Flamura, mai 1973 (Anul 20, nr. 2630-2656)
1973-05-29 / nr. 2654
1 In discuțiile pe care le-am purtat pe șantierele întreprinderii județene de construcții montaj, s-au amintit, în repetate rînduri, neajunsurile provocate de secția de utilaje de construcții și transporturi (S.U.C.T.), subliniindu-se necesitatea unei atmosfere de colaborare și întrajutorare între șantiere. Pornind de la asemenea cerințe, am investigat cauzele care determină menținerea unor stări de fapte negative, încercînd să vedem ce măsuri s-ar cuveni să fie luate pentru a se asigura o activitate normală, atît de necesară în atingerea parametrilor funcționali. Privită in ansamblu, secției poate fi apreciată munca drept bună, deși un asemenea calificativ s-a obținut cu multe eforturi. Am făcut această remarcă pentru a supraestima munca nu unora, ci pentru a releva o stare de fapt reală. In timp ce unii greșesc mereu și nu manifestă preocuparea necesară, alți tovarăși trebuie să cheltuiască energie suplimentară pentru acoperirea acestor „scăpări“. Și dincolo de aspectul economic al problemei — anumite întîrzieri în satisfacerea cererilor venite de pe șantiere —, se mai ridică și un aspect etic: de ce anumiți oameni să suplinească lipsa de interes, de preocupare a altora ? Cum tema a fost formulată, să detaliem lucrurile. Este știut că pentru exploatarea rațională a utilajelor și a parcului auto sunt necesare câteva condiții : aprovizionarea ritmică cu lubrefianți și carburanți, cu piese de schimb, la nivelul necesarului stabilit cu rigurozitate matematică. Dar dacă ne referim la acest capitol al aprovizionării, trebuie neapărat să subliniem de la început permanenta confruntare dintre necesarul coloanelor auto și posibilitățile de aprovizionare. Tovarășa Ileana Seracin ne-a prezentat o lungă listă a pieselor care lipsesc — arbori cotiți, arbori cu came, cilindri de frînă etc. în aceste condiții, ne dăm seama că reparațiile mașinilor se fac deficitar și cu întîrziere. „Noi, cei care suntem antrenați în aprovizionarea cu piese de schimb — ne-a spus interlocutoarea — facem un apel călduros către toți furnizorii (I.T.A. Timișoara, I.M.B. București și mai ales I.A.P.S. Cîmpina) să-și respecte și contractele, pentru că numai în acest fel ne vor ajuta la îndeplinirea obiectivelor propuse în îndeplinirea cincinalului înainte de termen“, împreună cu tovarășul Florea Stănculescu, am încercat să investigăm cauzele pentru care aprovizionarea cu carburanți și lubrefianți este încă greoaie. — Intîmpinăm foarte multe greutăți, deoarece nu sunt aprobate în întregime cantitățile cerute — ne-a spus interlocutorul. — Aceste cereri sunt reale, au o bază științifică ? — Necesarul are o fundamentare științifică și reflectă consumul specific al parcului nostru auto. Cu toate acestea, cantitățile cerute nu ne sunt aprobate, sunt necesare cereri de suplimentare! In final se obțin, totuși, aprobările necesare, dar tergiversările duc la perturbări în sistemul de aprovizionare. Cu privește opinia că ar exista mai multe piese de schimb la coloana din Reșița decit la coloanele exterioare, credem că nu își găsește justificare. Trebuie subliniat insă un fapt: la coloana din Reșița se pune un accent mai mare pe autodotare și recondiționarea sculelor, preocupare pe care n-o întîlnim la alte coloane, cum ar fi de pildă cea de la Moldova Nouă. Pe această temă am stat de vorbă și cu șeful coloanei din Moldova Nouă, Petru Dolici. — In prezent, avem în reparații patru autovehicule, lucrările fiind întîrziate deoarece ne lipsesc anumite piese de schimb, fără de care nu putem pune în funcțiune mașinile respective. — Au fost cerute aceste piese de la magazia centrală ? — In repetate rînduri — ne-a răspuns interlocutorul —, dar de cele mai multe ori nu le-am primit sau ni s-au dat doar cîteva, cu mult mai puține decit