Foaia poporului, 1901 (Anul 9, nr. 1-52)
1901-01-14 / nr. 1
Nr. 1 FOAIA POPORULUI Pag. 3 Succesele dobândite pe terenul cultural și economic au fost în bună parte și resultatul luptelor politice. Punctul jalnic al veacului trecut a fost 1848. O pleiadă de bărbaţi aprinşi de dragoste pentru poporul lor, ca Avram Iancu, Axente, Andreiu Şaguna, Alexandru Sterca Şuluţiu, Bariţiu, Buteanu, Murăşanu ş. a. ne a dat veacul trecut, cari ajutaţi de mulţi alţii şi de poporul, ce cu atâta drag îi urma, au reuşit să sfărîme lanţurile, cari de veacuri îndelungate ne încătuşară. Mari jertfe s'au cerut pentru luptele acestea, nu numai în 1848, dar’ şi aproape de pragul veacului, şi se vor mai cere şi de aici înainte. Isbânda însă va fi a noastră, şi asta ne-o garantează acei bărbaţi, cari în frunte cu veneratul nostru president nu numai că n’au pregetat şi nu pregetă a-’şi pune toate puterile lor pentru a duce la bun sfîrşit lupta, dar’ au fost oricând gata a popula temniţele ungureşti pentru a dovedi dreptatea causei. In ce priveşte pe fraţii noştri din celelalte ţări, numai mulţumitori putem fi prevedinţei divine pentru cele ce au dobândit şi ei. Moldova şi Muntenia s’au unit, formând sub conducerea înţeleptului căpitan de la Plevna un regat tare în lăuntru şi respectat în afară. Fraţii din Macedonia, ajutaţi de cei din România, s’au redeşteptat, şi astăzi plaiurile şi văile Macedoniei sunt presărate cu şcoale româneşti. Românii din Bucovina luptă cu bărbăţie contra străinismului cutropitor, numai Băsărăbenii gem adânc sub loviturile cnutului muscălese. Dându-ne bine seamă de schimbarea cea mare, ce s’a produs în vieaţa poporului nostru în veacul trecut, putem fi mândri de cele ce am făcut până acum. Aceastră mândrie însă să fie isvorul unei străduinţe şi mai mari întru desvoltarea noastră pe toate terenele, căci numai aşa vom fi siguri de resultatele dobândite cu atâta muncă, cu atâtea jertfe şi numai aşa vom fi siguri, că vom ajunge în sfîrşit ţînta dorită. Veac nou fericit! Cu cămaşa albă-floare, Spălată de-o fată mare. Colo-’n deal la Ţigăneşti Pe poteca spre Cosmeşti Vesel Dragoş că ’mi trecea Şi poteca-’l urmărea. Eară Dragoş ce-’mi făcea? Un ocol în jur chitea, în pădure că întră, Pe potecă c’apuca, Pe poteca cea mai strimtă Pe unde-’i pădurea măruntă, Pe poteca cea aleasă Pe unde-’i pădurea deasă, înainte că mergea Ear’ potira-’i ajungea, Poteraşul că-’i zicea : — Te dai, Dragoş, tu ’mpuşcat, Sau te dai tu ori legat?. Ear’ Dragoş cum auzia, Ochii-’n cap îi scăpăra, Braţul drept îi fulgera, Armele că-’şi încărca, Pistoalele-şi slobozia, Zece la pământ curma. Poteraşul se ’ngrija, Potera că-’şi aduna După Dragoş se lua Şi iarăşi îl ajungea Şi din gură astfel grăia : — Te dai, Dragoş, tu 'mpuşcat, Sau te dai tu ori legat? Iar’ Dragoş în zări fugea, Şi din gură răspundea: — Ba nu m’oi da împuşcat, Nici m’oi da de viu legat. Nu-’s babă cu cârpa-’n cap, Ci-’s Dragoş cu comănac. Şi-atunci Dragoş ce-’mi făcea ? In pădure că întră, In desiş se afunda Nevăzut că se făcea; Ear’ potera că-l perdea, Prin pădure rătăcia, Şi în urmă rămânea. Eară Dragoş cel viteaz. Cu bujori în obraz, La luminiş că eşia, Şi roibul îşi priponia De ţăruşul de argint Vîrît în negru pământ. Iar’ el cum se odihnia, într’o mână se lăsa Şi începea a cânta, Văile de răsuna, Codrul se cutremura, Ş’un dulce freamăt scotea. Duşmanii se spăria Şi-n grabă se ’mprăştia Pe sub stânci de s’ascundea. Apele din curs stătea, Şi păsările-asculta La cântul Dragoşului, împăratul codrului! Din Lume, Burii luptă înainte. Braţul de oţel şi lupta îndărătnică a iubiţilor Buri au îndemnat şi pe vecinii lor de acolo supuşi tot Angliei, pe Olanzi, pe