Flacăra Sibiului, 1968 (Anul 24 [25], nr. 3822-3835)
1968-01-04 / nr. 3822
Start în toiul exploziilor de vechre şi al tradiţionalelor urări de fericire, prosperitate şi noi succese, ornicul bătrînului turn din Piaţa Republicii anunţa, melodios, sobru şi solemn, pe toţi locuitorii de pe cele două maluri ale Cibinului, finişul lui ’67, cu realizări pe toate planurile, noi recorduri şi zorii Anului Nou... ... Sîntem în 3 ianuarie 1968, dimineaţa. Sirenele întreprinderilor şi uzinelor au dat startul pentru ’68. Aceiaşi participanţi pe care i-am întîlnit şi în trecuta ediţie. Aceleaşi ţeluri şi obiective — mai mult şi mai bun — îi animă pe toţi. Sarcinile ce decurg din documentele Conferinţei Naţionale a Partidului le accelerează mişcările, într-un ritm trepidant, într-un consens general, pe schelele măreţei construcţii socialiste. începutul primului an al celui de-al treilea deceniu al Republicii oferă oamenilor muncii din toate ramurile de activitate un vast cîmp de afirmare în condiţii superioare de lucru bazate pe organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Produse în premieră Sîntem la uzina Balanţa, în halele de debitare, la forje, la maşini, la mecanica fină, la acoperiri galvanice şi în noile hale de montaj, zgomotul maşinilor şi uneltelor se împleteşte cu dialogul oamenilor. Se lucrează aici de la alta la omega piesele care, asamblate de mîini harnice şi pricepute, vor deveni noile maşini pentru industria textilă. Aci se realizează maşina de canetat cu 36 casete, contorul textil, braţul de presiune pentru trenul de laminat mecanismul de comandă al iţelor la războiul de ţesut în ’68 panglici, ca şi balanţa tehnică şi balanţa etalon, dozatoare de ciment. Ele au intrat în opera de fabricaţie în dimineaţa acestei zile, în dosul halelor, o locomotivă şuiera prelung, vestind, cu glas de sirenă, plecarea de pe rampa de încărcare a vagoanelor cu produse purtînd marca bine cunoscută a uzinei în ţară şi pe alte meridiane. Ambalajele poartă mîndrul tricolor, sol al păcii şi prieteniei între popoare. Ne oprim aci lăsînd ca în ritm de prese şi ciocane, pensete şi lupe, metalurgiştii de la uzina de peste viaduct să-şi iuţească pasul spre un nou finiş cu „timpul“ record al lui ’68. Un nou produs pentru export O dată cu începutul anului 1968, la Industria de mezeluri şi conserve a intrat în fabricaţie, omologat, un nou produs destinat exportului şi anume gulaşul de carne de vită, contractat de către o firmă din R.F. a Germaniei, şi o nouă variantă a produsului Lunchean-Meat. în scopul modernizării producţiei şi a creşterii productivităţii a fost pus în funcţiune un dispozitiv de alimentare a blanşatorului de carne, un blanşator de carne şi o bandă transportoare care preia carnea blanşată şi alimentează mesele de lucru. Sunt în curs măsuri de sistematizare a secţiei de conserve şi dotarea acesteia cu noi utilaje automate care vor asigura un flux tehnologic adecvat cerințelor sarcinilor de plan sporite. Doina SĂLĂJANU și Eugen MUNTEANU (Continuare în pag. a IlI-a) Scurt bilanţ la S. M. T. Bilanţul cu care mecanizatorii au încheiat activitatea pe 1967 este grăitor. El dovedeşte, o dată în plus, că harnicul colectiv de la S.M.T. Sibiu, şi-a înţeles menirea în dezvoltarea agriculturii şi sporirea producţiei agricole. Dovada constă în faptul că în anul trecut au fost obţinute progrese care au determinat ca rezultatele înregistrate să fie mult superioare anilor trecuţi. Sarcina anuală de plan a fost de 160 000 hectare a.n. şi s-au realizat peste 200 000 hectare. La preţul de cost s-a obţinut o economie de un leu de fiecare hectar alătură normală. Un exemplu elocvent de hărnicie, de gospodari şi buni organizatori îl oferă brigăzile conduse de comuniştii Vasile Ghişoiu şi Nicolae