am cerut noi. — Credem că nu e cazul să vă explicăm că aceste piese se distribuie potrivit unor norme de consum. Ar fi bine de știut în ce măsură conducerea coloanei din Moldova Nouă a fost preocupată de recondiționarea unor piese. Am încercat, dar nu am reușit întotdeauna avem mașini-unelte deoarece nu corespunzătoare. Și atunci, dacă piesele nu puteau fi recondiționate, le-am predat la fier vechi, conform unor indicații. .. ,,de sus“ ! Cert este că, dacă tovarășii de la coloana din Moldova Nouă manifestau mai mult interes, puteau găsi și alte soluții. Oare nu era normal ca aceste piese să aibă o altă destinație?! De pildă, să fie trimise la baza din Reșița, unde puteau fi recondiționate. Dar așa cum va rezulta și din dialogul următor, la Moldova Nouă nu lipsesc doar mașinile-unelte. Intîlnind autobasculanta, 31 — CS—2060 fără roți, fără parbriz, am încercat să aflăm de la șeful coloanei care este soarta acestei mașini. Tovarășul Dolici, ne-a explicat cu multă seninătate că această autobasculantă, condusă de Anton Mihai, a fost adusă acum două luni, din lipsa a două piese — arborele cu came și arborele cotit — care nu au putut fi reparate, iar mașina este așa cum se vede ! Șoferul nu a dus-o în garaj, și în tot acest timp, nici nu s-a prezentat la serviciu ! Desigur, o mare răspundere poartă conducătorul auto, dar și șeful coloanei avea datoria să urmărească ca această mașină să nu fie descompletată, și în primul rînd, să fie parcată în garaj. Am încercat să abordăm cu interlocutorul nostru și alte două aspecte : întreținerea mașinilor și calitatea reparației. Tovarășul Dolici împărtășește opinia că pentru diminuarea volumului reparațiilor este necesar să fie pus un mai mare accent pe buna întreținere a mașinilor. Ne-a oferit și cîteva exemple de conducători auto care printr-o mai bună întreținere a mașinii sporesc coeficientul de utilizare, reduc reparațiile accidentale. Iată cîteva nume : Gheorghe Pereș, Ștefan Prisăcaru, Gheorghe Cioanca. Alături de ei sunt însă șoferi ca Mihai Anton, Ion Boboescu care au o atitudine contrară. Despre calitatea reparațiilor ne-a vorbit și mecanicul auto Vasile Crișan. — Ne străduim ca reparațiile să poarte amprenta muncii unor buni meseriași. E drept, uneori se mai face și muncă de mîntuială, dar acestea sînt cazuri foarte izolate și ne străduim să le eliminăm. Cu privește faptul că unii mecanici ar pretinde bani șoferilor pentru reparații, lucrurile nu stau chiar așa. Am avut doar un singur caz cînd un mecanic auto a luat bani pentru a da prioritate mașinii respective, fapt pentru care a fost sancționat. Dincolo de acest „accident", care este în fond o rușine pentru coloana noastră, pot spune că reparațiile se fac în ordinea priorității lor, și în funcție de existența pieselor de schimb. Iată, așadar, cum văd lucrurile șeful de coloană, mecanicul auto. Ce spun însă conducătorii auto ? Majoritatea celor cu care am stat de vorbă ne-au vorbit despre aceleași lipsuri — piese de schimb, carburanți, la care Ion Mărășeanu, mai adaugă: — Trebuie să vă spunem că întîmpinăm greutăți cu îndeplinirea planului din cauza unei slabe organizări a muncii pe șantier, a unor drumuri neîntreținute care solicită la maximum mașinile, precum și din cauza unor maiștri incorecți. Dar să fiu mai explicit. Mașinile nu sunt utilizate la maximum deoarece dimineața se cer două mașini la mortar, iar la ora 10, nu mai avem ce transporta. Deci, în continuare mașinile ar trebui să fie trimise în altă parte. Acest lucru nu este deoarece buncărele însă posibil, de mortar nu au apărătoare laterale și astfel mașinile care au lucrat acolo sunt murdare și nu avem instalații care să ne permită să le curățim operativ. Așa că iar stăm două ore pentru a pregăti mașina pentru altă cursă. Acesta este un caz. Și un altul , maiștrii de pe