Flamura, octombrie 1970 (Anul 18, nr. 1830-1856)

1970-10-20 / nr. 1846

ANUL XVII NR. 1846 Q MARȚI, 20 OCTOMBRIE 1970 0 4 PAGINI, 30 BANI CUVINTAREA PREȘEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUȘESCU, LA SESIUNEA JUBILIARĂ A ADUNĂRII GENERALE A ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE Domnule președinte. Onorați reprezentanți ai State­­lor membre ale Organizației Na­țiunilor Unite, Aniversarea creării, cu un sfert de veac în urmă, a Organizației Națiunilor Unite prilejuiește atât o retrospectivă a evoluției inter­naționale și a schimbărilor petre­cute în lume în cei 25 de ani, cât și trecerea în revistă a activității desfășurate de O.N.U. în acest timp. Totodată, pentru a îndreptăți așteptările popoarelor, această se­siune este chemată să definească cu mai multă claritate direcțiile activității viitoare a Organizației Națiunilor Unite, căile pentru rea­lizarea unei cooperări multilate­rale între națiuni, pentru asigu­rarea păcii în lume. După cum se știe, Organizația Națiunilor Unite a fost constituită la sfîrșitul celui de-al doilea răz­boi mondial, cînd nu se uscase în­că sîngele vărsat de popoare și nu se vindecase rana adîncă lăsată de zecile de milioane de victime că­zute în pîrjolul nimicitor provocat de Germania hitleristă, însăși de­numirea de Organizație a Națiuni­lor Unite ne reamintește faptul că la crearea ei s-a avut în vedere ca toate națiunile planetei să-și unească eforturile pentru făurirea unei păci durabile, care să asigu­re dezvoltarea liberă a fiecărui popor. Trebuie să spunem sincer în fa­ța popoarelor că principiile nobile înscrise în Carta organizației nu s-au statornicit încă pe deplin în relațiile dintre toate statele lumii. Desigur, organizația noastră a ju­cat un rol de seamă în viața in­ternațională Cele mai importante evenimente din perioada scursă au stat în atenția O.N.U., au fost a­­doptate o serie de hotăriri­­ și re­zoluții de mare însemnătate. Din păcate însă multe din aceste ho­­tărîri nu au fost realizate sau au fost înfăptuite numai parțial. In același timp, trebuie arătat că în unele probleme importante, într-o serie de conflicte survenite pe a­­rena mondială, Organizația Națiu­nilor Unite a adoptat hotărîri ne­­juste, care i-au știrbit prestigiul și au avut repercusiuni negative a­­supra dezvoltării vieții internațio­nale. Evocarea, cu acest prilej, atît a aspectelor pozitive cit și a ce­lor negative din istoria de un sfert de secol a O.N.U. este, cred, necesară pentru a putea trage toate învățămintele în ve­derea creșterii rolului ei în solu­ționarea problemelor litigioase, în asigurarea colaborării între po­poare și a păcii în lume. Sunt cunoscute marile transfor­mări cu caracter social și națio­nal care au avut loc în lume în acești 25 de ani. La fondarea O.N.U. exista un singur stat so­cialist — Uniunea Sovietică. As­tăzi în lume sînt 14 state socialiste, reprezentînd mai mult­ de o treime din populația globului pămîntesc. Alte popoare își orientează dez­voltarea economico-socială pe ca­lea socialistă. Apariția și dezvol­tarea unui mare număr de țări socialiste a pus cu acuitate la or­dinea zilei problema coexistenței pașnice a statelor cu orinduiri so­ciale diferite. In ultimele decenii am fost mar­torii unei puternice redeșteptări naționale a zeci de popoare care zăceau în robie colonială, sub do­minația imperialistă. Ca rezultat al luptei popoarelor pentru recâștiga­­rea independenței naționale, siste­mul colonial s-a prăbușit, iar pe ruinele imperiilor coloniale au a­­părut zeci de state noi. Ele joacă astăzi un rol important în Organi­zația Națiunilor Unite, în întreaga viață internațională. Revoluția tehnico-științifică