Flacăra Sibiului, 1968 (Anul 24 [25], nr. 3822-3835)

1968-01-04 / nr. 3822

Start în toiul exploziilor de ve­­chre şi al tradiţionalelor urări de fericire, prosperitate şi noi succese, ornicul bătrînului turn din Piaţa Republicii a­­nunţa, melodios, sobru şi so­lemn, pe toţi locuitorii de pe cele două maluri ale Cibinu­­lui, finişul lui ’67, cu realizări pe toate planurile, noi recor­duri şi zorii Anului Nou... ... Sîntem în 3 ianuarie 1968, dimineaţa. Sirenele în­treprinderilor şi uzinelor au dat startul pentru ’68. Aceiaşi participanţi pe care i-am în­­tîlnit şi în trecuta ediţie. A­­celeaşi ţeluri şi obiective — mai mult şi mai bun — îi animă pe toţi. Sarcinile ce decurg din documentele Con­ferinţei Naţionale a Partidu­lui le accelerează mişcările, într-un ritm trepidant, într-un consens general, pe schelele măreţei construcţii socialiste. începutul primului an al celui de-al treilea deceniu al Republicii oferă oamenilor muncii din toate ramurile de activitate un vast cîmp de afirmare în condiţii superioare de lucru bazate pe organiza­rea ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Produse în premieră Sîntem la uzina Balanţa, în halele de debitare, la forje, la maşini, la mecanica fină, la acoperiri galvanice şi în noile hale de montaj, zgomo­tul maşinilor şi uneltelor se împleteşte cu dialogul oame­nilor. Se lucrează aici de la alta la omega piesele care, asamblate de mîini harnice şi pricepute, vor deveni noile maşini pentru industria texti­lă. Aci se realizează maşina de canetat cu 36 casete, con­torul textil, braţul de pre­siune pentru trenul de lami­nat mecanismul de comandă al iţelor la războiul de ţesut în ’68 panglici, ca şi balanţa tehnică şi balanţa etalon, dozatoare de ciment. Ele au intrat în opera de fabricaţie în dimi­neaţa acestei zile, în dosul halelor, o locomo­tivă şuiera prelung, vestind, cu glas de sirenă, plecarea de pe rampa de încărcare a va­goanelor cu produse purtînd marca bine cunoscută a uzinei în ţară şi pe alte meridiane. Ambalajele poartă mîndrul tricolor, sol al păcii şi prie­teniei între popoare. Ne oprim aci lăsînd ca în ritm de prese şi ciocane, pen­sete şi lupe, metalurgiştii de la uzina de peste viaduct să-şi iuţească pasul spre un nou finiş cu „timpul“ record al lui ’68. Un nou produs pentru export O dată cu începutul anului 1968, la Industria de mezeluri şi conserve a intrat în fabri­caţie, omologat, un nou pro­dus destinat exportului şi anu­me gulaşul de carne de vită, contractat de către o firmă din R.F. a Germaniei, şi o nouă variantă a produsului Lunchean-Meat. în scopul modernizării pro­ducţiei şi a creşterii producti­vităţii a fost pus în funcţiune un dispozitiv de alimentare a blanşatorului de carne, un blanşator de carne şi o bandă transportoare care preia car­nea blanşată şi alimentează mesele de lucru. Sunt în curs măsuri de sis­tematizare a secţiei de con­serve şi dotarea acesteia cu noi utilaje automate care vor asigura un flux tehnologic a­­decvat cerințelor sarcinilor de plan sporite. Doina SĂLĂJANU și Eugen MUNTEANU (Continuare în pag. a IlI-a) Scurt bilanţ la S. M. T. Bilanţul cu care mecaniza­torii au încheiat activitatea pe 1967 este grăitor. El do­vedeşte, o dată în plus, că harnicul colectiv de la S.M.T. Sibiu, şi-a înţeles menirea în dezvoltarea agriculturii şi sporirea producţiei agricole. Dovada constă în faptul că în anul trecut au fost obţi­nute progrese care au deter­minat ca rezultatele înregis­trate să fie mult superioare anilor trecuţi. Sarcina anuală de plan a fost de 160 000 hec­tare a.n. şi s-au realizat peste 200 000 hectare. La preţul de cost s-a obţinut o economie de un leu de fiecare hectar alătură normală. Un exem­plu elocvent de hărnicie, de gospodari şi buni orga­nizatori îl oferă brigăzile conduse de comuniştii Vasile Ghişoiu şi Nicolae