Flacăra, ianuarie-martie 1958 (Anul 7, nr. 1-13)

1958-01-04 / nr. 1

Sunt bucuros că, la Teatrul Tineretului, toate acestea au reie­şit cu limpezime. Interpreţii celor două roluri de căpetenie — Olga Tudorache şi Mircea Anghelescu— au fost lucizi şi au exprimat ra­vagiile lucidităţii. Grele, covârşi­toare roluri, care duc spectacolul pe umeri! Şi bine, foarte bine, duse pînă la capăt. Cînd nişte actori tineri ca aceştia izbutesc într-un spectacol dificil, înteme­iat pe nuanţe, îţi creşte inima. Cînd într-un rol de secundă im­portanţă întîlneşti iarăşi o tînără actriţă care a ştiut să cîştige mult în experienţă şi să comunice, dis­cret şi puternic totodată, propria ei emoţie, nu poţi face decît declaraţii de satisfacţie. E vorba de Doina Tuţescu în Elena. Păcat însă că maestrul A. Pop-Marţian a apărut cam plictisit, că maestrul V. Valentineanu era cam teatral şi că maestrul Al. Critico, care a reuşit o bună schiţă, avea o mască ce contrazice datele personajului: de ce atît de vîrstnic, prin mască, de vreme ce Prinţul Bazil şi-a trăit copilăria cu Ioana, care are 29 de ani? Am apreciat regia lui Constantin Sincu, care a dat atmosfera apăsă­toare a interiorului casei lui Matei Boiu, atît prin lumină şi mişcare, cît şi prin ritm. Un reproş serios i se poate aduce numai pentru distribuirea absolut greşită a lui Gheorghe Oprina în rolul lui Culai Darie. E drept că acest tînăr actor respiră sănătate, şi fizică şi morală, ceea ce rolul cere, dar stilul său de joc exprimă atîta frust, primitiv şi rudimentar, în­­cît nu se potriveşte cu personajul. Apoi lui Oprina i se pare că toate cuvintele rostite au valoare egală şi toate trebuie spuse tare, tare de tot şi răspicat. A sunat dincolo de tonul, just, imprimat specta­colului. Olga Tudorache şi Mircea Anghe­lescu în piesa „Suflete tari“ (Teatrul Tineretului). Mic ghid turistic E drept că Giurgiu nu e un oraş prea mare şi mulţi ii socotesc însemnătatea doar prin faptul că e port la Dunăre. El are însă colţuri interesante şi multe relicve din trecut. Astfel, in partea oraşului cunoscută sub­ denumirea de „vărurie“ se găseau­ ruinele cetăţii lui Mircea cel Bătrin, din care au rămas azi doar urmele te­meliei. Aici, pe o mică întindere de pămînt care era altădată o insulă, voie­vodul Mircea a ridicat, prin 1400, un castel fortificat, ca întăritură împotriva invaziilor turceşti. Locul a cunoscut, in decursul veacurilor, lupte crincene între români şi cotropitorii otomani, castelul acesta trecind de fiecare dată de la o stăpînire la alta. Recent, la această mică fortificaţie a lui Mircea cel Bătrln, care a jucat un rol important în istoria poporului nostru, au început săpături şi lucrări de dezvelire a zidurilor. GIURGIU Un alt monument, care desigur vă va atrage privirea din clipa în care veţi ajunge pe strada principală, este cunos­cutul „turn din centru“, construcţie masivă cu o siluetă impunătoare ce domină întregul oraş. Despre turn se ştie doar că a fost construit de turci după anul 1700 pentru a servi ca punct de observaţie in legătură cu celelalte fortificaţii ale­ oraşului. Cu timpul, însă, el a fost folosit şi ca foişor de foc. Pînă In zilele noastre, turnul a suferit diferite transformări, care­ nu i-au de­format totuşi prea mult arhitectura iniţială. Mai pot fi vizitate şi ruinele zidului „Tabia“ (aflate în partea de sud a ora­şului), zid ridicat de turci pentru a apăra oraşul de armatele ce urmăreau gonirea otomanilor. Acum cite ceva despre monumentele artistice. Vă va interesa, desigur, monumentul ridicat in memoria osta­şilor francezi care au izgonit din Giur­giu pe ocupanţii germani in timpul primului război mondial. Apoi, bustul marelui nostru poet Mihail Eminescu care a trăit un timp şi in Giurgiu, ciş­­tigîndu-şi aici existenta in condiţii foarte grele. Giurgiu este oraşul in care prietenii lui Eminescu l-au găsit pe poet intr-un grajd, citind din operele unor mari clasici germani. O adevărată operă de artă şi tehnică a zilelor noastre este măreţul pod care leagă malul rom­ânesc de cel bulgăresc — podul prieteniei, construit recent peste Dunăre, in dreptul oraşului Giurgiu. Precum vedeţi, dacă aveţi prilejul de a trece prin Giurgiu, puteţi găsi şi aici locuri interesante de vizitat. I. U. S.