șantier, folosesc, nu o dată, mașina drept taximetru, iar pe foaia de parcurs nu vor să confirme drumurile făcute. Noi nu sîntem vinovați — spun șoferii — că mașina n-a fost încărcată la capacitate. Aceasta este de datoria beneficiarului. — Ne puteți da un efemplu ? — Mă refer la maitrul Ion Marila de la lotul Oravița. Mai sunt însă și alții pe care trebuie să-i cauți ore întregi până îți confirmă foaia de parcurs. Și atunci, nu e de mirare că avem multe ore de staționare. — Am avut curiozitatea să vedem asemenea foi, dar le-am găsit staționări prea îndelungate. — Noi le menționăm : câteodată staționările durează și două ore, dar maiștrii șterg aceste înscrisuri, deoarece nu vor să se vadă că durata de încărcare și descărcare s-a prelungit peste timpul admis. Credem că cele consemnate In rîndurile de față ilustrează situația în care se mai lucrează la S.U.C.T., cauzele pentru care șantierele reclamă lipsa autovehiculelor. Ce ar trebui făcut ? Pe lîngă măsurile preconizate de conducerea secției, la inițiativa organizației de partid, măsuri prin a căror aplicare într-o perioadă relativ scurtă se vor aduce anumite îmbunătățiri, am sugera inițierea unei consfătuirischimb de experiență să fie confruntate opiniile în care conducătorilor auto, experiențele lor bune, găsite soluții pentru eliminarea carențelor care mai există în exploatarea, întreținerea și repararea mașinilor. Așa cum a reieșit din cele relatate, numai printr-o concentrare a tuturor forțelor se va reuși îmbunătățirea activității secției de utilaje de construcții și transport, atingerea indicilor funcționali, așa cum ne-o cere perioada de efervescență constructivă a anului 1973. ILIE FLOREA Colaborarea co șantierele, cu coloanele exterioare - BAZA EXPLOATĂRII RAȚIONALE A PARCULUI AUTO ȘI A UTILAJELOR • carnet cultural • FESTIVALUL JUDEȚEAN DE TEATRU . „G.A. PETCULESCU“ Duminică s-a lăsat cortina peste faza de masă a concursului de teatru rezervat amatorilor din Caraș-Severin, „G.A. Petculescu". Și pentru cele petrecute în centrele Marga și Teregova constatările pe care le-am făcut cu alte prilejuri rămîn valabile : multe absențe pe lista de concurs, unele participări submediocre, repertoriu nu totdeauna ales cu grijă. Fără a insista acum asupra cauzelor — operație care urmează să fie întreprinsă după consumarea fazei județene —, vom spune că acest concurs nu și-a atins decît parțial scopul și că multor spectatori le-a lăsat un gust sălciu. La ce ne referim ? La căminul cultural din Marga, localnicii au așteptat cu interes să apară pe scenă formațiile anunțate. Din păcate, au așteptat degeaba. La Băuțari și Bucova formațiile se destramă în preajma concursului; la Rusca Montană se caută mijlocul de transport în „carul cu fin al nănașului“ ; la Zăvoi se găsesc ... motive în ... nunți și boteze ; iar la Glimboca, tovarășa directoare a căminului cultural, Maria Lațcu, nici nu cunoaște repertoriul echipei de teatru ! Căminul cultural din Eftimie Murgu, căruia i s-au acordat o dată stanțe atenuante pentru circumneprezentarea la centrul Bozovici, nu a adus nici pe scena din Teregova așteptata piesă a lui Pavel Beirt, „Fericita jale a Cumbriei“ („Așa vreia Eftimie"). Desigur, justificări se vor găsi destule, dar caracterul experimental este de preferat să se refere la spectacolul în sine și nu la inventivitatea cu care scuzăm o anume doză de dezinteres. Singura formație care s-a prezentat la centrul Marga a fost cea a căminului cultural din localitate, cu piesa haiducească „Murgu lui Mantu“ de Vintilă Ornaru (instructor: Gheorghe Beg). Naturalețea cu care interpreții au redat problemele sociale vizate de autor, originalitatea cu care au evoluat într-un cadru scenografic constituit din elemente simple au convins că merită să se confrunte cu alte formații fruntașe din județ. Centrul Teregova, unde găsit, de