Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)

1922-06-25 / nr. 25

Anul 30-lea Preţul unui exemplar: 1 Leu Duminecă, 25 Iunie 1922 No. 25 Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională poli­­tică­ poporală înfiinţată la anul 1892 PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an..................................Lei 40.— Pe o jumătate de an . . . . Lei 20.— Pe un pătrar de an ... . Lei 10.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă)—-■----- ■■-■■■■■ Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“ Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare Deschiderea Parlamentului — Desbateri la repezeală, timp de două zile.­­r- La mijlocul săptămânei trecute (prin 15 iunie) s’a vestit din București, că se poate întâmpla, ca Corpurile Legiuitoare să fie în curând convocate pe timp de câteva zile, spre a vota noul împrumut făcut de ministrul de finanţe Vintilă Bră­­tianu în Anglia. Aşa S’a şi întâmplat. Deputaţii şi se­natorii au fost telegrafice chemaţi la Bu­cureşti, unde Luni 19 Iunie a avut loc deschiderea Parlamentului. In desbatere s’au pus numai trei proiecte de legi scurte, toate în legătură cu noua aranjare a îm­prumutului din Anglia. Ca un adaus de lege s’a mai prezentat ceva. O schimbare la Reforma Agrară. Că adecă plata pentru pământ în Ardeal să nu se facă prin Banca Agrară din Cluj, ci prin alte organe ale Statului, dela Bucureşti. Se pregăteşte, deci, o lovitură pentru Banca noastră din Cluj. Convocarea "Parlamentului, ca și legile prezentate, au fost o surprinde pentru toată lumea "românească, care se întreba: Oare de ce s’a convocat așa la repezeală Parla­mentul? Oare de ce nu se lasă timp de răsgândire asupra acestor legi, cari, s’a spus, că se vor vota în 3­­zile? Dar s’a cam lămurit totul. Şi se va­­lămuri şi mai bine. Istoria­­ pe scurt următoarea: In toamna anului 1918 şi iarna 1919 (in lunile , după unirea dela Alba-Iulia), guvernul iie pe atunci (tot liberal) a făcut­­ cumpărări­­de diferite mărfuri în ţări stră­ine (Franţa, Anglia, Italia şi America). Cu aceste mărfuri, aduse în ţară, era să se ieftinească traiul şi acopere golurile din decursul răsboiului. S’a cumpărat deci pe datorie, iar ca acoperire Statul (prin gu­vernul său de atunci) a dat bonuri de tezaur (ceea ce pe limba poporului însem­nează cambiu, vechsul). Plata acestor bo­­nuri urma să se facă după 6, 12, 18 sau cel m­ult 24 luni. Până atunci să se vândă toate mărfurile şi să se plătească datoria. Socoteala, de-a rostul, n’a fost rău făcută. Dar până la urmă a ieşit întors. Statul a făcut cumpărările prin diferiţi ne­gustori şi funcţionari. Aceştia, mai toţi, nu s’au purtat cum trebuia. Unele mărfuri au fost scumpe şi slabe, altele s’au pră­pădit pe drum, iar ce od­ată a­u ajuns în ţară, vai şi amar! Ne aducem aminte de maga­zinele cele mari, cari au ars la Constanţa şi la Geagoga în Bucureşti. In fine, măr­furile cumpărate cu bonuri de tezaur, în valoare de aproape două miliarde franci franţuzeşti, s’au prădat in dreapta şi stân­ga. Pânji la urmă a rămas, sigură de plată, numai datoria. Acum a început a se îngroşa gluma. Prădându-se mărfuriie şi schimbându-se me­reu guvernele, bonurile de tezaur nu s’au putut plăti la terminul ior. Și de unde, la cumpărarea mărfurilor 1 leu făcea o jumătate de franc francez, ba și mai bine, între timp leu.1 nostru a început a scădea tot­­mai rare. Bonurile de tezaur nu se mai puteau plăti, fiindcă plata lor era hotă­râtă în franci francezi sau lire sterline en­gleze, pe cursul zilei. Azi 100 lei de-abia fac 13 franci 50 centime. Ajungând liberalii din nou la guvern, e de înţeles, că ei trebuiau să se gândească in prima linie la regularea acestor datorii. Doar ei le făcuse şi tot oamenii lor pră­dase­ mărfurile. (Câteva sute de milioane lei mai făcuse cumpărări şi Averescanii, prin Șuier etc.). S’a dus deci ministrul Vintilă Brătianu la Paris și Londra, să reguleze