con­temporană, pătrunderea omului în Cosmos și uriașa dezvoltare a cul­turii au produs mari schimbări în gindirea și conștiința oamenilor. Popoarele, oamenii își dau tot mai mult seama de forța pe care o re­prezintă, înțeleg tot mai mult că stă în puterea lor să înfăptuiască pe planeta noastră o lume a cola­borării între națiuni libere și ega­le în drepturi, să pună capăt răz­boaielor dintre state, să asigure o pace trainică în stare să permită realizarea bunăstării întregii ome­niri. Reuniunea noastră are loc în con­diții internaționale com­plexe, care oferă încă motive de neliniște tuturor multe po­poarelor. La peste 25 de ani de la încetarea celei de-a doua con­flagrații mondiale, în diferite părți ale lumii războiul continuă să pro­voace moartea a zeci de mii de bărbați și femei, bătrâni și tineri, să distrugă uriașe bunuri materiale și culturale. Mai sunt încă popoare ținute sub jugul dominației colo­niale, nevoite să lupte cu arma in mină pentru dreptul sacru de trăi libere, in state independente, a de a folosi bogățiile naturale și ro­dul muncii pentru propria lor bu­năstare, de a-și hotărî soarta așa cum o doresc. In viața internaționala se mani­festă încă forțe imperialiste și co­lonialiste care vor să continue ve­chile practici de dominație asupra popoarelor, care promovează o po­litică de forță și dictat, amestecîn­­du-se în treburile interne ale altor state, încercînd să le impună voin­ța lor, să le aservească intereselor lor. Este adevărat că împotriva po­liticii imperialiste se ridică tot mai puternic, pe toate continentele, popoarele, forțe sociale ample, pu­ternicul curent al opiniei publice democrate internaționale. Cursul evenimentelor internaționale de­monstrează în mod elocvent că a­­tunci cînd popoar­e sînt cu adevă­rat hotă­rite să-și apere libertatea și independența, ele se bucură de sprijin și solidaritate internațională și nu există forță în lume în stare să le răpească aceste cuceriri de preț. Doamnelor și domnilor. Dați-mi voie să vă prezint cîteva aspecte ale politicii interne și ex­terne a țării mele. România a cunoscut secole de dominație străină. Ea a pășit pe calea dezvoltării libere și indepen­dente cu un sfert de veac în urmă, în aceeași perioadă în care a fost creată Organizația Națiunilor Unite. Luîndu-și soarta în propriile mîini, trecînd la edificarea unei o­­rînduiri sociale noi — orinduirea socialistă — poporul român a obți­nut, într-un timp istoric scurt, rea­lizări de seamă în propășirea sa e­­conomică și culturală. Conducători și alți reprezentanți ai multor sta­te, vizitînd România, și-au putut face o imagine edificatoare despre progresele poporului nostru. Cu toate marile succese pe ca­re le-am dobîndit în acești 25 de ani, datorită stării de înapoiere de la care am pornit, mai avem încă mult de făcut pentru a ajunge la nivelul țărilor dezvoltate. Româ­nia își propune să depună în conti­nuare eforturi susținute pentru am­plificarea potențialului ei economic și înflorirea multilaterală a vieții sociale, pentru dezvoltarea științei, învățămîntului, culturii — factori de seamă în făurirea unei vieți noi, civilizate — pentru ridicarea bună­stării materiale și spirituale a în­tregului popor. Nu uităm nicioda­tă că un popor poate fi cu adevă­(Continuare in pag.. * TVs) încheierea vizitei președintelui NICOLAE CEAUȘESCU în California. Sosirea la New York După ce a vizitat orașul Califor­nian San Francisco, președintele Nicolae Ceaușescu a revenit sîmbă­­tă noaptea la New York. A treia zi a prezenței președinte­lui Nicolae Ceaușescu în California a fost rezervată vizitării orașului San Francisco — cel mai mare port al S.U.A. la Pacific, important cen­tru