Popa. Prima îşi desfăşoară activitatea la C.A.P. Cristian. Şi-a depăşit sarcinile de plan cu 132 la sută. Calitatea lucrărilor a fost bună. A doua brigadă deserveşte Cooperativa agricolă de producţie Sibiu. Faţă de 8 030 hectare a.n. ea a realizat 14 328 hectare. / Unid • ANUL XXIV 3822 JOI 4 IANUARIE 1968 4 pagini — 20 bani Sibiul în viziunea viitorului Angrenat în eroica epopee naţională. Sibiul s-a dezvoltat de la an la an. Această ascensiune caracteristică tuturor oraşelor din patria noastră se datoreşte lărgirii bazei tehnico-materiale care a dus la modernizarea şi specializarea a numeroase secţii existente, în uzine şi fabrici, la construirea de hale noi, la lărgirea spaţiilor productive, la ridicarea permanentă a puterii industriale a oraşului. Datorită volumului de investiţii alocat pentru oraşul Sibiu în decursul anilor, potenţialul industrial a crescut considerabil. Este suficient să arătăm că producţia industrială a anului 1938 s-a realizat în 1967 în aproximativ 62 de zile. Şi dacă aşa stau lucrurile să privim şi spre viitor. Planurile de perspectivă privind creşterea permanentă a bazei tehnico-materiale prevăd folosirea unui volum sporit de investiţii. Prin acest program, în anul 1980, Sibiul va realiza producţia industrială a anului 1967, în numai 132 de zile. Satisfacerea nevoilor materiale ale populaţiei va fi din ce în ce mai pronunţată atît ca volum cît şi ca diversitate, iar oraşul, prin produsele sale se va afirma şi ca un puternic centru industrial cu relaţii largi în sfera comerţului internaţional. Uzinele şi fabricile existente vor fi propulsate mereu spre infinit. Unele se vor reprofila, altele îşi vor lărgi în continuare spaţiile productive, iar cele mai multe îşi vor moderniza baza tehnico-materială. în acest cincinal se prevede ca Uzina mecanică să dea în funcţiune o hală de prelucrări şi montaj cu un spaţiu productiv de 7 020 mp şi un atelier de debitare cu 76 mp. Uzina Automecanica va executa o hala nouă de fabricaţie de 9 200 mp precum şi un grup social pentru deservirea salariaţilor săi. La Uzina Elastic se prevede o sporire considerabilă, prin investiţii, a capacităţilor de producţie. Uzina Balanţa îşi are în perspectivă execuţia unei secţii pentru fabricarea şi montarea utilajelor textile, a ansamblelor pentru maşinile textile şi a pieselor de schimb cu o suprafaţă productivă de 1 100 mp; extinderea secţiei de montat aparate de cîntărit, a unui atelier pentru probarea, sortarea şi controlul metrologic al produselor cu o suprafaţă de 2 200 mp; construirea unei clădiri cu 5 nivele pentru laboratoare şi ateliere de montat aparate de precizie. O altă fabrică sibiană, de pe malul stîng al Cibinului, 7 Noiembrie, va fi înzestrată cu 235 de noi maşini circulare cu doi cilindri pentru tricotat ciorapi de bumbac şi 150 maşini circulare cu cilindru şi disc pentru tricotat ciorapi din fire sintetice. Spaţiul industrial necesar pentru dezvoltarea producţiei va fi lărgit în continuare, în centura industrială va fi cuprinsă şi fabrica Drapelul roşu care va pune în funcţiune un nou corp de clădire industrial, la sectorul de mătase, cu o capacitate de 3,2 milioane bucăţi tricotate anual. In partea de nord-vest oraşul Sibiu are un exponent de elită: întreprinderea de panificaţie. Aci se va da în funcţiune în anul următor o linie de fabricat cozonaci cu o producţie de 4 tone în 24 de ore iar în perspectivă se prevede construirea unei fabrici de biscuiţi. Orizontul industrial se va completa cu noua Întreprindere poligrafică, care se va profila pe lucrări de ofset, executîndu-se reproduceri de artă, carte simplă şi complexă, prospecte şi pliante pentru popularizarea produselor româneşti peste hotare. Creşterea calitativă în viitor a potenţialului economic al