Flamura, noiembrie 1971 (Anul 18, nr. 2168-2192)

1971-11-26 / nr. 2189

■ ■ o »­a ea I .V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.v. .V.V.V.V.V.V.V........................... PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI­VA! ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CARAȘ-SEVERIN AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN ANUL XVIII, NR. 2189 VINERI, 26 NOIEMBRIE 1971 4 PAGINI, 30 BANI . !­!\v.v_v... ~|^ aaaaaaaaaaaaa­ aaaaaaaaaaaai a aaaaaaaaaaaaa -aaaaaaaaaaaai “-Baaaaaa-““ ___-BBBI_________ Ba_ _ a a a a a a a a a a a a a a a l aaaaaaaaaaaaaaaaai _ _.____aaaeaaaaaaaaaaaaaaa. ...aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai • aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa * - a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a - -.............. La ordinea zilei, Pregătirea producției-1972 SUCCESELE DE MÍINE SE ASIGURĂ AZI In complexa acțiune cunoscută sub denumirea de știința condu­cerii, se înglobează nenumărate momente legate de pregătirea u­­nei decizii, între care cea a pre­viziunii ocupă un loc distinct, poate chiar hotărîtor, ținînd sea­ma că tot ceea ce stabilim în­­tr-un moment dat are la bază un vast studiu, o minuțioasă cu­noaștere a elementelor care concură la succesul acțiunii. Am ținut să reamintesc acest adevăr, pentru că pregătirea producției unui nou an de muncă solicită nenumărate decizii, care toate converg în direcția creării con­dițiilor tehnice-materiale necesa­re muncitorilor, tehnicienilor, încît inginerilor și aceștia să-și poată fructifica neîntrerupt ini­țiativa, experiența, marea dorin­ță de a perpetua mersul înainte al societății noastre, concretiza­tă în cele din urmă prin spo­ruri cu­ mai mari de producție la fiecare sortiment în parte, ri­dicarea nivelului tehnic și cali­tativ al producției și produselor, creșterea eficienței economice, contribuind în mod concret la mărirea avuției naționale. Pregătirea producției anului 1972 primește valențe inedite. Ea are loc într-o perioadă de efer­vescență politică, de mobilizare a tuturor resurselor materiale și spirituale necesare ascensiunii vi­guroase a țării pe treptele pro­gresului și civilizației. Se cuvine a fi subliniat că da­că oamenii muncii din fabrici și mine își manifestă adeziunea la istoricele „teze din iulie" ale secretarului general al partidului și la Programul de educație co­munistă adoptat de Plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie, printr-o muncă pasionantă pen­tru un bilanț bogat pe 1971, gîn­­durile tuturor se îndreaptă și spre anul care vine. Explicația o găsim în sarcinile simțitor am­plificate în al doilea an al cinci­nalului. Din perspectiva lor e necesar să ne îmbogățim propri­ile programe de activitate, să a­­nalizăm cu maximă răspundere prioritățile și intercondiționările, acționînd asupra problemelor­­cheie specifice unei activități ritmice : nominalizarea indicato­rilor globali, contractarea între­gii producții și a tuturor mate­riilor prime și materialelor ne­cesare. Experiența atîtor ani a ilus­trat că acele colective care s-au gîndit din­ timp la perioada ce urmează, au putut acționa fără pripeală, lucrînd ritmic, ceea ce pe un alt plan a însemnat depă­șirea lună de lună a prevederi­lor și implicit crearea acelui de­calaj necesar demarării noului an de muncă. O asemen­ea succe­siune normală a permis unor co­lective — cum este cel al în­treprinderii miniere din Bocșa— să realizeze lună de lună în jur de 12 la sută din valoarea pro­ducției globale, îndeplinind în felul acesta planul anual cu 42 de zile mai devreme. Pregătirea minuțioasă a pro­ducției constituie și cheia cu ca­re