Flacăra, aprilie-iunie 1957 (Anul 6, nr. 7-12)
1957-04-01 / nr. 7
gram de muncă — au fost poate cele mai mişcătoare din actuala sesiune. Impresionantă a fost cu deosebire unitatea tuturor deputaţilor în jurul guvernului şi a programului prezentat de primul ministru. Au luat cuvîntul deputaţi de toate profesiile şi naţionalităţile — muncitori, ţărani, academicieni, preoţi ai diferitelor culte, bărbaţi şi femei, toţi venind în întîmpinarea primului ministru, o dată cu adeziunea totală a lor şi a alegătorilor lor, şi cu propuneri concrete pentru realizarea acestui program. Şi dacă în Declaraţie, ca şi la discuţii, au răsunat — şi nu puţine — cuvinte aspre la adresa unor ministere, întreprinderi şi instituţii, ele au izvorît desigur din dorinţa celor prezenţi de a îmbogăţi activitatea acestora, de a lovi în racila birocratismului şi a asigura astfel triumful politicii partidului de ridicare a vieţii oamenilor. Deputaţii — simţind întreaga răspundere a mandatului care le-a fost încredinţat de milioanele de alegători — au chemat la muncă neostenită pentru realizarea programului înfăţişat şi mai ales la vigilenţă neîncetată în toate domeniile. Ţara întreagă şi în primul rînd înşişi locuitorii români şi maghiari din Transilvania şi-au spus, prin deputaţii lor, cuvîntul răspicat în aşa-zisa chestiune a „federalizării“ Europei şi a Transilvaniei, pe care provocatorii imperialişti şi năimiţii lor o agită în scopuri criminale. Să se ştie că chestiunea Transilvaniei a fost rezolvată o dată pentru totdeauna şi că istoria nu poate să facă cale întoarsă!— a răsunat cuvîntul deputaţilor în Marea Adunare Naţională. Proiectul de buget a suscitat, după cum era de aşteptat, multe discuţii. Şi aci s-a simţit puternic compoziţia noii Adunări Naţionale. Se ştie că 57 la sută dintre deputaţii actualei Adunări lucrează nemijlocit în producţie. Şi pentru că, mai bine ca în orice oglindă, în buget se reflectă clar politica statului, şi pentru că în cele din urmă succesul acestei politici este hotărît de activitatea creatoare a muncitorilor, ţăranilor, precum şi de activitatea aparatului de stat tehnico-administrativ, şi mai ales pentru că deputaţii cunosc în amănunt cele mai felurite probleme legate de acestea, discuţiile au fost instructive şi rezultatele prodigioase. Cîteva cuvinte despre bugetul pe 1957. Dacămi este permis, voi lua ca punct de plecare nu veniturile, ci cheltuielile. Cred că fiecare cetăţean al ţării se va bucura de faptul că în acest an ţara va cheltui aproape 24.000 de milioane pentru dezvoltarea economiei ţării.Se va bucura, cred, fiecare, aflînd că în 1957 se vor cheltui 3.807 milioane (cu 554 milioane mai mult ca în 1956) pentru învăţămînt, ştiinţă şi cultură; că pentru ocrotirea sănătăţii, cutură fizică şi sport se vor cheltui 2.299 milioane (cu 258 milioane mai mult ca în 1956); că pentru alocaţia de stat pentru copii şi ajutorul familial statul va cheltui în 1957, 1.255 milioane (cu 965 de milioane mai mult ca în 1956); că pentru prevederi sociale se alocă 595 milioane (cu 190 milioane mai mult ca în 1956); că pentru asigurări sociale sunt prevăzute 2540 milioane (cu 522 milioane mai mult ca în 1956), că pentru construcţii de locuinţe se acordă 1.000 de milioane, pentru dezvoltarea agriculturii 4.000 de milioane etc. etc. Se vor bucura oamenii, e drept. Dar fiecare dintre ei se va întreba, desigur, de unde banii aceştia, miliardele acestea alocate în plus? Oare se poate merge pe linia tipăririi de hârtiemonedă? Nu, nu aceasta e politica partidului şi guvernului nostru! Politica noastră este o politică de întărire a puterii de cumpărare a leului şi nu de inflaţie. Cum? La aceasta a dat răspuns proiectul de buget (buget excedentar, dovadă a unei economii sănătoase, echilibrate) capitolul venituri, care arată că 91 la sută din venituri se vor realiza din sectorul socialist. La aceasta au răspuns deputaţii Marii Adunări Naţionale, care au arătat că trebuie să se muncească în aşa fel, încît fiecărui leu în plus să-i corespundă o cantitate de produse superioare. Trebuie să ridicăm producţia, au arătat deputaţii, s-o ieftinim. De aceea au fost accente atît de critice în cuvîntul deputaţilor împotriva risipei şi lipsei de organizare a verigilor administrative în plus, a birocraţiei şi nepăsării. Deputaţii—reprezentanţi ai celor ce muncesc au ţintuit la stîlpul infamiei (credeţi-mă că e termenul cel mai corespunzător vehemenţei cu care au făcut-o!) pe risipitori şi pe dezorganizaţi. Răspunsul venit în aceste zile din întreaga ţară (un exemplu: 51 de întreprinderi din industria chimică au hotărît să pornească întrecerea sub lozinca: „să producem mai mult, mai bun, mai ieftin!“) face puntea dintre Marea Adunare şi popor, care este hotărît să sprijine politica partidului şi guvernului, reflectată în acest buget. O mare atenţie au acordat-o deputaţii, legii pentru organizarea sfaturilor populare, care va duce la o lărgire a atribuţiilor lor ca organe locale ale puterii de stat, la ridicarea rolului deputatului şi a sesiunilor, la o dezvoltare a activităţii comisiilor permanente şi a comitetelor de cetăţeni. Ziua bună de dimineaţă se cunoaşte... Dimi- neaţa actualei legislaturi ne dă dreptul să întrevedem o zi bună, luminoasă. Poporul şi-a ales bine deputaţii. Ei îl vor servi cu aceeaşi credinţă, dîndu-i şi pe viitor legi bune şi muncind împreună cu el spre a-l conduce pe drumul bunăstării, al victoriei socialismului. Intr-o palizi, deputatul scriitor Dr. P. Groza oferi un autograf pe una din operele sale deputatului scriitor Demostene Botez. Pe culoarele Marii Aduniri Nationale, tovarășul Al. Moghiorof, de vorbe cu un grup de deputat din Regiunea Autonomă Maghiară încă înainte ca staţia noastră de televiziune să-ţi înceapă transmisia de la sesiunea Marii Adunări Naţionale, numeroşi cetăţeni ai Capitalei şi-au câştigat un loc maţe televizoarelor aranjate in centrul Bucureştiului. M. I. Fotografii da A. LOVINESCU