Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)
1912-12-08 / nr. 48
Anul al 29-lea Duminecă, 25 Neemvrie (8 Decemvrie) 1912 Nr. 48 PREŢUL ABONAMENTULUI: P» an an............................4 cor. 40 bani. Pe o jumătate de an ... 2 cor. 20 bani. România, America şi alte ţări străine 11 cor. anual. Abonamente se fac la „Tipografia Poporului“, Sibiiu Foaie politică Apare în fiecare Duminecă. Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«, Sibiiu. INSERATE: Mă primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI. (Strada Măcelarilor Nr. 12.) Un şir petit prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani, a treia oară 10 bani. Macedonia Ungariei. Care e Macedonia Ungariei? E pământul locuit de noi Românii, e Transilvania, Banatul, Bihorul, Sătmarul şi Maramurăşul. E pământul îngrăşat cu sudoarea muncii noastre şi apărat cu sângele nostru. Ici colo sunt pete de venetici veniţi sau jefuind sau cu traista de cerşitor. Unirea acestor ţinuturi, cari îşi aveau odinioară autonomia lor, ba Transilvania chiar şi principele ei cu ţinuturile de la apus, a fost o lovitură grea pentru neamul nostru. Pentru că întreaga grije a celor ajunşi la stăpânire a fost să-şi bată joc de neamul nostru, să ne împedece pe toate căile în înaintarea noastră culturală şi economică, să croească cele mai mişeleşti legi îndreptate împotriva noastră, în timpurile de mai dinainte să ticluească documente tâlhăreşti, prin cari ni se răpiau drepturile noastre vechi de administraţie proprie, ni se răpiau munţii cu pădurile şi păşunile lor, pentru a fi date la venetici, cari niciodată n’au ştiut, ce e codrul. Biserica ni a fost subjugată, iar în timpul mai nou chiar sfârticată. Când în sfârşit întâmplările din statele civilizate i-au silit şi pe tirani să mai potolească forma asupririlor lor. Românii au adus cele mai mari jertfe pentru înaintarea noastră culturală înfiinţând mii de şcoli. Bizuindu-se pe legi barbare, acestea au început să ni le închidă cu sutele, pentru că nemernicii să se poată lăudă, că copiii străinilor sunt în număr cu mult mai mare în şcolile ţării, decât al Românilor, cum spunea nu de mult unul Vargha, directorul statisticei. Protestărilor noastre în contra fărădelegilor li se răspunde cu prigoniri şi mai destrăbălate şi cu învinuiri mişeleşti, că noi Românii am vrea să ieşim de sub stăpânirea împăratului nostru. Predeţi fără delege, cari se fac a uită, că din cuprinsul acestei ţări noi Românii am fost singura naţiune, care am ţinut totdeauna cu credinţă la Împăratul nostru, fie în bine, fie în rău şi fără să ni se fi făcut vreodată dreptate. Credinţa strămoşească faţă de Domnitorul nostru vom păstra-o totdeauna, ca şi dragostea, care ne leagă de pământul, pe care îl muncim de aproape două mii de ani. Dar nici lupta mil vom încetă-o pentrucă să se facă dreptate pe acest pământ, pentrucă înaintării noastre pe terenul cultural şi economic, pentrucă drepturilor noastre politice naţionale să nu i se mai poată împotrivi nimeni. Nu va încetă lupta, pentru a ajunge, ca din milioanele vărsate de noi în visteria ţării să ni se dea sumele cuvenite pentru întărirea noastră economică, culturală şi politică. Lupta purtată mai ales în cei din ur- i mă patruzeci de ani ne-a oţelit aşa de mult, încât cu toate mijloacele barbare întrebuinţate de stăpânii zilei, poporul nostru totuşi a dat şi înainte. Ceea ce preţuieşte mult, e şi faptul, că chestiunea română din Transilvania şi Ungaria a devenit o chestiune europeană, de care se interesează acum şi statele cele mari. Tot mai mult se întăreşte convingerea, pe care noi o avem de mult, că stările din Ungaria se aseamănă întru toate cu cele din Macedonia de până ori, cu singura deosebire de formă, că naţionalităţile asuprite din Macedonia luptau şi cu bombe, pe când naţionalităţile asuprite din Transilvania şi Ungaria au luptat şi luptă numai cu armele legii. Un stat nu mai poate trăi în ziua de astăzi fără legături şi politice cu alte state. Pentru apărarea faţă de atacuri duşmane, statele cele mari au găsit de trebuinţă să se alieze unele cu altele. Aşa s’a format în Europa Tripla-Alianţă, compusă din Austro-Ungaria, Germania