Flacăra, octombrie-decembrie 1969 (Anul 18, nr. 41-52)

1969-11-08 / nr. 46

tinuă să formeze obiectul unei profunde analize în scopul eliminării deficienţelor semnalate. S-a trecut la înfăptuirea unui plan de măsuri concrete, cu eficienţă imediată. Am sistat deja fabricaţia tipului de combină C-3 care nu mai corespunde exigenţelor actuale. — Va fi înlocuit cu un alt tip de com­bină? — Specialiştii noştri au şi trecut la asimilarea unui tip de combină net superior tuturor tipurilor existente şi care se situează la nivelul tehnicii mon­diale. Combina C-12 introdusă în fabri­caţie este dotată cu instalaţie hidraulică care permite reglarea din mers, uşoară şi rapidă,a organelor tehnologice. Com­­binierul, poate să adapteze maşina la caracteristicile lanului de recoltat, fapt care va înlesni reducerea considerabilă a pierderilor de cereale. Combina C-12 posedă totodată un echipament modern de recoltarea porumbului, asimilat de asemenea în fabricaţie. — Ce alte maşini vor fi asimilate? — S-a asimilat în fabricaţie de serie un nou tip de motocositoare pentru plante şi se află în diferite faze de proiec­tare şi execuţie alte echipamente pentru recoltat floarea-soarelui şi orez, o ma­şină nouă de săpat gropi pentru plantaţii vitipomicole, un tip perfecţionat de combină pentru recoltat cartofi, utilaje situate funcţional la un nivel calitativ mult superior faţă de cele existente. — Cum sprijină cercetarea ştiinţifică uzinală acţiunea de îmbunătăţire a cali­tăţii maşinilor agricole? — La uzina noastră, cercetarea ştiin­ţifică are un caracter aplicativ. Ea şi-a stabilit obiective legate de sporirea efi­cienţei economice şi îmbunătăţirea cali­tăţii maşinilor fabricate. Pe această cale s-a obţinut, de exemplu, perfecţionarea produsului SPC-6, satisfacerea unor cerinţe exprimate de beneficiarii externi, reducerea preţului de cost, importante economii de metal etc. — Care este contribuţia acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei la rea­lizarea sarcinilor de plan? — Specialiştii noştri au elaborat pînă acum 35 studii de organizare a producţiei şi a muncii, din care 32 au şi fost aplicate. Efectul acestora este cristalizat în ob­ţinerea unei producţii globale supli­mentare în valoare de 2 000 000 lei, livrarea peste plan a unei producţii­­marfi în valoare de 1 900 000 lei, spo­rirea productivităţii muncii cu 1,7% şi depăşirea angajamentelor luate în cinstea celui de-al X-lea Congres al P.C.R. Pentru elaborarea studiilor sunt mobili­zate toate compartimentele interesate din uzină şi este folosită cu succes experienţa acumulată de alte întreprin­deri cu specific asemănător. Sînt create condiţiile pentru creşterea continuă a calităţii maşinilor agricole, pentru reali­zarea exemplară a indicaţiilor date de conducerea partidului. Gh. STOICOVICI pluguri de 10000 ani De cînd lucrează omul pămîntul? Cînd a folosit el pentru prima dată uneltele agricole? De aproape un secol, diverşi specia­lişti caută să dea răspunsuri cît mai exacte întrebărilor de mai sus. După cum se ştie, neoliticul (epoca pietrei şlefuite) ne-a lăsat destule vestigii care dovedesc că mulţi dintre stră-străbunii noştri — din cei care au trăit cu patru sau cinci mii de ani în urmă — cultivau plantele în mod organizat, folosind unelte. Ce se petrecea însă mai înainte, în epipaleo­litic (perioada dintre paleoliticul supe­rior şi neolitic)? Nu se prea ştie! Iată