Flamura, iulie-decembrie 1968 (Anul 17, nr. 1600-1624)

1968-07-06 / nr. 1600

Bienala ,,I. L. Caragiale" Am asistat la sfîrșitul să­p­­tămînii trecute la ultimul gong din faza județeană a Festivalului bi­enal de teatru de amatori “I. L. Caragile“. S-a consumat la Reșița, in sala de spectacole a Casei de cultură, cea de a treia scenă “de centru" care a reunit mai ales formații cu pretenții. A avea pa­siune, a te dărui artei, au dove­dit-o nenumărați mesageri și aici, ca și la Caransebeș și Oravița. Amatorii cluburilor din Ocna de Fier, și cei ai U.C.M.M.A. Bocșa, ca și formațiile Casei de cultură, spontani artiști ai Rudăriei (care prin “Nunta cornilor" au adus pe scenă un străvechi obicei, o sa­vuroasă parodie a nuntii( punc­tată de măști și satiră), dau cer­titudinea că arta noastră amatoare cunoaște in toate colțurile jude­țului o emulație de amploare. Ar­tiștii minieri ai Ocnei de Fier au realizat din "Bolnavul Închipuit“ a lui Moliére, prin Ion Ardelea­nu și fiica sa Stela, prin Cons- A­TE DĂRUI ARTEI­ tantin Gruiescu, micuța Stela Busu și Tiberica Panescu, o piesă care place și peste veacuri. S-au impus de asemenea montajele lite­rare ,.Interferențe" și „1848“, re­alizate de Casa de cultură. O ipo­stază nouă a poeziei create în cer­cul literar local, transplantată in­tr-o structură nouă de imagini de către actorul Ovidiu Ștefănescu, - cu un plus de efort pentru de­săvirșire - se anunță ca punct de studiu și selecție pentru juriu. A­­celași lucru pentru interesanta ,,Nuntă a cornilor" care vine ca element inedit și care poate pre­zenta interes prin autentic și spontaneitate. "Vizita la Malu", de Paul F.verac, piesă bună, cu replici suculente, nu s-a putut ri­dica insă la valoarea altor efor­turi interpretative, așa cum este cazul cu spectacolul echipei de tea­­n al Casei de cultură din Ora­­vița. "Lovitura de topor" de Ser­giu Fărcășan, "Fiica omului“ de Jean de Beer, realizată scenic de Clu­bul C.F.R. Caransebeș, sau recitalul de poezie populară pastorală (o feri­cită îmbinare a poeziei “Trișca" de T. Arghezi cu unele variante ale “Mioriței") realizat de ama­torii din Bozovici și grupul de bocitoare din Borlovenii Vechi. Fără a face o retrospecție în tot ceea ce a însemnat reușită și mai puțin . . . “reușită", bienala în ansamblul ei a atestat multă pre­ocupare, gust estetic elevat, sute de neosteniți creatori și dornici de frumos. Căci aproape 350 de amatori au ajuns, ca selecționați, să se întreacă numai în faza ju­dețeană. Încheierea fazei nu înseamnă însă și un final de activitate. Dm­­­potrivă, este nevoie de desfășu­rarea pe o arie mai largă a ac­tivității formațiilor participante,­­ bienala fiind doar un prilej de îmbogățire a repertoriilor cu sub­stanță. Prezenta pe scenă, conti­nuitatea se impun ca deziderate nu num­ai întemeiate - dar abso­lut necesare pentru afirmarea per­manentă ca bogăție spirituală a poporului nostru t* FLAMURA Casa de cultură a sindicatelor — Reșița. Moment din montajul literar. „1848". In prag de sarbatoare Sînziiana cosînzeana Cîntă fetele-n poiană Haide duru — buruiană sint cuvintele unui cîntec al compozitorului Filaret Barbu pe care l-am ascultat zilele trecute la o repetiție a co­­rului­­ aminului cultural din Ciclova Montană. în melodia aceasta și a celor care au ur­ma­te Ion Vidu, Iosif Vel­­ceanu, Nicolae Ursu și Sabin Drăgoi, simțeam dincolo de cuvinte freamătul frunzelor din codrii ce coboară pe po­vârnișurile munților pînă în vatra satului. Și poate că ceea ce dădea măreție interpretării era toc­mai faptul că prin melodiile celor 70 de doinitori curg gla­surile străbunilor și bunici­lor care acum 80 de ani au înființat r­euniunea de cântări și cetire din Ciclova Mon­tană. Căci, așa cum aflăm din unele documente păstrate cu grijă de către învățătorul Io­sif Crețu, de patru decenii di­rijorul formației, corul fost înființat în anul 1888 din­­ inițiativa unor oameni de inimă, conducători pe vremuri ai comunei Ciclova Montană, printre ei numărindu-se