economic, politic și cultural al țării, înaltului oaspete român, so­ției sale, persoanelor care îl înso­țesc le-au fost prezentate cartiere avînd fiecare un evident specific arhitectonic, economic și etnografic, integrate armonios într-un com­plex urbanistic, unic în felul său, conferind marelui oraș de pe coas­ta Pacificului personalitate și dis­tincție. Reprezentanții municipalității au ținut să prezinte președintelui Ro­mâniei cîteva monumente semnifi­cative pentru istoria acestor locuri, pentru străduința generațiilor care, prin munca lor, au construit — intr-o perioadă istorică scurtă acest mare oraș cu tot ceea ce în­­­seamnă el prin uzinele și fabricile sale, prin edificiile economice și culturale care-1 caracterizează, prin portul său, — al treilea din lume —­ prin densa rețea de drumuri și poduri moderne, prin structura și organizarea sa urbanistică. Prima oprire a avut loc la monu­mentul închinat lui Columb. Un turn înalt și suplu, o statuie înfăți­­șînd un bărbat cu o figură senină și energică, sunt plasate pe o culme care domină orașul, golful și un mare parc natural. A urmat vizita­rea acestui parc întins pe cîțiva ki­lometri pătrați, el însuși un monu­ment natural, unic în felul său. Intr-o mică poiană, încadrată de arbori giganți, a fost fixată, în ur­mă cu 25 de ani, o placă memorială consacrată lui F.D. Roossevelt, me­nită să omagieze contribuția sa la întemeierea Organizației Națiunilor Unite. Președintele Ceaușescu s-a oprit cîteva clipe în fața acestei plăci memoriale. De-a lungul aleilor, cetățenii af­lați în parc l-au salutat cu gesturi prietenoase pe conducătorul statu­lui român. După popasul la National Monument“, „Muir Woods coloana de mașini și-a­ continuat drumul în­­dreptîndu-se spre coloana Belvedere Tiburon. La poalele acesteia se afla un teren întins, care, în anul 1945, cînd aici, la San Francisco, s-a semnat Carta Națiunilor Unite, fu­sese destinat să găzduiască edificiul sediului O.N.U., transferat ulterior la New York. Itinerariul a inclus, de asemenea, marele pod „Poarta de aur“ (Golden Gate), uriașa arcadă construită în deceniul al patrulea peste o strâm­­toare a Golfului San Francisco, pre­cum și vizitarea pe mare, la bordul unei șalupe, a unei părți a portu­lui. La amiază, președintele Nicolae Ceaușescu, soția sa, Elena Ceaușescu și persoanele oficiale care îl înso­țesc și-au luat rămas bun de la gaz­dele californiene pe aeroportul in­ternațional San Francisco. Prima­rul orașului, J. Alioto, și colabora­torii săi și-au exprimat satisfac­ția de a-l fi avut în mijlocul lor, timp de două zile, pe președintele României. Avionul special, pus la dispozi­ție de Casa Albă, s-a îndreptat spre New York, unde șeful statului român a sosit in cursul nopții de sîmbătă. Duminică, în cursul dimineții, tovarășul Nicolae Ceaușescu, soția sa și persoanele care-l însoțesc au răspuns invitației de a face scurtă plimbare cu yachtul în ju­­­rul insulei Manhattan — nucleul­­întregii vieți economice și sociale a marii metropole americane. Oaspeții au urcat la bordul navei de croazieră „The Highlander“, ca­re a arborat pe catargul principal tricolorul românesc. Oficiul de gar­dă a fost îndeplinit de Melcolm Forbes, proprietarul yachtului, cu­noscut industriaș și editor al unor publicații de informație și comen­tariu economic. Yachtul a parcurs un itinerar care, început pe fluviul Hudson, în apropierea marelui pod „George Washington“, a continuat spre sud­­est, de-a lungul Manhattan-ului pînă în dreptul monumentalei Sta­tui a Libertății, pătrunzînd apoi în apele East­ River-ului, spre est, din­colo de podul „Quensboro“. Aceas­ta a oferit oaspeților posibilitatea să privească de pe