asemenea, prezentam un public numeros și receptiv, a fost dominat de colectivul restrâns, reprezentind căminul cultural gazdă, deținător, de altfel, a unei medalii de argint la ultima bienală de teatru „I.L. Caragiale“. Sub îndrumarea lui Eugen Vancea, de la Teatrul de stat din Reșița, cei trei poeți ai piesei „Intr-o seară interde toamnă" de Ștefan Tita — Al. Csatloș, Nistor Iorga, Maria Pașcalău — au jucat sobru, expresiv, dovedind o bună înțelegere a semnificațiilor patetice și umaniste ale textului. Artiștii amatori din Teregova au fost urmați îndeaproape cu succes de alte două formații care și-au cîștigat, prin calitățile dovedite, dreptul de a participa la faza județeană. Este vorba de căminul cultural din Slatina Timiș, cu „Nepotrivire de caracter" de Ion Băieșu (instructor : Francisc Craia),cu o interpretare corectă și de căminul cultural Petroșnița cu „Vaccin contra lenei“ de Ion Băieșu (instructor Aurel Isac), unde s-au remarcat în special Moise Cărăbaș și Nicolae Iovanovici. Au mai fost prezente căminele culturale din Valea Timișului și Vîrciorova, cu colective compuse din tineri care, deși au realizat interpretări modeste din punct de vedere artistic au plăcut prin interesul impresionat manifestat față de teatru. Drept concluzie reproducem aici cuvintele tovarășului Tiberiu Penția, de la Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă București . „Vom aprecia în primul rînd varietatea relativă a repertoriului, predilecția pentru lucrări cu un conținut satiric, sau pentru cazurile de acută confruntare a conștiințelor, cum a fost „lntr-o seară de toamnă", un spectacol reușit după părerea mea. Desigur, (observația este valabilă mai ales pentru celelalte formații) unele „amatorisme“ deranjante puteau fi cu ușurință evitate. Regret că nu am avut ocazia să mă pronunț asupra spectacolului înscris în repertoriul experimental căminului cultural din comuna Eftimie Murgu“ V. JULEA N. SÎRBU Cea dinții distincție pentru cineclubul „Metalurgistul din Reșița“ Timp de două zile, 26 și 27 mai, orașul Lupeni, vechi centru muncitoresc din Valea Jiului, a găzduit prima ediție a festivalului cinematografic de amatori consacrat în exclusivitate filmului de ficțiune. Județul Caraș-Severin a fost reprezentat de un număr de patru cinecluburi: „Oțelu Roșu“ și „Cravata roșie“ din Oțelul Roșu, „Studio 713“ din Caransebeș și „Metalurgistul“ din Reșița. Festivitatea acordării distincțiilor a constituit o deosebită satisfacție pentru cineclubul „Metalurgistul“, al Casei de cultură din Reșița, căruia i-a fost acordat „Premiul special al Comitetului orășenesc U.T.C. Lupeni“ pentru filmul „Trîndavul", realizat de Nicolae Lengher și Reinhold Stanzl. Menționăm că obținerea acestui premiu este cel dinții succes al cineclubiștilor amatori reșițeni în cadrul unei confruntări pe plan național, ceea ce obligă foarte mult pentru viitoarele participări la festivaluri competitive și gale de filme. Regretabil este faptul că cele două cinecluburi din județ, „Siderurgistul“ din Reșița și cel al feroviarilor din Caransebeș, nu au participat la această ediție a filmului de amatori. Nu se poate încheia fără a sublinia meritul organizatorilor în crearea unei atmosfere de lucru, de util schimb de experiență între pasionații filmului pe 16 mm dintr-un apreciabil număr de cinecluburi. Lăudabilă este, de asemenea, inițiativa cineclubului „AMAFILM“ din Lupeni, de a permanentiza festivalul filmului amator de ficțiune, cu o periodicitate anuală. Aducem la cunoștința cititorilor că începînd cu edițiile următoare vom publica mersul trenurilor de călători, valabil de la 3 iunie 1973 la 25 mai 1974, din stațiile : Reșița, Caransebeș, Berzovia și Oravița. « FLAMURA — 2654 CONSTANTIN DAICOVICIU | Academia Republicii Socialiste România, Academia de științe sociale și politice, Ministerul