însă că o foarte interesantă descoperire arheologică făcută recent în zona româ­nească a Porţilor de Fier pare să lămu­rească problema. Doi arheologi, Vasile Boroneanţu de la Institutul de arheolo­gie al Academiei şi Roman Ştefan, lector la Facultatea de istorie din Craiova, efec­­tuînd săpături arheologice pe malul Du­nării la Cazanele Mici (punctul Icoana, corn. Ogradena, jud. Mehedinţi) — zonă care va fi anul viitor inundată — au reu­şit să scoată la lumină unelte agricole care depăşesc ca vechime neoliticul. Este vorba de mai multe brăzdare, «fabricate» din corn de cerb, a căror vechime, după aprecierea arheologilor, ar fi de apro­ximativ 10000 de ani — deci din epipale­­olitic. Ele ar constitui — după afirmaţiile aceloraşi specialişti — cele mai vechi «pluguri» descoperite pînă acum în Eu­ropa. în acelaşi loc în afară de brăzdare au mai ieşit la lumină obiecte de artă şi de cult confecţionate din os (unele din ele gravate cu desene liniare) care au cam aceeaşi vîrstă cu primele «pluguri». Lucrurile nu s-au oprit aici. Paralel cu săpăturile arheologice de la punctul Icoa­na, cercetătorul V. Boroneanţu a mai descoperit în aceeaşi zonă (în faţa peş­terii Veterani) — de data aceasta în co­laborare cu arheologul Vincentzio Gian­­cotti Tasone de la Centrul naţional de cercetări ştiinţifice din Paris — un alt depozit de unelte agricole străvechi— şi anume din acelea pe care omul primitiv le folosea la scormonitul pămîntului. Ele ar fi aparţinut unei comunităţi umane care s-ar fi stabilit aici, chiar pe malul Dunării, cu vreo 11000 de ani în urmă. F.U. Aici, la Icoana, între Muntele Ciucaru Mic şi Dunăre s-au desco­perit cele mai vechi «pluguri», cînd beneficiarul aşteaptă „ora 12“ Ţesâtoria «Mătasea populară» din Bucureşti este o întreprindere ale cărei produse s-au bucurat în ultimii ani de frumoase aprecieri din partea specialiş­tilor şi a consumatorilor. Cei 23 de crea­tori de desene pentru imprimeuri şi contexturi, ce constituie colectivul de creaţie al fabricii, au realizat numeroase desene izbutite pentru ţesăturile de mătase şi triacetat, pentru cravatele şi baticurile care vreme îndelungată au constituit obiect de critică din pricina lipsei de fantezie a creatorilor lor. Co­lecţia expusă la EREN69, ca şi o serie de modele existente în magazine, stau mărturie că faza aceasta a fost depăşită. întreprinderea a realizat în acest an succese şi în ce priveşte realizarea prin­cipalilor indicatori ai planului de pro­ducţie: în primele 9 luni ale anului planul a fost îndeplinit în proporţie de 102,9% în ce priveşte valoarea producţiei glo­bale, 103,2% la producţia-marfă (dintre care 100,6% mărfi vîndută şi încasată), 102,7% în ce priveşte productivitatea muncii. Care sînt însă perspectivele în ce priveşte îndeplinirea planului în cel de-al patrulea trimestru—trimestru hotărî­­tor pentru crearea premiselor realizării planului pe 1970? Din păcate, nu strălucite. Contractele cu unii beneficiari — şi în special cele încheiate cu I.C.E. «Românoexport» — nu sînt totdeauna judicios defalcate pe cele 3 luni ale fiecărui trimestru, preci­zarea desenelor şi mai ales a poziţiilor coloristice ficîndu-se de către beneficiari în «ceasul al 12-lea». Acest procedeu are urmările care îndeobşte se cunosc: blocarea secţiilor fabricii cu ţesături ce nu pot fî finisate, crearea de goluri de producţie în unele secţii, lucru în asalt in altele