Africanderi, ca să se răscoale în contra asupritorului comun. Până acum la vreo 17.000 de Olanzi au dat mâna cu oştile Burilor. De aceea guvernul englez a mai trimis alte trupe de soldaţi în Africa şi totdeodată a luat cele mai aspre măsuri, ca se împedece pe Olanzi de a se mai răscula. Zilnic ne vin veşti despre lupte mai mari şi mai mici şi mai totdeauna Burii au eşit biruitori. Cea mai înfricoşată perdere a Englezilor a fost la Fraierburg. Aici generalul Botha a zdrobit aproape jumătate din oştirea engleză, restul ei a pus pe fugă şi pe 300 de inşii-a prins dimpreună cu tunurile şi carele lor. Atâta vărsare de sânge, atâtea perderi cumplite au întristat mult pe regina Angliei, Victoria, şi e vorba, că din causa bătrâneţelor şi din causă că de un timp încoace e şi bolnăvicioasă — să se retragă dela domnie şi să-’şi pue regent în loc. De altă parte, între Englezi au început mai mulţi să gândească serios, cum s’ar pute odată pune capăt acestui răsboiu costisitor şi ruşinos. Unii au propus, să se dee Burilor baremi atâta libertate, ca treburile lor din lăuntru săşi le conducă ei înşişi după legile lor, formând astfel un nou stat sub ocârmuirea Angliei. Dintre străini până acum tot numai fraţii noştri Francezi şi Spanioli au făcut câte ceva pentru ajutorarea Burilor. Din Madrid vine chiar vestea, că in dieta spaniolă s’a făcut propunerea, ca Spania să facă începutul pentru alegerea unui juriu al marilor puteri, care se judece între Englezi şi Buri. Tot nu-’i pace în China-Când să zicem Doamne-ajută şi telegraful ne îmbulzia cu ştiri, că puterile s’au împăcat cu China, deodată ne pomenirăm, că şiretul guvern chinez umblă earăşi să încurce iţele ca să se mai amîne sfîrşitul răsboiului, doarădoară până atunci se va băga zizanie între puteri, din care numai China ar pută trage câştig. Anume s’a sculat un prinţ chinezesc, Gian- Ci-Ciung, şi la dorinţa lui împăratul Kuang-Su a dat o poruncă cătră cei 2 prinţi chinezi, cari sânt însărcinaţi cu facerea păcii, ca se nu subscrie încă învoiala de pace făcută odată, până ce nu s’or mai îndrepta unele puncte din acea învoială. Peste tot lucrurile în China sânt încurcate şi tainice. Mai mult bate la ochi vicleşugul muscălesc. Trupele ruseşti adecă s'au întors din China acasă. Ţarul le-a lăudat foarte mult. Dar’ după o săptămână aite vre-o 40.000 de Muscali au plecat spre răsărit. Ce caută atâta oaste (căci acum sânt 170.000) rusească în Orient? Ni-o esplică aceasta o altă ştire, care zice, că Rusia a făcut învoială pe sub ascuns cu China şi în urmă şi cu Şahul Persiei. Rusia se pregăteşte la mari lucruri în Asia. SCRISORI. In atenţiunea învăţătorilor din tractui Agnitei. Stimaţi colegi! Cu o ocasiune ne am fost înţeles o seamă dintre fraţii în Christos şi suferinţe, colegi de pe valea Hârtibaciului, — dar’ celor ce nu ştiu, prin aceasta li se aduce la cunoştinţă, — că în decursul lunei Ianuarie 1901, adecă cu începutul secolului, am proiectat a se ţine o «şedinţă literară», la care să participe cu trup şi suflet corpul înveţătoresc întreg din acest tract protopresbiteral. Ca această călătorie însă, să fie împreunată cu puţine, sau chiar fără spese şi mai cu înlesnire, am vorbit în causă cu Prea Onor. Domn adm. protopopesc N. Moldovan — dare-ar Dumnezeu, să-’l vedem odată şi protopop; —căci: »n’avem puteri şi chip de-acum«... ca convenirea, respective şedinţa noastră lite- CUGETARE Pasul vremii e de trei feluri: încet şi fără veste vine viitorul, ca fulgerul dispare presentul şi vecinie pe loc stă trecutul. De aceea aşteaptă totdeauna pregătit viitorul, foloseşte iute presentul şi te fereşte de fapte rele, căci fiind odată ale trecutului nu se mai îndreaptă.