apă panorama originală a New York-ului, princi­palele sale centre și edificii : zgî­­rie norii din Wall-Street, giganti­cul Empire State Building, parale­lipipedul binecunoscut al sediului O.N.U., numeroasele docuri, antre­pozite, dane portuare, podurile sus­pendate peste cele două fluvii, în­tinsul chei al cartierului Harlem, profilat pe aglomerarea urbanistică a acestei zone a orașului La bordul vasului, tovarășul Nicolae Ceaușescu a primit expli­cații asupra locurilor vizitate, ș-i interesat de unele probleme de or­din edilitar, economic și social ale municipiului, s-a întreținut cu persoanele oficiale americane care îl însoțesc. l­a clădirea laboratorului C.S.R. se aplică o metodă mo­dernă pentru finisarea fațadei: schela mecanică autoportantă I.C.M.M.R. Foto : M.­­Popescu în pagina a lIl-a ■ FOTBAL. In divizia A luptă strînsă pentru titlu. Divizia B : Mine­rul Anina la un punct de lider. ■ HANDBAL. Reșițe­­nii au pierdut în cursa pentru promovare. ■ POPICE. In derbiul local C.S.M.R. a între­cut surprinzător for­mația Olimpia. sutre munți­ ­i sus, intre munți, e Rus­ca. O spune poezia și adevă­rul e undeva între irizările ei și realitate. Ruscanii sunt și astăzi păstori vestiți, cu trup tare ca piatra Țarcului și su­flet bun și încărcat de doruri ca Padeșul de flori. Poate că de aici, din acest filon de realitate geografică aspră, de solitudine perma­nentă a omului in luptă cu muntele s-au născut multele nestemate ale folclorului lo­cal pe care ruscanii le-au păs­trat nealterat in cel mai cald colț al inimii lor. Dar multă vreme, adică pînă foarte curind, lumina și bucuria de se limitau pentru ei la horele satului și, poate, mai ales toamna și iarna, la frumoasele clăci. Atunci se cânta cu pa­tos, cu alean, atunci se făceau glume, atunci se rotunjea ro­bust hazul strigăturilor mora­lizatoare, iar pașii cu tenta sin­copelor, cu abilitatea celor în­născuți pentru „brîuri“ și „do­­iuri" realizau euritmia jocului popular care uimea privirile. Astăzi, însă, mă întîmpină o Ruscă cu multe noutăți. Că­minul cultural e gazdă bună pentru valorificarea tezauru­lui din străbuni, școala a de­venit izvor mai adecvat complex de lumină, s-au edi­si­­ficat pe vatra satului intîile trotuare, iar cel mai recent pas nou, este cel făcut pentru cre­area unor condiții locale de captare și retransmitere a ima­ginilor pentru micul ecran. — Ne-am durat, îmi spun oamenii satului, și un micro­­releu local. De fapt e vorba de două microrelee T.V. Unul pentru noi, altul pentru cen­trul de comună — Teregova. Firește sunt și alte sate ca­re au asemenea construcții. Aici, insă, prezența, semnifi­cația lor este mult mai adîn­că. Unde odinioară erau, mulți neștiutori de carte, astăzi pes­te 100 de gospodari din Rusca și Teregova își fac din seri o plăcută petrecere a timpului, in fața micilor e­­crane. — E drept, oamenii noștri sînt foarte inimoși și harnici, ne spune I. Miculescu, secre­tarul Comitetului comunal de partid. Anul acesta s-au reali­zat cîteva obiective edilitar­­gospodărești de primă însem­nătate pentru urbanizare la care însă principal este că au pus mina cu mic cu mare toți sătenii. Aș vrea să țineți sea­ma că am înălțat cele două microrelee cu participarea ne­mijlocită a multor comuniști. N. CATANA (Continuare in pag. a 3-a) Toate forțele la Încheierea lucrărilor agricole de toamnă Subliniam in ultimul număr al ziarului că săptămîna trecută în­­tr-un număr însemnat de unități s-au înregistrat ritmuri ridicate la efectuarea însămințărilor de toam­nă. O mai bună organizare a muncii, mobilizarea susținută cooperatorilor la lucru în cîmp, a folosirea mai judicioasă a tractoa­relor și mijloacelor de transport