Flamura, iulie-decembrie 1968 (Anul 17, nr. 1600-1624)
1968-07-06 / nr. 1600
Bienala ,,I. L. Caragiale" Am asistat la sfîrșitul săptămînii trecute la ultimul gong din faza județeană a Festivalului bienal de teatru de amatori “I. L. Caragile“. S-a consumat la Reșița, in sala de spectacole a Casei de cultură, cea de a treia scenă “de centru" care a reunit mai ales formații cu pretenții. A avea pasiune, a te dărui artei, au dovedit-o nenumărați mesageri și aici, ca și la Caransebeș și Oravița. Amatorii cluburilor din Ocna de Fier, și cei ai U.C.M.M.A. Bocșa, ca și formațiile Casei de cultură, spontani artiști ai Rudăriei (care prin “Nunta cornilor" au adus pe scenă un străvechi obicei, o savuroasă parodie a nuntii( punctată de măști și satiră), dau certitudinea că arta noastră amatoare cunoaște in toate colțurile județului o emulație de amploare. Artiștii minieri ai Ocnei de Fier au realizat din "Bolnavul Închipuit“ a lui Moliére, prin Ion Ardeleanu și fiica sa Stela, prin Cons- ATE DĂRUI ARTEI tantin Gruiescu, micuța Stela Busu și Tiberica Panescu, o piesă care place și peste veacuri. S-au impus de asemenea montajele literare ,.Interferențe" și „1848“, realizate de Casa de cultură. O ipostază nouă a poeziei create în cercul literar local, transplantată intr-o structură nouă de imagini de către actorul Ovidiu Ștefănescu, - cu un plus de efort pentru desăvirșire - se anunță ca punct de studiu și selecție pentru juriu. Același lucru pentru interesanta ,,Nuntă a cornilor" care vine ca element inedit și care poate prezenta interes prin autentic și spontaneitate. "Vizita la Malu", de Paul F.verac, piesă bună, cu replici suculente, nu s-a putut ridica insă la valoarea altor eforturi interpretative, așa cum este cazul cu spectacolul echipei de tean al Casei de cultură din Oravița. "Lovitura de topor" de Sergiu Fărcășan, "Fiica omului“ de Jean de Beer, realizată scenic de Clubul C.F.R. Caransebeș, sau recitalul de poezie populară pastorală (o fericită îmbinare a poeziei “Trișca" de T. Arghezi cu unele variante ale “Mioriței") realizat de amatorii din Bozovici și grupul de bocitoare din Borlovenii Vechi. Fără a face o retrospecție în tot ceea ce a însemnat reușită și mai puțin . . . “reușită", bienala în ansamblul ei a atestat multă preocupare, gust estetic elevat, sute de neosteniți creatori și dornici de frumos. Căci aproape 350 de amatori au ajuns, ca selecționați, să se întreacă numai în faza județeană. Încheierea fazei nu înseamnă însă și un final de activitate. Dmpotrivă, este nevoie de desfășurarea pe o arie mai largă a activității formațiilor participante, bienala fiind doar un prilej de îmbogățire a repertoriilor cu substanță. Prezenta pe scenă, continuitatea se impun ca deziderate nu numai întemeiate - dar absolut necesare pentru afirmarea permanentă ca bogăție spirituală a poporului nostru t* FLAMURA Casa de cultură a sindicatelor — Reșița. Moment din montajul literar. „1848". In prag de sarbatoare Sînziiana cosînzeana Cîntă fetele-n poiană Haide duru — buruiană sint cuvintele unui cîntec al compozitorului Filaret Barbu pe care l-am ascultat zilele trecute la o repetiție a corului aminului cultural din Ciclova Montană. în melodia aceasta și a celor care au urmate Ion Vidu, Iosif Velceanu, Nicolae Ursu și Sabin Drăgoi, simțeam dincolo de cuvinte freamătul frunzelor din codrii ce coboară pe povârnișurile munților pînă în vatra satului. Și poate că ceea ce dădea măreție interpretării era tocmai faptul că prin melodiile celor 70 de doinitori curg glasurile străbunilor și bunicilor care acum 80 de ani au înființat reuniunea de cântări și cetire din Ciclova Montană. Căci, așa cum aflăm din unele documente păstrate cu grijă de către învățătorul Iosif Crețu, de patru decenii dirijorul formației, corul fost înființat în anul 1888 din inițiativa unor oameni de inimă, conducători pe vremuri ai comunei Ciclova Montană, printre ei numărindu-se