învă­țătorul Nicolae Băiaș și secre­tarul comunal Ion Min, pri­mul său dirijor fiind talenta­tul compozitor și lăutar Ale­xa Bîrcă. Din rame prinse la loc de cinste în Căminul cultural ne privesc cu duioșie generații de doinitori. O fotografie, pu­țin îngălbenită de vreme, da­tează din anul 1910. Cei mai bătrâni recunosc în ca pe Gheorghe Crețu, Vasile Oră­­vițan, Vasile Băiaș . . Alături de costume vechi cu specific bufănesc, prin grija învățătoarei Ecaterina Crețu, directoarea căminului, corul va străluci in curînd în noi podoabe vestimentare realizate in mare parte în mod gratuit de coriste înseși. Căutăm și alte fire care să ne lege de prezent. Desprin­dem din vechile cadre două nume: Marioara Ungureanu și Măria Orăvițan. Aproape octogenare, au fost decenii de-a rîndul prezente la toate frămîntărie, greutățile și iz­­bînzile corului, la concerte pe care le-au susținut de a lungul anilor la Anina. Oravița. Alte diplome mai noi ates­tă succese mai recente obți­nute de corul Căminului cul­tural din Ciclova Montană. Premiul I in 1947 obținut la Oravița, cu prilejul marilor emulări de coruri și fanfare cără­șene, premiul II pe țară pentru activitatea permanen­tă și deosebit de rodnică în 1951 și, în anii din urmă, de numeroase ori locul întîi în întrecerile dintre căminele culturale din fostul raion Ora­vița Din modestie, dirijorul Io­sif Crețu are cuvinte reținute. Fiecare vorbă a sa este însă dublată de documente care îi atestă spusele, încerc să le prind una lingă alta in dia­dema care aureolează corul la 80 de ani de activitate. In aceste zile de vară, la Căminul cultural din Ciclova Montană au fost reluate cu mai multă însuflețire repeti­țiile în vederea sărbătoririi Ju­bileului, îmi pare semnificativ și demn de reținut faptul că oamenii care s-au născut și au crescut pe aceste meleaguri. Un străvechi obicei însoțit de măști, valorificat de rudăreni pe scena de concurs a fazei județene. wm n­m­­rm wmmt w­m­m­m­n wwnTrm mmrmimmmn» I Minerul f I . Dintr-un giulgiu nocturn , el desvelește mumia erelor abisal­­ ! încremenite în sarcofagul colosal.­­ % El, cel dinții pipăie rădăcina­­­­ unui veac cufundat în uitare ș­i și pașii săi măsoară milenii. § I Cind ziua îi umple privirile calme,­­ I din noaptea întoarcerii-n trecut,­­ I mai păstrează o taină: chipul­­ vremii. GEORGE BANETE Moldova-Nouă = Dăruire ! I 6­c z I Din seva de salcie albă. = Din muguri și floare de prun, f I Sorb lacrimi și zis și sorb viață ! Și-n ceasul acesta îmi sun ! Dorința s-alerg tot pămîntul, 1 £ Să-l pipăi frivol, să-l sărut,­­ z­i ! Topindu-mi în mare sărutul, I­­ Pierzîndu-l în bulgări și lut. | DAFINA ROMANESCUf Anina «romi imimnwimm an nr ri iinm m chiar dacă astăzi locuiesc Oravița, nu ezită să urce dea­ta lui seară de seară și să co­boare la Ciclova pentru a lua parte la repetițiile corului. Așa intilnim pe profesoara Vilma Dumitru, surorile Ele­na Tocar și Iozefina Dănăilă, pensionarii Vasile Orăvițan. Și poate că peste ani și ani, alte generații vor da glas aminti­rilor, vorbind despre Nicolae Retezan, Ion Florea, Licia Boancă, Cristina Moldovan, Ileana Popovici, Ana Guran, Ana Fotache sau despre ori­care din cei 70 de coriști de astăzi care prin dragostea lor pentru cîntec duc mai depar­te frumoase tradiții înmugu­rite între austere coaste de piatră, într-o așezare de mi­nieri, cu opt decenii în ur­mă ... E. PREDESCU Teatrul de stat Reșița. In pregătire „Invitați cu telegrame". I3 . POȘTA PAGINII Nicolae Donca — Ciuchici. Inspectoratul școlar județean a reanalizat cele solicitate, rezol­­vînd problema favorabil. George Bănete — Moldova­ Nouă, Dafina Romanescu — Anina. Creațiile de valoare își găsesc spațiul în gazetă. Vă edi­fică și pagina de față, unde aveți ecoul necesar: Maria Simeria — Glimboca, Dumitru Dinculescu — Oțelu- Roșu, Ion lonțu și Ion Jianu — Caransebeș. Problema inserată în corespondențele dv. a fost tra­tată în coloanele gazetei, în măsura posibilităților încercăm să reluăm într-un viitor articol.

Next