Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)
1922-01-15 / nr. 2
Ma. íl ! Contractele de închiriere In timpul din urmă se dă o luptă tot mai înteţită între chiriaşi şi proprietarii de case. O seamă de ştiri a alarmat lumea noastră. Dintro parte se susţine, că contractele vechi de închiriere vor fi ridicate, putând face ce vrea proprietarul casei, din partea chiriaşilor se susţine şi cere, că contractele vechi trebuesc prelungite cel puţin încăpe vreo treiuni,cu începere de la 1 Aprilie. Pentru aceste idei ale chiriaşilor, ca şi ale proprietarilor de case, se face o foarte întinsă propagandă în Bucureşti, precum şi în oraşele din cuprinsul României întregite. Deo parte şi de ceealaltă se ţin adunări publice, se scrie în gazete, se fac memorii, se cer audienţe la miniştri şi la Palatete. Strigă unii, ca şi ceialalţi. Asta dovedeşte, că în multe privinţe dreptatea e la mijloc. Pe durată nu mai pot cere unii chiriaşi, să plătească aceiaşi chirie neurcată maideloc faţă de timpul dinainte de răsboiu. Dar nici proprietarii caselor, nu pot să capete dreptul, să abzică chiriaşului când Vrea, fiindcă altcineva îi îmbie o sumă maimare. Un astfel de drept al proprietăţii îşi respectarea libertăţii pentru un contract, ar aduce în timpul de faţă o neînchipuită nelinişte în ţară. De aceea noi cerem, în numele chiriaşilor cinstiţi, ca şi al proprietarilor de case cu inimă, următoarea soluţie: Prelungirea contractelor vechi cu 3—4 ani, până când se vor fi zidit o seamă de case noui; chiriile i să se urce întro proporţie până la suma îndoită faţă de vremea dinaintea răsboiului; acele locuinţe, cari suportă, fiind mai imoderne sau la foc mai de frunte, să fie urcate ceva mai mult; specula ca subînchirierea să nu fie lăsată, ci strict controlată,dacă prin aceasta se dovedeşte prescurtarea de chirie pentru proprietarul casei şi o chirie mare pentru cel ce a subînchiriat. In cuprinsul României mari avem o seamă de proprietari de case milionari; aceştia trebuesc făcuţi atenţi, că chiar pentru asigurarea proprietăţii lor, sunt datori să nu îngreuneze prea tare soarta multor chiriaşi săraci şi necăjiţi. Avem pe de altă parte şi chiriaşi milionari, cari prin speculă în anii din urmă şi-au făcut milioane; aceştia ar fi datori acum să înceapă cei dintâi a zidi; dacă nu o fac, de la ei se poate cere chirie mai mare, fără a fi însă lăsaţi să se înfunde, peste oameni cari nu pot plăti chirii mari. Datoria Statului este aici, ca el să caute împăcarea spiritelor, să ajute pe cei necăjiţi şi să dojenească pe cei îngâmfaţi. Abuzurile să fie delăturate, iar favorurile crontate. Fiecare la locul său, ceva ordin venise dela domniile de mai sus, după cum a fost şi în alegerile trecute, pe când aveam mult necaz cu cenzura. Da, da, „Foaia Poporului" n'a fost cruţată de cenzura românească, — ah, Doamne, cine dintre noi ar fi cugetat aceasta acum câţiva ani! — în schimb sunt cruţaţi atâţia, al căror loc e în puşcărie! De aceasta se poate felicita mândrul de Goga cu ceata lui. — Noul guvern a ridicat cenzura, cu excepţia teritoriilor de la graniţă. S’a rdicat cenzura In numărul trecut al foii noastre s’a putut vedea, că nu mai este tipărit rândul. Cenzuratde I. Iliu. La încheierea foii am primit ştirea, că cenzura e ridicată în toată ţara. Aşa sia delăturat acel rând, iar foaia s'a putut tipări. De observat este, că acum vr*o două luni prefectura Sibiu ne-a înştiinţat, că cenzura nu o mai poate face redactorul nostru Bratu, ci foaia trebue trimisă la prefectură, unde se va cenzura din oficiu, fiind încredinţat cu acest lucru dl I. Iliu. Aşa FOAIA POPORUlui Jandarmeria pe sate Ce ne scrie un sătean. Domnule redactor, eu umblu mult încoace şi ’ncolo. Sunt om care mă ocup cu economia vitelor. In viaţa mea n’am avut, însă, de-a face cu judecătoria pentru lucruri mărunte (certuri, bătăi etc.) Dar fiindcă în timpul din urmă am văzut mai mulţi jandarmi români, cari nu-s aşa cum trebue, vă scriu aci un caz, pe care vă rog a-l pune în foaie. Poate va servi spre îndreptarea celor ce îi priveşte. De aceea nici nu îi numesc acum. Intr’o comună din jurul Sibiului jandarmii au bătut pe nişte oameni în cancelaria comunală, în faţa juraţilor, cari nici n’au îndrăznit să zică ceva. După a mea părere, la astfel de jandarmi le-ar trebui mai multă şcoală. Ei să nu stea de loc în crâşme, ci se facă arătare contra mişeilor şi a hoţilor, iar nu contra la oameni de omenie, făcându-se prieteni cu mişeii şi cu hoţii. 