muncitorii, tehnicienii și in­ginerii de la Uzina de utilaj de morărit din Topleț au putut des­chide lacătul ritmicității, ono­­rînd în termen fiecare contract E. FLORESCU (Continuare in pag. a 3-a). Tribuna experienței înaintate Ce la fiecare vacă cel puțin 211 LITRI OI LAPTE O inițiativa a tovarășului Nicolae Oprea, îngrijitor-mulgător la ferma zootehnică a C.A.P. Caransebeș Ca ramură de bază a agriculturii noastre socialiste, zooteh­nia ocupă un joc de frunte în preocupările oamenilor muncii de la sate, bucurîndu-se în același timp de o atenție deosebită din partea organelor de partid și de stat. Programul județean de redresare și dezvoltare a sectorului de creștere a animalelor, a­­doptat la început de an, prevede măsuri și sarcini de o deosebită însemnătate și utilitate practică pentru cooperativele agricole și I.A.S., pentru lucrătorii din zootehnie, vizînd în mod expres sporirea efectivelor și a producției pe cap de animal, obținerea unei eficiențe economice ridicate. în sectorul zootehnic al agri­culturii județului nostru își desfășoară activitatea zilnică nu­meroși membri de partid, cooperatori dornici să aducă o con­tribuție cît mai de preț la transpunerea în fapt a sarcinilor tra­sate prin planurile de producție. Unul dintre obiectivele de bază este creșterea neîncetată a producției de lapte, atît de necesar industriei alimentare și pentru aprovizionarea populației. Ziarul nostru inițiază o largă dezbatere asupra problemelor de care de­pinde dobîndirea în cît mai scurt timp a unor rezultate supe­rioare în zootehnie. Coloanele ziarului stau la dispoziția șefilor de ferme, brigadierilor, îngrijitorilor-mulgători, membrilor con­siliilor de conducere ale C.A.P., altor cadre de conducere și spe­cialiști din unitățile agricole pentru a-și împărtăși experiența in acest domeniu. Unitatea noastră. Cooperativa agricolă de producție din Caran­sebeș, obține rezultate mereu mai bune în toate domeniile productive, rod al hărniciei și priceperii membrilor săi, spriji­nului material multilateral pri­mit din partea statului. La în­tărirea economică a cooperativei o contribuție de seamă o aduce sectorul zootehnic, în care lucrez de mai mulți ani. In cele ce ur­mează doresc să relev cîteva din preocupările noastre zilnice, în­­­deosebi ale acelora care lucrăm în cadrul fermei zootehnice. Mai întîi, ar trebui poate amintesc că unitatea noastră dis să pune de un sector zootehnic pu­ternic, care numără 472 bovine (din care 268 vaci și juninci), 27 000 oi, precum și alte animale iar rezultatele pe care le dobîn­dim influențează favorabil bilan­țul economic al cooperativei. Ce îngrijitor-mulgător, am în primi­re un număr de 13 vaci,, la fel ca și ceilalți cooperatori care lucrează împreună cu mine. De­sigur, principala sarcină pe care o avem și asupra căreia ne în­dreptăm întreaga atenție este obținerea de cît mai mult fapte îndeosebi sub forma producției­marfă. După cite am reținut, sar­cinile trasate de Comitetul județean de partid, ale Direcției agricole „Flamura“, subliniate și în ziarul astfel de preocupări s-au statornicit și în alte coope­rative agricole. Pînă la ora actuală eu am reu­șit să-mi îndeplinesc integral prevederile anuale de plan, ur­­mînd ca pînă la finele lunii de­cembrie să realizez în plus cel puțin 4—5 mii litri de lapte. A­­ceastă producție este atît în inte­resul cooperativei, cît și al meu personal, știut fiind, că retribu­ția muncii este în strînsă legă­tură cu nivelul și calitatea pro­ducției. Cum am muncit și cum mun­cesc ? Voi încerca să Se înțelege că nu este răspund, vorba despre ceva cu totul și cu totul deosebit. Dimpotrivă­­ „Secretul", dacă poate fi