Flamura, mai 1973 (Anul 20, nr. 2630-2656)

1973-05-29 / nr. 2654

1 In discuțiile pe care le-am pur­tat pe șantierele întreprinderii județene de construcții montaj, s-au amintit, în repetate rînduri, neajunsurile provocate de secția de utilaje de construcții și tran­sporturi (S.U.C.T.), subliniindu-se necesitatea unei atmosfere de co­laborare și întrajutorare între șantiere. Pornind de la asemenea cerințe, am investigat cauzele ca­re determină menținerea unor stări de fapte negative, încercînd să vedem ce măsuri s-ar cuveni să fie luate pentru a se asigura o activitate normală, atît de ne­cesară în atingerea parametrilor funcționali. Privită in ansamblu, secției poate fi apreciată munca drept bună, deși un asemenea califica­tiv s-a obținut cu multe eforturi. Am făcut această remarcă pentru a supraestima munca nu u­­nora, ci pentru a releva o stare de fapt reală. In timp ce unii greșesc mereu și nu manifestă preocuparea necesară, alți tova­răși trebuie să cheltuiască ener­gie suplimentară pentru acoperi­rea acestor „scăpări“. Și dincolo de aspectul economic al proble­mei — anumite întîrzieri în sa­tisfacerea cererilor venite de pe șantiere —, se mai ridică și un aspect etic: de ce anumiți oa­meni să suplinească lipsa de in­teres, de preocupare a altora ? Cum tema a fost formulată, să detaliem lucrurile. Este știut că pentru exploatarea rațională a u­­­tilajelor și a parcului auto sunt necesare câteva condiții : aprovi­zionarea ritmică cu lubrefianți și carburanți, cu piese de schimb, la nivelul necesarului stabilit cu rigurozitate matematică. Dar da­că ne referim la acest capitol al aprovizionării, trebuie neapărat să subliniem de la început per­manenta confruntare dintre ne­cesarul coloanelor auto și posi­bilitățile de aprovizionare. To­varășa Ileana Seracin ne-a pre­zentat o lungă listă a pieselor ca­re lipsesc — arbori cotiți, arbori cu came, cilindri d­e frînă etc. în aceste condiții, ne dăm seama că reparațiile mașinilor se fac deficitar și cu întîrziere. „Noi, cei care suntem­ antrenați în a­­provizionarea cu piese de schimb — ne-a spus interlocutoarea — facem un apel călduros către toți furnizorii (I.T.A. Timișoara, I.M.B. București și mai ales I.A.P.S. Cîmpina) să-și respecte și contractele, pentru că numai în acest fel ne vor ajuta la în­deplinirea obiectivelor propuse în îndeplinirea cincinalului înainte de termen“, împreună cu tovarășul Florea Stănculescu, am încercat să in­vestigăm cauzele pentru care a­­provizionarea cu carburanți și lubrefianți este încă greoaie. — Intîmpinăm foarte multe greutăți, deoarece nu sunt apro­bate în întregime cantitățile ce­rute — ne-a spus interlocutorul. — Aceste cereri sunt reale, au o bază științifică ? — Necesarul are o fundamen­tare științifică și reflectă consu­mul specific al parcului nostru auto. Cu toate acestea, cantitățile cerute nu ne sunt aprobate, sunt necesare cereri de suplimentare! In final se obțin, totuși, aprobă­rile necesare, dar tergiversările duc la perturbări în sistemul de aprovizionare. Cu­ privește opinia că ar exista mai multe piese de schimb la coloana din Reșița de­cit la coloanele exterioare, cre­dem că nu își găsește justificare. Trebuie subliniat insă un fapt: la coloana din Reșița se pune un accent mai mare pe autodo­­tare și recondiționarea sculelor, preocupare pe care n-o întîlnim la alte coloane, cum ar fi de pildă cea de la Moldova Nouă. Pe această temă am stat de vorbă și cu șeful coloanei din Moldova Nouă, Petru Dolici. — In prezent, avem în repara­ții patru autovehicule, lucrările fiind întîrziate deoarece ne lip­sesc anumite piese de schimb, fără de care nu putem pune în funcțiune mașinile respective. — Au fost cerute aceste piese de la magazia centrală ? — In repetate rînduri — ne-a răspuns interlocutorul —, dar de cele mai multe ori nu le-am pri­mit sau ni s-au dat doar cîteva, cu mult mai puține decit am ce­rut noi. — Credem că nu e cazul să vă explicăm că aceste piese se dis­tribuie potrivit unor norme de consum. Ar fi bine de știut în ce măsură conducerea coloanei din Moldova Nouă a fost preocupată de recondiționarea unor piese.