Foaia poporului, 1908 (Anul 16, nr. 1-52)

1908-01-12 / nr. 1

Pag. 2 La Anul-nou. In anul trecut am vorbit la acest loc despre unele stări din Ungaria. Revenim asupra uneia din cele atinse acolo și continuăm cu altele. Timpul este potrivit pentru a face repriviri asupra întâmplărilor mai de curând, căci suntem la un hotar al vremii, la Anul-nou și trebuie să luăm bine in samă cum stăm la sfârşitul anului, ca să ştim ce avem de a face In noul an, ca să nu greşim şi să vedem, ce nă­dejdi putem avea pentru viitorul apropiat. Clubul deputaţilor noştri. In numărul trecut am zis, că tre­buie să avem deplină încredere în pur­tarea şi lucrările deputaţilor noştri, pe cari i-am ales şi trimis în dieta ţării. Vedeam deja atunci, că foile un­gureşti să pun iarâş pe uneltiri şi in­trigi faţă de noi şi faţă de deputaţii noştri. La câteva zile după eşirea foaiei noastre uneltirile s’au dat pe faţă in toată goliciunea lor urbtă. Foaia şovi­­nistă »Rad. H­rl«. apoi celelalte foi şi fiţuice au venit să vestească, cu vădită bucurie, că in sinul partidului naţiona­list şi in deosebi in clubul deputaţilor noştri s’au ivit neinţelegeri şi in urma acestora partidul să va derăpăna, să va slăbi, şi nu va mai face împotrivire guvernului, şi nu­ va lupta pentru popor cu aceeaş putere şi viguroşie, ca mai nainte. Drept dovadă foile ungureşti aduceau faptul, că la lupta Croaţilor deputaţii naţionalişti n’au luat parte, cu toate, că puteau face mari greutăţi guvernului. Intre alte multe verzi­ uscate, mai spuneau foile ungureşti, că unii din deputaţii noştri nu sunt mulţumiţi cu conducerea partidului şi a clubului, că din cauza aceasta deputatul Dr. Suciu a ieşit din club şi altele de felul acesta. Noi, cari stăm în slujba partidului nostru naţional şi despre toate mişcă­rile mai însemnate suntem înştiinţaţi de un prietin din Budapesta al »Foaiei Poporului«, am aflat numai­decât, că aceste sunt scornituri răutăcioase, ca scopul de a produce zizanie între de­putaţii noştri şi neîncredere faţă de ei in sinul poporului. Prietinul nostru corespondent, după ce declară toate aceste zvonuri de min­cinoase*, ne mai scrie: »Foile urgureşti au voit să ascundă mâţa In sac, dar ghia­­rele îi şi văd afară. Aceste gh­are ar vrea să zgârie, dar nu pot, căci noi le vedem cât de colo. Trebuie să ştim cu toţii, inteligenţii şi poporul, că foile maghiare, mai cu seamă cele ale guvernului, puse la cale de sus, n'au scris ceea­ ce este — căci ceea­ ce au scris sunt minciuni — ci au scris, ce ele şi şovi­­niştii ar vrea să fie: ruptură In partidul nostru naţional şi slă­birea lui. Aceasta ar vrea-o cu deosăbire In vederea chestiei votului universal, care, după cum scrie şi »Magyarország« va veni la rând la primăvară, In Aprilie. Aceste sunt ghiarele, dar noi trebuie să fim uniţi şi să avem încredere unii In alţii şi aşa să luptăm legal şi cinstit« Aşa scrie corespondentul nostru din Pesta şi cele scrise de el s’au ade­verit prin declaraţiile mai multor de­putaţi, ce s’au făcut zilele aceste. Declaraţii. Ia afacerea acesta au făcut decla­raţii unii din deputaţi. Astfel au fost Întrebaţi deputaţii Goldiş şi Milan Hodja, de corespondenţii dela »Bud. Hi­l.« şi »Bud. N.« Amândoi au declarat, că de destrămare In partid nu este vorba, ci s’au ivit numai păreri deosebite, cu privire la purcederea în lucrările din parlament. Unii din deputaţi, Intre cari Suciu, au cerut o păşire mai energică, alţii, cum e d­­e. părintele Dr. Lucaciu, credeau că s’ar putea face o apropiere cinstită intre guvern şi partidul naţi­onalist. Dr. Lucaciu s’a încredinţat însă, că aceasta nu să poate. Faptul, că deputaţii noştri n'au luat parte la lupta Croaţilor nu stă în legătură cu aceste mici neînţelegeri. Tot în afacerea aceasta a fost întrebat deputatul nostru Dr. Iuliu M­a­­niu de corespondentul marei foi româ­neşti »Viitor??