Popa. Prima îşi desfăşoară activita­tea la C.A.P. Cristian. Şi-a depăşit sarcinile de plan cu 132 la sută. Calitatea lucrări­lor a fost bună. A doua bri­gadă deserveşte Cooperativa agricolă de producţie Sibiu. Faţă de 8 030 hectare a.n. ea a realizat 14 328 hectare. / U­n­i­d • ANUL XXIV 3822 JOI 4 IANUARIE 1968 4 pagini — 20 bani Sibiul în viziunea viitorului Angrenat în eroica epopee naţională. Sibiul s-a dezvoltat de la an la an. Această as­censiune caracteristică tuturor oraşelor din patria noastră se datoreşte lărgirii bazei teh­­nico-materiale care a dus la modernizarea şi specializarea a numeroase secţii existente, în uzine şi fabrici, la constru­irea de hale noi, la lărgirea spaţiilor productive, la ridi­carea permanentă a puterii industriale a oraşului. Datorită volumului de in­vestiţii alocat pentru oraşul Sibiu în decursul anilor, po­tenţialul industrial a crescut considerabil. Este suficient să arătăm că producţia industri­ală a anului 1938 s-a realizat în 1967 în aproximativ 62 de zile. Şi dacă aşa stau lucru­rile să privim şi spre viitor. Planurile de perspectivă privind creşterea permanentă a bazei tehnico-materiale pre­văd folosirea unui volum spo­rit de investiţii. Prin acest program, în anul 1980, Sibiul va realiza producţia industri­ală a anului 1967, în numai 132 de zile. Satisfacerea nevoilor mate­riale ale populaţiei va fi din ce în ce mai pronunţată atît ca volum cît şi ca diversitate, iar oraşul, prin produsele sale se va afirma şi ca un puternic centru industrial cu relaţii largi în sfera comerţului in­ternaţional. Uzinele şi fabricile existente vor fi propulsate mereu spre infinit. Unele se vor repro­fila, altele îşi vor lărgi în continuare spaţiile productive, iar cele mai multe îşi vor mo­derniza baza tehnico-materi­­ală. în acest cincinal se prevede ca Uzina mecanică să dea în funcţiune o hală de prelucrări şi montaj cu un spaţiu pro­ductiv de 7 020 mp şi un ate­lier de debitare cu 7­6 mp. Uzina Automecanica va exe­cuta o hala nouă de fabrica­ţie de 9 200 mp precum şi un grup social pentru deservirea salariaţilor săi. La Uzina Elas­tic se prevede o sporire con­siderabilă, prin investiţii, a ca­pacităţilor de producţie. Uzina Balanţa îşi are în perspectivă execuţia unei secţii pentru fa­bricarea şi montarea utilaje­lor textile, a ansamblelor pen­tru maşinile textile şi a pie­selor de schimb cu o suprafaţă productivă de 1 100 mp; ex­tinderea secţiei de montat aparate de cîntărit, a unui atelier pentru probarea, sor­tarea şi controlul metrologic al produselor cu o suprafaţă de 2 200 mp; construirea unei clădiri cu 5 nivele pentru la­boratoare şi ateliere de mon­tat aparate de precizie. O altă fabrică sibiană, de pe malul stîng al Cibinului, 7 Noiembrie, va fi înzestrată cu 235 de noi maşini circu­lare cu doi cilindri pentru tri­cotat ciorapi de bumbac şi 150 maşini circulare cu cilindru şi disc pentru tricotat ciorapi din fire sintetice. Spaţiul in­dustrial necesar pentru dez­voltarea producţiei va fi lăr­git în continuare, în centura industrială va fi cuprinsă şi fabrica Drapelul roşu care va pune în funcţi­une un nou corp de clădire industrial, la sectorul de mă­tase, cu o capacitate de 3,2 mi­lioane bucăţi tricotate anual. In partea de nord-vest ora­şul Sibiu are un exponent de elită: întreprinderea de pani­ficaţie. Aci se va da în func­ţiune în anul următor o linie de fabricat cozonaci cu o pro­ducţie de 4 tone în 24 de ore iar în perspectivă se prevede construirea unei fabrici de bis­cuiţi. Orizontul industrial se va completa cu noua Întreprin­dere poligrafică, care se va profila pe lucrări de ofset, exe­­cutîndu-se reproduceri de artă, carte simplă şi complexă, pros­pecte şi pliante pentru popu­larizarea produselor româneşti peste hotare. Creşterea calitativă în viitor a potenţialului economic