­ De vorbă cu rov. ing. ANTON VLADOIU preşedintele Comitetului Execuţia al Sfatului Popular al Capitalei In ultimii ani, Capitala ţârii l-a îmbogăţit cu o serie de realizări edilitare, cu noi blocuri ţi cartiere de locuit, cu impozante edificii culturale ţi construcţii sportive etc. Alte importante realizări sunt în curs de înfăptuire ţi altele în pla­nurile de perspectivă. Pentru a informa pe cititorii noşiri asupra tuturor acestora, ne-am adresat tovarâ­­şului ing. Anton Vladoiu, preşedintele Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei. „ Ce realizări mai importante au contribuit la înfrumuseţarea Bucu­reştilor în anii puterii populare? — Printre preocupările de seamă ale guvernului nostru a figurat şi aceea a înfrumuseţării şi moderni­zării primului oraş al ţării. In acest scop, Sfatul Popular al Capi­talei a alocat importante fonduri care să ducă la lărgirea spaţiului de locuit, la construcţia unor impu­nătoare edificii culturale, la deschi­derea de străzi şi artere noi, la înfiin­ţarea şi amenajarea unor parcuri şi teatre de vară, baze sportive etc. Toate acestea sunt prea cunoscute ca să le mai înşir. — Ar fi însă interesant de amintit ce s-a făcut pentru creşterea spaţiului locativ. — Desigur, nu încă atît cît e ne­cesar. Totuşi să nu uităm că s-au construit mai multe cartiere de lo­cuinţe noi, ca cele din Ferentari, Floreasca, Drumul Serii, Panduri, Vatra Luminoasă, Bucureştii Noi etc. — Precum se vede, vă referiţi la construcţii din cartierele pe care burghezia le numea cu dispreţ peri­ferice. Aţi putea să ne arătaţi şi alte realizări din aceste cartiere? — Fireşte. Numai în cartierele mărginaşe s-au pavat străzi pe o întindere de peste 5 milioane metri pătraţi. Conductele de gaze naturale au fost larg extinse şi nu numai în străzile centrale, ci şi, mai ales, în foarte multe străzi mărginaşe. Tot în perioada de care vorbim au luat fiinţă în asemenea cartiere o serie de şcoli noi. Amintesc de cele din cartierele Vatra Luminoasă, 2­1 August, Bucureştii Noi, Ferentari. Acum sunt în curs de executare cinci case de cultură raionale pentru tineret. — Ce alte măsuri a întreprins Sfatul Popular al Capitalei pentru îmbogăţirea peisajului bucureştean? — Fără îndoială — de altfel este şi părerea multor străini care ne-au vizitat oraşul — că o notă aparte o dau Capitalei parcurile, spaţiile verzi răspîndite pe întreg cuprinsul său, precum şi arborii plantaţi pe magistralele bulevardelor şi străzi­lor. Pe această linie au fost amena­jate parcurile Băneasa şi Androna­­ctie şi s-a dus o acţiune susţinută pentru plantarea a milioane de arbori şi arbuşti. O serie de locuri virane au fost transformate în ade­vărate grădini şi spaţii verzi, iar pe altele a început în cursul anului 1956 construirea „plombelor“. — Ce înţelegeţi prin plombe? — Vă miră, probabil, termenul? Este denumirea pe care tehnicienii au dat-o noilor construcţii cu mai multe etaje, ridicate pe terenurile virane dintre blocurile de pe arterele principale ale Capitalei. Aşa,de pildă, sînt construcţia ridicată pe locul Carb­onului, cele în curs de execu­tare lîngă Ministerul Energiei Elec­trice şi Industriei Electrotehnice şi lîngă clădirea Comisiei de Stat a Planificării. Multe altele de acest fel s-au construit