Educației și Invățămîntului aduc la ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA . La 27 mai a încetat din viață academicianul profesor doctor docent Constantin Daicoviciu, membru al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, vicepreședinte al Academiei de științe sociale și politice. Născut la 1 martie 1898, la Căvăran, județul Caraș-Severin, făcut studii de filologie clasică la Universitatea din Cluj, devenind un eminent latinist, încă din anul 1921 își începe activitatea în domeniul arheologic, participind la săpăturile de la Sarmizegetusa. Bursier al Școlii române din Roma, între anii 1925 și 1927 realizează două studii valoroase privind antichitatea romană în Dalmația. In anul 1928, după întoarcerea în țară, și-a trecut doctoratul în istorie și arheologie și a început activitatea didactică în domeniul istoriei României la Universitatea din Cluj. Cercetător pasionat al trecutului poporului nostru, Constantin Daicoviciu desfășoară îndelungate și asidue cercetări arheologice in Munții Orăștiei, prezentate într-o operă care a avut un larg ecou internațional, „Transilvania în antichitate", publicată în limbile germană, italiană și franceză. După instaurarea puterii populare, Constantin Daicoviciu conduce programul amplu de săpături arheologice, menite să scoată la iveală vestigiile sistemului de apărare al dacilor din Munții Orăștiei. Importantele descoperiri din această zonă și îndeosebi Cetatea cea mare de pe Dealul Grădiștei— Sarmizegetusa dacă — au ilustrat înaltul grad de civilizație al dacilor, au permis identificarea pe toată întinderea patriei noastre a existenței dacilor liberi, aducînd contribui ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA cunoștință cu profund regret încetarea din viață, în ziua de 27 mai 1973, a cunoscutului om de știință și profesor român, acade ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE ți fundamentale la studiile privind formarea poporului român, în această perioadă publică numeroase lucrări, între care „Sarmizegetusa sau Olimpia Traiană ?“, „Cetatea dacică de la Piatra Roșie“, „Dacica“. Prin bogata sa activitate științifică, prin lucrările publicate, cit și prin participarea la un mare număr de reuniuni internaționale de înalt prestigiu, Constantin Daicoviciu a argumentat prin incontestabile probe materiale continuitatea romanilor pe teritoriul Daciei, a relevat puterea și civilizația dacilor, care constituie elementul de bază al formării poporului român. Opera științifică a savantului român, tradusă în numeroase limbi, s-a bucurat de o înaltă apreciere a forurilor științifice, C. Daicoviciu fiind ales membru corespondent al Academiei Austriece de Științe, membru a numeroase societăți științifice. In 1968, la Universitatea din Viena i-a fost conferit premiul „Gottfried von Herder“. De-a lungul a peste patru decenii, ca dascăl, academicianul Daicoviciu a contribuit la pregătirea și educarea multor generații de tineri, la formarea a numeroase contingente de istorici. Rodnica și îndelungata sa activitate în învățămînt i-au adus stima și prețuirea studenților, cadrelor didactice, a tuturor acelora care au beneficiat de cunoștințele și calitățile sale de pedagog. Paralel cu activitatea științifică și didactică, Constantin Daicoviciu a îndeplinit diferite funcții care au ilustrat însușirile sale de bun organizator și conducător, printre care secretar și apoi președinte al Comisiei monumentelor istorice, director al Institutului de studii clasice și al ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE micianul Constantin Daicoviciu, vicepreședinte al Academiei de științe sociale și politice. MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI INVĂȚĂMÎNTULUI ★ Institutului de istorie și arheologie din Cluj, președinte al Secției de istorie a Academiei Republicii