­­ Am încercat, dar nu am reușit întotdeauna avem mașini-unelte deoarece nu corespunză­toare. Și atunci, dacă piesele nu puteau fi recondiționate, le-am predat la fier vechi, conform u­­nor indicații. .. ,,de sus“ ! Cert este că, dacă tovarășii de la coloana din Moldova Nouă manifestau mai mult interes, pu­teau găsi și alte soluții. Oare nu era normal ca aceste piese să aibă o altă destinație?! De pildă, să fie trimise la baza din Reșița, unde puteau fi recondiționate. Dar așa cum va rezulta și din dialogul următor, la Moldova Nouă nu lipsesc doar mașinile-u­­nelte. Intîlnind autobasculanta, 31 — CS—2060 fără roți, fără parbriz, am încercat să aflăm de la șeful coloanei care este soarta acestei mașini. Tovarășul Dolici, ne-a explicat cu multă seninătate că această autobasculantă, condusă de Anton Mihai, a fost adusă a­­cum două luni, din lipsa a două piese — arborele cu came și ar­borele cotit — care nu au putut fi reparate, iar mașina este așa cum se vede ! Șoferul nu a dus-o în garaj, și în tot acest timp, nici nu s-a prezentat la serviciu ! De­sigur, o mare răspundere poartă conducătorul auto, dar și șeful coloanei avea datoria să urmă­rească ca această mașină să nu fie descompletată, și în primul rînd, să fie parcată în garaj. Am încercat să abordăm cu interlocutorul nostru și alte două aspecte : întreținerea mașinilor și calitatea reparației. Tovarășul Dolici împărtășește opinia că pentru diminuarea volumului re­parațiilor este necesar să fie­ pus un mai mare accent pe buna în­treținere a mașinilor. Ne-a ofe­rit și cîteva exemple de condu­cători auto care printr-o mai bu­nă întreținere a mașinii sporesc coeficientul de utilizare, reduc reparațiile accidentale. Iată cîte­va nume : Gheorghe Pereș, Ște­fan Prisăcaru, Gheorghe Cioan­­ca. Alături de ei sunt însă șoferi ca Mihai Anton, Ion Boboescu care au o atitudine contrară. Despre calitatea reparațiilor ne-a vorbit și mecanicul auto Va­sile Crișan. — Ne străduim ca reparațiile să poarte amprenta muncii unor buni meseriași. E drept, uneori se mai face și muncă de mîn­­tuială, dar acestea sînt cazuri foarte izolate și ne străduim să le eliminăm. Cu­ privește faptul că unii mecanici ar pretinde bani șoferilor pentru reparații, lucru­rile nu stau chiar așa. Am avut doar un singur caz cînd un me­canic auto a luat bani pentru a da prioritate mașinii respective, fapt pentru care a fost sancțio­nat. Dincolo de acest „accident", care este în fond o rușine pen­tru coloana noastră, pot spune că reparațiile se fac în ordinea prio­rității lor, și în funcție de exis­tența pieselor de schimb. Iată, așadar, cum văd lucru­rile șeful de coloană, mecani­cul auto. Ce spun însă conducă­torii auto ? Majoritatea celor cu care am stat de vorbă ne-au vorbit despre aceleași lipsuri — piese de schimb, carburanți, la care Ion Mărășeanu, mai adaugă: — Trebuie să vă spunem că întîmpinăm greutăți cu îndepli­nirea planului din cauza unei slabe organizări a muncii pe șantier, a unor drumuri neîn­­treținute care solicită la maxi­mum mașinile, precum și din cauza unor maiștri incorecți. Dar să fiu mai explicit. Mașinile nu sunt utilizate la maximum deoa­rece dimineața se cer două ma­șini la mortar, iar la ora 10, nu mai avem ce transporta. Deci, în continuare mașinile ar trebui să fie trimise în altă parte. A­­cest lucru nu este deoarece buncărele însă posibil, de mortar nu au apărătoare laterale și ast­fel mașinile care au lucrat acolo sunt murdare și nu avem insta­lații care să ne permită să le cu­rățim operativ. Așa că iar stăm două ore pentru a pregăti ma­șina pentru altă cursă. Acesta es­te un caz. Și un altul , maiștrii de pe șantier, folosesc, nu o dată, mașina drept taximetru, iar pe foaia de parcurs nu vor să con­firme drumurile făcute. Noi nu sîntem vinovați — spun șoferii — că mașina n-a fost încărcată la capacitate. Aceasta este de da­toria beneficiarului.