Flacăra, octombrie-decembrie 1959 (Anul 8, nr. 40-52)
1959-12-26 / nr. 52
Cei trei Gudurai (Albert—Ovid Teodorescu, Costăchel — Gr. Vasiliu-Birlic şi Iordăchel — Jules Cazaban) pun la cale „complotul“ împotriva Atenaisei Perjoiu, „fimeia infamă şi fără inimă.“tul de plecare — insă un punct de plecare inspirat şi plin de făgăduinţe — al scenariului pe care Mircea Ştefănescu s-a străduit să-l realizeze In cel mai autentic stil caragialesc. El a văzut cu ochi de cineast oamenii, întîmplările şi locurile pe care doar le sugerau, le subînţelegeau, cele ctteva telegrame satirice din care Caragiale a închegat o schiţă. A realizat astfel o puternică satiră cinematografică, ţintind mult mai departe decit primele două filme menţionate, o satiră plină de sevă la adresa reprezentanţilor partidelor „istorice" şi a practicilor lor politice. Şi iată cum în paginile scenariului a prins să se mişte, languroasă, Atenaisa Perjoiu — aparent măr al discordiei aruncat într-un biet târg provincial, au prins să se pălmuiască public şi să se reclame telegrafic la „pentru" Costăchel Guduran şi Raul Grigoraşcu, aprigi rivali politici, care termină prin „pupat toţi piaţa endependenţi" atunci cinc şi-au căpătat fiecare ciolanul de jos. Citind cu ochii contemporanului nostru schiţa lui Carugiale, realizatorii filmului au subliniat intenţiile satirice ale lucrării, ducînd satira piuă acolo unde ar fi dus-o şi autorul dacă ar fi transpus-o la scenă. un film sfnt vizate înseşi mărimile zilei — miniştri, prim-ministrul, ba chiar şi monarhul — şi dezvăluite cu vervă satirică toate dedesubturile acţiunilor lor în cazul scandalului Gudurău-Grigoraşcu. Filmul „Telegrame'' prilejuieşte o adevărată paradă a teatrului romînesc: el reuneşte cele mai valoroase forţe actoriceşti ale noastre, astfel încît fiecare spectator işi va putea regăsi actorul preferat. Birlic, Cazaban, Antoniu, Giugaru, Remus Comăneanu, Nichi Atanasiu, Carmen Stănescu, Ciubotăraşu, Ovid Teodorescu, Florin Vasiliu şi mulţi, mulţi alţi actori îşi dăruiesc talentul şi experienţa actoricească pentru ca noul film al Studioului „Bucureşti1 să ducă comedia satirică cinematografică românească cu un pas mai departe. BĂIEŢII IM OŞTR I Iubitorilor de fotbal — şi nu numai acestora — Studioul „Bucureşti“ le va oferi în curînd o plăcută surpriză cinematografică: o comedie sportivă în care vor putea urmări şi palpitante meciuri (dar numai atîta cit să nu încarce acţiunea), şi întîmplări vesele (printre care şi clasicul „qui-pro-quo“), şi actori preferaţi (în rolurile principale: Birlic şi furie Darie), dar mai ales evoluţia psihologică plină de semnificaţie a tînărului erou al filmului, Dinu Almăjanu. Cine e acesta? Dac-ar putea fi întrebat, la începutul acţiunii, el ar răspunde, desigur, cu un aer de zdrobitoare încredere în sine, că e centrul înaintaş al echipei „Oţelul“ şi că fără de el orice meci e pierdut (omiţînd să specifice că e sudor de profesie), fatalmente şi terminînd, probabil, cu un profetic „E bine?“. Vedeta aceasta îngîmfată şi cam „jmecheră“ a „Oţelului“, care, deşi băiat bun în fond, îşi neglijează de la o vreme munca profesională sub calda aripă ocrotitoare a responsabilului sportiv Pantelimon, primeşte o usturătoare lecţie din partea colectivului său şi a unei tinere fete de care se îndrăgosteşte... în ce fel? Aceasta o veţi putea afla din film. Dar Dinu Almăjanu, pe care îl cunoaştem în ultimele secvenţe ale peliculei, a devenit un altul, modest şi serios, un muncitor harnic şi un sportiv de clasă. Noul film românesc, pe care îl datorăm unor tineri regizori debutanţi — Gh. Vitanidis şi Anastasia Angliei — foloseşte mijloacele comediei pentru a aborda o problemă de actualitate şi este meritoriu tocmai prin faptul că, în rezolvarea cinematografică a respectivei probleme, nu abuzează de gaguri şi poante gratuite. Cineaştii aceştia tineri au mers pe linia unui film tineresc, luminos, în care să-ţi întîlneşti contemporanii, oamenii obişnuiţi de pe stradă. Şi în acest sens au lucrat şi cei doi operatori — N. Girardi şi A. Kostrachiewicz. Admirabil filmate şi realizate regizoral sunt scenele din uzină (acţiunea se petrece într-un centru industrial, echipa „Oţelul“ aparţinînd Combinatului siderurgic din localitate). Umorul savuros al lui Birlic, ca şi verva lui Marcel Anghelescu (care creează cu măiestrie figura unui director de tip nou, cald, apropiat de oameni, mand amator de fotbal), cunoscuta naturaleţe a lui Iurie Darie, graţia juvenilă a Florentinei Mosora, ca şi contribuţia între cu echipe de actori fac din „Băieţii noştri“ un film vioi şi antrenant pe care-l vezi cu plăcere. După „Două lozuri" şi „D-ale carnavalului", acelaşi cuplu de regizori — Nagy şi Miheles — a realizat filmul „Telegrame“, o peliculă în culori inspirată din schiţa cu acelaşi litiu a marelui Ion Luca. Deci un nou film după Caragiale, al treilea in decurs de trei ani! Laconica schiţă „Telegrame“ constituie doar punc tat-o şi patriera profesoară la educaţia fizică, Irina (In „civilitate“ Florentina Mosora, studentă in anul IXIV la Facultatea de biologia). Protagoniştii filmului — Pantalimon şi Almaanu — Intr-un moment de... supremă fericită. II recunoaşteţi, desigur, pe Interpret!: Gr. Vasilu-Birlic şi Iurie Darie.» Dom director Raul Grigoraşcu (Nichi Atanasiu) e vrăjit de privirea languroasă a Atenaisei (Carmen Stănescul. Pentru „scandal public“, Costăchel Dindurau este inhalat de vardişti şi ipistaţi.