Flacăra, octombrie-decembrie 1987 (Anul 36, nr. 40-52)
1987-10-02 / nr. 40
, Campania—această superbă stare de spirit! Era o după-amiază de toamnă ca un ţipăt dureros. Soarele ardea ca în miezul verii, pămîntul uscat suna la un tingir de alamă sub copitele cailor şi sub rafurile căruţelor. La I.A.S. Albeşti, pe cărămida încinsă a Dobrogei, vara continua să asuprească. Cîţiva oameni trudeau la pătule, la grajduri şi în preajma unor maşini agricole care trebuiau să plece în cîmp. în tot sediul întreprinderii agricole nu erau decît două femei. O secretară în preajma unui telefon şi inginera Adela Simule, revenită din cîmp pentru a pune ordine în activitatea muncitorilor, i-a trimis pe unii la masa de prînz, pe alţii să aprovizioneze mai repede tractoarele, a controlat ferma zootehnică şi a intrat în birou ca să-şi ia medicamentele. Tăcută, aspră, hotărîtă, inginera Simule avea pe faţă expresia durerilor care o încercau în acele clipe. Se vedea limpede că face eforturi să meargă, să împartă oamenii, chiar să vorbească. Mi-am cerut scuze pentru deranj şi ra-ara retras cu discreţie, încercînd să aflu cite ceva despre acel loc şi despre oamenii care-l muncesc. Şi cea mai mare surpriză a venit de la faptul că un ţăran spunea cu mîndrie că, în această vară, la Albeşti, au ieşit 8 900 de kilograme de orz la hectar, ceea ce reprezintă o performanţă care le dă dreptul să spere la titlul de Erou al Noii Revoluţii Agrare. Am încercat să revin la I.A.S., dar inginera Simule, în ciuda durerilor sale, plecase în cîmp la culesul porumbului. Intîi m-a surprins puterea unei femei de a trece peste suferinţele ei pentru a vedea de treburile pămîntului, dar mai apoi mi-am adus aminte de ceilalţi ţărani pe care i-am cunoscut. Nici unul nu-şi lăsa griul să se scuture pentru că îl durea o măsea, nu părăsea fînul pe cîmp pentru că se simte stresat sau il durea în gît, nu îşi lăsa vitele nehrănite pentru că era copleşit de melancolie. Războiul pămîntului nu se împiedică de o durere de cap şi la oamenii adevăraţi nici de afecţiuni mai grave. Şi am plecat fără a mai avea nevoie de o explicaţie legată de ispra-va care este recolta de orz de la Albeşti, judeţul Constanţa. CORNEL NISTORESCU - Reportaje în paginile 4 şi 5 anul XXXVI 1987 ! Istoria la timpul prezent Carte de reportaje dedicată Conferinţei Naţionale a partidului Arad - oraşul din pridvorul Apusenilor Istoria unuia din cele mai bogate judeţe ale ţării e plină de fapte de glorie. Sunt străzi în Arad unde fiecare clădire are o poveste legată de marile clipe din istoria neamului. După cum, sunt locuri în oraşul acesta şi în judeţul care îi poartă numele, unde istoria se trăieşte la timpul prezent, la cele mai înalte cote, întreprinderi vechi, de renume, cu o bogată tradiţie tehnică şi revoluţionară sunt puncte de reper în economia oraşului şi firme de prestigiu în schimburile comerciale dintre România şi alte ţări ale lumii. Aradul a dat ţării mari personalităţi culturale şi ştiinţifice şi, pe lin- gă acestea, a dat mari personalităţi ale muncii. în acest judeţ există o mulţime de oameni şi întreprinderi distinse cu înalte titluri ale muncii şi tot aici trăiesc marii campioni ai agriculturii, cooperative distinse cu mai multe titluri de Erou al Noii Revoluţii Agrare. Aradul a fost totdeauna între primele judeţe ale ţării şi poziţia aceasta s-a născut dintr-o ambiţie devenită deja un fapt de natura obişnuinţei. Arădenii au fost oameni gospodari, iubitori de bogăţie născută din muncă, harnici şi buni patrioţi. Bucuriile lor trăite discret le-au dat o siguranţă în fiecare gest, curaj şi mîndrie şi aceasta a făcut ca de-a lungul anilor Aradul să nu însemne numai un loc şi un teritoriu, ci şi denumirea unei stări de spirit. «Din ea s-au născut marile victorii ale zilei de azi, întreprinderi unicat, firme de prestigiu, unităţi economice şi culturale de importanţă majoră, colective de oameni ai muncii recunoscute în ţară şi în străinătate pentru pricepere, seriozitate şi, nu în cele din urmă, dragoste pentru, locul lor de viaţă. Aradul e o stare de spirit şi un spaţiu al marilor împliniri care, în ceasurile de referinţă, îşi sporesc semnificaţia prin fapte de muncă pilduitoare care dau măsura frumuseţii oamenilor. Reportaje în paginile 6 și 7 Anelistă Flacăra „creşterea limbii româneşti ş-a patriei cinstite“ Paginile 14 şi 15 roi