sau continuă să fie construite în perimetrul central al oraşului. In asemenea construcţii au fost investite pînă acum peste 40 milioane lei. — Ne-am referit pînă acum la un sumar bilanţ, ca să spunem aşa, al celor mai însemnate realizări edilitare. Am dori să ne vorbiţi ceva de perspectivele anului în curs şi ale anilor ce vin. — Planul pentru ’58 şi de pers­pectivă este foarte bogat. Voi aminti doar cîteva dintre lucrările de căpe­tenie pe care le prevedem. Este vorba de construirea unui mare local pentru expoziţii, care se va înălţa pe fundaţia clădirii destinate în trecut fostului senat, de construc­ţia Teatrului Naţional ce se va ridica pe locul fostului teatru bombardat de hitlerişti şi de construirea Cir­cului de Stat. Se prevede executarea unor monumente, ca: statuile lui V. I. Lenin, N. Bălcescu, George Enescu, M. Eminescu, sistematiza­rea completă a Pieţei Republicii etc. Toate aceste lucrări se află acum în stadiu de proiectare. In acest an vor începe lucrările pentru sis­tematizarea Pieţei Victoriei, al cărei proiect se află în pregătire. — Şi locuinţele?... — Atenţia principală va fi îndrep­tată şi în acest an spre continuarea construcţiilor de locuinţe, mai ales în jurul uzinelor mari, cum sînt F.C. „Gh. Gheorghiu-Dej“, „23 August“, Complexul C.F.R. „Griviţa Roşie“, „Casa Scînteii“ etc. Majorita­tea investiţiilor sfatului popular vor fi destinate lărgirii spaţiului de locuit. In acest sector vor fi cana­lizate peste 50 la sută din volumul de investiţii. In anul acesta va con­tinua construcţia de locuinţe pe arterele principale plombele de­spre care vorbeam— volumul de in­vestiţii atingînd în această direcţie o sumă de peste 80 milioane lei. Printre alte construcţii de acest fel se află şi o mare clădire — plombă ce se va înălţa în vecinătatea imo­bilului din Bd. Magheru colţ cu strada C.A. Rosetti. Lucrările acestui imobil vor începe în primăvara acestui an. — Dar în privinţa ajutorului pe care-l poate da sfatul popular cetăţenilor ce-şi construiesc case cu împrumuturi de la stat, puteţi să ne spuneţi ceva? — Da. Există o propunere a noastră ca toate aceste împrumuturi să fie centralizate la sfatul popular. Ar fi posibilă astfel construirea unor blocuri mai mari şi mai economi­coase. S-ar face economie de terenuri şi de lucrări edilitare legate de astfel de construcţii (noi străzi cu pavaje şi trotuare, canale, apă şi lumină electrică etc.), iar pe de altă parte cetăţenii ar avea avantajul că ar putea lua în folosinţă mai repede locuinţele. Sfatul popular va stimula iniţia­tiva cetăţenilor ce dispun de mij­loace băneşti şi doresc să-şi constru­iască locuinţe pe cont propriu, aju­­tîndu-i prin repartizări de terenuri, de materiale pentru construcţie con­tra cost, prin executarea proiectelor şi prin rezolvarea altor probleme pe care le implică asemenea construcţii. De altfel, pentru a exista o vedere unică asupra construcţiilor din Ca­pitală, s-a hotărît unificarea tuturor întreprinderilor de construcţii, sub conducerea directă a sfatului popular, în cadrul unei Direcţii generale a construcţiilor pe întreaga Capitală. — Şi acum o ultimă între­bare­: Care este situaţia iluminatului fluo­rescent? — Acesta va fi sistemul de ilumi­nat, pe care, treptat, treptat, îl vom introduce, mai întîi pe arterele prin­cipale şi apoi în toate cartierele Bucureştiului. In afara unui ilu­minat mai bun, apropiat de lumina zilei, adoptarea acestui sistem oferă posibilitatea unei economii de ener­gie electrică de peste 60 la sută. Calculaţi ce înseamnă această eco­nomie la 50.000 de becuri cîte ard pe străzile Capitalei şi vă veţi da seama de avantajele iluminatului fluorescent. Capitala noastră va fi nu numai luminată, ci şi luminoasă! R SCURTU fr ing. Anton Vladoiu

Next