Flacăra, aprilie-iunie 1957 (Anul 6, nr. 7-12)

1957-04-01 / nr. 7

gram de muncă — au fost poate cele ma­i m­iş­­cătoare din actuala se­siune. Impresionantă a fost cu deosebire unitatea tuturor de­putaţilor în jurul gu­vernului şi a progra­mului prezentat de primul ministru. Au luat cuvîntul depu­taţi de toate profesiile şi naţionalităţile — muncitori, ţărani, a­­cademicieni, preoţi ai diferitelor culte, băr­baţi şi femei, toţi ve­nind în întîmpinarea primului ministru, o dată cu adeziunea to­tală a lor şi a alegăto­rilor lor, şi cu propu­neri concrete pentru realizarea acestui pro­gram. Şi dacă în Decla­raţie, ca şi la discuţii, au răsunat — şi nu puţine — cuvinte as­pre la adresa unor mi­nistere, întreprinderi şi instituţii, ele au iz­­vorît desigur din do­rinţa celor prezenţi de a îmbogăţi activita­tea acestora, de a lovi în racila birocratis­mului şi a asigura astfel triumful poli­ticii partidului de ridicare a vieţii oa­menilor. Deputaţii — simţind întreaga răs­pundere a mandatului care le-a fost încre­dinţat de milioanele de alegători — au che­mat la muncă neoste­nită pentru realizarea programului înfăţişat şi mai ales la vigi­lenţă neîncetată în toate domeniile. Ţara întreagă şi în primul rînd înşişi locuitorii români şi maghiari din Transilvania şi-au spus, prin deputaţii lor, cuvîntul răspicat în aşa-zisa chestiune a „federalizării“ Europei şi a Transilvaniei, pe care provocatorii imperialişti şi năimiţii lor o agită în scopuri criminale. Să se ştie că ches­tiunea Transilvaniei a fost rezolvată o dată pen­tru totdeauna şi că istoria nu poate să facă cale întoarsă!— a răsunat cuvîntul deputaţilor în Marea Adunare Naţională. Proiectul de buget a suscitat, după cum era de aşteptat, multe discuţii. Şi aci s-a simţit pu­ternic compoziţia noii Adunări Naţionale. Se ştie că 57 la sută dintre deputaţii actualei Adunări lucrează nemijlocit în producţie. Şi pentru că, mai bine ca în orice oglindă, în buget se reflectă clar politica statului, şi pentru că în cele din urmă succesul acestei politici este hotărît de activitatea creatoare a muncitorilor, ţăranilor, precum şi de activitatea aparatului de stat tehnico-administrativ, şi mai ales pentru că deputaţii cunosc în amănunt cele mai felurite probleme legate de acestea, discuţiile au fost instructive şi rezultatele prodigioase. Cîteva cuvinte despre bugetul pe 1957. Dacă­­mi este permis, voi lua ca punct de plecare nu veniturile, ci cheltuielile. Cred că fiecare cetă­ţean al ţării se va bucura de faptul că în acest an ţara va cheltui aproape 24.000 de milioane pentru dezvoltarea economiei ţării.Se va bucura, cred, fiecare, aflînd că în 1957 se vor cheltui 3.807 milioane (cu 554 milioane mai mult ca în 1956) pentru învăţămînt, ştiinţă şi cultură; că pentru ocrotirea sănătăţii, cut­ură fizică şi sport se vor cheltui 2.299 milioane (cu 258 milioane mai mult ca în 1956); că pentru alocaţia de stat pentru copii şi ajutorul familial statul va chelt­ui în 1957, 1.255 milioane (cu 965 de mili­oane mai mult ca în 1956); că pentru prevederi sociale se alocă 595 milioane (cu 190 milioane mai mult ca în 1956); că pentru asigurări sociale sunt prevăzute 2540 milioane (cu 522 milioane mai mult ca în 1956), că pentru construcţii de locuinţe se acordă 1.000 de milioane, pentru dez­voltarea agriculturii 4.000 de milioane etc. etc. Se vor bucura oamenii, e drept. Dar fiecare dintre ei se va întreba, desigur, de unde banii aceştia, miliardele acestea alocate în plus? Oare se poate merge pe linia tipăririi de hârtie­­monedă? Nu, nu aceasta e politica partidului şi guvernului nostru! Politica noastră este o politică de întărire a puterii de cumpărare a leului şi nu de inflaţie. Cum? La aceasta a dat răspuns proiectul de buget (buget excedentar, dovadă a unei economii sănătoase, echilibrate) capitolul venituri, care arată că 91 la sută din venituri se vor realiza din sectorul socialist. La aceasta au răspuns deputaţii Marii Adunări Naţionale, care au arătat că trebuie să se mun­cească în aşa fel, încît fiecărui leu în plus să-i corespundă o cantitate de produse superioare. Trebuie să ridicăm producţia, au arătat depu­taţii, s-o ieftinim. De aceea au fost accente at­ît de critice în cuvîntul deputaţilor împotriva risipei şi lipsei de organizare a verigilor admi­nistrative în plus, a birocraţiei şi nepăsării. Deputaţii—reprezentanţi ai celor ce muncesc au ţintuit la stîlpul infamiei (credeţi-mă că e termenul cel mai corespunzător vehemenţei cu care au făcut-o!) pe risipitori şi pe dezor­ganizaţi. Răspunsul venit în aceste zile din întreaga ţară (un exemplu: 51 de întreprinderi din in­dustria chimică au hotărît să pornească întrec­erea sub lozinca: „să producem mai mult, mai bun, mai ieftin!“) face puntea dintre Marea Adunare şi popor, care este hotărît să sprijine politica partidului şi guvernului, reflectată în acest buget. O mare atenţie au acordat-o deputaţii, legii pentru organizarea sfaturilor populare, care va duce la o lărgire a atribuţiilor lor ca organe locale ale puterii de stat, la ridicarea rolului deputatului şi a sesiunilor, la o dezvoltare a activităţii comisiilor permanente şi a comite­telor de cetăţeni. Ziua bună de dimineaţă se cunoaşte... Dim­i-­ neaţa actualei legislaturi ne dă dreptul să între­vedem o zi bună, luminoasă. Poporul şi-a ales bine deputaţii. E­i îl vor servi cu aceeaşi credinţă, dîndu-i şi pe viitor legi bune şi muncind împre­ună cu el spre a-l conduce pe drumul bunăst­ării, al victoriei socialismului. Intr-o palizi, deputatul scriitor Dr. P. Groza oferi un autograf pe una din operele sale deputatului scriitor Demostene Botez. Pe culoarele Marii­ Aduniri Nationale, tovarășul Al. Moghiorof, de vorbe cu un grup de deputat­ din Regiunea Autonomă Maghiară încă înainte ca staţia noastră de televiziune să-ţi înceapă transmisia de la sesiunea Marii Adunări Naţionale, numeroşi cetăţeni ai Capitalei şi-au câştigat un loc m­­­aţe televizoarelor aranjate in centrul Bucureştiului. M. I. Fotografii da A. LOVINESCU

Next