al pa­triei noastre, în care şi oraşul nostru se dezvoltă tumultos, trăieşte în Documentele Con­ferinţei Naţionale a partidu­lui, care au deschis perspec­tive multilaterale şi de nebă­nuit spre culmile de aur ale socialismului. Ioan FOLEA, Boris ROTARU economiști (Continuare în pag. a IlI-a) S­I­B­I­U_______ PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! ORGAN AL COMITETELOR ORĂŞENESC Şl RAIONAL ALE P. C. R. Şl AL SFATURILOR POPULARE ORĂŞENESC Şl RAIONAL SIBIU i la hotarul dintre doi ani Reportaj de Marius Vintilă Ilustraţia fotografică: Fred Nuss De mult, de atîţia ani, in­cit ne-ar trebui ceasuri întregi ca să-i numărăm, oamenii au găsit doar cu o zi înainte de evenimentul propriu-zis, mo­tive de agitaţie, de pregătiți febrile pentru o sărbătoare care nu durează niciodată de­cît o singură noapte... Condeiul reporterului s-a obişnuit să schiţeze pe foaia care-i stă în faţă un peisaj de sezon, cu zăpadă şi cu ţur­ţuri la ferestrele luminate pu­ternic de toate becurile din case. Anul acesta, ingrată, na­tura a făcut să dispară de pe străzile oraşului nămeţii care prevesteau un revelion „cum scrie la carte“. Entuziasmul fiecăruia, „jig­nit“ la început de lipsa de decor hibernal s-a contopit pînă la urmă într-o avalanşă care a umplut magazinele în căutarea a ceea ce, în ciuda unei tradiţionale prudenţe, ui­tăm de fiecare dată, să cum­părăm! Nehotăriţii s-au avîntat, în ultima clipă, spre magazinul Central, smulgîndu-i din raf­turi ceea ce i-a mai rămas înainte de ultimul orar din 1967. Avalanşa de cumpărători din ultimele ore ale anului care s-a rînduit deja printre „cei trecuţi“, te poate face să crezi că fiecare îşi serbează ziua de naştere. Ciudăţenia aceasta este, într-un alt colţ al lumii, o datină. In Japonia toţi îşi serbează ziua de naş­tere de Anul Nou. Astfel, un copil născut la 30 decembrie, împlineşte la 1 ianuarie... un an! De cîteva zile, copii îmbră­caţi în costume naţionale, multicolore, străbăteau străzile bătrînului burg, în uruitul stră­vechiului buhai şi în urările de bine ţîşnite din strofele învăţate, din gură-n gură, de la cei bătrîni.­­ Preludiu ... gastronomic Înarmaţi cu un bloc-notes nou-nouţ şi cu puzderia de ustensile complicate, necesare fotoreporterului, am făcut pri­ma descindere în mijlocul mi­resmelor, ce te fac să uiţi aproape de scopul vizitei, din bucătăria celui mai mare res­taurant sibian, Împăratul Ro­manilor. Învăluită de aburul îmbietor al unor rumeni curcani şi purcei la tavă, pre­gătiţi special pentru ultima noapte a lui ’67, o figură cunoscută, maistrul bucătar Heinrich Zeck, pe care nouă Revelioane l-au surprins la datorie, încercînd, de fiecare dată, să adauge ceva nou „surprizelor“ care dispar cu repeziciune de pe mesele su­praîncărcate. Cei 26 ani de meserie sunt, fără îndoială, cea mai sigură „marcă de fabri­caţie“ pentru cei care şi-au încredinţat pretenţiile măies­triei culinare a acestui restau­rant. Alături de el, o fată tînără, Adriana Bucurenciu, trece primul ei examen gas­tronomic serios: după patru ani de muncă asiduă se nu­mără pentru întîia dată prin­tre realizatorii gastronomici ai Revelionului ’68... In miezul anilor Pînă la Liceul teoretic nu­mărul 3, unde am făcut ur­mătorul popas, gîndul ne-a purtat involuntar spre moder­na bucătărie a cunoscutului restaurant pe care-l părăsi­sem, cu imaginea persistentă a rumenului purcel la tavă... Ajunşi la primul etaj al li­ceului, explozia de glasuri ti­nere ne-a introdus, fără să ne dăm seama, în atmosfera cea mai tinerească, făcîndu-ne să uităm, cel puţin pentru cît Dispariţia lui 1967 va trece neobservată, căci în rîsul senin al acestor tinere nu mai e loc decît pentru anii care vin. El şi ea s-au regăsit în pragul noului an. Dacă sînt mulţu­miţi ? Mai e oare nevoie s-o spunem ? (Continuare în pag. a II-a)

Next