Socialiste România, adjunct al ministrului invățămîntului, rector al Universității din Cluj. Savant patriot, membru al Partidului Comunist Român, profund pătruns de perspectivele luminoase pe care societatea socialistă le deschide poporului nostru, C. Daicoviciu a adus o contribuție de preț pe tărîm politic și social și ca deputat în Marea Adunare Națională și membru al Consiliului de Stat. Rodnica și îndelungata sa activitate pentru cunoașterea cît mai reală a istoriei patriei, pentru educarea tinerelor generații in spiritul celor mai bune tradiții ale poporului român, poziția sa de intelectual înaintat, profund legat de popor, devotat cauzei construcției socialiste, și-au găsit o înaltă recunoaștere în titlurile de Erou al Muncii Socialiste, Om de știință emerit, Laureat al Premiului de Stat, în ordinele și medaliile cu care a fost distins de conducerea de partid și de stat. Eminent om de știință și pedagog, academicianul Constantin Daicoviciu, prin multilaterala sa activitate, desfășurată de-a lungul a peste cinci decenii, a servit cu devotament și pasiune știința și cultura românească, dezvoltarea învățămîntului, și-a pus întreaga sa capacitate de muncă, energia și cunoștințele în slujba cauzei propășirii patriei, a triumfului socialismului în România. Prin încetarea din viața a academicianului profesor Constantin Daicoviciu, știința și învățâmîntul din țara noastră pierd pe unul din cei mai de seamă reprezentanți. MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI INVĂȚĂMÎNTULUI Organizarea și planificarea activității consiliilo r Urmare din pag. 1) și în perioada scursă din acest an, pe baza studiilor inițiate și a controalelor întreprinse, ele au recomandat consiliilor populare multe soluții eficiente pentru rezolvarea diferitelor probleme. Aprecieri din acest punct de vedere activitatea comisiei permanente de gospodărie comunală din Bocșa, sănătate și prevederi sociale din Caransebeș, învățămînt, cultură și sport din Reșița, precum și unele comisii permanente din cadrul consiliilor populare comunale Glimboca, Marga, Domașnea, Berzovia și altele. Nesatisfăcător este însă faptul că o parte din comisiile permanente desfășoară o activitate slabă. Datorită lipsei de inițiativă a deputaților, ca și lipsei de sprijin din partea comitetelor executive, activitatea acestor organisme din Ciuchici, Dognecea Berliște, Răcășdia se rezumă doar la avizarea proiectelor de hotăriri sau la prezentarea raportului comun, o dată cu adoptarea planului economic și bugetar. Altele, in schimb, nu au planuri de muncă, nu organizează studii și nu efectuează controale ; de asemenea, nu prezintă propuneri concrete, eficiente comitetului executiv în domeniul in care își desfășoară activitatea. Din dorința perfecționării continue a stilului de muncă și metodelor folosite de organele locale ale puterii și administrației de stat, comitetul executiv al Consiliului popular județean acordă în prezent un mai mare sprijin acestora, repartizând membrii săi pe grupe de localități. Totodată, la toate sesiunile și ședințele de comitet executiv sunt repartizați, pe bază de grafic, membrii comitetului nostru executiv, precum și alți activiști din aparatul Consiliului popular județean, care vor da un sprijin concret pregătirii și bunei desfășurări sesiunilor și ședințelor, alegerii teamelor supuse dezbaterilor. In ceea ce privește organizarea și planificarea muncii consiliilor populare, este necesar ca cei investiți cu răspunderi pe această linie să se preocupe în mai mare măsură de stabilirea unor obiective majore, care să condiționeze realizarea întocmai a sarcinilor curente și de perspectivă, a hotărîrilor și deciziilor adoptate. Se impune, de asemenea, ca termenele fixate pentru ținerea sesiunilor și ședințelor să fie respectate cu mai multă rigurozitate, cunoscîndu-se