Flacăra, iulie-septembrie 1982 (Anul 31, nr. 26-38)
1982-07-02 / nr. 26
■ Flacăra pag. 2 ■ CONGRESUL EDUCAŢIEI POLITICE ȘI CULTURII SOCIALISTE ■ Nr. 26-2 iulie 1982 ■ „întreaga munca politico-educativă trebuie să aibă ca obiectiv fundamental ridicarea nivelului de conştiinţă al oamenilor muncii, lărgirea orizontului lor de cunoaştere şi înţelegere, creşterea gradului de pregătire ştiinţifică, tehnică şi culturală". din Cuvintul de salut adresat Congresului de tovarăşa ELENA CEAUŞESCU — Cel de-al V-lea Congres al educaţiei politice şi culturii ■ocialiste constituie o nouă şi grăitoare expresie a profundului democratism al orinduirii noastre, a preocupării consecvente a partidului și statului de a asigura dezbaterea largă cu oamenii muncii, cu întregul popor, a tuturor problemelor care privesc mersul înainte al patriei pe calea progresului economic şi social. Conducind întreaga operă de construcţie socialistă, partidul şi statul situează pe primul plan dezvoltarea puternică a forţelor de producţie. Întărirea şi modernizarea continuă a bazei tehnico-materiale a ţării — ca o condiţie fundammenttlă a progresului susţinut al Întregii societăţi. • creşterii bunăstării materiale şi spirituale. Pornind de la unitatea dialectică dintre forţele de producţie şi conştiinţa socialistă, partidul fi statul au creat fi creează toate condiţiile pentru ca, odată cu creşterea şi modernizarea bazei tehnico-materiale, să se dezvolte puternic invăţămîntul, ştiinţa, cultura, să fie întărită continuu întreaga activitate politico-educativă, de formare a omului nou, înaintat, cu un larg orizont de cunoaştere şi înţelegere — constructor conştient al socialismului şi comunismului. întreaga muncă politico-educativă trebuie să aibă ca obiectiv fundamental ridicarea nivelului de conştiinţă al oamenilor muncii, lărgirea orizontului lor de cunoaştere şi înţelegere, creşterea gradului de pregătire ştiinţifică, tehnică şi culturală. • în cadrul muncii politico-educative trebuie să punem un mai mare accent pe educarea materialist-ştiinţifică a oamenilor muncii, pe îmbogăţirea continuă a orizontului lor de cunoaştere şi înţelegere a fenomenelor din natură şi societate, a legităţilor care guvernează progresul lumii contemporane. • Totodată, activitatea educativă trebuie să ducă la Întărirea combativităţii faţă de mentalităţile înapoiate, faţă de ideile mistico-religioase, de concepţiile retrograde, naţionaliste, şovine, faţă de orice manifestări care contravin intereselor poporului, ale dezvoltării societăţii noastresocialiste. • Sub conducerea organelor si organizaţiilor de partid, toţi factorii cu răspunderi in munca de educare comunistă trebuie să militeze permanent pentru ca in fiecare unitate. In fiecare colectiv să fie instaurată trainic o atitudine înaintată fată de muncă si faţă de societate, să si aplice neabătut principiile şi normele muncii şi vieţii comuniştilor, ale aticii şi achitaţii socialiste. • In ansamblul muncii politico-educative, un rol deosebit in educarea comunistă si formarea unui larg orizont de gîndire şi cunoaştere, a unei Înalte conştiinţe socialiste revine scolii, invăţămîntului de toate gradele. Trebuie să acţionăm in continuare pentru a pune si mai deplin in valoare uriaşul potential educativ al Invătămtorului nostru. Incepînd cu preşcolarii, in grădiniţe, de la cea mai fragedă vîrstă, este necesar să se acorde o atenţie sporită dezvoltării dragostei faţă de ţară şi partid, faţă de cauza socialismului. Activităţile cultural-educative, programele şcolare care se realizează cu copiii, cu elevii, cu tinerii trebuie să contribuie nemijlocit la cultivarea dragostei pentru muncă şi pentru învăţătură, a dorinţei tineretului nostru de a-şi însuşi cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi culturii, de a se forma ca buni cetăţeni, ca buni constructori ai socialismului. Dezvoltînd interesul tineretului pentru cunoaşterea istoriei naţionale, a trecutului glorios de luptă al poporului român, şcoala trebuie să cultive in rindul tinerei generaţii puternice sentimente patriotice, hotârirea de a servi neabătut tara, partidul şi poporul, de a face totul pentru