învățătorul Nicolae Băiaș și secretarul comunal Ion Min, primul său dirijor fiind talentatul compozitor și lăutar Alexa Bîrcă. Din rame prinse la loc de cinste în Căminul cultural ne privesc cu duioșie generații de doinitori. O fotografie, puțin îngălbenită de vreme, datează din anul 1910. Cei mai bătrâni recunosc în ca pe Gheorghe Crețu, Vasile Orăvițan, Vasile Băiaș . . Alături de costume vechi cu specific bufănesc, prin grija învățătoarei Ecaterina Crețu, directoarea căminului, corul va străluci in curînd în noi podoabe vestimentare realizate in mare parte în mod gratuit de coriste înseși. Căutăm și alte fire care să ne lege de prezent. Desprindem din vechile cadre două nume: Marioara Ungureanu și Măria Orăvițan. Aproape octogenare, au fost decenii de-a rîndul prezente la toate frămîntărie, greutățile și izbînzile corului, la concerte pe care le-au susținut de a lungul anilor la Anina. Oravița. Alte diplome mai noi atestă succese mai recente obținute de corul Căminului cultural din Ciclova Montană. Premiul I in 1947 obținut la Oravița, cu prilejul marilor emulări de coruri și fanfare cărășene, premiul II pe țară pentru activitatea permanentă și deosebit de rodnică în 1951 și, în anii din urmă, de numeroase ori locul întîi în întrecerile dintre căminele culturale din fostul raion Oravița Din modestie, dirijorul Iosif Crețu are cuvinte reținute. Fiecare vorbă a sa este însă dublată de documente care îi atestă spusele, încerc să le prind una lingă alta in diadema care aureolează corul la 80 de ani de activitate. In aceste zile de vară, la Căminul cultural din Ciclova Montană au fost reluate cu mai multă însuflețire repetițiile în vederea sărbătoririi Jubileului, îmi pare semnificativ și demn de reținut faptul că oamenii care s-au născut și au crescut pe aceste meleaguri. Un străvechi obicei însoțit de măști, valorificat de rudăreni pe scena de concurs a fazei județene. wm nmrm wmmt wmmmn wwnTrm mmrmimmmn» I Minerul f I . Dintr-un giulgiu nocturn , el desvelește mumia erelor abisal ! încremenite în sarcofagul colosal. % El, cel dinții pipăie rădăcina unui veac cufundat în uitare și și pașii săi măsoară milenii. § I Cind ziua îi umple privirile calme, I din noaptea întoarcerii-n trecut, I mai păstrează o taină: chipul vremii. GEORGE BANETE Moldova-Nouă = Dăruire ! I 6c z I Din seva de salcie albă. = Din muguri și floare de prun, f I Sorb lacrimi și zis și sorb viață ! Și-n ceasul acesta îmi sun ! Dorința s-alerg tot pămîntul, 1 £ Să-l pipăi frivol, să-l sărut, zi ! Topindu-mi în mare sărutul, I Pierzîndu-l în bulgări și lut. | DAFINA ROMANESCUf Anina «romi imimnwimm an nr ri iinm m chiar dacă astăzi locuiesc Oravița, nu ezită să urce deata lui seară de seară și să coboare la Ciclova pentru a lua parte la repetițiile corului. Așa intilnim pe profesoara Vilma Dumitru, surorile Elena Tocar și Iozefina Dănăilă, pensionarii Vasile Orăvițan. Și poate că peste ani și ani, alte generații vor da glas amintirilor, vorbind despre Nicolae Retezan, Ion Florea, Licia Boancă, Cristina Moldovan, Ileana Popovici, Ana Guran, Ana Fotache sau despre oricare din cei 70 de coriști de astăzi care prin dragostea lor pentru cîntec duc mai departe frumoase tradiții înmugurite între austere coaste de piatră, într-o așezare de minieri, cu opt decenii în urmă ... E. PREDESCU Teatrul de stat Reșița. In pregătire „Invitați cu telegrame". I3 . POȘTA PAGINII Nicolae Donca — Ciuchici. Inspectoratul școlar județean a reanalizat cele solicitate, rezolvînd problema favorabil. George Bănete — Moldova Nouă, Dafina Romanescu — Anina. Creațiile de valoare își găsesc spațiul în gazetă. Vă edifică și pagina de față, unde aveți ecoul necesar: Maria Simeria — Glimboca, Dumitru Dinculescu — Oțelu- Roșu, Ion lonțu și Ion Jianu — Caransebeș. Problema inserată în corespondențele dv. a fost tratată în coloanele gazetei, în măsura posibilităților încercăm să reluăm într-un viitor articol.