­­ — Ne puteți da un ef­emplu ? — Mă refer la mai­trul Ion Marila de la lotul Oravița. Mai sunt însă și alții pe care trebuie să-i cauți ore întregi până îți con­firmă foaia de parcurs. Și a­­tunci, nu e de mirare­ că avem multe ore de staționare. — Am avut curiozitatea să ve­dem asemenea foi, dar le-am gă­sit staționări prea îndelungate. — Noi le menționăm : câteoda­­tă staționările durează și două ore, dar maiștrii șterg aceste în­scrisuri, deoarece nu vor să se vadă că durata de încărcare și descărcare s-a prelungit peste timpul admis. Credem că cele consemnate In rîndurile de față ilustrează situa­ția în care se mai lucrează la S.U.C.T., cauzele pentru care șantierele reclamă lipsa autove­hiculelor. Ce ar trebui făcut ? Pe lîngă măsurile preconizate de conducerea secției, la inițiativa organizației de partid, măsuri prin a căror aplicare într-o pe­rioadă relativ scurtă se vor adu­­ce anumite îmbunătățiri, am su­gera inițierea unei consfătuiri­­schimb de experiență să fie confruntate opiniile în care con­ducătorilor auto, experiențele lor bune, găsite soluții pentru elimi­narea carențelor care mai exis­tă în exploatarea, întreținerea și repararea mașinilor. Așa cum a reieșit din cele relatate, numai printr-o concentrare a tuturor forțelor se va reuși îmbunătățirea activității secției de utilaje de construcții și transport, atingerea indicilor funcționali, așa cum ne-o cere perioada de eferves­cență constructivă a anului 1973. ILIE FLOREA Colaborarea co șantierele, cu coloanele exterioare - BAZA EXPLOATĂRII RAȚIONALE A PARCULUI AUTO ȘI A UTILAJELOR • carnet cultural • FESTIVALUL JUDEȚEAN DE TEATRU . „G.A. PETCULESCU“ Duminică s-a lăsat cortina pes­te faza de masă a concursului de teatru rezervat amatorilor din Caraș-Severin, „G.A. Petculescu". Și pentru cele petrecute în cen­trele Marga și Teregova constată­rile pe care le-am făcut cu alte prilejuri rămîn valabile : multe absențe pe lista de concurs, u­­nele participări submediocre, re­pertoriu nu totdeauna ales cu grijă. Fără a insista acum asupra cauzelor — operație care urmează să fie întreprinsă după consuma­rea fazei județene —, vom spune că acest concurs nu și-a atins decît parțial scopul și că multor spectatori le-a lăsat un gust sălciu. La ce ne referim ? La căminul cultural din Mar­ga, localnicii au așteptat cu in­teres să apară pe scenă forma­țiile anunțate. Din păcate, au aș­teptat degeaba. La Băuțari și Bucova formațiile se destramă în preajma concursului; la Rusca Montană se caută mijlocul de transport în „carul cu fin al nă­­nașului“ ; la Zăvoi se găsesc ... motive în ... nunți și boteze ; iar la Glimboca, tovarășa directoare a căminului cultural, Maria Laț­­cu, nici nu cunoaște repertoriul echipei de teatru ! Căminul cul­tural din Eftimie Murgu, căruia i s-au acordat o dată stanțe atenuante pentru circum­nepre­­zentarea la centrul Bozovici, nu a adus nici pe scena din Tere­gova așteptata piesă a lui Pavel Beirt, „Fericita jale a Cumbriei“ („Așa vreia Eftimie"). Desigur, justificări se vor găsi destule, dar caracterul experimental este de preferat să se refere la spec­tacolul în sine și nu la inventi­vitatea cu care scuzăm o anume doză de dezinteres. Singura formație care s-a pre­zentat la centrul Marga a fost cea a căminului cultural din lo­calitate, cu piesa haiducească „Murgu lui Mantu“ de Vintilă Ornaru (instructor: Gheorghe Beg). Naturalețea cu care inter­preții au redat problemele sociale vizate de autor, originalitatea cu care au evoluat într-un cadru scenografic constituit din ele­mente simple au convins că me­rită să se confrunte cu alte for­mații fruntașe din județ. Centrul Teregova, unde găsit, de asemenea, prezent­am un public