Foaia poporului, 1899 (Anul 7, nr. 1-52)

1899-06-11 / nr. 22

Pag. 254 FOAIA POPORULUI Nr. 22 lipsa unui astfel de fond cu următoa­rele rînduri publicate în foaia slovă­­cească din America: „Cele trei milioane de Slovaci nu pot să cadă pradă molochului maghiar. Tânguirile multe vise nu ajută nimica. Guvernul maghiar își cumpără învin­gerile cu bani. Are fonduri de dis­­posiţie. Trebue se ne adunăm şi noi un fond de disposiţie, ca cu ajutorul aceluia se putem apera mai cu succes interesele Slovacilor din Ungaria. Tre­bue se facem, ca Slovacii din Ungaria să trimită, cu banii Slovacilor din Ame­rica, cel puţin un singur deputat naţio­nal la dieta maghiară, care să le spună Maghiarilor la toate ocasiunile că nu e bine să vândă înainte pielea ursului neîmpuşcat. Cunoscând zelul Slovacilor din Ame­rica pentru causa naţională şi interesul ce-­l poartă celor rămaşi acasă, nu ne îndoim, că mişcarea pornită va ave re­­sultat îmbucurător, ceea­ ce de altcum o dorim din inimă. Slovacii nu primesc. Cetim în »Gazeta transilvaniei* . »Din Miava se anunţă, că diecesa aug. ev. slovacă a Neutrei a ţinut la 28 n­aiu n. o adunare în Bucovăţ şi a hotărît, să nu primească întregirea d­ela stat a venitelor preoţeşti, ci din pro­priile mijloace să completeze minimul statorit în lege*.. Putem adauge că tot aşa vor face şi Saşii. Ei deasemenea nu vor primi »întregirea«. Dreptul de alegere. In numărul trecut am spus că acum se face conscrierea alegătorilor dietali şi am arătat însemnătatea dreptului de alegere. Ca să nu ne perdem acest drept trebue să ştim care din noi are drept de alegere şi dacă vre­unul din noi, care are acest drept, ar fi lăsat afară din lis­tele de alegere, trebue să ştim cum şi când avem se reclamăm, în privinţa dreptului de alegere dată cum stăm : Dreptul de alegere pentru depu­taţii dietali este normat în art. de lege V. dela 1848 (§. 1 şi 2) şi art. de lege transilvan II. dela 1848 (§. 3 şi 4), dar, în special se precizează în legea electo­rală ungară mai nouă, cuprinsă în arti­colul de lege XXXIII, din anul 1874 în paragrafu­­l—16. In înţelesul acestei legi au drept de alegere pentru deputaţii dietali — cu excepţia femeilor — toţi cetăţenii, cari au împlinit vîrsta de 20 de ani şi pe lângă aceasta întrunesc următoarele condiţii: în oraşele libere regeşti sau cu magistrat constituit au drept de alegă­tori aceia, cari sau ca proprietate exclusivă ori împreună cu soţiile lor sau cu copii minoreni sunt proprietari ai unei case — chiar şi scutită de dare pe anumit timp — care are cel puţin trei părţi alcătuitoare, supuse dărei de case; mai departe aceia, cari au un loc pentru care s’a pus dare după un venit curat de 16 fl. (§. 3). Dreptul de alegere pentru locui­torii comunelor mari şi mici, adecă acolo unde avem noi Românii grosul alegă­torilor, se stabileşte în §. 4 şi 5 al legei. în §. 4 se vorbeşte despre dreptul de alegere în acea parte a ţărei, unde e în vigoare art. de lege V. dela 1848, adecă în Ungaria proprie. Aici au dreptul de alegere aceia, cari au în co­mune V. de sesiune urbarială ori vre­un alt loc în aceeaşi întindere, inta­bulată pe ei sau pe soţie şi copii. Ca proprietate egală în întindere cu lot sesiune urbarială — zice legea — se socoteşte proprietatea de pământ, după care se plăteşte atâta dare, câtă se repartisează în aceeaşi comună pen­tru cea mai puţin impusă l/* sesiune urbarială. Dacă în vre-o comună n’ar fi exi­stând nici o proprietate urbarială, în acest cas e a se lua ca basă cea mai puţin impusă l/* sesiune urbarială din o comună învecinată, unde sunt împre­jurări analoage de proprietate. Cu constatarea x/4 sesiuni urba­­riale şi a dărei minimale se fac cele mai multe abusuri. Aceasta o accen­tuează şi ministrul actual de interne Széki în ordinaţiunea sa dată în acea­stă chestie în 6 Aprilie c. nr. 33.000. Aici ministrul declară, că la constata­rea mărimei sesiunei urbariale este sin­gur normativă mărimea de sesiune sta­bilită în art. de lege V. din 1836. Din acest articol, care e și azi în valoare pentru Ungaria, putem afla cât este V. de sesiune în sens urbarial, de­oare­ce în el se arată în diferite clase mă­rimea proprietăţilor urbariale din comi­tate şi se înşiră taxative. De aci ori­cine poate afla câte clase sunt în comi­tatul seu şi împărţind clasa cea mai mare cu 4, va afla măsura ale Ve sesiune urbarială. Articolul de lege din 1836 se află la primării sau la notariate şi preture. Pentru fosta graniţă militară şi alte câteva părţi a­nexe Ungariei, drep­tul de alegere îl stabileşte legea (§. 