Flacăra, ianuarie-martie 1992 (Anul 82, nr. 1-12)
1992-01-29 / nr. 4
paradis tat fondurile U.T.C., aceasta taie uzură în judeţul Bihor ! Răuşii fraţilor ! Cu un tupeu ieşit din , inspectorul Sarea ne spunea că stă om care să-i ţină locul. Eu, dacă în locul acelora de la Ministerul Sîntului, l-aş delega pe Vidrei măcar 2—3 ani la Marghita, sa nu de alta, cu ce se confruntă ii de jos ! Adică, pe tot ce a con- Gavril Olaru prin muncă cinstită, destie şi migală, virie această fufărăştie cu noroi ! Aruncă cu murierbale peste familia acestui om ii la locul lui. Asta depăşeşte orice a umanului. Nici primarul oraş Hirghita, Demeter Gheorghe, să-mi iertare, n-a făcut mare brînză, pare rău că trebuie să i-o spun în faţă. Cum să fie relevantă acum i alegere, cînd FI. Tomuţa şi-a umătate din oameni dintre rudele ale acelora apropiaţi, care-i ţin I, să nu li se clatine bubulinei ? toţi o apă şi un pămînt ! Iţa Floare a lucrat la C.L.F. I. T.C. Acum, lucrează pe alţii! cum Înainte spuneam, Tomuţa care a făcut atîtea abuzuri şi ăţi în ultimii doi ani, incit o verintre haine vărgate, a lucrat la Gurile rele spun că din cauza scapade amoroase ar fi fost dată de la C.L.F. ; alţii spun că a unelscaunul directorului Voicu. Cetti au intervenit, la acea vreme, ie sus puse pentru a o încadra la lui Olaru“. Omul a primit-o cu deschisă, da’ cearta a pornit de durile U.T.C., pe care distinsa furtişaguri le manevra. N-a avut nici un dinte împotriva ei, ba,rivă, a cocoloşit multe dintre abăsale făcute pe bandă. Juncan Ana Tomuţa ori a ars hirtiile edifiî, ori le-a dosit. Şi asta încă nu . Tov. inspector Nandra a venit „sobor de activişti“ şi a vrut s-o ieze secretară P.C.R. Dar toate ■ s-au opus ! De ce ? De bună ce 'fe . v'c,‘Am sincer pînă la pămînt. Pot,” vhomnica Popovici, foşti ui u.T.C. la nivelul oraşului Marnu ştiu nici ei cum s-au prăpădit elevilor proveniţi din practicativă. Dar şi aici se leagă filiera listă pe bază de rudenie. Nandra aşul deputatului Lupău. Nandra directorul fiicei lui Sarea. Altă naltă traistă. Poate că nu ştiaţi statul Ghiţa. Lupău este naşul lui Tomuţa ? Relaţii morganatice erană, leagă pe aceşti indivizi l« Marghita, din Bihor, »□meni adevăraţi mi-e dor... rem să facem o paralelă intreg de directorat a lui Gavrili aceea mai recentă, nelegitimă, a lui Floare Tomuţa, dar ea se impune cu necesitate. De pildă, în anul 1989, s-au conservat circa 1 600 kg compot de prune pentru elevi. In anul 1991 s-au conservat doar 100 kg prime, restul a luat drumul borhotului şi al ţuicomicinei. Se ştie că palinca ardelenească deschide orice uşi, mai abitir ca iarba fiarelor. Mai întrebăm conducerea şcolii: unde-i griul de anul trecut ? S-a dat cumva în hrana porcilor ? Chipurile, pentru nevoile şcolii s-au cumpărat 975 kg vopsea de ulei, pentru vopsitul uşilor şi al tocurilor din lemn de la ferestre. S-au mai cumpărat 411 m liniari de perdele. Dintr-un calcul sumar rezultă că este necesar 1 kg vopsea la 6 m suprafaţă de vopsit. Din banii proveniţi pentru practica elevilor s-au cumpărat 411 m perdele. In 8 săli de clasă s-au folosit, să vezi şi să nu crezi, 440 kg de lac pentru duşumele. Cu atîta vopsea, lac şi cu atîţia m liniari de perdele se acoperă binişor şi erorile şi fărădelegile comise de deputatul Ghiţă Lupău. Dar ex-directoarea lucrează cu rudele din şcoală şi speră sincer să-şi acopere urmele, ca pisica. Vom mai vedea. Cum adineaori spuneam, sora ei, Raveica Matiaş, lucrează pe un post călduţ şi bunicel. Nastea Ioan îi este rudenie şi încă apropiată. Tolnai Minodora îi este verişoară. Firea Maria ii este verişoară, după soţ. Ioan Jarca le este de asemenea rubedenie. loan Dragoş îi este rudenie. Ioana Burnar este verişoara dulce a soţului.Rude sunt şi cu Maria şi Dragoş loan printr-o mezalianţă greu de decriptat. Ce sens mai