că nu se mai admit amînări de termene. Totodată, va trebui să se renunțe la tonul festivist — care, în unele localități, caracterizează sesiunile consiliilor populare — in folosul unei analize temeinice, aprofundate, care să fie de un real sprijin pentru consiliul popular și comitetul său executiv. Cu alte cuvinte, primarul, membrii comitetului executiv, toți deputații trebuie să plece de la sesiune complet edificați asupra sarcinilor pe care le au, pentru a asigura dezvoltarea social-economică a localității respective. Acționind concret lent in direcția unei șipersevesusținute munci organizatorice și de planificare, folosind rațional o întreagă gamă de metode și procedee pentru stimularea maselor, consiliile populare municipal, orășenești și comunale vor putea să aducă în acest an o contribuție mai mare la dezvoltarea economică și socială a localităților noastre, să rezolve la un nivel superior cerințele cetățenilor. VALORIFICARE SUPERIOARĂ A AURULUI VERDE Valorificarea superioară a masei lemnoase constituie un obiectiv primordial în preocupările colectivelor de muncă din cadrul I.F.E.T. Caransebeș, îndeplinirea la timp și în bune condiții a sarcinilor de producție, presupune utilizarea chibzuită, economicoasă a lemnului, creșterea eficienței producției, întărirea disciplinei în muncă, creșterea aportului de participare al fiecărui muncitor, inginer, tehnician la procesul de producție. Respectarea și îndeplinirea acestor deziderate s-au materializat în cantitățile sporite de produse livrate beneficiarilor în perioada scursă de la începutul anului și pînă acum (1162 m.c. cherestea rășinoase, 487 m.c. cherestea fag). LOTRU — arcul voltaic al bărbăției comuniste (Urmare din pag. 1) necesare antrenării pompelor. — Foarte puține hidrocentrale din Europa dispun de agregate similare și mai puține țări se încumetă să fabrice — mi-a mărturirisit inginerul Lupșasca. Soluția la care am recurs noi, românii, este pe cît de ingenioasă, pe atît de îndrăzneață. Cîteva decizii pe care le-am adoptat pe parcurs au constituit adevărate acte de curaj. Cînd abordezi soluții nemaiîntîlnite, cînd ești nevoit să înveți din mers, să construiești după o experiență relativ restrinsă, obiective care rivalizează cu cele edificate de firme cu renume, nu există cale de mijloc. Conștiința noastră de comuniști care am primit o sarcină de partid — cum altfel decît sarcină de partid poate fi numită acordarea încrederii de a realiza proiectul unei surse de energie care să impulsioneze pe noi traiectorii industria națională? —, voința noastră de a răspunde cu toată capacitatea chemării dului, a poporului parțian catalizat eforturile pe care le-am depus. Curajul nostru nu este altceva decît o picătură din curajul cu care noi românii, construim o societate nouă pe acest străvechi pămînt. Aici, în institut, majoritatea sîntem în urmă cu vrec tineri 14 ani, uceniceam la hidrocentralele din Bistrița aval, Baia Mare, obiective modeste. Apoi, brusc, Porțile de Fier și Lotrul, marile examene. Porțile de Fier funcționează de peste un an cu rezultatele scontate, înseamnă că am luat calificativul „bine“. Nu spun „foarte bine“, deoarece sîntem conștienți că avem încă multe de învățat în anii care vin... / Intre cei ce au ctitorit Lotrul, proiectanții reșițeni ocupă încă de pe acum un loc al lor, bine definit. Visul lor, depănat zile și nopți cu forța și credința că într-o zi toate plăsmuirile încredințate hîrtiei de calp se vor întrupatr-o ctitorie menită însă reziste, pentru bucuria oamenilor, peste veacuri, gînduri împărtășite planșetelor cu eforturi și privațiuni de la comoditățile unei vieți oarecare, a devenit acum realitate. In aceste zile se gîndesc, cu aceeași consecvență și pasiune, la Tarnița, hidrocentralele de pe Olt și la altele ... Despre toate acestea cu altă ocazie ...