Foaia poporului, 1916 (Anul 24, nr. 3-64)

1916-06-25 / nr. 40

Anul al 24-lea Joi-Duminecă, 12/25 Iunie 1916 Nr. 40 PREȚUL ABONAMENTULUI: Fe an ts.............................5 cor. 40 bani. Fa o jumătate de an . . . 2 cor. 70 bani. Bformante, America şi alte ţări străine 11 cor. anual. iLbczsk­oeEte se fac la „Tipografia Poporului“ Bibiia Foaie politică. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. (Joia apare numărul de Dumineca.) Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică.* „Foaia Poporului*, Sib­iu. || INSERATE să primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI (Strada Măcelarilor Nr 12). Un şir petit prima­ dat­ă 14 bani, a două oară 12 bani, a treia­ oară 10 bani. Regimentul 31. Corespondentul gazetei „Az Est“, din Budapesta trimis anume pe câmpul de luptă, ca să vadă bine şi să scrie cele ce le-a vă­zut, laudă într’una din epistolele sale tipărite în timpul din urmă vitejia regimentului 31 din Sibiiu. Ci că s'ar fi împotrivit cu îndâr­jire şi-ar fi dat îndărăt puvoiul cotropitor din marea ofensivă a oştirilor ruseşti de la Baranovice. Astfel vedem că regim­en­tul 31, scump nouă prin alcătui­rea, istoria, şi izvorul de unde se trage, ţine piept tuturor vijeliilor cu o tărie de stâncă. El este vred­nic prin urmare de munţii Carpaţi ale căror ape limpezi i-a adăpat şi limpezit viaţa, şi­ ale căror vârfuri cărunte şi statornice i-a oţelit ini­ma. Regimentul 31 din Sibiiu e urzit în partea lui cea mai însem­nată din Români. Vitejia lui e re­cunoscută, şi vestea strălucitei sale învingeri cutreeră lumea întreagă. O piatră nouă s’a adăugat, o pia­tră zămislită sub foc de plumb şi vărsare de sânge eroic, la teme­lia de piatră, pe care şi-o alcâtu­­eşte neamul şi patria noastră pen­tru veacurile ce vor veni, în răsbo­­iul acesta. După Ivangorod, Baranovice, după frunza de stejar a biruinţei, cununa de aur a statorniciei şi cin­stei ; din fapte mari şi luminoase se inchiagă astfel rând pe rând şi se desemnează calea pe care poporul nostru şi-a ştiut-o tăia în urmă­rirea idealurilor şi dorinţelor sale. Puţini am rămas acasă, noi câţiva gazetari şi câţiva profesori, cari muncim cu condeiul, dar gândul şi sufletul nostru este zi şi noapte la voi, viteji ai regimentului 31 din Sibiiu. Vă auzim în şanţuri, în caldele şi liniştitele nopţi de vară cântând doina, şi dorul nostru în­­tâmpinându-vă în cale, într’o în­frăţire bogată de lacrimi şi sim­ţăminte, vă chiamă cu înduioşări de mamă şi de soră, vă vedem zburând la luptă cruntă, sub do­­gorârea văratecă a soarelui de aur şi inimile noastre prind să bată mai viu, şi, fiecare veste pe care firul de telegraf ne-o aduce cu iu­ţeala de fulger, ne măreşte nădej­dea, ne­ alină suferinţa, ne înseni­nează privirea. Flăcăi suntem mân­dri de voi! Sibiiul a îmbrăcat în ziua biruinţei voastre haină de săr­bătoare şi steaguri nenumărate au fluturat pe clădiri publice şi pri­vate, iar ici şi colea şi colorile noastre, cari râdeau şi se bucurau. Aşa modeste s’au înfăţişat şi ele, cum a dat bunul Dzeu; voi ştiţi, că nouă nu ne place lauda, şi şi atunci când ne laudă alţii, nouă ne cade bine a spune că ne-am împlinit numai datoria! Să şi-o împlinească şi alţii însă mai mult de cât noi, şi atunci vom ridica pe vârfurile şi aripile inimilor noas­tre, steagurile bucuriei noastre de­pline. Flăcăi, suntem mândri de voi! Din România, Adunarea trădătorilor de la Da­cia — Socialiştii contra războiu­lui. — C. A. Rosetti. Precum am cetit în gazetele din Budapesta, fugarii noştri, — asupra că­rora ne-am arătat adeseori dispreţul şi desaprobarea cea mai hotărâtă,­­ au început din nou lupta la Bucureşti cu aceleaşi arme scârboase ale calomniei şi batjocurei, ca şi mai înainte, împotriva monarhiei austro- ungare. Aceasta este însă neputinţă în gradul cel mai mare. Ei se află şi de altădată în starea tristă a omului, care e gata să se înece, şi se prinde cu mânile de orice firicel de iarbă. Nenorocita de ofensivă rusească, care este în stingere completă, le-a mai animat pentru o clipă nădejdile lor min­cinoase şi vrednice de compătimire. Ei vorbesc, discută, zbiară, şi dau din mâni şi picioare, fără ca să poată trezi alt­ceva în sufletul ascultătorilor, decât com­pătimire amestecată cu batjocură. S® înţelege, că centrul acestor agitaţii ne­vrednice este şi de­ astădată poetul Octa­­vian a Goga, acest trădător şi duşman neîmpăcat al monarhiei noastre, care întocmai ca şi italianul d’Anunzio, îşi aruncă veninul împotriva noastră cu orice prilej care-i vine înainte. Astfel, Duminecă a avut loc la Bucureşti trei întruniri cu caracter deosebit: In sala Dacia, a avut loc întruni­rea publică chemată de „Federaţia Unio­­nistă“şi „Acţiunea Naţională“ la fa- - voarea unei întrări a României în răz­­boiu. Au luat acolo cuvântul d-nii Take Ionescu, Gr. N. Filipescu-fiul, profeso­rul Titulescu, generalul Lăzărescu şi Octavian Goga. Toţi oratorii au fost foarte aspri în discursurile lor contra monarhiei, declarând că acum iar a ve­nit momentul ca România să declare războiu. In sala circului Sidoli, au ţinut so­cialiştii o întrunire publică, în care ora­torii Dr. Rakovski, Dr. Călin, Dr. Eca­­terina Arbore, Marinescu, Frimu şi alţii au atacat cu putere partidul­­ lor Take Ionescu şi Filipescu, cari vor să arunce cu orice preţ România în războiul de dragul Rusiei. Tot în aceeaş zi, guvernul român Academia română, parlamentul şi toate aşezămintele culturale au sărbătorit cen­tenarul naşterii lui C. A. Rosetti, unul din creatorii României moderne, a Con­stituţiei româneşti, a Academiei române. In preajma monumentului lui C. A. Rosetti, s’au adunat Duminecă un pu­blic foarte mare, ca să comemoreze pe marele bărbat de stat. Toate societăţile culturale, industriale şi comerciale au luat parte la această festivitatate Regele României a trimis o co­roană splendidă, cu inscripţia „Regele Ferdinand I a lui Rosetti, marelui băr­bat“. Au fost de faţă d-nii miniştri Bră­­tianu, Duca, Morţun, Anghelessu, Con-

Next