are, die inspector şcolar Sarea o descindere pe post de brigadă P.C.R. de control muncitoresc ?! Cu rubedeniile dumneavoastră şi ale lui FI. Tomuţa acum efectiv poate cîştiga la trap alegerile. Nici prezenţa dvs., die primar Demeter Gheorghe, n-a schimbat nimic din atmosfera tensionată de-aici ! Corupţia a căpătat forme de negîndit în aceşti doi ani postrevoluţionari. Cui să te plângi ? Cui să te adresezi ? Eventual lui tata Petru (vedeţi bine, n-am spus Petre Roman). Şi-atunci bieţilor oameni din şcoală le-a rămas presa. Am cîteva scrisori adresate nouă de cadre lăsate pe drumuri de către această bezmetică. Pină cind, die prefect Blaga ? Pînă cînd ? Ce spune dl. prefect Blaga ? Inginer de profesie prefectul Viorel Blaga m-a primit cu multă amabilitate. S-a uitat peste cele două sentinţe (nr. 1143/19 martie 1991 şi nr. 548 din 5 iulie 1991). Să fim înţeleşi. Olaru Gavril nu a solicitat funcţia de director, deşi ştim 78 cazuri de directori din judeţul Bihor ,care au fost aleşi mandat după mandat. Prefectul Blaga a notat totul, cursiv, ca un şcolar silitor.Mi-a plăcut această modestie neafişată ostentativ. N-am apucat bine să ies din birou că a şi sunat cele două ministere, respectiv, al invăţămîntului şi al agriculturii. Apoi l-a convocat şi pe inspectorul general Sarea. A fost invitată şi familia Olaru şi alţi cîţiva paşi pe drumuri de către aceastămatractică. I-am spus că nu intenţionez să scriu, dacă lucrurile se vor îndrepta, dar mi-a spus să nu fac asta, ci să scriu obligatoriu. Aşteptăm măsurile de rigoare din partea celor două ministere, ale învăţămimtului şi agriculturii, cit şi din partea factorilor de drept de la nivel de oraş şi judeţ. Vă vom ţine la curent. Nu de alta, dar o viaţă de om, un destin exemplar în multe privinţe, ca acela al lui Olaru Gavril, a fost terfelit de o fafă, aducîndu-l pe om in stadiul de spitalizare şi pensionare. Nu e drept. Nu e corect. Răul trebuie curmat de la rădăcină, iar în cazul de faţă, rădăcina răului este Tomuţa Floare. DORIN SALAJAN B UTA PREFECT A. CARP SI i. Ani de zile cit aţi fost şef serv. PPUP, aţi exportat produse petroliere, în mod incompetent. Putem trece retroactiv prin calculator reţetele de export practicate sub conducerea Dvs., pentru a stabili cu exactitatea cuvenită — dar numai în prezenţa mea care eram şef oficiu calcul electronic la Chimpex, in perioada aceasta , prejudiciile concrete aduse de incompetenţa I.vs. şi a altora la ruinarea economiei noastre naţionale!? Trebuia să vă fie cunoscut faptul că gospodărirea judicioasă a componenţilor petrolieri destinaţi exportului intr-o întreprindere de condiţionare a produselor petroliere de tipul Chimpex Constanţa se putea " numai prin reţete tehnice de condiţii "elaborate pe calculator prin internvediul programării liniare ! Aplicarea programării liniare — conform metodei mele — fusese aprobată ca inovaţie şi dispusă spre aplicare de forul tutelar. Pentru a da cîteva exemple dar pot fi date multe altele, neaplicîndu-se programarea Lşi calculatorul electronic s-au livrat motorine de congelare — 30 şi —35°C la export, cu preţ inferior de motorine —15°C congelare la navele : OCEAN FAITH din 3. 04. 1980, 8. 04. 1980 (Solambo) şi la nava Grigore Nicolaev din 9. 04. 1980 ete. III. Nu aţi reacţionat pozitiv, în calitatea dvs. de şef serviciu programare, pregătire şi urmărire a producţiei, nici de condiţionarea combustibililor pentru focare industriale fără reţete electronice, privind economia naţională, de disponibilizarea unor importante cantităţi de motorine pentru agricultură şi transporturi, deşi metodia fusese apreciată de Oficiul de Stat pentru Invenţii prin HOTARÎREA OFICIULUI DE STAT PENTRU INVENTII nr. 58/23 iunie 1979 ?! IV. Nu aţi dat atenţia cuvenită, nici următoarelor lucrări de motivare ştiinţifică a deciziilor de conducere din sectorul în care activaţi atunci, ca de ex . 