întărirea independenţei si suveranităţii patriei, pentru progresul și înflorirea României socialiste. • Trebuie, de asemenea, să dezvoltăm și mai puternic activitatea cultural-educativă de masă, punînd un accent deosebit pe folosirea deplină a bazei materiale pe care o avem in acest domeniu. In acest scop este necesar să fie dezvoltat. In continuare, minunatul cadru democratic care este Festivalul naţional „Ciitarea României“ — expresie a muncii şi vieţii libere a întregului popor, care asigură largi posibilităţi de afirmare a capacităţii de creaţie ştiinţifică, tehnică şi cultural-artistică a maselor de oameni ai muncii de la oraşe şi sate, punerea tot mai largă in, valoare a talentelor din popor, a geniului creator al naţiunii noastre. Să trecem mai hotârit la organizarea de spectacole ale formaţiilor artistice in întreprinderi, pe platforme industriale, in marile săli de sport, pe stadioane, сага să răspundă tot mai bine cerinţelor colectivelor de oameni ai muncii. • Este necesar, totodată, să asigurăm o şi mai intensă participare ,la activitatea cultural-educativă a uniunilor de creatori, a creaţiei literare şi de artă din ţara noastră. Pornind de la minunatele tradiţii ale culturii româneşti, literatura, muzica, teatrul, pictura, cinematografia, întreaga creaţie cultural-artistică din patria noastră trebuie să fie şi mai organic implicată in viaţa social-politică a ţării, in marea operă de construcţie socialistă pe care o înfăptuieşte astăzi poporul nostru. Inspirîndu-se permanent din nesecatul izvor de simţire şi înţelepciune populară, din minunatele realizări ale oamenilor muncii, toţi creatorii de literatură şi artă sînt chemaţi să redea cit mai fidel gîndirea şi simţirea maselor largi populare, preocupările şi aspiraţiile lor, să înfăţişeze convingător marele efort constructiv al poporului nostru, munca eroică şi realizările minunate ale constructorilor socialismului în România. Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste trebuie să acorde o atenţie sporită orientării şi îndrumării activităţii de creaţie, revistelor şi publicaţiilor literar-artistice. Trebuie să facem in aşa fel încât noua calitate, de care vorbim in toate domeniile vieţii sociale, să se manifeste plenar şi în creaţia artistică. • Este necesar să fie îmbunătăţită în continuare activitatea In domeniul presei şi radioteleviziunii, care, prin sfera lor largă de cuprindere, au un rol deosebit de important in Înfăptuirea politicii generale a partidului şi statului nostru, in educarea fi formarea oamenilor muncii. Acţionînd consecvent pentru promovarea a tot ceea ce este non fi înaintat in practica edificării noastre socialiste, in cunoaşterea universală, presa fi radioteleviziunea trebuie să combată ferm stările de lucruri şi fenomenele negative din viaţa socială, să-şi sporească continuu rolul in educaţia socialistă a maselor, in dezvoltarea spiritului patriotic si a elanului revoluţionar al celor ce muncesc. Luciditatea alianţei cu viitorul (Urmare din pagina 1) exprimîndu-se într-o atmosferă de responsabilitate şi justificată mindrie, fiind concluziile unui forum ce s-a dovedit a fi o elocventă imagine a democraţiei noastre reale, a democraţiei româneşti in haine de lucru. Cu acest prilej s-au pus bazele unui nou salt calitativ al activităţii culturaleducative din ţara noastră. Totalitatea participanţilor activi la marea dezbatere a pledat pentru înarmarea oamenilor muncii cu concepţia materialist-ştiinţifică despre lume şi viaţă, pentru educarea lor în spiritul dragostei faţă de patrie, popor şi partid, pentru amplificarea participării obşteşti la munca politică şi educativă şi, totodată, pentru înscrierea tuturor activităţilor spiritului intr-un context al perspectivelor vaste. Calea pe care ne-am angajat nu este lipsită de eforturi, dar ţelul este măreţ şi, odată atins, va răsplăti din plin elanul nostru de astăzi : formarea omului nou, constructor conştient al socialismului multilateral dezvoltat, a cărui conştiinţă nu presupune numai un cumul de cunoştinţe profesionale, ci şi capacitatea de a recepta şi aprecia exigent valorile veritabile ale timpului nostru, de