numeros și receptiv, a fost dominat de colectivul res­­trâns, reprezentind căminul cul­tural gazdă, deținător, de altfel­, a unei medalii de argint la ul­tima bienală de teatru „I.L. Ca­­ragiale“. Sub îndrumarea lui Eugen Vancea, de la Teatrul de stat din Reșița, cei trei poeți ai piesei „Intr-o seară inter­de toamnă" de Ștefan Tita — Al. Csatloș, Nistor Iorga, Maria Paș­­calău — au jucat sobru, expre­siv, dovedind o bună înțelegere a semnificațiilor patetice și uma­niste ale textului. Artiștii ama­tori din Teregova au fost urmați îndeaproape cu succes de alte două­ formații care și-au cîștigat, prin calitățile dovedite, dreptul de a participa la faza județeană. Este vorba de căminul cultural din Slatina Timiș, cu „Nepotrivi­re de caracter" de Ion Băieșu (in­structor : Francisc Craia),­cu o interpretare corectă și de cămi­nul cultural Petroșnița cu „Vac­cin contra lenei“ de Ion Băieșu (instructor Aurel Isac), unde s-au remarcat în special Moise Cără­­baș și­­ Nicolae Iovanovici. Au mai fost prezente căminele culturale din Valea Timișului și Vîrcioro­­va, cu colective compuse din ti­neri care, deși au realizat in­terpretări modeste din punct de vedere artistic au plăcut prin interesul impresionat manifestat față de teatru. Drept concluzie reproducem aici cuvintele tovarășului Tibe­­riu Penția, de la Centrul de în­drumare a creației populare și a mișcării artistice de masă Bucu­rești . „Vom aprecia în primul rînd varietatea relativă a reper­toriului, predilecția pentru lu­crări cu un conținut satiric, sau pentru cazurile de acută confrun­tare a conștiințelor, cum a fost „lntr-o seară de toamnă", un spectacol reușit după părerea mea. Desigur, (observația este valabilă mai ales pentru cele­lalte formații) unele „amatoris­­me“ deranjante puteau fi cu u­­șurință evitate. Regret că nu am avut ocazia să mă pronunț asu­pra spectacolului înscris în repertoriul experimental căminului cultural din comuna Eftimie Murgu“ V. JULEA N. SÎRBU Cea dinții distincție pentru cineclubul „Metalurgistul din Reșița“ Timp de două zile, 26 și 27 mai, orașul Lupeni, vechi cen­tru muncitoresc din Valea Jiului, a găzduit prima ediție a festivalului cinematografic de amatori consacrat în exclu­sivitate filmului de ficțiune. Județul Caraș-Severin a fost reprezentat de un număr de patru cinecluburi: „Oțelu Ro­șu“ și „Cravata roșie“ din Oțelul Roșu, „Studio 713“ din Caransebeș și „Metalurgistul“ din Reșița. Festivitatea acordării dis­tincțiilor a constituit o deose­bită satisfacție pentru cine­clubul „Metalurgistul“, al Ca­sei de cultură din Reșița, că­ruia i-a fost acordat „Premiul special al Comitetului orășe­nesc U.T.C. Lupeni“ pentru filmul „Trîndavul", realizat de Nicolae Lengher și Reinhold Stanzl. Menționăm că obținerea acestui premiu este cel dinții succes al cine­­clubiștilor amatori reșițeni în cadrul unei confruntări pe plan național, ceea ce obligă foarte mult pentru viitoarele participări la festivaluri com­petitive și gale de filme. Regretabil este faptul că cele două cinecluburi din ju­deț, „Siderurgistul“ din Reșița și cel al feroviarilor din Ca­ransebeș, nu au participat la această ediție a filmului de amatori. Nu se poate încheia fără a sublinia meritul organizatori­lor în crearea unei atmosfere de lucru, de util schimb de experiență între pasionații fil­mului pe 16 mm dintr-un a­­preciabil număr de cineclu­buri. Lăudabilă este, de ase­menea, inițiativa cineclubului „AMAFILM“ din Lupeni, de a permanentiza festivalul fil­mului amator de ficțiune, cu o periodicitate anuală. Aducem la cunoștința cititorilor că începînd cu edițiile următoare vom publica mersul tre­nurilor de călători, va­labil de la 3 iunie 1973 la 25 mai 1974, din sta­țiile : Reșița, Caran­sebeș, Berzovia și Ora­vița. « FLAMURA — 2654 CONSTANTIN DAICOVICIU | Academia Republicii Socialiste România, Academia de științe so­ciale și politice, Ministerul