1. Stabilirea priorităţilor in acostarea navelor în portul Constanţa cu ajutorul modelării matematice de afectare şi a calculatorului electronic, deşi metoda aM avea eficienţa de peste 10 milioane dolari anual ! 2. Selectarea ofertelor de import ţiţei, pe calculator electronic, — Chimpex fiind titulară de plan — iar metoda avînd o eficienţă de 50 milioane dolari anual ?!V. Prin adresa 7413/18 martie 1976, v-am atras atenţia că în calitatea ce o aveaţi (atunci) de şef secţie petrol III Export (petrol-chimie) să depozitaţi contoarele volumetrice cu turbină, importate din Vest cu peste 2 milioane lei valută. Era o problemă minimală de gospodărire a unor bunuri pe care le aveaţi în gestiune. Nu v-aţi conformat, contoarele au fost furate, dezmembrate, şi nu au fost aplicate in producţie nici măcar o zi !? Din motivele de mai sus mă îndoiesc de competenţa dvs., d-le Aurel Carp, chiar dacă „cineva de sus“ care vă iubeşte v-a numit prefect. Conf. univ. dr. ing. GHEORGHE BARBATU ■ MOARTEA TRAGICĂ A UNEI STUDENTE Intr-una din vinerile lunii octombrie. Un accident nespus de trist a bulversat tumultuoasa viată a studenţilor de la Universitatea din Capitală, mai cu seamă pe a celor care aveau consuri in ziua aceea la Facultatea de Filologie. O fată foarte tânără încercase să coboare cu liftul. Nu fusese atentă şi nu văzuse că în fața ei se deschide nu cabina prin care circulase de atîtea ori, ci hăul. Căzuse in putul liftului de la căminul studenţesc (fostul hotel „Cismigiu“), si se accidentase extrem de grav. Nu a murit pe loc, ci după ce a fost transportată la spital. Accidentul îi fusese fatal. Nu s-a mai putut face nimic pentru a mai putea fi salvată. Pianul şi ramonale di le dragoste Nelly Beian venise, ca si multi alti studenţi basarabeni si bucovineni, in România, pentru a învăţa mai bine limba si literatura română. Pentru a avea acces la lumina culturii (deşi caduc, clişeul sună încă frumos) în româneşte şi nu altfel. Avea mai multe pasiuni, ca fiecare om. Dintre toate însă, cel mai mult îi plăcea muzica. Ştia să evite îndeajuns de bine la pian, avea de altfel şi pian acasă. Mai avea o pasiune, întrucîtva specifică virstei, care o anima in mod deosebit , îi plăcea grozav să citească romane de dragoste. Profesoara Lucia Gaspar si-o amintește ca pe o „fată frumuşică, plină de viată“. Abia începuse al doilea an de facultate. Era studentă la biblioteconomie, în grupa 489. Printre alte lucruri care i se păreau plăcute s-ar putea număra şi îndelungi plimbări cu colegele de an. Ele şi-o amintesc ca pe o fată veselă, uneori chiar ieşit din comun de exuberanţă. Ca o compensaţie, poate, pentru scurta ei viaţă. Ca un gîlgîit care ar fi trebuit să consume numai în două decenii un destin întreg, comprimat în vocaţia bucuriei. Colegele ei chiar se mirau de ea, de capacitatea ei de jubilaţie. Acasă avea condiţii materiale bune sau chiar foarte bune. în general, avea note destul de mari. Cunoştea foarte bine şi limba rusă — la care avea notele maxime, dar deopotrivă și literatura română, din care citise destul de mult. Suporta anevoios dorul de casă, de acel acasă al ei îndestul de îndepărtat, de care o despărțeau peste cinci sute de kilometri. Acolo unde ar fi vrut să se întoarcă tot mai des. Aproape tot timpul. Cele cîteva fotografii care mi-au trecut prin mină o înfăţişează în mijocul unui grup de fete, colegele probabil, tinindu-se de git ori de braţ. In fata lor, un buchet mare de flori de toamnă (crizanteme) si trandafiri. în aceeaşi cameră, la o petrecere aniversară, o altă fotografie o înfăţişează în braţele unui băiat , in fundal, acelaşi furnicar entuziast al celor apropiaţi. OpUpiaiM« ani şi ultimi I« «optembi din viaţă Am gindit, pentru o clină, că ar fi fost