numit astfel, se NICOLAE OPREA îngrijitor-mulgător la ferma zootehnică a C.A.P. Caransebeș (Continuare In pag. a 2-a) fin ediția de azi Dialog între SAR NOASTRE CINILE M­AȘI­NI și CONTRIBUȚIA MEA ^ Pasiunea de a munci nu cunoaște vîrste . SPORT. Românii au jucat cu precizie științifică • COLȚUL LUI ? ELEVU­I Tehnica no­­­­uă nu înlătură de­­ sine accidentele 1 I la ilili? COMUNICAT cu privire intre tovarășii La invitația tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarășul Iosip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, președintele Uniunii Comuniști­lor din Iugoslavia, a făcut o vi­zită de prietenie în Republica Socialistă România în zilele de 23 și 24 noiembrie 1971, înalții oaspeți au vizitat cu a­­cest prilej Municipiul Timișoara, întreprinderile industriale „Elec­tromotor" și „Industria Lunii" și s-au întreținut prietenește cu muncitorii, tehnicienii și ingine­rii acestor întreprinderi. Oamenii muncii din orașul Timișoara au făcut o călduroasă primire înalților oaspeți — ex­presie vie a sentimentelor de prietenie și stimă reciprocă ce caracterizează relațiile româno­­iugoslave. In timpul vizitei, au avut loc convorbiri la Timișoara între secretarul general al Partidu­lui Comunist Român, președin­tele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și președintele Repu­blicii Socialiste Federative Iu­goslavia, președintele Uniunii Co­muniștilor din Iugoslavia, Iosip Broz Tito, la care au participat: Din partea română, tovarășii : Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Pre­zidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socia­liste România, Paul Niculescu- Mizil, membru al Comitetului E­­xecutiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeț, membru al Comite­tului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreședinte al Consi­liului de Miniștri,­nescu, membru al Emil Drăgă- Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vice­președinte al Consiliului de Mi­niștri, președintele părții româ­ne în Comisia mixtă româno-iu­­goslavă de colaborare că, Corneliu Mănescu, economi­membru al C.C. al P.C.R., ministrul afa­cerilor externe, Vasile Vlad, membru supleant al C.C. al P.C.R., șef de secție la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., șef de secție la C.C. al P.C.R., Con­stantin Mitea, membru supleant al C.C. al P.C.R., consilier la C.C. al P.C.R., Vasile Șandru, amba­sadorul Republicii Socialiste România în R.S.F. Iugoslavia, și Gheorghe Colț, director în Mi­nisterul Afacerilor Externe. Din partea iugoslavă, tovarășii: Gemal Bredici, președintele Con­siliului Executiv Federal al Repu­blicii Socialiste Federative Iugo­slavia, Dragoslav Markovici, pre­ședintele Adunării Republicii So­cialiste Serbia, membru al Prezi­diului Republicii Socialiste Fe­derative Iugoslavia, Stane Do­­lani, președintele în funcțiune al Biroului Executiv al Prezidiului Uniunii Comuniștilor din Iu­goslavia, Mirko Tepavaț, secre­tarul federal pentru afacerile ex­terne, membru al Prezidiului U­­niunii Comuniștilor din Iugo­slavia, Dușan Gligorievici, mem­bru al Consiliului Executiv Fe­deral, președintele părții iugo­slave în Comisia mixtă româno­­iugoslavă de colaborare econo­mică, Isa Njegovan, ambasado­rul Republicii Socialiste Fede­rative Iugoslavia în Republica Socialistă România, Marko Vrdu­­neț, șeful ad-interim al Cabine­tului președintelui republicii, Mi­­loș Mejovski, consilierul preșe­dintelui republicii pentru pro­bleme de politică externă, Giu­­ra Vukolici, director în Secreta­riatul Federal pentru Afacerile Externe, Murat Agovici, consi­lier în Secretariatul Federal pentru Afacerile Externe. In cadrul