Edu­cației și Invățămîntului aduc la ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA . La 27 mai a încetat din viață academicianul profesor doctor docent Constantin Daicoviciu, membru al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, vicepreședinte al Academiei de științe sociale și politice. Născut la 1 martie 1898, la Că­­văran, județul Caraș-Severin, făcut studii de filologie clasică la­­ Universitatea din Cluj, devenind un eminent latinist, încă din a­­nul 1921 își începe activitatea în domeniul arheologic, participind la săpăturile de la Sarmizegetu­­sa. Bursier al Școlii române din Roma, între anii 1925 și 1927 rea­lizează două studii valoroase pri­vind antichitatea romană în Dal­mația. In anul 1928, după întoarcerea în țară, și-a trecut doctoratul în istorie și arheologie și a început activitatea didactică în domeniul istoriei României la Universita­tea din Cluj. Cercetător pasionat al trecutu­lui poporului nostru, Constantin Daicoviciu desfășoară îndelunga­te și asidue cercetări arheologice in Munții Orăștiei, prezentate într-o operă care a avut un larg ecou internațional, „Transilvania în antichitate", publicată în lim­bile germană, italiană și fran­ceză. După instaurarea puterii popu­lare, Constantin Daicoviciu con­duce programul amplu de săpă­turi arheologice, menite să scoa­tă la iveală vestigiile sistemului de apărare al dacilor din Munții Orăștiei. Importantele descoperiri din această zonă și îndeosebi Cetatea cea mare de pe Dealul Grădiștei— Sarmizegetusa dacă — au ilustrat înaltul grad de civilizație al dacilor, au per­mis identificarea pe toată întin­derea patriei noastre a existenței dacilor liberi, aducînd contribui ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA cunoștință cu profund regret în­cetarea din viață, în ziua de 27 mai 1973, a cunoscutului om de știință și profesor român, acade­ ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE ț­i fundamentale la studiile pri­vind formarea poporului român, în această perioadă publică nu­meroase lucrări, între care „Sar­mizegetusa sau Olimpia Traia­­nă ?“, „Cetatea dacică de la Piatra Roșie“, „Dacica“. Prin bogata sa activitate știin­țifică, prin lucrările publicate, cit și prin participarea la un mare număr de reuniuni internaționa­le de înalt prestigiu, Constantin Daicoviciu a argumentat prin in­contestabile probe materiale con­tinuitatea romanilor pe teritoriul Daciei, a relevat puterea și civi­lizația dacilor, care constituie e­­lementul de bază al formării po­porului român. Opera științifică a savantului român, tradusă în numeroase limbi, s-a bucurat de o înaltă a­­preciere a forurilor științifice, C. Daicoviciu fiind ales membru corespondent al Academiei Aus­triece de Științe, membru a nu­meroase societăți științifice. In 1968, la Universitatea din Viena i-a fost conferit premiul „Gott­fried von Herder“. De-a lungul a peste patru de­cenii, ca­ dascăl, academicianul Daicoviciu a contribuit la pregă­tirea și educarea multor generații de tineri, la formarea a nume­roase contingente de istorici. Rodnica și îndelungata sa acti­vitate în învățămînt i-au adus stima și prețuirea studenților, cadrelor didactice, a tuturor a­­celora care au beneficiat de cu­noștințele și calitățile sale de pe­dagog. Paralel cu activitatea științifi­că și didactică, Constantin Dai­coviciu a îndeplinit diferite func­ții care au ilustrat însușirile sale de bun organizator și conducă­tor, printre care secretar și apoi președinte al Comisiei monu­mentelor istorice, director al In­stitutului de studii clasice și al ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE­ micianul Constantin Daicoviciu, vicepreședinte al Academiei de științe sociale și politice. MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI INVĂȚĂMÎNTULUI ★ Institutului de istorie și arheolo­gie din Cluj, președinte al Sec­ției de istorie a Academiei Re­publicii