Foaia poporului, 1902 (Anul 10, nr. 1-52)

1902-10-26 / nr. 42

FOAIA Prețul «N»#.fejK8xt*tai s ;* «1 u . ...................................... . 4 coroano. i*'« «'jumftsfo 33 m . • 3 coroana. Pontra Rsstâai;* 10 tai »scai, «asapuiel« ie fac­ut „T ^«ireifia“, joc. ts acțiuni, Sit.Su. Apare în fiecare Duminecă .Ajuf&i X« Sibila Duminecă, 13/26 Octomvrie 1902 Nr. 42 INSERATE s» punere­­s» birou! administraţiunel (strada Poplăcii nr. 15). Un şir­gsmond prima dată 14 bani, a doua­ oară 12 bani a treia­ oară 10 bani. Esposiţia română din Situ­m Ziua de 19­­. o. a fost zi de sărbă­toare nu numai pentru Sibiiu şi împre­jurime, ci şi pentru ţinuturile mai în­depărtate. Din toate părţile s’au grăbit Românii noştri să asiste la deschiderea esposiţiei naţionale române din Sibiiu, care s’a făcut în presenţa unui public foarte număros Intre cei ce au onorat dela început cu presenţa lor esposiţia au fost Espelenţa Sa, metropolitul Ioan Meţianu, patronul »Reuniunii meseria­şilor români din Sibiiu«, comandantul general al corpurii de armată din Tran­silvania, vicecomitere comitatului Sibiiu, primarul oraşului Sibiiu ş. a. Cei sosiţi au fost întimpinaţi din partea presidentului »Reuniunii de agri­cultură«, dl D. Coreţe, cu următoarea vorbire : Esedlenţiile Voastre ! Doamnelor şi domnişoarelor! Iubiţilor fraţi! Incepe­ voia prin a indica originea şi scopul acestei esposiţii. De peste 12 ani încoace am perindat noi, cârmacii reuniunii agricole, comună de comună şi astfel avut-am, ca doar’ nimenea al­tul, pensie să admirăm earăşi şi earăşi ceea­ ce ştiu să plăsmuească ţărancele noastre nu ale industriei casnice. Aproape pretutindenea am întâlnit locuinţe în­cărcate cu ţesături aevea mândre şi Ră­mânând a esposiţii în mic. Şi nu arare­ori ni­ s’au îmbiat ochilor cuseturi şi gă­teli de o frumseţă şi gingăşie în adevăr rară. A stringe la un loc aceste minu­năţii şi a le pune în vederea şi servi­ciul obştei — a fost şi a rămas o do­rinţă, care mereu ne-a ispitit. Deşi croite în stil mere şi altcum bine isbutite, esposiţiile noastre din 1862 şi 1881 n’au lăsat urme mai adânci. în adevăr, fără de a voi să aducem cuiva mustrare, trebui­­a să mărturisim, că ex­­posiţiile amintite au fost puţin rodnice. Moştenirea lor, aproape singură, tont re­gistrele şi rapoartele, cari şi ele uitării au fost date. Făgăduind a reveni, constat, că ansă nemijlocită la această esposiţia a dat voinica »Reuniune a sodaților ro­mâni« de aici, care în frunte cu zelosul şi vrednicul ei president, a ţinut să dee o nouă dovadă de hărnicia şi vi­goarea sa acum, când tocmai se împli­­nesc 10 ani dein esposiţia sa dintâiu. Să punem dar’ umăr la umăr şi împreună să aranjăm o esposiţia co­mună, economi şi meseriaşi, întrunind astfel intr'un singur mănunchiu frăţesc, rodurile muncii şi priceperii, hărni­­ii şi iscusinţei româneşti. Aşa ne-am zis noi, cârmacii şi, lu­cru de prevăzut, gândul nostru trup s’a făcut. Dovadă esposiţia insaşi, înadins zio, era de prevezit, căci vorba fiind de întreprinderi practice, cari cer trudă gratuită şi abnegaţie, stăruinţă şi jertfe, nu ştim, noi cârmaeii eior 2 reuniuni, decât să m­ergam înainte fără pregit, în­spre ţinta propusă. Drept răsplată ne va servi conştienţa datoriei împlinite şi gândul măreţ de a fi contribuit, prin esposiţie la strînge­­rea rîndurilor adese­ori răsleţe, la pro­păşirea