Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-01-07 / nr. 1

PREŢUL ABONAMENTULUI Preţul unui exemplar: 1 Leu anul 31-lea Duminecă, 7 Ianuarie 1923 No. 1 Cea mai veche foaie naţională poli­ , „­­, Apare In fiecare Duminecă . ...­­ . . _ Apare ui fiecare Dumineci ticâ-poporală înfiinţată Ia anul 1892 Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 11 (lângă poştă) 1 Telefon Nr. 1+6. Adresa telegrafică: „Foaia Poporului N­egra INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRATIV Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) M­o. .12 Preţul inseratelor: ‘ Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare Pe un an..................................Lei 60.— Pe o jumătate de an .... Lei 30.— Pe un pătrar de an ... . Lei 15.— P­entru America 3 dolari pe un an întreg La Naşterea Mântuitorului De aproape două mii de ani lumea ■creştină prăznueşte măreaţa zi, în care Omul cel mare, Mântuitorul lumii, s*a născut intrun simplu iesle din Vifletin, du­­­pă cum spune Scriptura. In această zi mare, toată suflarea creştină se bucură şi se ve­seleşte, fiind ziua care ne vesteşte tuturora pace şi bunăvoire. Da! Pace! Cuvânt sfânt şi mult dorit, de cei ce au suferit vreodată! Câţi dintre noi nu-şi aduc aminte, cu câtă înaetoşare era pomenit acest cuvânt acum câţiva ani! Noi, cam­ de atâtea­ ori am fost în faţa morţii, ştim să preţuim pacea, pe care lu­mea creştina a propoveduit-o totdeauna. 4Ne închinăm deci moralei înalte a creşti­nismului ! _ • In ace­aş timp, insă, văzând astăzi multele frământări, cari au cuprins ome­­nimea, nu putem trece aşa uşor peste cele­­ce observăm în jurul nostru şi auzim din largul lumii. Sunt atâtea semne, cari ne arată, că omeniirea trece de prezent prin­­ mari prefaceri. A căuta și noi Românii, să­­ fim la cuhnea chemării, e ceva de sine , hiteles. Alta este: Cum ajungem aceasta?"*­­ No, Românii suntem un popor, care am trăit veacuri întregi sub asuprirea stră­ină. Marele răsboiu ne-a adus libertatea mult dorită, iar pe deasupra unirea între­gului neam românesc. Am putea zice, deci, că noi, generaţia de azi, am ajuns să ve­dem cu ochii culmea fericirii acestui neam. Acum ar trebui să fie între noi cea mai mare pace şi bunăvoire, aşa cum­ propovă­­dueşte legea creştină. * Durere, dar nu este aşa. Atunţi din oa­menii noştri, nu mai sunt iubitori de ade­văr, ca mai nainte. Altora nu le mai place a lucra, deşi vreau să trăiască bine. Unii caută pe orice căi, iertate şi neiertate, să ajungă iute la averi mari, parcă acestea i-ar putea scăpa de la moarte. Zilnic auzim de crime, furturi şi bătăi, ceea ce dovedeşte o înrăire a sufletului nostru omenesc. Acestea sunt fapte, cari trebue să ne pună pe gânduri. Aşa nu mergem bine. În felul acesta viitorul nostru nu poate fi fericitor şi aducător de pace lungă. Un popor cult altcum trăeşte. De aceea, în această mare zi a­­Naşterii Mântuitorului nostru Isus Hristos, se cu­vine sa ne cercetăm însuşi noi pe noi. Iar de ce nu­­e bine, să ne lepădăm, ce e frumos şi nobil, să ciităm. In chipul acesta ajungem desigur la fericirea pro­prie şi întărirea neamului nostru. Să muncim în cinste şi omenie, să ne iubim unii pe alţii, să nu facem altora rău­ care nouă nu ne place, să fim iubitori de adevăr şi dreptate. Trăind astfel, putem fi siguri de pacea şi fericirea propovăduită acum aproape două mii ani, de marele Mântuitor al lum­ii. Un cuvânt către abonaţi „Foaia Poporului"1 n .împlinit 30 ani,­­ de când apare. Acum intrăm în anul al 31-lea. Paginile acestei gazete poporale, — cea dintâi în, Ardeal, — sunt o carte des­­­­chisă, pentru cei ce vreau să ne cerceteze cărările, pe cari am umblat. Invităm pe oricine vrea, să o facă, fiindcă nu ni teamă de nimic. Titlul de „Foaia Poporului" cuprinde în sine un întreg program. Această gazetă vrea să fie a poporului, către care se adresează de 30 ani. Cei ce o scriu Încă sunt eşiţi din popor, pe care vreau să-i servească cum pot mai bine.