Socialiste România, ad­junct al ministrului invățămîntu­­lui, rector al Universității din Cluj. Savant patriot, membru al Partidului Comunist Român, pro­fund pătruns de perspectivele luminoase pe care societatea so­cialistă le deschide poporului nostru, C. Daicoviciu a adus o contribuție de preț pe tărîm po­litic și social și ca deputat în Marea Adunare Națională și membru al Consiliului de Stat. Rodnica și îndelungata sa acti­vitate pentru cunoașterea cît mai reală a istoriei patriei, pentru e­­ducarea tinerelor generații in spiritul celor mai bune tradiții ale poporului român, poziția sa de intelectual înaintat, profund le­gat de popor, devotat cauzei construcției socialiste, și-au găsit o înaltă recunoaștere în titlurile de Erou al Muncii Socialiste, Om de știință emerit, Laureat al Pre­miului de Stat, în ordinele și medaliile cu care a fost distins de conducerea de partid și de stat. Eminent om de știință și peda­gog, academicianul Constantin Daicoviciu, prin multilaterala sa activitate, desfășurată de-a lun­gul a peste cinci decenii, a ser­vit cu devotament și pasiune știința și cultura românească, dezvoltarea învățămîntului, și-a pus întreaga sa capacitate de muncă, energia și cunoștințele în slujba cauzei propășirii patriei, a triumfului socialismului în România. Prin încetarea din viața a a­­cademicianului profesor Constan­tin Daicoviciu, știința și învățâ­­mîntul din țara noastră pierd pe unul din cei mai de seamă re­prezentanți. MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI INVĂȚĂMÎNTULUI Organizarea și planificarea activității consilii­lo­ r Urmare din pag. 1) și în perioada scursă din acest an, pe baza studiilor inițiate și a controalelor întreprinse, ele au recomandat consiliilor populare multe soluții eficiente pentru re­zolvarea diferitelor probleme. A­­precieri din acest punct de ve­dere activitatea comisiei perma­nente de gospodărie comunală din Bocșa, sănătate și prevederi sociale din Caransebeș, învăță­­mînt, cultură și sport din Re­șița, precum și unele comisii permanente din cadrul consilii­lor populare comunale Glimboca, Marga, Domașnea, Berzovia și altele. Nesatisfăcător este însă faptul că o parte din comisiile permanente desfășoară o activi­tate slabă. Datorită lipsei de ini­țiativă a deputaților, ca și lipsei de sprijin din partea comitetelor executive, activitatea acestor or­ganisme din Ciuchici, Dognecea Berliște, Răcășdia se rezumă doar la avizarea proiectelor de hotăriri sau la prezentarea ra­portului comun, o dată cu adopta­rea planului economic și buge­tar. Altele, in schimb, nu au pla­nuri de muncă, nu organizează studii și nu efectuează controale ; de asemenea, nu prezintă propu­neri concrete, eficiente comitetu­lui executiv în domeniul in care își desfășoară activitatea. Din dorința perfecționării con­tinue a stilului de muncă și me­todelor folosite de organele loca­le ale puterii și administrației de stat, comitetul executiv al Con­siliului popular județean acordă în prezent un mai mare sprijin acestora, repartizând membrii săi pe grupe de localități. Totodată, la toate sesiunile și ședințele de comitet executiv sunt repartizați, pe bază de grafic, membrii co­mitetului nostru executiv, pre­cum și alți activiști din apara­tul Consiliului popular județean, care vor da un sprijin concret pregătirii și bunei desfășurări sesiunilor și ședințelor, alegerii te­a­melor supuse dezbaterilor. In ceea ce privește organizarea și planificarea muncii consiliilor populare, este necesar ca cei in­vestiți cu răspunderi pe această linie să se preocupe în mai mare măsură de stabilirea unor obiec­tive majore, care să condiționeze realizarea întocmai a sarcinilor curente și de perspectivă, a ho­­tărîrilor și deciziilor adoptate. Se impune, de asemenea, ca terme­nele fixate pentru ținerea sesiu­nilor și ședințelor să fie respec­tate cu mai multă rigurozitate, cunoscîndu-se că nu se