Flacăra, iulie-septembrie 1990 (Anul 1, nr. 27-39)
1990-07-04 / nr. 27
ÎNCEPUT GEREU Primul ministru, dl. Petre Roman, a ţinut săptămina trecută in faţa Parlamentului un discurs-program impecabil. Reforma economico- socială preconizată de noul guvern se anunţă a fi profundă, direcţionată hotărît şi rapid spre economia de piaţă. Nu au fost uitate nici măsurile de protecţie socială a grupurilor ce vor fi afectate. Guvernul e tinar şi bine pregătit, ceea ce ne mai dă o speranţă in plus de reuşită. Două griji majore par însă a crea unele îndoieli. Conjunctura internaţională ne este nefavorabilă. Păcat, începusem bine. Ceea ce a pus capac la toate a fost expediţia de pedeapsă a minerilor asupra Capitalei, care a avut rezultate dezastruoase. Au fost chemaţi, au venit şi au trecut prin bite şi lanţuri puţina încredere de care ne mai bucuram. Străinătatea s-a uitat cu ochi de melc la incredibilul de o originalitate indiscutabilă care se producea într-o ţară europeană care proclamase, deşi de pe o tribună provizorie, democraţia totală. După o perioadă de şase luni de ziceri şi deziceri, impresia internaţională poate fi ameliorată doar printr-o consecventă şi neezitantă atitudine democratică de sus în jos, prin aplicarea fermă a legii în toate cazurile, prin respectarea dreptului la opinie, etc. Metodele se cunosc, mai trebuie doar aplicate. Cealaltă grijă vine un interior. Etica muncii e grav deteriorată. Mai direct spus, oamenii nu muncesc. Unii deloc, alţii doar se prefac, alţii nici nu mai ştiu cum, pentru că ani buni au plimbat hirtii fără rost de colo pină colo. Dar asta nu e o problemă românească. Toate ţările fostului lagăr socialist s-au lovit de ea. Soluţia e totuşi simplă. Rareori, şi pentru puţini oameni munca e o plăcere. Pentru ca omul să muncească trebuie să aibă o motivaţie, să ştie pentru ce şi pentru cine o face. Deci nu etica muncii, termen demonetizat prin proastă şi abuzivă folosire, ci motivaţia muncii trebuie avută in vedere. E timpul să înţelegem că nu se poate să se muncească în lei şi să se cîştige în dolari. Şi in acest domeniu un pachet de legi fără echivoc, care să convingă omul că munceşte pentru el şi ai lui şi nu pentru stat sau reprezentanţii acestuia, pentru azi şi miine şi nu pentru sfîrşitul mileniului III, ar rezolva repede, chiar foarte repede grija exprimată de primul ministru. De fapt, guvernul nu trebuie să redescopere lumea şi legile ei, ci să se uite cu atenţie şi respect la ce se întîmplă în ţările din partea mai îndepărtată a Europei. Succes guvernului, succes nouă ! OPREA GEORGESCU ■ Nr. 27 - miercuri 4 iulie 1990 GUVERNUL Primul ministru al Guvernului PETRE ROMAN 1. Ministrul de stat însărcinat cu activitatea industrială şi comercială : ANTON VĂTĂŞESCU 2. Ministrul de stat însărcinat cu calitatea vieţii şi protecţia muncii : ION AUREL STOICA 3. Ministrul de stat însărcinat cu orientarea economică : EUGEN DIJMARESCU 4. Ministrul asistent al primului ministru pentru reformă şi relaţii cu Parlamentul : ADRIAN SEVERIN 5. Ministrul afacerilor externe: ADRIAN NASTASE 6. Ministrul apărării naţionale : VICTOR STANCULESCU 7. Ministrul finanţelor: THEODOR STOLOJAN 8. Ministrul de interne : DORU VIOREL URSU 9. Ministrul de justiţie: VICTOR BABIUC 10. Ministrul resurselor şi industriei : MIHAI ZISU ROMÂNIEI 11. Ministrul comerţului şi turismului : CONSTANTIN FOTA 12. Ministrul agriculturii şi alimentaţiei : IOAN JIPU 13. Ministrul comunicaţiilor: ANDREI CHIRICA 14. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi amenajării teritoriului : DORU PANA 15. Ministrul învăţâmîntului şi ştiinţei : GHEORGHE ŞTEFAN 16. Ministrul mediului : VALERIU EUGEN POP 17. Ministrul culturii : ANDREI PLEŞU 18. Ministrul sănătăţii : BOGDAN MARINESCU 19. Ministrul muncii şi protecţiei sociale: CĂTĂLIN ZAMFIR 20. Ministrul tineretului şi sportului : BOGDAN NICULESCU DUVAZ Mai fac parte din guvern, în mod excepţional şi următorii secretari de stat, şefi de departamente : 21. ROMULUS NEAGU - la Ministerul de Externe 22. ANDREI ŢUGULEA - la Ministerul Invâţâmintului şi Ştiinţei CALIN IRIMESCU lider al sindicatului de la arhitectură : — I-am spus domnului ministru că în aceste situaţii limită un singur lucru poate apăra omul obişnuit, pentru că noi ne considerăm nişte oameni obişnuiţi. Aceasta este Legea. Nu este vorba de o lege a poliţiei, de o lege a minerilor, de o lege a studenţilor ci de Legea acestei ţări. Domnul ministru a fost de-a dreptul entuziasmat. Dar am adăugat: aceasta înseamnă că domniile lor trebuie să recunoască faptul că acest Institut a fost violat în mod samavolnic de poliţie, pe data de 13, fără să aibă un mandat de percheziţie. 