Flacăra, ianuarie-martie 1958 (Anul 7, nr. 1-13)

1958-01-04 / nr. 1

Enimetru. IN FAŢA JUSTIŢIEI da Horia OPRESCU Iată o poveste adevărată, oglindind fidel silnicia vieţii de scriitor în vre­murile de odinioară. Eminescu, ca să-şi poată ţine zilele, primeşte postul de bibliotecar la Biblio­teca Centrală din Iaşi. A fost numit pe data de 1. XII. 1874, în locul poetului Samson Bodnărescu, bun prieten al său şi care îl găzduia în camera lui, unde amîndoi împărţeau frăţeşte sărăcia. Era trista vreme a rotativei guverna­mentale. Ocîrmuirea ţării se căpăta, la rînd, fără nici o abatere, de către cele două partide: conservator şi liberal. în acel moment erau „la putere“ conservato­rii. Iată însă că, după puţină vreme, gu­vernul cade şi conducerea o iau liberalii. Eminescu, care fusese numit de guver­nul celălalt, este concediat şi, în locu-i, e numit Dimitrie Petrino. Cum devine bibliotecar, acesta îl dă în judecată pe Mihail Eminescu, pe motiv că ar fi sustras nişte cărţi din bibliotecă. Se cuvine să arătăm, între paranteze, cine era acest acuzator. Dimitrie Petrino descindea dintr-o veche familie boierească din Bucovina. Se înrudea cu Hurmu­­zachi. Avea o sănătate precară şi era surd. Era un om brutal, gelos, plin de duşmă­nie. Membru al „Junimii“, el a avut şi o oarecare activitate literară. S-a făcut cunoscut printr-o serie de critici veni­noase împotriva poeţilor Alecsandri, Emi­nescu şi Samson Bodnărescu’). ★ Chemat în faţa judecătorului de instruc­ţie, Eminescu trebuie să dea seama de în­treaga activitate din timpul custodiei lui. De la început pînă la capăt, marele poet nu poate spune decît adevărul, sin­gura pavăză cu care înţelege să se apere. Acelaşi lucru — adevărul — îl solicită şi bunului său prieten, poetul Samson Bodnărescu — „care îmbină jurnalul liric cu poema în proză... şi a cărui eleganţă stă in discreţie...“1) înfăţişăm alăturat scrisoarea lui Emi­nescu, care demască şubrezenia societăţii acelei vremi şi constituie un rechizitoriu, fără imprecaţie grandilocventă, dar cu logică limpede şi calmă care, aşa cum spune poetul, convinge prin adevăr şi lipsă de evazivitate. î) Perpessicius — „Viaţa Kontinensen , sept. 1955, Iaşi în 25 Noemvrie 1876 Dragă Samtean», judecătorul de instrucţie nu aşteaptă decit mărturia ta pentru a da ordonanţă de­­non lieu, adică, că nu e loc de urmărire împotriva mea In privirea cărţilor In cestiune. Dacă nu poţi veni la laşi, trimite, după ce vei primi citaţia, o suplică către judecătorul de instrucţie, prin care sâ'l rogi ca să delege pe primăriul (sic) comunei să-ţi fee interogatoriul *). De urmărirea pe cale civilă adică de restituirea preţului cărţilor lipsă nu vom scăpa ; acolo vom intra cu toţii de la Cătânescu începând până la inclusiv« Petrino, pentrucă nici unul din noi n’au primit biblioteca în deplină regulă**). Dar această cestiune are să fie încurcată aşa fel, încât are să le fie lehamete și judecătorilor și nouă de pataram­a asta. Când vei fi interogat, te rog spune adevărul. Nu evaziv, nu încurcat, câci toată responsabilitatea civilă e o copilărie alături cu urmările ce le-ar avea pentru mine un singur neadevăr ce le-ar spune. Un neadevăr ar fi în stare să mă nenorocească pe toată viaţa şi să-mi răpească onoarea. De aceea spune ce-am spus eu. Eu am zis, că am numărat biblioteca de mai multe ori, că la fiecare numărătoare din nou am găsit tot mai puţine cărţi lipsă şi că nici azi nu sunt convins că acele cărţi lipsesc. Eu am sistemul de ţinere a bibliotecei vicios, pentru că sunt mai multe biblioteci conţinând aceleaşi materii, încât uşor se poate pune o carte în