s-au soldat cu rezultate bune în cooperativele agricole de produc­ție. După situația raportată dumi­nică la Direcția agricolă județea­nă, numărul unităților care au terminat sau mai aveau de semă­nat sub 10 la sută din suprafața planificată, a crescut la 11, iar al celor care depășesc media pe județ, de 62 la sută, este de 51. Și la recoltatul porumbului, lu­crare la care procentul de reali­zare pe județ, de 40 la sută, in­dică un ritm necorespunzător, a­­colo unde a existat preocupare pentru mobilizarea la lucru a mem­brilor cooperatori și pentru o bu­nă organizare a muncii, rile sînt cu mult mai bune. realiză­Așa, bunăoară, cooperatorii de la Giur­­giova au strîns întreaga recolta de porumb, iar cei de la Moldova Veche, Gornea, Șoșdea, Ciortea Zlatița și Radimna au cules mai mult de trei sferturi. Cu realizări superioare mediei pe județ se în­­­scriu și cooperatorii de la Buchin, Valea Timișului, Căvăran, Pește­­re, Glimboca, Ciuta, Ohaba Mît­­nic, Iam, Păltiniș, Valeadeni, So­­col, Șușca, Pojejena, Liubcova Lescovița, Gherteniș, Bocșa, Eze­­riș, Biniș, Măureni, Vermeș, Iz­­gar, Remetea Pogonici, Valeapai, Lăpușnicu Mare, Gîrbovăț, Bănia, Berliște, Ciclova Română și Ier­­tof. Rezultatele obținute de unitățile menționate demonstrează cu pri­sosință că acolo unde a existat preocupare, unde mecanizatorii au depus interes și tractoarele au funcționat normal, ritmul de lu­cru a fost corespunzător și, aceste unități vor putea încheia lucrările de toamnă în epoca optimă. Dim­potrivă, rămînerile în urmă, des­tul de mari în unele unităti, nu-și găsesc nici o justificare, ele dato­­­rîndu-se numai carențelor în or­ganizarea muncii și nefuncționării utilajelor. De pildă, cooperativa a­gricolă de producție de la Răcăș­­dia a semănat pînă duminică doar 32 la sută din cele 924 de hectare planificate pentru această toamnă. Situația, cu totul nesatisfăcătoare, se datorează in cea mai mare mă­sură faptului că aproape zilnic jumătate din tractoarele reparti­zate acestei unităti nu funcționea­ză. La cooperativa agricolă din Ciuchici, pînă duminică se însă­­mînțase abia 40 la sută din su­prafața planificată. Cu toate a­­cestea, miercurea trecută lucrăto­rii secției de mecanizare nu au lucrat, preferind să... .prăznuiască! Situații asemănătoare se întîlnesc în multe din secțiile de mecani­­ sag ALEXANDRU POPOVICI f Continuare in pag. a 3-a) i EXPOZIȚIE COMEMORATIVA Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mișcării re­­­­voluționare și democratice din România a organizat expoziția­­ temporară ,,50 de ani de la greva generală din octombrie 1920“. Printr-un mare număr de documente originale ale Partidului Socialist, ale organizațiilor sindicale este reflecta­tă amploarea grevelor din perioada premergătoare grevei ge­nerale. Documente originale — manifeste, chemări, telegrame, rapoarte, note informative — înfățișează aspecte ale începe­rii grevei generale la 20 octombrie 1920, ca urmare a chemă­rii Partidului Socialist și a Comisiei Generale a Sindicatelor. Pe panouri, în vitrine sînt expuse portrete ale organizatori­lor și conducătorilor din diferite orașe a grevei, precum și fotografii reprezentînd grupuri de greviști de la Atelierele C.F.R. București, Arsenal, mineri din Valea Jiului. Alte exponate oglindesc activitatea Partidului Socialist și a sindicatelor în timpul grevei precum și documente din ca­re se desprind învățămintele grevei generale și ecoul său in­ternațional. Articole din presa apărută în Germania, Austria, Grecia, Anglia, redau aspecte ale ecoului international al gre­vei generale. Intr-o vitrină sunt expuse lucrări, studii, articole închi­nate grevei generale din octombrie 1920. fi

Next