Flacăra, iulie-septembrie 1957 (Anul 6, nr. 13-26)
1957-07-01 / nr. 13
ipsa apei este o boală cronică a oraşului Iaşi, pe care burghezia n-a fost în stare s-o vindece. Şi iată că ea va fi în curînd vindecată. Peste cîteva zile oraşul va primi o uriaşă infuzie cu apă. In acest scop s-au executat lucrări importante, care au durat peste un an, s-au investit aproape o sută de milioane de lei, s-au depus eforturi imense. Acum lucrările sunt pe terminate şi în scurtă vreme, printr-o imensă arteră de fontă, apa va porni din plin spre uzinele, întreprinderile şi locuinţele cetăţenilor din Iaşi. Sute de muncitori şi tineri brigadieri de pe şantierul naţional al acestei conducte, zeci de ingineri, constructori şi tehnicieni vor dovedi că şi-au respectat angajamentul luat anul trecut, la 1 iulie laşul va avea apă dintr-un nou izvor — Prutul. Bahluiul, firicelul gălbui care trece pe la marginea laşului, n-a putut furniza vreodată apă de băut şi nici măcar apă industrială. Şi nici alte surse serioase de apă nu prea au existat în jurul oraşului. De aceea ieşenii, în ultima jumătate de veac, au băut apă adusă tocmai din regiunea Neamţului, printr-o arteră tot din fontă, lungă de peste 120 de kilometri — conducta de la Timişeşti. Străbătînd Moldova de la vest la est, conducta de la Timişeşti transportă zilnic 16 mii metri cubi de apă. Dar apa aceasta, avînd rostul să mişte maşinile, să potolească setea ieşenilor şi să le cureţe oraşul, în afara altor zeci sau sute de întrebuinţări care i se pot da, nu ajungea în întregime pînă sub zidurile vechii capitale a Moldovei. In drumul ei lung, conducta de la Timişeşti mai întîlneşte o localitate pe care are datoria s-o aprovizioneze: oraşul Roman. In anii puterii populare şi acest oraş a pornit pe calea dezvoltării industriale. Noul laminor, o mare fabrică de cărămizi şi alte întreprinderi noi, pe lîngă o fabrică veche de zahăr, cer apă multă. Locuitorii oraşului, la fel. Pentru Iaşul de acum 30-40 de ani apa adusă de la Timişeşti era suficientă. Dar pentru oraşul de azi, cu una din cele mai mari fabrici de antibiotice din această parte a lumii — „Penicilina“, cum îi zic pe scurt ieşenii — care prin natura fabricatelor este o importantă consumatoare de apă, cu numeroase alte fabrici vechi şi noi, cu un uriaş plan de dezvol t operaţie care se face înainte de îngroparea conductei: stemarea i— plumbului. Se montează ulti- mele două conducte de fontă -t