industriei româneşti, la împre­ună lucrare economică şi la încrederea în marile destoinicii, proprii neamului nostru. Asemenea surorilor ei din trecut, esposiţia de faţă va servi între altele ca dovadă, că portul ţărănesc original vrednic este de a fi menţinut cu sfinţe­nie, una fiindcă se distinge prin gust, concepţia artistică şi culori bine potri­vite, alta fiindcă, lucru hotărît, deodată cu portul se echitaba şi caracterul po­porului. Drept aceea prigonit fără milă ar trebui obiceiul, durere răspândit, de a împestriţa mândra şi trainica îmbră­căminte originală cu pene străine, cu găteli şi cârpiind adese­ori proaste şi chiar cu soirenţe netrebnice. Marele con­cert, representaţia teatrală şi ceielalte sărbări datorite tant şi ela esposiţiei. Aş pute continua, dar’ mă opresc şi zic: toate aceste sunt lucruri trecătoare. Privirile noastre însă aţintite au fost, din capul locului, şi asupra viitorului mai îndepărtat şi astfel hotărîre am luat de a făptui ceea ce alţii, doară mai che­maţi, încă n’au apucat să făptuească. Intre altele am comandat şi peste câteva zile avem speranţă de a vă pre­sente, in plină lucrare, un răsboiu de metal, foarte spornic, îndemânatic şi făcut anume pentru ţărance. Acest răsboiu va costa, cu vamă şi transport cu tot, peste 500 coroane. Este proprietatea reuniu­­nei noastre agricole, care va aduce, în folosul ţărancelor, alta câteva războaie la fel, dacă exemplarul dintâiu se va arăta ca împlinind condiţiile aşteptate. Acelaş comitet va pune în serviciul urmaşilor lamura atâtor minunăţii fe­­meeşti. Un modest inceput s’a făcut prin îmbrăcarea duzinii de păpuşi ad­­espuse în frumosul port neaoş românesc. Cominna­ FOITA. 9 Măiestri şi plugari.*) — Stroie ocazionale. — Români cu fruntea în sudoare O clipă lucrul voi lăsaţi Şi ’n astă zi de sărbătoare Ca fraţi cu fraţi te adunaţi! Un dulce glas pe toţi vi chiamă Din munţi înalţi, din verzi câmpii. E al naţiunii glas de mamă, Ce mult doreşte pe-ai sei fii. Corul plugarilor. De veacuri lungi străbuna­­lie Cu ferul ager noi brăzdăm Şi 'n holdă mândră, aurie Câmpii şi dealuri îmbrăcăm. *) Dedicate esposiţiei industriale din Si­­biiu, aranjată de »Reuniunea română de agri­­cultură din comitatul Sibiiu« şi de »Reuniunea Nodalilor români din Sibiiu«. Corul meseriaşilor. Mai tineri noi, cu hărnicie Unealta ’n mâni am apucat Şal nostru braţ cu măiestrie Isteţe lucruri a creat. Corul plugarilor. Dar­ spicele de aur pline Noi in cununi le împletim Şi ori şi când, în rău şi ’n bine Voioşi cu voi le împărţim. Corul meseriaşilor. Şi noi cu drag vă facem parte De tot ce braţe făptuesc; Când greul vieţii se împarte In toate, fraţii buni sporesc. Împreună. O naţiune, mamă sfântă, L’altarul tău îngenunchiăm Şi ’n faţa ta, ce ne încântă, Frăţie ’n veci noi azi jurăm! Spre slava ta voioşi munci-vom Cu gând deştept cu braţe tari Ş altarul teu uniţi păzi vom, Români măiestri şi plugari. Braşov, Iulie 1902 Andreia Bârseana. Din vremea regelui Mateiu Corvinul. 1458—1490. (La dezvălirea monumentului din Cluj). ^Urmare şi fine). Atunci eu mă întorsei Cătră buni argaţii mei Şi aceste le zisei: »Mergeţi la primar în curte, Dintre lemnele lui multe, Să-­mi aduceţi cele trei Scrise de craiul Matei, Cu o ceruşă roşie, Că mai bine să se ştie! Argaţii pre apucate Aduc lemnele ’nsemnate. Atunci eu cam mânios Privind crunt spre păcătos

Next