77n abonat. Ce ne scrie un jandarm. Domnule director, în Nr. 52 dela 31 Dec. 1921 aţi scris, că prin pădurile din apropiere de Oraviţa, Reşiţa şi Anina sute de bandiţi jefuesc pe călători şi satele din jur, iar existenţa jandarmilor nu se simte. Dar cum să se simtă tare existenţa jandarmilor, când pe multe locuri ei nu au ce încălţa şi îmbrăca, ci stau luni de zile în căzărmi, mai răbdând pe deasupra şi foame! ? Ce poate face un biet jandarm cu 165 Lei pe lună, în aceste timpuri de scumpete? Nimeni nu se uită la ei. Dacă trimit hainele la companie şi bocancii să li-i schimbe, în loc de schimbare îi pedepseşte cu câte 5—6 zile carceră şi închisoare, regimentul aprobă încă 10 zile de carceră şi le opreşte câte 100 Lei pentru zilele de carceră. Ce se facă un jandarm într’o lună cu 65 lei, dacă e pedepsit, fiindcă a trimis hainele să le schimbe? Desculţ să prindă pe hoţi şi să umble noaptea prin frig? Astăzi, domnule director după ce am ajuns idealul nostru cel dorit, ar trebui să nu ne lăsăm se râdă duşmanii de noi. Ar trebui mai multă silinţă, ca să îmbrăcăm mai bine armata şi jandarmeria. Atunci duşmanului i-am astupa gura cea spurcată, după ce ne-a apăsat de sute de ani. Prin aceste rânduri rog pe cei cu putere, să ne poarte grije mai bine şi nouă. Un bun Român. Am publicat aceste două scrisori, aşa cum le-am primit. Intre ele este un mare contrast. Dar chiar de aceea le-am pus faţă în faţă, ca să se vadă ce cer unii şi cum sunt ceialalţi. Ambii scriitori sunt călăuziţi de gânduri bune româneşti. Dacă cei în drept vor cerceta în viitor lucrurile cu seriositatea necesară, atunci multe se pot foarte uşor îndrepta spre mai bine. Altcum sufăr şi unii şi alţii, spre mâhnirea Românilor şi bucuria străinilor . . . Apel către Autorităţi şi toţi bunii români. Pentru a se putea veni în ajutorul invalizilor, Orfanilor şi Văduvelor de răsboiu, Comandantul Terit, al Corp. 7 Armată a dispus, ca Cercul de Recrutare în subordine să organizeze serbări şi colecte în oraşele de reşedinţă şi diferite comune, cuocazia Sf. Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei. Având în vedere înaltul scop ce ne-am propus, fac apel la toate autorităţile competinte şi la toţi bunii români, a da concursul moral şi material al acestor Serbări şicolecte, contribuind în cât mai largă măsură ,cu obolul lor ajutorarea acestor martiri ai Neamului Românesc I. O. V. derăsboiu, care prin jertfa lor ne-au adus mărirea și strălucirea zilelor de astăzi. România Mare. Comandant. Comand. Terit. C. 7 A. General (ss) G. Mironescu. Calendarul Poporului pe anul 1922 care se tipăreşte la „Foaia Poporului'’', î isprăvit. S'a pus în vânzare pentru Sibiu şi jur în zilele trecute. Tot în aceste zile s’a început expediţia şi pe poştă. Nu s’a putut isprăvi mai curând din cauzagrevei tipografilor în lunile trecute. Preţul unui exemplar este 4 lei, iar pentru poştă 1 leu deosebit. De la 10 exemplare în sus se dă rabatul cuvenit. Cine comandă numai 1,5 exemplare trebue sătrimită banii înainte, altcum vine poşta şi mai scumpă. Comande de cel puţin 10 exemplare se pot trimite şi cu ramburs. De asemenea şi pachete mai mari. Orice comande de călindare nu se pot face decât trimiţând banii înainte sau plătind la scoaterea pachetului, când cuprinde deja 10 exemplare în sus. Pe aşteptare nu se poate da Calendarul. Avem spese mari şi vecinica controlare cu cei ce au plătit sau nu, ne îngreunează prea mult lucrul, după ce Calendarul e şi aşa foarte ieftin, în comparaţie cu scumpetea hârtiei şi a Imarului. Câte 2—3 calendare nu e bine a comanda, că Uşor se perd pe poştă, ci mai mulţi inşi cel puţin 10 calendare, cari merg ca pachet. Din plângerile invalizilor şi orfanilor !" Dela Zlatna. Domnule Redactor, binevoiţi a publica în foaie, — ca să se audă mai uşor la cei desus! — că aici în Zlatna suntem vre-o câţiva, invalizi şi văduve de răsboiu, cari nu ne putem căpăta nici cum penzia. In zadar întrebăm la Primărie, în zadar la Perceptorat în Alba-Iulia, tot cu aia ne trezim, că acuma de 6 sau 8 luni — nici nu mai ştim de când, — nu mai căpătăm nimic. Iarca nouă le mai merge şi altora, prin alte părţi! Un invalid. Din jurul Sibiului. Onorată Redacţie, vă rog ,a publica în foaia D-Voastră plângerea mai multor văduve șî orfani din răsboiu, pe cari nenorocita soartă a răsboiului i-a lăsat fără