3 Istoria se repetă AjJO^, SOCFOtC §i pollSNll (IB CUGlltO Am revenit la Arhitectură şi vom veni mereu pînă ce se va face dreptate. Şi vom trece şi după aceea pentru ca niciodată să nu se mai repete acele zile de coşmar. Am avut noroc. In cîteva ore am reuşit să stau de vor^i cu rectorul şi decanul In-’^jiutului, cu liderii sindica^îui de la I.M.G.B. și Arhitectură. Arhitectura in exil? Rectorul părea mai temă- Ator decit în urmă cu cîteva zile, neîncrezător în presă. Să spun mai speriat ? — Bucureștenii au început să se întrebe dacă toate aceste violenţe nu îi vor determina pe studenţii de arhitectură să-şi continue studiile în străinătate, pentru că multe facultăţi din Europa le-au deschis porţile ? — S-a discutat în Senat un astfel de paragraf în care se arată că nu ar fi de dorit ca studenţii să plece să-şi continue studiile în alte ţări, datorită unui sentiment de nesiguranţă. Cu majoritate de voturi s-a hotărît ca acest paragraf să nu fie trecut în declaraţie. Noi, în orice caz, am pregătit, aşa cum ni s-a cerut de către minister şi procuratură, documente, informaţii, pentru întocmirea unei cărţi albe. IMGB contra IMGB Se întîmplă uneori să-ţi iasă în drum exact oamenii pe care îi cauţi. Cam aşa s-a petrecut întîlnirea mea cu cei doi lideri ai sindicatului de la I.M.G.B. VASILE CERNA MORITZ lider al sindicatului liber IMGB : — Am venit să spunem studenţilor că acea arresiune din 13 s-a organizat fără acordul sindicatului. — Circulă atît de multe variante îneît am vrea să aflăm și noi, de la un martor ocular, ce s-a întîmplat în I.M.G.B. lider al sindicatului liber IMGB . — Pe 13 la oră 10 și zece minute au început să sune telefoanele iar oamenii ne întrebau de ce se organizează o mare adunare. Am mers la directorul general, domnul Ghinescu, să aflăm amănunte. El a spus că, pe barba lui, organizează o contrademonstraţie. Noi, cei din sindicat am întrevăzut ce se poate întîmpla la Universitate, am coborît şi am încercat să-i convingem să nu meargă. Le spuneam că acolo nu se vor cunoaşte între ei şi se vor lovi unii pe alţii şi va ieşi o nenorocire. Le-am spus că avem acasă copii, soţii, necazuri nu trebuie să mergem acolo. Mulţi mă întrebau de ce nu organizează sindicatul contramanifestaţia şi le spuneam că sindicatul este apolitic. Pe la 10,30 o parte dintre ei au plecat. I.M.G.B.-ul are cinci porţi şi au ieşit pe toate. Acolo unde mă aflam eu am văzut plecînd vreo 600. Urmau să se întîlnească la Piaţa Lunbii. Sîntem foarte necăjiţi. — îi veţi sprijini pe studenţi în acţiunea penală pe care o vor deschide I.M.G.B.ului ? — Da, adevărul trebuie să iasă la suprafaţă. Noi ne simţim vinovaţi pentru că dacă am fi fost un sindicat puternic nu s-ar fi ajuns aici. Ministrul pare bun. Dar ministerul? Au început discuţiile între delegaţia de la Arhitectură şi domnul Doru Viorel Ursu, ministru de interne. — Ne-a spus că din punctul lui de vedere, una din problemele delicate este oprobiul care există asupra poliţiei, rămas mai demult şi, aş spune eu, strîns şi în urma unor evenimente mai recente. I-am sugerat că una din modalităţile de a micşora acest oprobiu va fi o discuţie clară despre : Ce au făcut minerii ? De ce au venit minerii ? Pentru că jumătate din Bucureşti şi trei sferturi din ţară nu ştiu adevărul şi sunt convinşi că minerii au venit să facă dreptate. De asemeni, dacă tot s-a constatat că studenţii nu au avut nici un fel de activitate subversivă, trebuie să facă public acest lucru. Şi se pare că a făcut o declaraţie la televiziune. — Da, într-o emisiune transmisă după miezul nopţii. Cînd o astfel de declaraţie ar fi trebuit dată la o oră de maximă audienţă. — Impresia noastră este că Ursu încearcă să fie cooperativ. îmi dau seama însă că ministrul nu înseamnă încă M.I. Există în poliţie tot felul de nivele intermediare în care atmosfera veche este încă prezentă. Speră însă ca atitudinea ministrului să pătrundă şi la nivelele mai joase. Legea acestei ţâri M.I. propune happy-end MARIUS SMIGELSCHI decanul institutului de arhitectură : — Printre altele domnul Ursu ne-a spus că ar trebui să existe un loc, un fel de Agoră, în care să se poată schimba opinii, chiar divergențe. Noi, cei din Arhitectură am discutat deja posibilitatea unor concursuri prin care un astfel de loc să fie amenajat chiar la Universitate. Pentru ca Piaţa Universităţii să devină Piaţa Reconcilierii. AURELIA BORIGA ■ Fotografii deGIG MOTOIANU ■ SANDU ALEXANDRU rectorul Institutului de arhitectură : ADRIAN ROTARIU Fotografie de GABRIEL BUGNAR ■