şi Italia, Tripla- Inţelegere, compusă din Franţa, Rusia şi Anglia. La Tripla-Alianţă s’a alăturat, după cum se vede mai ales din frământările de azi, şi România, cu toate că aproape patru milioane de Români din Ungaria sunt trataţi ca nişte robi. Alianţa României cu unul din cele două grupuri de state aliate e de o însemnătate aşa de mare pentru ele, mai ales din cauza îtvarei puteri armate a României, încât de cătră Tripla Inţelegere se fac cele mai mari sforţări, ca să rupă România de la Tripla-Alianţă. Cei din Tripla-Inţelegere cred, că vor şi putea face lucrul acesta, pentru că ei nu-şi pot închipui, ca Româniasă rămână tovarăşa, unui stat, în care patru milioane de fraţi de ai ei sunt socotiţi robi buni numai de-a plăti dări grele şi de-a da soldaţi. Intr’o şedinţă a consiliului de miniştri din Paris, primministrul francez Poiencare vorbind de situaţiunea politică din Europa a declarat între altele: „A venit timpul, ca România să se desfacă de Austro-Ungaria, deoarece până acum Românii din Ungaria n’au dela monarhie decât pâneantară-‘' Da, pânea amară a fost până acum răsplata credinţei noastre bătră împărat şi patrie. Dar aceasta trebuie să se schimbe şi se va schimbă. Groaza de viitor i-a apucat de nou pe înşelătorii şi jefuitorii libertăţilor popoarălor din Ungaria. În Az UjSag, gazeta lui Tisa, cel mai urgisit om şi la poporul lui, ei vin iarăşi la mărturisirea păcatelor lor, spunând, între altele: „Faţă de schimbările, cari se întâmplă în nemijlocita noastră apropiere, ne pune pe gânduri întipărirea, ce vor face-o statele balcanice biruitoare — teritorul şi raza cărora va creşte — asupra naţionalităţilor, cari trăesc intre noi. Cu deosebire Slavii, în mare parte şi Sârbii, dar şi Românii simţesc puterea atrăgătoare şi nu se poate să nu se gândească la aceasta. Noua aranjare a statelor balcanice, schimbarea teritorială şi a puterilor lor, ne silesc şi pe noi (adecă pe guvernele din Pesta) să luăm o altă direcţie în ce priveşte chestiunea naţionalităţilor. „Desigur, că sunt neîndestuliri, şi iarăşi e sigur, că sunt dorinţe îndreptăţite, cari pot fi împlinite. E de datoria noastră, ca să ne interesăm de toate acestea şi să năzuim, cu mai multă dragoste şi pricepere ca până acum, a câştiga şi asigură pentru noi sufletele, pe cari le vom perde. Gândul în afară de hotarele ţării izvorăşte din credinţe, că între connaţionali sau sub stăpânirea lor viaţa e mai plăcută şi mai bună. „ Să tractăm naţionalităţile din acest punct de vedere. Să le convingem nu numai cu graiul, ci şi cu fapta, că traiul împreună cu noi e mai bun şi mai frumos.“ Acestea sunt vorbele gazetei lui Tisa. Dovedesc ele oare, că Tisa, cel mai mare dujman al naţionalităţii noastre, ca şi ceialalţi conducători ai naţionalităţii maghiare se gândesc serios la dreptatea pentru noi? De fel! E groaza de neamul românesc, care e una sufleteşte, sub ori şi ce stăpânire ar trăi, e teama de Austria, unde cele mai luminate capete sunt convinse, că numai făcându-se dreptate deplină Românilor din Transilvania şi Ungaria, puterea monarhiei noastre va fi asigurată pentru totdeauna împotriva primejdiei, care o ameninţă din partea Slavilor. Conştiinţa despre însemnătatea Uriaşe a neamului românesc de treisprezece milioane pentru monarhianoastră trebuie să producă în noi hotărîrea tare, ca peatra, de-o luptă cu energie şi mai mare pentru câştigarea drepturilor noastre economice, culturale şi politice şi pentru nimicirea vânzătorilor de neam, aliaţi cu străinul. Izbânda va trebui să fie a noastră, şi atunci şcoalele şi bisericile noastre vor înflori ; munţii cu păşunile şi pădurile lor vor fi iară ai noştri; moşîile nu vor mai ajunge pe mâna tuturor vagabonzilor prinşi cu funia şi colonizaţi între noi, în satele şi comitatele noastre nu vor mai porunci veneticii; binefacerile, cu cari e dator statul faţă de cetăţeni se vor revărsă şi asupra noastră, dar nu cu condiţiuni mişeleşti. Aceasta e icoana Viitorului apropiat, care ne aşteaptă, luptând împotriva străinului cutropitor. Şi Vom luptă! Iar cei din Viena grijască, nu cumva naţiunea română să ajungă la convingerea, că şi acolo are numai duşmani ca şi în Budapesta !