convorbirilor, desfă­șurate într-o atmosferă priete­nească, cordială, de deplină în­țelegere și încredere reciprocă, cei doi președinți au efectuat un schimb de păreri privind promo­varea în continuare a prieteniei și colaborării dintre Republica Socialistă România și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, dintre Partidul Comunist Ro­mân și Uniunea Comuniștilor din Iugoslavia, problemele actuale ale relațiilor internaționale, pre­cum și problemele mișcării co­muniste și muncitorești interna­ționale. Ei s-au informat asu­pra realizărilor, succeselor și dezvoltării viitoare ale celor două țări și au avut un schimb de păreri cu privire la experien­ța României și Iugoslaviei în opera de construire a socialis­mului. I. Președinții Nicolae Ceaușescu și Iosip Broz Tito au evidențiat cu deosebită satisfacție că prie­tenia tradițională rom­âno-iu­­goslavă, întemeiată pe le­găturile istorice dintre popoarele celor două țări și pe lupta lor pentru independență națională și progres social, cunoaște astăzi, în condițiile construirii societă­ții socialiste în România și Iu­goslavia, o înflorire continuă, multilaterală. Ei au apreciat că în perioada care a trecut de la întîlnirea de la Brdo-Kranj din 3—4 noiem­brie 1970, colaborarea bilatera­lă între Republica Socialistă România și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, între Partidul Comunist Român și U­­niunea Comuniștilor din Iugo­slavia s-a amplificat și s-a îmbo­gățit în conținut; au devenit tot mai intense și mai fructuoase în­­tîlnirile și schimburile de păreri dintre reprezentanții partidelor și guvernelor, ai instituțiilor, or­ganelor și organizațiilor de partid și de stat, obștești și eco­nomice. Această colaborare, ca­re reprezintă o afirmare eloc­ventă a deplinei egalități în drepturi a două țări socialiste suverane și a bunei vecinătăți, se caracterizează printr-un înalt grad de înțelegere, încredere și stimă reciprocă. In colaborarea dintre cele două țări au fost obținute re­zultate importante în domeniile politic, economic, cultural, teh­­nico-științific, al transporturilor, consular și în zona de frontieră, al agriculturii și economiei ape­lor, turismului, sănătății ș.a. Au fost încheiate noi acorduri, convenții și alte înțelegeri bi­laterale. De asemenea, s-au în­registrat progrese însemnate în dezvoltarea colaborării directe între organizații de masă și ob­(Continuare in pag. a 4-a), la COMUN convorbirile de la Timișoara , Nicolae Ceaușescu și Iosip Broz Tito La ferma zootehnică, nr. 27 de la Măureni se află în construcție noi grajduri pentru vite, cu o capacitate de 107 locuri. Construcții moderne, acestea vor asigura condiții corespunzătoare Foto . C. IOAN dezvoltării zootehniei. ÎN OGLINDA CONȘTIINȚEI — Ratarea? Te pîndește la sat, ca și la oraș, e de ajuns să în­­trerupi contactul cu noutățile a­­părute în specialitatea ta și în cele înrudite. Vedeți, cred, că problema pusă astfel trunchează realitatea, iar felul acesta de a gîndi îi caracterizează doar pe „cuconașii" care-și motivează de­zertarea de la postul unde­ au fost repartizați, prin „teama" de a nu se rata în mediul rural. In cazul lor — și interlocutorul meu, medicul Iuliu Petrila, a ezitat o fracțiune de secundă, ca pentru a cîntări greutatea cu­vintelor pe care avea să le rostească — teama nu are nici o justificare : ratarea nu îi pîndeș­te, ci i-a și copleșit. Din chiar momentul alegerii unei profesiu­ni pentru care nu au chemare. Cînd îți iubești meseria, chestiu­nile legate de repartiție dobîn­­desc, automat, o importanță se­cundă. — Și totuși, începutul trebuie să fi fost greu. Evocați-ne to­varășe doctor, momentul contac­tului cu oamenii și locurile a­­cestea.