Flacăra, octombrie-decembrie 1953 (Anul 2, nr. 12-17)

1953-10-01 / nr. 12

Cu nemărginiţi bucurie şi încredere a primit poporul nostru cuvântul partidului, înfiinţat de iubitul nostru conducător, tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, în­ ajunul sărbătorii celei de a 9-a aniversări a eliberării patriei. In programul de măsuri economice adoptate de Plenara lărgită a C. C. al P. M.R . — măsuri cu neputinţă de în­chipuit în ţările capitaliste unde traiul celor ce muncesc se înrăută­ţeşte de la o zi la alta — oamenii muncii din ţara noastră au văzut exprimarea clară a intereselor lor vitale, faptul că omul muncii şi nevoile sale materiale şi culturale stau în centrul preocupărilor partidului nostru şi ale guvernului firii. Chemării la lupta pentru creşterea necontenită a nivelului de trai material ţi cultural al poporului pe drumul construirii socialismului, i-au răspuns cu înflăcărare oamenii muncii din toate ramurile de activitate, angajăndu-se să traducă în viață sarcinile date de partid. Angajamentele lor se prefac zi de zi în fapte, sprijinind într’o măsură din ce în ce mai mare politica partidului şi guvernului, politică ce are la bază grija pentru îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea vieţii oamenilor. Despre felul cum au primit cuvântul partidului, despre felul cum sunt hotărîji să pună în aplicare sarcinile ce le revin, vor­besc mai jos cititorilor „Flăcării" oameni ai muncii din diferite ramuri de ecfivitate ANCHETA PRINTRE CITITORI faw ca UwgcttU fi încredere Cuimutul prrtidul M. Dimineaţa, în drum spre Sfat, mă întâlnesc cu zeci şi zeci de cu­noscuţi, cetăţeni ai raionului: munci­tori, ţărani mun­citori, învăţători, ingineri... Se în­tâmplă ca unii să aibă acelaş drum cu mine. Mergem alături şi discutăm despre realizările la care cu toţi am contribuit. „Tovarăşe secretar, frumos obor am mai durat noi... Ce mai fântână are!“... „Tovarăşe deputat, îmi spune mereu câte-o tovarăşe, ce curat e la creşa nouă, ce îngrijire li se dă acolo copiilor!“ Unii îmi vorbesc de noua fabrică de unt, alţii de noua fabrică de mezeluri care s’a construit în raionul nostru, cu alţii discut despre străzile ce s’au pavat nu de mult, despre electrificarea satelor Bălăci, Miroşi... Intr’adevăr, multe s’au făcut în ultima vreme în raionul nostru. Şi toate în folosul oame­nilor muncii din raion, pentru îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea vieţii lor. Eu şi tovarăşii mei deputaţi suntem mândri că am contribuit la realizarea lor. Că am reuşit să antrenăm la aceasta massele largi de cetăţeni. Şi ne creşte inima când vedem că le sporeşte pe zi ce trece încrederea în noi. Iată, problema canalizării oraşului Roşiorii de Vede. E una din problemele care frământă cel mai mult pe cetăţeni. Ne-am ocupat temeinic de ea; astăzi avem întocmite planurile, devizul, şi vom începe curând lucrările necesare de forare. De asemenea, pentru înflorirea vieţii culturale, pentru înfrumuseţarea vieţii cetăţenilor, noi ne-am gândit să clădim un teatru orăşenesc în Roşiorii de Vede. Am strâns materialele în cea mai mare parte şi vom porni curând la construirea acestui teatru cu o capacitate de 800 locuri. Şi nu-i de mirare că sunt mulţi cetăţeni care-mi spun: „Să se dea prima lovitură de târnăcop şi vom veni cu mic, cu mare, să punem umărul la clădirea teatrului nostru“. Am vorbit numai despre realizări. Dar mai sunt şi lipsuri şi înspre lichidarea lor ne îndreptăm noi atenţia. Partidul ne învaţă să punem în cen­trul preocupărilor noastre omul şi nevoile lui materiale şi culturale. Şi noi ascultăm şi aplicăm cu dragoste şi încredere cuvântul partidului. R. VOCHIN Secretar al Sfatului Popular Raional Roşiorii de Vede M’am apucat să lucrez zidăria la casa asta frumoasa acu o săptămână. E a tovarăşilor Şerban Georgescu şi Gheorghe Bucurescu de la „Griviţa Roşie“. Statul ie-a dat un împrumut să şi-o construiască, iar între­prinderea i-a ajutat cu materiale şi mijloace de transport. Ei lucrează aici cot la cot cu mine, tot timpul lor liber. Abia aşteaptă să o vadă terminată. Le-am făgăduit că într’o lună toată zidăria va fi gata şi am să mă ţin de cu­vânt. E a doua casă la care lucrez eu aici, pe acest loc viran din Dămăroaia şi, după câte îmi dau seama, mult nu va trece până când pe întinderea asta golaşă vor răsări şi alte case. Lucrez cu multă tragere de inimă; e atât de plăcut să ridici cu mâinile tale casă pentru două familii de muncitori, să ajuţi şi tu la înfrumuseţarea vieţii lor. De aceea mă stră­­duesc să lucrez cât mai bine, să ridic o