*« din Bucureşti. Dl. Maniu a apus, că între depu­taţii naţionalişti domneşte deplină în­ţelegere, apoi a continuat astfel: »Dorul de luptă şi însufleţirea sunt deopotrivă de puternice în sufletul tuturor deputaţilor naţionalişti. Avem să ne ţinem de programul schiţat în Mesagiul de tron şi avem să căutăm a sili şi pe ceilalţi factori parlamentari ca să ţină seamă de acest pro­gram. Parlamentul acesta trebuie să facă reforma electorală în spirit democratic, iar parlamentul viitor va trebui să rezolve cele­lalte postulate naţionale fără de a căror de­­slegare nu va fi pace în ţară. Zice apoi că partidul naţional român n’a fost nici­odată contra ideei unei împăcări drepte şi cinstite cu Maghiarii, care să asigure pe deplin desvoltarea noastră culturală, poli­tică şi economică. Dar Maghiarii nu vreau să ştie de o astfel de împăcare. Ei ar vrea ce e drept, să ne dea unele favoruri şi slujbe dar conducătorii poporului român nu vor abzice — de dragul unor favoruri — pentru nimic în lume la programul naţional. Dl. Maniu zise apoi, că de mag­hiarizare nu ne temem şi legea şcolară a lui Appony, nu ne va maghiariza, ci ne va opăci în mersul şi înaintarea noastră culturală, apoi încheiă astfel: Deputaţii naţionalişti cred cu tărie in isbândi luptei Românilor. Deputaţii naţiona­lişti sunt sprijiniţi în lupta lor pentru votul universal de socialişti, ba chiar şi de unele grupuri maghiare. Monarhul încă vede cu ochi buni s forţările noastre, dar simpatia co­ninnei publice din Europa asemenea e pe partea naţionalităţilor. Aşa ni place a­­ şti şi a vedea pe deputaţii noştri. La luptă aprigă pentru neam. Dzău să le ajute şi in anul nou, în care Intrăm­­ Daruri de Anul­ nou. Ţăranii din România au primit un frumos dar de Anul­ nou. Sunt legile tocmelilor agricole, cari au fost votate şi să pun în aplicare cu 1 Ian. 1908. Nouele legi, deşi au fost ciuntite şi schimbate Incâtva, însemnează un pro­gres pe calea bună şi ele vor contri­bui mult la îmbunătăţirea sorţii grea a ţăranilor. Aceasta o recunosc şi pri­etinii poporului ţăran. Noi, Românii de sub oblăduirea ungurească am primit an altfel de dar de Anul nou. Insă el este preţios, căci ni­­ au dat chiar­­ duşmanii noştri politici sau mai bine zis, şoviniştii. Este o mărturisire, care dovedeşte tăria şi puterea limbei noastre. E vorba de coloniştii guguliţi ai guvernului. Am amintit în anul trecut, că prin foile ungureşti s’a dat alarma, că coloniştii unguri din comitatul Timiş şi din alte părţi au învăţat cu toţii ro­mâneşte şi e probabil, că în 8—10 ani să vor perde in marea româ­nească. După acest strigăt de spaimă a venit un comisar al guvernului, care fusese trimis mai nainte pe la colonişti, şi a mângâiat pe şovinişti. Nu e ade­vărat, că coloniştii unguri să româai­­sează, scrie comisarul ungur, dar e fapt netăgăduit, că toţi coloniştii, împreună cu femeile şi copii lor au învăţat şi ştiu une româneşte, căci numai aşa­­să pot înţelege în treburile lor zilnice cu Şvabii, ce­­ înconjoară şi apoi limba românească este foarte uşoară.... Iată deci, că limba noastră e limbă de comunicaţie între popoarele de alte limbi, în mijlocul Ungariei. Şi aceasta o recunosc, sunt siliţi să o recunoască şi şoviniştii. Halal atunci de ma­ghiarizare. Recunoaşterea aceasta nu e un dar de Anul­ nou destul de frumos, dar nou e chiar de contrarii politici? încât pentru colonişti, n’ar fi nici o mirare să se românise­ze, căci şovi­­niniştii trebuie să ştie, că nu marea curge în Dunăre, ci Dunărea să varsă în mare. Nr. 1 Sibiiu, 11 Ian. n. Conflictul cu Croaţia. In neîn­ţelegerile dintre Croaţi şi guvernul Ungariei, ca lucru nou s’a ivit abzicerea banului Ra­kod­­zay. Cauza principală a depărtării lui este faptul, că Rakodczay n’a putut înjegeba o maioritate, care să lucre pe placul lui We­­kerle-Kossuth. In locul lui a fost numit de ban baronul Rauch, care s’a legătuit că va forma o astfel de maioritate. Foile ungurești leagă mari nădejdi de lucrarea noului ban, dar aşa au făcut ele şi când a fost numit ban Rakodczay, iar acuma îi impută, că n’a avut energie. Alegerile pentru noua dietă, dela care bar. Rauch nădăjduieşte mult, să vor face în Februarie. Dieta are să se întru­nească în 12 Martie. Dep. Supillo, unul din cei mai aprigi luptători ai Croaților, a scris în foaia croată »Novi List« din Fiume, un articol despre noul ban. Intre altele Supillo zice, că nouţ

Next