­­ Primele săptămîni au fost dificile. Desprinderea de viața tu­multuoasă a centrului universi­tar, despărțirea de frumosul oraș de pe Bega nu s-a făcut fără păreri de rău și nostalgii. Apoi, m-am luat cu munca , trebuia să cîștig încrederea oamenilor în priceperea mea, trebuia să-mi în­cerc eu însumi forțele și, seară de seară, să citesc, să studiez me­reu. Medicina nu se poate face altfel. Așa au trecut 17 ani... — ... cărora, împlinirile le-au conferit semnificații adinei. Iu­biți oamenii, tovarășe doctor? — Mai mult decit s-ar putea spune în cuvinte. Mi-am ales, poate și din pricina asta, o pro­fesie care traduce în fapte dra­gostea față de oameni. Să preci­zăm, față de oamenii satului, mai cu seamă. Ii iubesc pentru can­doarea lor, pentru că știu lucruri mai puține decât orășenii, dar le cunosc temeinic și le respectă cu rigoare. Nu mai am nostalgia marelui centru urban. De altmin­teri, așa cum ați remarcat desi­gur, comuna noastră are astă­zi înfățișarea unui oraș miniatu­ral și tot mai multe sate, pe cu­prinsul țării, îi seamănă. Uneori, la sfîrșit de săptămînă pui în concediu, mergem la Oravița sau la Reșița, Timișoara, (folosesc pluralul pentru că mă refer și la soția mea, profesoară aici în comună), să vedem un spectacol deosebit. O carte bună, un disc, televizorul completează ceasurile de răgaz, în zilele obișnuite. A­devăratele bucurii însă le procu­ră munca, reușitele, încercările repetate cu obstinație pînă la ob­ținerea efectului scontat — răpu­nerea bolii. Medic și pacient fac front comun împotriva răului, fără o desăvîrșită încredere reci­procă, eficacitatea tratamentului ar fi anihilată. De aceea, comu­nistul Iuliu Petrila își iubește consătenii. A trecut pragul fiecă­rei case de repetate ori în cei 17 ani de cînd trăiește în mijlocul țăranilor din Grădinari. La rin­dul lor, oamenii au învățat să-i cunoască și să-l stimeze. Tinerii îl cred pămîntean, într-atît se împletește existența sa cu a lo­calnicilor. E bănățean (de fel din Ciclova Română) și firea, obice­iurile locului nu-i sînt nici străi­ne, nici indiferente. In fața u­­nor oameni ca doctorul Petrila te sfiești să pui întrebarea ste­reotipă : „Și ce intenții de viitor aveți?" Pentru că intuiești, sim­ți din spusa lor că gîndurile și aspirațiile cele mai scumpe se leagă cu fire trainice de munca zilnică, îndeplinită cu pasiune, altruism. Pînă la capăt. ... Agronomul Gh. Jura și-a încheiat studenția cu numai cî­teva luni în urmă. Tot la Timi­șoara. S-a prezentat la post, în comuna Dalboșeț, cu 20 de zile mai devreme decit colegii săi. In detaliul acesta, aparent nesem­nificativ, am deslușit aceeași ma­re iubire pentru oamenii satului românesc evocată de medicul din Grădinari. — Voiam să prind campania de însămînțări și, în același timp, să-mi cunosc colaboratorii. Atun­ci în plină perioadă de vîrf, cînd toate eforturile se cereau conju­gate, prezența mea era necesară. Găsește că prea se făce mult caz în jurul gestului său, pe ca­­re-l găsește foarte firesc. A cerut să fie repartizat în satul bunici­lor pentru că Almăjul reprezintă amintirile de copil, visele adoles­cenței sale. A simțit chiar din prima zi sprijinul organelor lo­cale, al comuniștilor, îndeosebi. L-au primit ca pe un fiu al satu­lui, i-au fost alături cu vorba și fapta. Pe lângă activitatea obiș­nuită de inginer agronom, vrea să inițieze — în colaborare cu școala și organizația U.T.C. din comună — o seamă de acțiuni de atragere a tinerilor înspre mese­riile din agricultură, zootehnie. Din păcate, mai există tineri care fug de munca cîmpului, nu-și iubesc îndeajuns satul natal, dez­­rădăcinîndu-se. Ba, unii