreceri, şi atîtea posne au făcut de-or pus toată lumea pe rîs. Se făcuse ziuă de-a binelea, cînd mi-am luat rămas bun de la aceşti harnici şi veseli colectivişti care-şi cîntă şi-şi proslăvesc cu atîta dragoste viaţa îmbelşugată şi fericită ce o trăiesc. Mulţumindu-le de frumoasa petrecere la care am participat le-am urat viaţă lungă, „La mulţi ani !“ şi să-i găsesc tot mai îgaţi din ani în ani... . .. Cadru de sezon pe culmile Munților Cibinului. Instantanee de Anul Nou O singură filă a mai rămas în calendarul anului 1962. Aceia ceasornicului grăbesc parcă să întîmpine și ele cît ••nai repede venirea no :h;î un. \u mai rămas ciîteva ore. Pe '■ * cuburi, în întreprinderi, mare forfotă Oamenii muncii se pregătesc intens de revelion. In această noapte şi-au. dat întîlnire bogăţia, veselia şi dansul. Pe unii pa-' ^ţieni ai munci! însă Anul Nou i-a. găsit Alo ? Telefoanele. .. daţi vă rog fabrica „Libertatea“. — Aveţi „Libertatea“. — Fabrica... Cu ocazia Anului Nou vă felicităm pentru rezultatele bune obţinute şi vă urăm în ’63 noi succese în muncă. — Alo, Telefoanele ! Daţi vă rog casa inginerului Vasile Chilat. — Aveţi numărul cerut ! — Vă dorim tovarăşe inginer la mulţi ani ! * La Maternitate nu s-au ciocnit cupele cu vin. Personalul de serviciu era la datorie. In noaptea aceasta Chiriac Mariana a născut un copil. — Oaa ! Oaa ! Oaa ! Asta pe limba lui înseamnă „La mulţi ani“. — La mulţi ani voinice, să alungi mare şi frumos ca un Făt-frumos ! — La muţi ani, voi cei trei oameni de-o palmă ce noul an v-a găsit în pătucurile voastre de la Maternitate. Să creşteţi mari şi voinici, să deveniţi oameni de nădejde al patriei noastre socialiste. * . .. Anul 1963 i-a găsit la locul de muncă şi pe electricienii Milea Ioan, East Martin şi dispecerul de tură Grancea Nicolae de la I.E.S. Ei au fost atenţi ca Anul Nou să nu-l găsească cu vreun defect pe reţea, în fiecare casă să existe lumină. Cu toată atenția lor însă, la orele 24 becuri,, s-au stins, după cum e obiceiul. S-au tras salve în cinstea noului an, s-au închinat pahare cu vin, s-au făcut urări. O amintire Anul trecut, în a care se pregăteau junul Anului Nou, să ureze. Gazda a in comuna Tumişor, fost cel mai sărac cineva mi-a făcut o om al comunei Turinvitaţie. nişor, slugă după — Haide pe la vite pe la cei mai Bunaciu Aurel, el a înstăriţi. De dimirost cel mai sărac neaţa pînă seara aom din comună. Ierga prin bulgării După o bucată de și mărăcinii cîmpudrum, dintre cele lui întoreîndu-se alalte case mai scun- casă cu picioarele de se ivește una însîngerate. Ai lui mai arătoasă... își doriseră, cu ani — Și-a făcut-o de în urmă, să aibă curing — zise omul măcar o casă, să fie în tirrtp ce deschidea și ei în rînd cu lapoarta și dădea mea. Dar din ce s-o zvon gazdei, facă ? De unde Bunaciu Aurel s-o-ncroas ? Cu ne-a primit la căsuța cea veche (cea nouă nu era terminată) s poftit să luă cart încă ne-a foc pe unde-om real putea. Afara noa a-făcut casa, spunea te a deveni«a matel zimbind, dînd a neagră s auzeau ne face să înţeleharapnic«i!« celor,gem că şi-a ridica!timpul, visul părinţilor s-a transmis Fiilor şi i-a fost dat lui Aure! să Teze. — Colecţii de cînd este colectivist. Ar fi bine să rămîneţi de Anul Nou aici — ne-a zis el. Porniseră urătorii, pocneau harapnicile. ...Să ne fie casa, casă... Să ne fie masa, masă... La geamurile caselor se aprindeau una după alta luminile. Se putea vedea şi pomul de iarnă împodobit cu tot felul de daruri şi gesturi jucăuşe. •unaciu Aurel şi-a adunat familia la asă şi noul an găsit în încesture, fericit. Colindatorii nu l-au oclit și i-au urat și lui la fereastră. PIRCALABOIO coresp.