zi­dărie trainică şi să folosesc chibzuit materia­lele. O economie importantă am făcut folosind carbid ars, la prepararea mortarului. Carbidul ars — căruia nu i se mai poate da nicio altă întrebuinţare — l-au primit Şerban Georgescu şi Gheorghe Bucurescu tot de la întreprindere. Amestecându-l cu var, am făcut un mortar straşnic — parcă-i beton, nu alta. Înalţ tot mai sus pereţii, cu fiecare zi ce trece, şi mă gândesc cu bucurie la frumuseţea anilor ce vin, la casele ce vor fi construite de stat până la sfârşitul cincinalului, pentru 50.000 familii, la atâtea alte case proprii pe care mulţi oameni ai muncii şi le vor ridica în anii ce vin. Şi, vă spun drept, aş vrea parcă să am mai multe braţe, ca să pot lucra mai mult. ludovic KISHÁZI Zidar­ osre tot mai tnu£te poluie agricol. Pe ţăranul mijlocaş Marin Brânză din Chiajna, comună din apropierea Capitalei, l-am întâlnit într’o după masă, tocmai când ieşea de la coope­rativa satului unde vânduse produse ce-i prisoseau cumpărându­­şi diferite lucruri de îmbrăcăminte. „M’ai prins întâm­plător prin sat la ora asta, tovarăşe ziarist. Cât e lumină afară,­ robotesc cu ai mei pe la câmp. Cu nevastă­­mea Ţinea şi cu băiatul dină... Să vezi numai La porumb, la gra­ce grădină frumoasă am! Roşii, ceapă, castraveţi, fasole... Pentru că veni vorba, să-ţi spun că zilele astea am avut o bucurie: agronomul mi-a salvat fasolea. Cum? Da, căpătase un soi de pureci. A venit agronomul dela Sfat s'o vadă. Mi-a dat nişte prafuri, care în câteva zile au îndreptat fasolea. S’o vezi ce frumoasă e. Aşa-mi place mie: ori scot zarzavaturi frumoase, ori mă las de grădinărie. Păi nu mi-ar fi ruşine să duc la oraş, la piaţă, zarzavaturi pipernicite? Cum mi-ar fi, să vând gospodinelor lucruri rele? Doar muncitorii’s fraţii noştri, ne ajută. Trebue să-i ajutăm şi noi, să-i aprovizionăm. De-aia, pe lângă ce vând la cooperativă, mai duc şi la oraş. Mai ales acum, îmi con­vine asta, de când a dat guvernul Ho­­tărîrea cu scutiri şi reduceri de impozite şi taxe pentru noi, individualii, şi pentru colec­tive, aşa cum e şi Hotărîrea care scade 50 la sută din taxele pentru desfacerea în pieţe. Drept să spun, ăsta e un ajutor frumos. Tovarăşul Gheorghiu-Dej a amintit în dis­cursul lui că partidul ne va da nouă, indivi­dualilor, şi alte înlesniri, ajutor mult mai mare decât până acum. Eu sunt hotărît să răspund aşa cum se cuvine, să muncesc mai 1­100 ca să scot cât mai mult de pe pământul meu, pentru cei ce muncesc la oraşe. Ei, dar s’a făcut seară de când tot vor­besc.Şi am grămadă de treburi. In zori îmi fac vânt la oraş, cu roşii... Trebue să-mi pre­gătesc lăzile, căruţa... Cine ştie când m’oi în­toarce mâine seară, că după ce dau roşiile, vreau să colind magazinele să-i iau Tincăi bluză şi flanelă, lui fiu-meu pantaloni şi de cămăşi... Bună seara, s’auzim de bine“. Sd­­efiara tcnarafMor' HidaCarea fi mai gut fonta­* Am şi eu acasă o lampă de gătit ca acelea pe care le fa­cem noi aici, la „Me­­taloglobus“. Şi nu nu­mai eu am; de lămpi de acestea se folosesc mul­te gospodine printre care şi tovarăşe din fa­brica noastră. Tocmai de aceea, pentru că ştim că lămpile pe care le lucrăm vor fi folosite tot de oameni ai mun­cii, ne dăm toată stră­duinţa să le facem cât mai bune şi mai trai­nice. Aproape 220 de operaţii sunt necesare fabrică, până ce lampa de gătit este gata. Fie­care operaţie este făcută cu grijă de tovarăşii mei din fabrică. Iată-i de exemplu pe Marin Năstase care face prelucrarea bazinelor şi pe Jana Lăzărescu de la „prese excentrice“. Ei sunt doi din cei mulţi care lucrează la noi în fa­brică cu atenţie şi grijă deosebită pentru calitate. Munca fiecărui tovarăş din fabrică se vede aci, la noi, la „asamblare şi control“. De ma­joritatea lămpilor care ne vin să le montăm şi să le controlăm n’avem să spunem decât lucruri bune. Mai sunt însă unii tovarăşi care ne mai trimit bazine prost lipite, „ciuperci“ defecte, etc. Le respingem şi le trimitem îna­poi. Am înfiinţat în fabrica noastră şi o vi­trină de rebuturi unde expunem piese din acestea prost lucrate. Mulţi dintre cei criticaţi au început să lucreze mai bine. Acum ei luptă împreună cu noi ca în fabrică să nu mai fie nevoie de „vitrină“, ca să dăm oamenilor mun­cii numai lămpi de calitate superioară, la preţ din ce în ce mai ieftin. In munca noastră pentru a da lucru de calitate ne mai lovim şi de unele greutăţi pe care ni le fac tovarăşii de la alte fabrici. Iată,­­spre exemplu, vopseaua. Ea ne vine dela fabrica dela sosirea tablei în Wă fânUetcfa ffftmutețea cmbCoT'ce vin­-,

Next