a trăi din plin bucuria elevată a familiarităţii cu adevăratele resorturi ale progresului civilizaţiei şi istoriei umane. Deosebit de preţioase ne apar la această lumini precizările tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la aria de cuprindere a culturii, a gestului creator. „Trebuie să pornim permanent de la faptul că educaţia politică şi ridicarea nivelului de cultură — sublinia secretarul general al partidului nostru, preşedintele României socialiste — presupune o totalitate multilaterală de cunoştinţe din toate domeniile economico-sociale. Însuşirea minunatelor cuceriri ale ştiinţei şi cunoaşterii umane, naţionale şi universale. Constituie o dovadă a unei înalte culturi realizarea unei producţii de bună calitate, atit din punct de vedere tehnic, cit şi estetic ! Constituie, un act de Înaltă cultură realizarea unor noi descoperiri, perfecţionarea tehnologiilor, impulsionarea activităţii de cercetare în toate domeniile 1 Şi muncitorul din mină, şi brigadierii de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, ca şi muncitorii de pretutindeni, fac un act de Înaltă cultură profesionalătehnică, realizînd minunatele construcţii ale socialismului, punind in ele priceperea, gîndurile, entuziasmul, dăruirea pentru patrie, pentru socialism". Şi am citat pe larg aceste cuvinte tocmai datorită faptului că ele stat mai limpezi şi au mai multă adresă decât orice comentariu care s-ar putea încropi pe marginea lor, în acelaşi timp, o intensă şi bogată viaţă spirituală, menită să înnobileze omul, menită să permită afirmarea plenară a personalităţii celor care, cu abnegaţie şi entuziasm, Înfăptuiesc politica ştiinţifică şi clarvăzătoare a partidului, presupune o producţie de o echivalentă calitate chiar în domeniile tradiţionale ale culturii, in literatură şi arte plastice, in teatru şi cinematografie, în muzică şi nu in ultimul rind în spaţiile destinate Îndeobşte culturii de masa, atit de viguros resuscitată ţi relansată spre izbinzi noi prin Festivalul naţional al muncii şi creaţiei Ciitarea României. Nu întîmplător s-a pornit şi în această privinţă de la evaluarea ‘resurselor reale şi a datoriilor incă neonoratie şi, totodată, s-a aşezat un accent cuvenit pe dotările existente, pe amploarea mijloacelor şi condiţiilor care stau la îndemîna spiritului, a creatorilor. „Dispunem în prezent de o vastă reţea de unităţi şi aşezăminte culturale educative — cămine culturale, cluburi şi case de cultură, teatre şi instituţii muzicale, cinematograf©, muzee, biblioteci şi altele — care asigură accesul larg al maselor la ştiinţă, şi cultură, la educaţie, cunoaşterea a tot ceea ce gîndirea umană a realizat mai bun în domeniul creaţiei. Trebuie să asigurăm — recomanda tovarăşa Elena Ceauşescu în cuvîntul de salut amintit — ca fiecare din aceste unităţi să desfăşoare o activitate permanentă, de zi cu zi, să contribuie efectiv la educarea politică, ştiinţifică şi culturală a maselor largi, să devină adevărate centre, ale educaţiei revoluţionare, ale formării omului nou, cu o înaltă conştiinţă socialistă, patriotică“. Bineînţeles, turnînd in tiparele materiale ale culturii un conţinut revoluţionar, vibrant prin luciditatea alianţei hit cu viitorul. Adeziunea la programul şi hotărârile congresului, vădită prin ,toate intervenţiile care i-au alcătuit substanţa, reprezintă o unitate în diversitate de bun augur pentru ziua de azi şi de miine a spiritualităţii româneşti. Desigur, dezbaterile declanşate sub cupola sălii polivalente vor continua şi în presă, şi la locurile de muncă ale tuturor, însă, cînd lucrurile sînt clare, mai importantă decit dezbaterea este fapta ca atare, acţiunea premeditată, mişcarea înainte doveditoare a capacităţii constructive constitutivă în ideile generoase. Şi de acum înainte sunt de aşteptat faptele, realizările, operele. Un patrimoniu îmbogăţit de valori spirituale echivalează cu o şansă în plus in confruntarea cu treptele anevoioase ale viitorului. O conştiinţă forjată la flacăra patriotismului şi a gustului pentru evoluţie perpetuă înseamnă o şansă în plus în confruntarea cu treptele anevoioase ale depășirii rutinei din noi înșine.