4) astfel: »In părţile confiniilor militare, pro­­vincializate, încorporate la comitatele Băcş-Bodrog, Timiş Torontal şi Caraş, cum şi în comitatul Severin, — sânt a se socoti ca proprietate, egală cu lot de sesiune urbarială, teritoriile în întin­dere de zece jugăre fiecare jugăr de 1600° pătraţi; car’ în comitatul Solno­­cul-de-mijloc, Crasna şi Zarand, în districtul Cetăţei-de-peatră şi în Iazilia şi Cumania — opt jugăre de câte 1200° pătraţi. Ca teren cultivat sânt a se socoti pământul intravilan, grădinile, viile, ară­turile şi locurile de păşune­. în §. 5 se stabileşte dreptul de alegere pentru Transilvania. Aici au dreptul de alegători în comunele mari şi mici aceia, cari plătesc în temeiul cadastrului pentru calcularea contribuţiunei în pre­sent în vigoare, contribuţiune, după un venit curat de 84 fl. —­oar’ dacă posed o casă aparţinătoare clasei I. de contri­buţiune după un venit curat de 79 fl. 80 cr, şi dacă casa lor e trecută în clasa II. ori în o clasă superioară de contri­buţiune după un venit curat de 72 fl. 80 cr., cari plătesc contribuţiunea de stat după un venit curat anual în total de 105 fl. supus contribuţiunei pe pământ de casă, ori contribuţiunei de clasa I sau III. după venit. Pe lângă aceştia mai iau parte la alegeri, fiecare comună care afară de cei îndreptăţiţi în virtutea art. de lege XII, dela anul 1791 numără cel puţin 100 case, prin doi delegaţi, — car’ co­munele mai mici prin un delegat, — li­ber aleşi. Afară de aceştia mai au drept de alegător comercianţii şi fabricanţii, pre­cum şi industriaşii din oraşe, cari plă- Din Apoldul-de-sus. Culese de George Albu, învăţător. Mei bădiţă, fala ta Numai pipa şi bâta Şi jocul Dumineca. Hup, ţup, că n’am se ’mbuc, Nici la moară n’am se duc, Nici în traistă n’am băgat, Nici acasă n’am lăsat. De-ar fi mândra ca o floare Dacă-’i vine ciasul moare, De-ar fi mândra ca o cruce Dacă moare ’n groapă-o duce. Pentru sărutat curat Nici popa nu dă păcat, Pentru sărutat cu treabă Nici popa nu te întreabă. Bade de urîtul tâu M’aş face trestie ’n râu. Fă-te mândră ce te-’i face, Că şi eu atunci m’oiu face Un bouţ mândru de baltă Ş’oiu mânca trestia toată, Ba te-oiu mânca şi pe tine Şi tot nu-’i scăpa de mine. Bade de a ta dulceaţă M’aş face floare ’n fenaţă. Fă-te mândră ce te-’i face, Că şi eu atunci m’oiu face Un voinic cu coasa în spate Ş’oiu cosi florile toate, Ba te-oiu cosi şi pe tine Şi tot nu-’i scăpa de mine. Firea-i boltă sănâtoasâ Multe fete faci frumoasă, Mulţi ani boltă sâ trăeşti Câte fete ’mpodobeşti. Bate-mâ Doamne cu bâta Nu mâ bate cu urîta, Bate-mâ Doamne cu ruda Nu mâ bate cu bolinda. Cât fu postul lui Crăciun M’apucai sâ tot ajun, Doară-’mi capât bărbat bun. Ce bărbat ’mi-am căpătat Şi noaptea sâ fi umblat, încă ’l-aş fi căpătat BIS. A mâncat luna... Un Săcuiu sosi acasă noaptea târziu dela pădure. Nevasta, care se culcase, îi spune, că pe masă este mămăligă şi brânză de cină. Era lună frumoasă şi o rază pătrundea prin fereastră drept pe masă. Săcuiul se aşează la masă şi întinge cu mămăliga în raza lunei şi întinge şi întinge, până­ ce mântuie mă­măliga şi apoi se culcă. Dimineaţa nevasta îl întreabă, că din ce pricină n’a mâncat brânza? — Dar’ eu tot în brânză am întins, — zise Săcuiul. — O bată-te norocul, — îi răspunse nevasta, — tu ai mâncat luna în loc de brânză, căci aceasta e neatinsă.

Next