mai admit amînări de termene. Totodată, va trebui să se re­nunțe la tonul festivist — care, în unele localități, caracterizează sesiunile consiliilor populare — in folosul unei analize temeinice, aprofundate, care să fie de un real sprijin pentru consiliul popular și comitetul său execu­tiv. Cu alte cuvinte, primarul, membrii comitetului executiv, toți deputații trebuie să plece de la sesiune complet edificați asu­pra sarcinilor pe care le au, pen­tru a asigura dezvoltarea so­­cial-economică a localității res­pective. Acționind concret lent in direcția unei și­perseve­susținute munci organizatorice și de pla­nificare, folosind rațional o în­treagă gam­ă de metode și proce­dee pentru stimularea maselor, consiliile populare municipal, orășenești și comunale vor putea să aducă în acest an o contribu­ție mai mare la dezvoltarea eco­nomică și socială a localităților noastre, să rezolve la un nivel superior cerințele cetățenilor. VALORIFICARE SUPERIOARĂ A AURULUI VERDE Valorificarea superioară a masei lemnoase constituie un obiectiv primordial în pre­ocupările colectivelor de mun­că din cadrul I.F.E.T. Caran­sebeș, îndeplinirea la timp și în bune condiții a sarcinilor de producție, presupune utili­zarea chibzuită, economicoasă a lemnului, creșterea eficien­ței producției, întărirea dis­ciplinei în muncă, creșterea aportului de participare al fiecărui muncitor, inginer, tehnician la procesul de producție. Respectarea și în­deplinirea acestor deziderate s-au materializat în canti­tățile sporite de produse liv­rate beneficiarilor în perioa­da scursă de la începutul a­­nului și pînă acum (1162 m.c. cherestea rășinoase, 487 m.c. cherestea fag). LOTRU — arcul voltaic al bărbăției comuniste (Urmare din pag. 1) necesare antrenării pom­pelor. — Foarte puține hi­drocentrale din Europa dispun de agregate si­milare și mai puține țări se încumetă să fabrice — mi-a mărtu­ri­risit inginerul Lupșasca. Soluția la care am re­curs noi, românii, este pe cît de ingenioasă, pe atît de îndrăzneață. Cî­teva decizii pe care le-am adoptat pe par­curs au constituit ade­vărate acte de curaj. Cînd abordezi soluții nemaiîntîlnite, cînd ești nevoit să înveți din mers, să construiești după o experiență rela­tiv restrinsă, obiective care rivalizează cu cele edificate de firme cu re­nume, nu există cale de mijloc. Conștiința noas­tră de comuniști care am primit o sarcină de partid — cum altfel decît sarcină de partid poate fi numită acorda­rea încrederii de a rea­liza proiectul unei surse de energie care să im­pulsioneze pe noi traiec­torii industria națională? —, voința noastră de a răspunde cu toată capa­citatea chemării dului, a poporului parți­an catalizat eforturile pe care le-am depus. Cu­rajul nostru nu este alt­ceva decît o picătură din curajul cu care noi românii, construim o so­cietate nouă pe acest străvechi pămînt. Aici, în institut, ma­joritatea sîntem în urm­ă cu vrec tineri 14 ani, uceniceam la hi­drocentralele din Bis­trița aval, Baia Mare, obiective modeste. Apoi, brusc, Porțile de Fier și Lotrul, marile examene. Porțile de Fier funcțio­nează de peste un an cu rezultatele scontate, în­seamnă că am luat ca­lificativul „bine“. Nu spun „foarte bine“, deoa­rece sîntem conștienți că avem încă multe de învățat în anii care vin... / Intre cei ce au ctitorit Lotrul, proiectanții re­șițeni ocupă încă de pe acum un­ loc al lor, bine definit. Visul lor, depă­nat zile și nopți cu for­ța și credința că într-o zi toate plăsmuirile în­credințate hîrtiei de calp se vor întrupa­tr-o ctitorie menită în­să reziste, pentru bucuria oamenilor, peste vea­curi, gînduri împărtășite planșetelor cu eforturi și privațiuni de la co­­moditățile unei vieți oa­recare, a devenit acum realitate. In aceste zile se gîndesc, cu aceeași consecvență și pasiune, la Tarnița, hidrocentra­lele de pe Olt și la al­tele ... Despre toate a­­cestea cu altă ocazie ...

Next