părinți îi încurajează. Pentru a-i convin­ge să-și schimbe optica e mult de făcut, dar nu se teme de greutăți. ... Două destine intim legate de realitatea satului contemporan, două chipuri desprinse din vas­tul tablou colectiv al constructo­rilor unei Românii mai fericite, mai îmbelșugate. VIORICA BÂLTEANU DESTINE PARALELE i­ Ample acțiuni silvicultura județului Colectivul de muncă al Inspectoratului silvic al județului Ca­­raș-Severin a raportat îndeplinirea cu 40 de zile m­­ai devreme sarcinilor anuale de plan. Meritoriu și demn de evidențiat, succesul a silvicultorilor ne-a îndemnat la o scurtă convorbire cu tovară­șul ing. ILIE ODOBESCU, directorul inspectoratului. — Care este volumul lu­crărilor la împăduririle din 1971? — Se spune, că rezultatele sil­vicultorilor se văd cu adevărat abia după 10-20 și chiar 30-40 de ani. In realitate se poate con­stata, însă mult mai devreme, dacă ne-am făcut ori nu pe deplin da­toria. Și eu pot spune că salaria­ții noștri, tehnicieni, ingineri ori muncitori și-au făcut cu prisosință datoria. Noile plantații pe cele 2460 hectare prevăzute în planul pe 1971 au fost de pe acum realizate integral și în con­diții de calitate bună. E drept, s-a muncit cu rîvnă în toate o­­coalele silvice, dar succesul nu era întrutotul posibil, dacă ac­țiunile de reîmpădurire nu s-ar fi bucurat de sprijinul larg al consiliilor populare, organiza­țiilor Uniunii Tineretului Comu­nist, al cetățenilor de la sate, în orele de răgaz, mii de săteni, cu deosebire tineri, au participat la muncile de plantări, fapt pentru care le purtăm toată considerația și le mulțumim din inimă! — In ce zone au fost fă­cute noile împăduriri? — N-aș putea spune că s-au avut în vedere anumite zone dis­tincte. Practic, acțiunile respecti­ve privesc toate zonele aflate în patrimoniul forestier al județului, situate mai ales în zonele mon­tane și de deal. Bunăoară a făcut plantări în suprafețele s­au de păduri tăiate în ultimii ani și care nu s-au regenerat pe cale naturală. Apoi, în integral dese cazuri a fost vorba de completări în culturile tinere, știut fiind, că dezvoltarea armonioasă, uniformă a unei păduri are atît valoarea estetică, cît și economică, ceea ce nu poate fi neglijat cîtuși de pu­țin. — Fiindcă vemi vorba de specii, există vreo noutate și sub acest raport? — Noutatea nu este poate chiar­­atît de... nouă. Este știut că statul nostru socialist acordă , atenție dosebită a fondului gospodăririi judicioase forestier, îmbogățirii neîncetate a acestuia, dată fiind ponderea sa în ansamblul avu­ției naționale. In acest sens, ni s-a cerut să promovăm cu deo­sebire specii­le economică, de ridicată valoa­re altfel, aproxi­mativ 80 la sută din noile plan­tări o reprezintă tocmai speciile de rășinoase de mare valoare e­­conomică, specii repede crescă­toare. — Acțiunile din 1971 s-au rezumat doar la replantări? — Nicidecum! A fost executat un întreg complex de îngrijire și conducere, în dezvoltare, a ar­­boretelor. Este vorba de tăieri, curățiri și înlăturări de arboret neeconomicos , combateri de dăunători, precum și executarea altor lucrări de cultură. Infor­­mînd cititorii despre aceste tre­buri, n-aș vrea cumva să se înțeleagă că am făcut cine știe ce bravură. In afara strădaniilor depuse de noi, realizările arătate au la bază un important efort fi­nanciar făcut de stat, care ne-a pus la dispoziție­ o sumele de bani necesare susținerii acțiunilor. In încheiere reamintesc, de aseme­nea, ajutorul deosebit de valoros primit din partea maselor de cetățeni mobilizați, după cum a­­rătam de către consiliile popu­lare și organizațiile U.T.C. Convorbire consemnată de VIOREL BOARIU

Next