Foaia poporului, 1908 (Anul 16, nr. 1-52)
1908-01-12 / nr. 1
Pag. 2 La Anul-nou. In anul trecut am vorbit la acest loc despre unele stări din Ungaria. Revenim asupra uneia din cele atinse acolo și continuăm cu altele. Timpul este potrivit pentru a face repriviri asupra întâmplărilor mai de curând, căci suntem la un hotar al vremii, la Anul-nou și trebuie să luăm bine in samă cum stăm la sfârşitul anului, ca să ştim ce avem de a face In noul an, ca să nu greşim şi să vedem, ce nădejdi putem avea pentru viitorul apropiat. Clubul deputaţilor noştri. In numărul trecut am zis, că trebuie să avem deplină încredere în purtarea şi lucrările deputaţilor noştri, pe cari i-am ales şi trimis în dieta ţării. Vedeam deja atunci, că foile ungureşti să pun iarâş pe uneltiri şi intrigi faţă de noi şi faţă de deputaţii noştri. La câteva zile după eşirea foaiei noastre uneltirile s’au dat pe faţă in toată goliciunea lor urbtă. Foaia şovinistă »Rad. Hrl«. apoi celelalte foi şi fiţuice au venit să vestească, cu vădită bucurie, că in sinul partidului naţionalist şi in deosebi in clubul deputaţilor noştri s’au ivit neinţelegeri şi in urma acestora partidul să va derăpăna, să va slăbi, şi nu va mai face împotrivire guvernului, şi nu va lupta pentru popor cu aceeaş putere şi viguroşie, ca mai nainte. Drept dovadă foile ungureşti aduceau faptul, că la lupta Croaţilor deputaţii naţionalişti n’au luat parte, cu toate, că puteau face mari greutăţi guvernului. Intre alte multe verzi uscate, mai spuneau foile ungureşti, că unii din deputaţii noştri nu sunt mulţumiţi cu conducerea partidului şi a clubului, că din cauza aceasta deputatul Dr. Suciu a ieşit din club şi altele de felul acesta. Noi, cari stăm în slujba partidului nostru naţional şi despre toate mişcările mai însemnate suntem înştiinţaţi de un prietin din Budapesta al »Foaiei Poporului«, am aflat numaidecât, că aceste sunt scornituri răutăcioase, ca scopul de a produce zizanie între deputaţii noştri şi neîncredere faţă de ei in sinul poporului. Prietinul nostru corespondent, după ce declară toate aceste zvonuri de mincinoase*, ne mai scrie: »Foile urgureşti au voit să ascundă mâţa In sac, dar ghiarele îi şi văd afară. Aceste ghare ar vrea să zgârie, dar nu pot, căci noi le vedem cât de colo. Trebuie să ştim cu toţii, inteligenţii şi poporul, că foile maghiare, mai cu seamă cele ale guvernului, puse la cale de sus, n'au scris ceea ce este — căci ceea ce au scris sunt minciuni — ci au scris, ce ele şi şoviniştii ar vrea să fie: ruptură In partidul nostru naţional şi slăbirea lui. Aceasta ar vrea-o cu deosăbire In vederea chestiei votului universal, care, după cum scrie şi »Magyarország« va veni la rând la primăvară, In Aprilie. Aceste sunt ghiarele, dar noi trebuie să fim uniţi şi să avem încredere unii In alţii şi aşa să luptăm legal şi cinstit« Aşa scrie corespondentul nostru din Pesta şi cele scrise de el s’au adeverit prin declaraţiile mai multor deputaţi, ce s’au făcut zilele aceste. Declaraţii. Ia afacerea acesta au făcut declaraţii unii din deputaţi. Astfel au fost Întrebaţi deputaţii Goldiş şi Milan Hodja, de corespondenţii dela »Bud. Hil.« şi »Bud. N.« Amândoi au declarat, că de destrămare In partid nu este vorba, ci s’au ivit numai păreri deosebite, cu privire la purcederea în lucrările din parlament. Unii din deputaţi, Intre cari Suciu, au cerut o păşire mai energică, alţii, cum e de. părintele Dr. Lucaciu, credeau că s’ar putea face o apropiere cinstită intre guvern şi partidul naţionalist. Dr. Lucaciu s’a încredinţat însă, că aceasta nu să poate. Faptul, că deputaţii noştri n'au luat parte la lupta Croaţilor nu stă în legătură cu aceste mici neînţelegeri. Tot în afacerea aceasta a fost întrebat deputatul nostru Dr. Iuliu Maniu de corespondentul marei foi româneşti »Viitor??