raft fals; e un cuvînt eu am zis, că am gătit lipit, dar că până azi nu sunt convins că ele există într'adevăr. Apoi am zis, că faţă cu sistemul cel vechi şi nevoind să acuz cu uşurinţă pe nici unul din predecesorii mei, am hotărât să catalogisez din nou biblioteca, din care cauză n'am putut să fac proces-verbal de predare. Din cuvînt gândeşte-te la una. Eu am spus adevărul deplin, pentru că orice evazivitate ar fi fost numai o bănuială mai mult. Orice evazivitate din partea ta ar fi o bănuială asupra mea. De aceea gândeşte-te. Dacă mai vrei informaţii ţi le pot da. Adresează la .Redacţia Curierului". M. Eminescu. •) Poţi zice în suplică, sau că eşti bolnav, sau cu n­oi mijloace d® călătorie (nota lui E­minescu — N. R.) ••) După renumita lege a comptabilitâţii generale (nota lui Eminescu — N. R.) Scrisoarea e prea elocventă ca să mai necesite vreun comentariu. Bineînţeles, justiţia, oricît era de obligată, atunci, să asculte ordinele guvernului, totuşi l-a achitat pe Eminescu. Insă aducerea marelui poet în faţa justiţiei, pentru o meschină combinaţie de „rotativă“ po­litică, rămîne o pată ruşinoasă, de neşters, pentru acele vremuri 1) Ca răspuns la criticile pline de mutare $i lipsite de orice tinut, logica, Eminescu publica, sub titlul generic „Petri-notae", un numAr de nu mai pu|in zece sonete, pline de o­lină și savuroasa ironie. jadei­huj tU tn/frutAt w* tflitpU detii- | miiluui fc t\ A* L» * | dAiti j cS .‘Hu t./c' .ii Mmjtui* tmjnri**' hm f «1 JtVVKM. cÂrtt* i» . Ct/L.,t • *** fti’f’ Vioi î* /vrmt , dnf* Ci I I Jnpbt* CtXri Judtcfttu«/ t Ctr*. ut / itp O» fk&p­ I ftf iu •') tă I diUi otcOu i­ t­­­t»* V*' 1 I (_ia t*jitia yTZas Facsimilul scrisorii lui M- Eminescu 7/stde a­ fam/ GEORGE ENESCU lie micile sau |să nu vă mire­­va din partea la Paris, in lére Lachaise, mi de la moartea1 restaurarea casei o parte din open ! este azi casă-muz­eu am întîlnit vizit; fîntr-o săptămînă, c; ti, care lăcrimează ( se găsesc faJ^ffT față cu statuia, în mărime marelui lor prieten; oameni care ating cu pietate de car^^a folosit și ilustrul muzician, care nu se satură1 priia­t vechiul dar admirabilul pian la care a compus i Enescu si care marele sale. Fosta in care vin in mereu te ori obiec in această cameră de lucru, Enescu a creat din opera sa. iMiescu sau carioasa vioaia cu ramei iun, lauma­­.eafeş­­ierul piteste» Remus Macarie. * Dar casa în«are s-a născut cel ce a dus în lun­j! fai­ma ţării este lincolo de Dorohoi. Două dealuri şil douî văi despart orbul de satul Liveni, azi satul George ia eseu In mijlocul unii livezi cu pruni şi meri, meşteri prii îpuţ lucrează la refiaurarea unui nou monument istorielpenil să cinstească Memoria lui George Enescu: casa în ca­re el s-a născut. N«feste o lucrare tocmai uşoară. Cariile vremii şi două răzvaie au lăsat urme adinei, astfel că maica specialiştilor de a o reface fidel este grea. în momemu tie faţă cărairea este aproape refăcută şi, în curnlL ^tkjn^rff^restaurarea interiorului. în acest fel se ^1 descinde cea de-a doua casă-muzeu „George Enescu“ în baronul Dorohoi.­­ URSEANU Fotocr­­oful □ mie cu La Dorohoi, aproape fiecare om îşi marile sale amintiri despre George Enescu deci o afirmaţie îndrăzneaţă făcută de ca locului: „Pe marele Enescu nu-l căuta m­ormîntul său de marmură din cimitirul ei în sufletul prietenii­ de pe malul Jii Au trecut numai de dorohoienii au termin: artist a trăit şi a erei sa locuinţă din Dorohi în această casă-un aci pentru a treia oară să vadă acelea. " Spre satul care-i­­­ poartă numele Casa din Dorohoi, în care a locuit George Enescu, este azi casă muzeu

Next