­­ Noi nu vrem­ să cunoaştem făţărnicia. Nu lăudam pe nimenea până în al nouălea cer, dar nici nu batjocorim fără cruţare, cum, durere, fac unele foi mai nouă. Mer­gem înainte pe cărarea bătută de zeci de ani, fiindcă suntem siguri şi conştii de­­ ceea ce facem. Nu aşteptăm de la nimenea­­ nici o mulţumită,­ ci ne mângăiem sufletul­­ cu împlinirea datorinţei frăţeşti, care ne - I dă putere a lucra din zori până î n noapte. . . Dar timpurile grele, cu nesfirşita scă­­­­dere a preţului banului, ne aduce şi nouă­­ o sumedenie de greutăţi, cari de multe­ ori ne pun pe gânduri. Avem tipografia pro-­­ prie, avem în toate părţile abonaţii no­­­­ştri, cari ne sunt credincioşi de atâţia ani de zile. Cu toate acestea, — trebue să­­ mărturisim sincer, — nu e uşor a face­­ faţă marilor cheltueli, cari ni le cere gazeta într’un an. In decursul anului trecut s'a Urcat hâr­tia, ca şi lefurile lucrătorilor, în mai multe rînduri. Noi n'am urcat abonamentul, fiind­că peste tot era foarte greu a purta soco­teală la mii de oameni, dacă fiecare a trimis sau nu cei vre-o 10 lei, ce trebuia să se fi cerut de pildă astăvară. Ei, dar la noi ,se aduna tot picătura cu picătură. Dacă plătesc toţi, şi preţul e făcut acurat, atunci merge lucrul bine, dar dacă o seamă nu plătesc la timp, sau numai cu greu scoţi banii de la ei, atunci resturile mici, dar multe, dau o sumă mare de pagubă la noi. Ca să acoperim apoi totul, trebue să lucrăm noi în redacţie zi şi noapte. Căci la tipografie nu vrea personalul să lucreze nimic pe deasupra, ci cere mereu numai tot salare mai mari. nu lata de ce, acum din prilejul anulu­ nou, ne adresăm abonaţilor vechi cu ru­­garea: Plătiţi-vă abonamentul la timp, — nu vă uitaţi că foaia s'a scumpit cu câţiva lei la an, fiindcă alte lucruri s'au scumpit mult mai mult, p­lătiţi Foaia în cercul cunoscuţilor, ca să se adune tot mai multe picături, dar bune, nu de cele rele, cu restanţă. Cugetaţi-vă, ca „Foaia Poporului" te apăra interesele adevărate ale poporulu , numai dacă el o şi susţine cum trebui cu plata destul de mică a abonamentuli1 • Cei câţiva lei sunt o­ciimica toată, în com­paraţie cu multele poveţe bune şi ştiri din lumea mare, ce le aduce Foaia în fie­care Duminecă. Când scriem, aceste rînduri, dela Bucu­reşti am primit ştirea, că din 1 Ianuarie 1923 s’ a scumpit hârtia cu încă un sfert (25»/o)ca până acum. Achitaţi-vă deci cu to­ţii abonamentul şi lăţiţi foaia şi între alţi cunoscuţi, ca să ne fie şi nouă­­tot mai mare îndemnul la muncă pentru cultura poporu­lui. Abonamentul de 60 lei pe un an, sau 30 lei pe o jumătate de an, nu e nici­decum scump între împrejurările de­­azi. Parlamentul în Cameră s-a discutat proectul de lege asupra nouilor dări, despre cari am scris în numărul trecut. Ministrul de fi­nanţe Vintilă Brătianu doreşte ca legea să fie la tot cazul votată încă înainte de Crăciun. Din cauza aceasta C­a­mer­a a ţi­nut şedinţă şi Duminecă după ameazi. Nu se discută însă prea mult în jurul nouilor dări, fiindcă opoziţia lipseşte (nu­mai deputaţii ţărănişti sunt de faţă). Cât pentru deputaţii din partidul liberal, ei nu pot vorbi decât sprijinind mai mult sau mai puţin tot ce face guvernul. Singuri deputaţi saşi au mai făcut o seamă de observări, cari nu le conveneau Lor, din punctul de vedere săsesc. Dar nu s'au luat în seamă. Până când scriem aceste rînduri, a­­vem știre, că s'a votat legea pentru darea pe venit a­ proprietăţilor agricole, darea pe

Next