etc. Şi totul se poate repercuta asupra calităţii produselor. Aşa se în­­tîmplă lucrurile şi în momentul de faţă: «Românoexport», care este beneficiara unui contract pentru 75 mii metri ţesă­turi, n-a reuşit nici pînă la 20 octombrie să precizeze poziţiile coloristice, deşi, conform contractului, la 10 noiembrie marfa ar fi trebuit să fie expediată. Fabrica mai are şi alte greutăţi de învins, cum ar fi cele legate de calitatea unor materii prime. E vorba în special de firele de mătase naturală livrate de Fila­tura de mătase din Lugoj, cărora ţesătorii de la «Mătasea populară» au a le reproşa multe în ce priveşte rezistenţa şi elasti­citatea. «Mătasea populară» are de făcut faţă în 1970 unor sarcini sporite. Printre altele, productivitatea muncii va trebui să crească cu aproximativ 4%. Dacă nu se vor lua din vreme măsuri pentru ca piedici şi scăderi calitative de felul celor arătate mai sus , să fie înlăturate, greu de crezut că se vor putea atinge asemenea parametri de creştere a pro­ductivităţii muncii. V. VIŞAN La Fabrica de antibiotice din Iaşi, fiecare nouă şarjă să nu însemne doar o continuare a producţiei, ci şi concretizarea imediată a unui pas înainte în concepţie. festivalul naţional de teatru­­ la Braşov Alături de unele texte cunoscute care au permis teatrelor din Sibiu şi Ploieşti spectacole reuşite, la Braşov a fost pre­zentat unul dintre dramaturgii noştri foarte originali şi foarte puţin jucaţi: D.R. Popescu. «Croitorii cei mari din Valahia» de Al. Popescu în regia lui Dan Nasta a constituit un moment de rafinament artistic în care mişcarea scenică com­pleta subtilitatea decorurilor lui Helmut Stürmer, amintind de miniaturile medie­vale. Spectacolul, atît de armonios, de­păşeşte cu mult intenţiile cuprinse în text. Sebastian Papaiani a fost un voievod plin de personalitate şi haz în limitele cerute de această istorie apocrifi, şi Adina Raţiu — o doamnă Fleur plină de temperament, graţie şi nemulţumiri. Tot Dan Nasta ne-a oferit un moment de autentică poezie în recitalul Radu Stanca, deşi selectarea unor prea multe poeme în care străbate obsesia morţii nu are darul nici să învioreze, nici să adauge nimic în plus filozofiei proprii poetului, ce reiese şi din alte poeme. Dacă Teatrul de stat din Ploieşti a prezentat prin «Al patrulea anotimp» de H. Lovinescu în regia lui Emil Mân­drie un spectacol artistic de cea mai bună profesionalitate, regia Mariettei Sadova pentru «Coloana infinită» de Angela Plaţi la Teatrul dramatic­ Braşov nu a reuşit să ofere spectacolului pe un text expozitiv, lipsit total de dramatism, de­cit nobleţea unor decoruri (Mircea Ma­rosin) şi a unor actori (Constantin Co­­drescu şi Zoe Maria Albani). Evenimentul etapei l-a constituit pre­zenţa Teatrului de stat din Tîrgu-Mureş cu «Aceşti îngeri trişti» de D.R. Popescu. Piesa ridică momentul social-istoric, o­­glindit la un nivel general uman, la o filozofie a generaţiei tinere, care în faţa unor accidente ale existenţei — triste, triste — îşi păstrează puterea interioară de a rezista, de a crede şi de a lupta, in interpretarea tinerilor actori Ion Fiscu­­teanu (Ion) şi Anca Neculce-Maximilian (Silvia) îngerii au fost nu atît trişti, cît furioşi şi puternici în credinţa şi setea lor de puritate. Acest mic colectiv acto­ricesc a demonstrat că de fapt drama­turgia românească originală bună există, dar că trebuie căutată. Iuliana POP .

Next