aceste datorii. Englezii s’au învoit să preia toate da­toriile. Sunt mai multe bănci de-ale lor. Iar ca România să poată plăti carnetele restante, socotite tot în bani străini. En­glezii mai dau României încă vreo două și jumătate milioane lire sterline engleze, pe lângă cele 32 milioane lire steri, vechi. Adunate acum la­olaltă toate bonurile de tezaur și cu noul împrumut pentru plata carnetelor, căpătăm în bani de-ai noştri — după Cursul leului de azi — cami 21 miliarde de lei. E o sumă groaznică! Chiar fără a se mai pune întrebarea: Oare ţara ce a căpătat pentru aceşti bani?! Văzând­­Englezii, că la noi în ţară, chiverniseala banilor publici lasă tot mai mult de dorit, deşi s’au învoit să preia aceste datorii, totuşi au cerut garanţii, cari să fie întărite şi de parlament, nu numai de guvern. Anume: să se garanteze prin lege plata dobânzii. Asta nu e mare. Nu­mai 4 procente la an. Plata împrumutului încă începe abia după 5 ani, şi se va face în decurs de 40 ani. Dar e mare suma datoriei, după cum am­ văzut mai sus. Nu­mai camăta anuală a acestei datorii face sute de milioane lei. Şi mai avem şi alte datorii destul de mari. Norocul să ne fie în recolte bune, export de vite, benzină, lemne etc. şi o administraţie mai cinstită în viitor, care să ne ridice valoarea leului, altcum ne paşte timpuri grele şi rele. Că regularea acestei datorii, guvernul liberal a voit sa o treacă iute prin parla­ment,­­ e de înţeles, dar nu şi de admis. Se spune, că din acest prilej multe bănci,, străine "şi din ţară, liberale, fac noul „a­­faceri“. A înşira totul, nu ne iartă locul. Sub­ aceste împrejurări s’a convocat par­lamentul. Englezii au venit şi aşteaptă re­zultatul în Bucureşti. Ei vreau să se asi­gure de plata dobânzilor şi a capetelor, din taxele de vamă şi alte venite ale sta­tului. Sunt condiţii foarte grele, pe cari le-a votat Parlamentul în şedinţele din 19 şi 20 iunie, când apoi seara Corpurile Le­giuitoare s’au închis, iar deputaţii au putut pleca din nou acasă. La aceste şe­dinţe au luat parte numai deputaţii libe­rali, un socialist şi încă vr’o doi diferiţi. Din partidul naţional şi ţărănesc nimenea. Prof. Iorga e la Paris, Tache Ionescu în străinătate. — Ocazional vom mai scrie despre u­rmarile votării acestui împrumut şi aranjarea bonurilor de tezaur. M. Sa Regele Fedinanl şi Regina Maria la Sibiu Miercuri 21 iunie a. c. Sibiul a fost în mare serbătoare, având înalta vizită a M.­­Sale Regelui şi Reginei, însoţiţi de o soră a M. Sale Reginei, apoi principesa Irina a Greciei, o damă de onoare şi doi aghiotanţi. Oraşul a fost înpodobit cu steaguri şi covoare, pe la casele din stradele prin­cipale.­­In faţa gării frumos înpodobită, au aşteptat autorităţile civile şi militare, în frunte cu dl.general şi ministru de răsboiu Mărdărescu (sosit cu o zi înainte), şi dl general Cihoschi, comandantul corpului de armată Sibiu, un grup de doamne române şi străine şi orfanii de la orfelinatul „Prin­cipele Mircea“ al Soc. Ocrotirea orfanilor din răsboiu. Trenul a sosit după ora 9 dim. La sco­­borâre, M. Sa e­­întimpinat de dl Primar al oraşului Sibiu, Dr. Goritz, cu pâne şi sare. M. Sa Regele a schimbat câteva vorbe cu d-nii generali, apoi a trecut în revistă ofi­țerii cari erau prezenți. M. Sa Regina a vorbit cu doamnele cari i-au dat flori şi cu mai­­mulți orfani. Aclamaţi de lumea ce sta la gară şi în­­sunetele muzicei militare, M. M. Lor s’au urcat în automobil, apoi au pornit deadrep­­tul la Şcoala de Cavalerie, la examenul că­reia au venit anume la Sibiu. întâi au vi­zitat toată şcoala, iar după aceea au luat parte la examenul ofiţerilor de cavalerie. Programul bogat a succes foarte bine, M. M.­­Lor rămânând pe deplin satisfăcuţi. După examen s’a dat un banchet, tot la şcoala de cavalerie. La ora 4 s’au re­întors la gară cu acelaş alaiu, de unde au plecat la Sinaia cu tren Special. Familia, domnitoare­­aci petrece timpul de vară.

Next