mare păcat să-i îngropăm memoria într-un simplu rind al registrului stării civile, la rubrica „decese“. Am încercat să o evocăm vie, din nou, aproape mișcindu-se. Colegele ei, cu care am discutat, au un adevărat recul atunci cînd sunt rugate să vorbească despre ea. Amintirea tragediei le tulbură încă prea mult. Aveau și unele poze de la înmormântare, dar am convenit să nu mai discutăm despre cum a avut loc aceasta. Am încercat să aflăm altceva să reconstituim o existentă spartă în cioburi. Avea doar optsprezece ani îi împlinise pe 14 octombrie, cu o săptămînă înaintea accidentului. Părinții ei iși doriseră foarte mult ca Nelly și frații ei să învețe, să absolve o facultate. După terminarea facultăţii de biblioteconomie, Nelly ar fi intenţionat să mai urmeze încă una. Mama ei ţinea în mod deosebit ca fiica ei să facă două facultăţi. Nelly era de loc din Bucovina de Nord, regiunea Cernăuţi, raionul Novoseliţa („Nouă suaiţi“). Satul ei se chema granita si este foarte aproape de hotarul actual. Drumul spre sat cu autocarul trece foarte aproape de graniţă, mergînd chiar paralel cu aceasta. De la punctul de frontieră pînă la ea acasă nu se face mai mult de o oră de drum. In familie erau trei copii. Era singura fată la părinţi, cu doi fraţi mai mari dorit ea. Abia absolvise cele zece clase (după cum era alcătuit sistemul de învăţământ acolo). Toţi colegii ei sunt de acord că doi ani, cei care le lipseau, contează foarte mult. Diferenţa între cei care fac 12 ani de şcoală acum şi ei, cei care au absolvit 10, este destul de însemnată. Nu au citit aceiaşi scriitori, nu au citit aceleaşi romane. Nelly, ca si colegii ei, se plângea de un program foarte încărcat, cam zece ore de curs pe zi. Studenţii anului doi afirmau chiar că nu dovedesc să citească ceea ce se predă. Ce a făcut Nelly in ultima sâptămînă ? Aripa stranie e presimţirii A fost acasă la dînsa cam cu o săptămină înainte de accident. Apoi şi-a sărbătorit, la întoarcere, ziua de naştere în Bucureşti. Era născută în zodia Balanţei sau a Cumpenei, cum se spune la ţară , cei născuţi în această zodie, se zice în popor, au o cumpănă mare în viată. In săptâmina accidentului a dat telefon acasă si a vorbit cu mama ei. Miercuri seara a fost la Teatrul National, la spectacolul „Ubu-rege“, împreună cu suita colegelor ei. Era festivalul „I.L. Caragiale“. A doua zi, joi, penultima zi de viată, a fost. si a dat telefon acasă. Colegele au mai invitat-o la teatru din nou, dar a refuzat. In momentul cînd a intrat în lift, lingă ea era una din colege, prietena cea mai apropiată. Cind a plecat, pentru o singură clipă, a privit-o pe Nelly, si, ca printr-o străfulgerare, fata ei i-a părut, deodată, neobişnuit de stranie. Nu a dat mare importantă, dar avea să-şi amintească mai tirziu de asta. In ziua nefastului accident, vineri, cînd a venit la facultate, era cam tristă, cu mult mai tristă parcă dorit de obicei. Avea un prieten apropiat, un băiat care o aştepta să se întoarcă acasă, in locurile de baștină pe care, din păcate, nu avea să le mai vadă vreodată. Nelly isi făcea probleme că nu știa unde o să lucreze după ce va termina școala — si voia, la finele studiilor, să se întoarcă acasă. Cîteva zile după moartea ei, la etajul trei de unde a căzut, au fost puse, in fata liftului, spre amintire îndurerată si pomenire, după obicei creștinesc, luminări aprinse si flori. Tatăl ei, care a venit repede din Bucovina, după moartea singurei sale fete, a tinut să facă un memoriu. Memoriu pe care l-a formulat în scris doamna profesoară Lucia Gaspar, adresat Ministerului învățământului. In care d-nul Bejan cerea să se poartă construi un mic monument funerar In fata liftului unde s-a întâmplat nenorocirea. Iar in sat, să se ridice o cruce pentru cea plecată fără întoarcere. MIHAIL GALAŢANU ■ ianuarie 19927