*« din Bucureşti. Dl. Maniu a apus, că între deputaţii naţionalişti domneşte deplină înţelegere, apoi a continuat astfel: »Dorul de luptă şi însufleţirea sunt deopotrivă de puternice în sufletul tuturor deputaţilor naţionalişti. Avem să ne ţinem de programul schiţat în Mesagiul de tron şi avem să căutăm a sili şi pe ceilalţi factori parlamentari ca să ţină seamă de acest program. Parlamentul acesta trebuie să facă reforma electorală în spirit democratic, iar parlamentul viitor va trebui să rezolve celelalte postulate naţionale fără de a căror deslegare nu va fi pace în ţară. Zice apoi că partidul naţional român n’a fost niciodată contra ideei unei împăcări drepte şi cinstite cu Maghiarii, care să asigure pe deplin desvoltarea noastră culturală, politică şi economică. Dar Maghiarii nu vreau să ştie de o astfel de împăcare. Ei ar vrea ce e drept, să ne dea unele favoruri şi slujbe dar conducătorii poporului român nu vor abzice — de dragul unor favoruri — pentru nimic în lume la programul naţional. Dl. Maniu zise apoi, că de maghiarizare nu ne temem şi legea şcolară a lui Appony, nu ne va maghiariza, ci ne va opăci în mersul şi înaintarea noastră culturală, apoi încheiă astfel: Deputaţii naţionalişti cred cu tărie in isbândi luptei Românilor. Deputaţii naţionalişti sunt sprijiniţi în lupta lor pentru votul universal de socialişti, ba chiar şi de unele grupuri maghiare. Monarhul încă vede cu ochi buni s forţările noastre, dar simpatia coninnei publice din Europa asemenea e pe partea naţionalităţilor. Aşa ni place a şti şi a vedea pe deputaţii noştri. La luptă aprigă pentru neam. Dzău să le ajute şi in anul nou, în care Intrăm Daruri de Anul nou. Ţăranii din România au primit un frumos dar de Anul nou. Sunt legile tocmelilor agricole, cari au fost votate şi să pun în aplicare cu 1 Ian. 1908. Nouele legi, deşi au fost ciuntite şi schimbate Incâtva, însemnează un progres pe calea bună şi ele vor contribui mult la îmbunătăţirea sorţii grea a ţăranilor. Aceasta o recunosc şi prietinii poporului ţăran. Noi, Românii de sub oblăduirea ungurească am primit an altfel de dar de Anul nou. Insă el este preţios, căci ni au dat chiar duşmanii noştri politici sau mai bine zis, şoviniştii. Este o mărturisire, care dovedeşte tăria şi puterea limbei noastre. E vorba de coloniştii guguliţi ai guvernului. Am amintit în anul trecut, că prin foile ungureşti s’a dat alarma, că coloniştii unguri din comitatul Timiş şi din alte părţi au învăţat cu toţii româneşte şi e probabil, că în 8—10 ani să vor perde in marea românească. După acest strigăt de spaimă a venit un comisar al guvernului, care fusese trimis mai nainte pe la colonişti, şi a mângâiat pe şovinişti. Nu e adevărat, că coloniştii unguri să româaisează, scrie comisarul ungur, dar e fapt netăgăduit, că toţi coloniştii, împreună cu femeile şi copii lor au învăţat şi ştiu une româneşte, căci numai aşasă pot înţelege în treburile lor zilnice cu Şvabii, ce înconjoară şi apoi limba românească este foarte uşoară.... Iată deci, că limba noastră e limbă de comunicaţie între popoarele de alte limbi, în mijlocul Ungariei. Şi aceasta o recunosc, sunt siliţi să o recunoască şi şoviniştii. Halal atunci de maghiarizare. Recunoaşterea aceasta nu e un dar de Anul nou destul de frumos, dar nou e chiar de contrarii politici? încât pentru colonişti, n’ar fi nici o mirare să se româniseze, căci şovininiştii trebuie să ştie, că nu marea curge în Dunăre, ci Dunărea să varsă în mare. Nr. 1 Sibiiu, 11 Ian. n. Conflictul cu Croaţia. In neînţelegerile dintre Croaţi şi guvernul Ungariei, ca lucru nou s’a ivit abzicerea banului Rakodzay. Cauza principală a depărtării lui este faptul, că Rakodczay n’a putut înjegeba o maioritate, care să lucre pe placul lui Wekerle-Kossuth. In locul lui a fost numit de ban baronul Rauch, care s’a legătuit că va forma o astfel de maioritate. Foile ungurești leagă mari nădejdi de lucrarea noului ban, dar aşa au făcut ele şi când a fost numit ban Rakodczay, iar acuma îi impută, că n’a avut energie. Alegerile pentru noua dietă, dela care bar. Rauch nădăjduieşte mult, să vor face în Februarie. Dieta are să se întrunească în 12 Martie. Dep. Supillo, unul din cei mai aprigi luptători ai Croaților, a scris în foaia croată »Novi List« din Fiume, un articol despre noul ban. Intre altele Supillo zice, că nouţ