patriei noastre, în care şi oraşul nostru se dezvoltă tumultos, trăieşte în Documentele Conferinţei Naţionale a partidului, care au deschis perspective multilaterale şi de nebănuit spre culmile de aur ale socialismului. Ioan FOLEA, Boris ROTARU economiști (Continuare în pag. a IlI-a) SIBIU_______ PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! ORGAN AL COMITETELOR ORĂŞENESC Şl RAIONAL ALE P. C. R. Şl AL SFATURILOR POPULARE ORĂŞENESC Şl RAIONAL SIBIU i la hotarul dintre doi ani Reportaj de Marius Vintilă Ilustraţia fotografică: Fred Nuss De mult, de atîţia ani, incit ne-ar trebui ceasuri întregi ca să-i numărăm, oamenii au găsit doar cu o zi înainte de evenimentul propriu-zis, motive de agitaţie, de pregătiți febrile pentru o sărbătoare care nu durează niciodată decît o singură noapte... Condeiul reporterului s-a obişnuit să schiţeze pe foaia care-i stă în faţă un peisaj de sezon, cu zăpadă şi cu ţurţuri la ferestrele luminate puternic de toate becurile din case. Anul acesta, ingrată, natura a făcut să dispară de pe străzile oraşului nămeţii care prevesteau un revelion „cum scrie la carte“. Entuziasmul fiecăruia, „jignit“ la început de lipsa de decor hibernal s-a contopit pînă la urmă într-o avalanşă care a umplut magazinele în căutarea a ceea ce, în ciuda unei tradiţionale prudenţe, uităm de fiecare dată, să cumpărăm! Nehotăriţii s-au avîntat, în ultima clipă, spre magazinul Central, smulgîndu-i din rafturi ceea ce i-a mai rămas înainte de ultimul orar din 1967. Avalanşa de cumpărători din ultimele ore ale anului care s-a rînduit deja printre „cei trecuţi“, te poate face să crezi că fiecare îşi serbează ziua de naştere. Ciudăţenia aceasta este, într-un alt colţ al lumii, o datină. In Japonia toţi îşi serbează ziua de naştere de Anul Nou. Astfel, un copil născut la 30 decembrie, împlineşte la 1 ianuarie... un an! De cîteva zile, copii îmbrăcaţi în costume naţionale, multicolore, străbăteau străzile bătrînului burg, în uruitul străvechiului buhai şi în urările de bine ţîşnite din strofele învăţate, din gură-n gură, de la cei bătrîni. Preludiu ... gastronomic Înarmaţi cu un bloc-notes nou-nouţ şi cu puzderia de ustensile complicate, necesare fotoreporterului, am făcut prima descindere în mijlocul miresmelor, ce te fac să uiţi aproape de scopul vizitei, din bucătăria celui mai mare restaurant sibian, Împăratul Romanilor. Învăluită de aburul îmbietor al unor rumeni curcani şi purcei la tavă, pregătiţi special pentru ultima noapte a lui ’67, o figură cunoscută, maistrul bucătar Heinrich Zeck, pe care nouă Revelioane l-au surprins la datorie, încercînd, de fiecare dată, să adauge ceva nou „surprizelor“ care dispar cu repeziciune de pe mesele supraîncărcate. Cei 26 ani de meserie sunt, fără îndoială, cea mai sigură „marcă de fabricaţie“ pentru cei care şi-au încredinţat pretenţiile măiestriei culinare a acestui restaurant. Alături de el, o fată tînără, Adriana Bucurenciu, trece primul ei examen gastronomic serios: după patru ani de muncă asiduă se numără pentru întîia dată printre realizatorii gastronomici ai Revelionului ’68... In miezul anilor Pînă la Liceul teoretic numărul 3, unde am făcut următorul popas, gîndul ne-a purtat involuntar spre moderna bucătărie a cunoscutului restaurant pe care-l părăsisem, cu imaginea persistentă a rumenului purcel la tavă... Ajunşi la primul etaj al liceului, explozia de glasuri tinere ne-a introdus, fără să ne dăm seama, în atmosfera cea mai tinerească, făcîndu-ne să uităm, cel puţin pentru cît Dispariţia lui 1967 va trece neobservată, căci în rîsul senin al acestor tinere nu mai e loc decît pentru anii care vin. El şi ea s-au regăsit în pragul noului an. Dacă sînt mulţumiţi ? Mai e oare nevoie s-o spunem ? (Continuare în pag. a II-a)