Foaia poporului, 1932 (Anul 40, nr. 1-52)
1932-01-03 / nr. 1
Nr. 1 Situafia In tară In politica dinlăuntru a tării nici o schimbare mai de seamă. Vacanta de sărbători a Parlamentului, a adus o mulcumire in vieta politică. Pentru a se bucura mai din plin de binefacerile vacantei, ministrul Argetoianu, pe care se reazimă guvernul de specialiști, a luat drumul străinătăţii, plecând în Italia şi de aici în Franţa. Despre această călătorie se spun fel de fel de lucruri, cari par cusute cu etă albă. Adevărul este că atunci când un ministru pleacă în străinătate, nu se spovedeşte la colţuri de stradă. De aceea cele ce se vorbesc pe stradă trebue luate mai mult ca vorbe dacă. Adevăratul scop al călătoriei ministrului de finanţe şi interne în străinătate este de a se convinge, cu ce ochi privesc conducătorii ţărilor străine, guvernul de specialişti al ţării româneşti şi de câtă încredere este învrednicit acest guvern peste hotarele ţării, fiindcă străinătatea urmăreşte pas cu pas cele ce se întâmplă la noi şi în măsura în ce se află de bune faptele guvernului îi dă încrederea care i se cuvine. Numai că această încredere sau neîncredere a străinătăţii se răsfrânge asupra ţării întregi.* O călătorie în străinătate, ce a făcut mai mare vâlvă a fost aceea a fostului subsecretar de stat Ionel Lugosianu, care a fost trimis de partidul national-tărănesc cu o solie la dl Nicolae Titulescu ministrul tării noastre la Londra. In jurul acestei călătorii s’au tors sfori, si s’au temut fel de fel de basme şi intrigi. Ba, ce ministrul Titulescu este rugat să ia preşedenţia partidului naţional ţărănesc, ba că e vorba de cine ştie câte alte împletituri politice. Şi această vorbărie goală a ţinut până acum câteva zile, când solul partidului naţional-ţărănesc, întors de la Londra a arătat, că rostul călătoriei sale a fost de a aduce partidului ştiri de la ministrul Titulescu, asupra stărilor dinafară, deoarece partidul naţional ţărănesc ţine să ştie amănunţit tot ceia ce se petrece în lume şi cum sunt privite acolo stările de la noi. Fruntaşul partidului naţional-ţărănesc Lugoşianu a arătat gazetelor, că între partidul naţional-ţărănesc şi ministrul Titulescu este într-adevăr o strânsă prietenie. * In ce priveşte conversiunea, adică preluarea datoriilor agricole de către stat, se vesteşte, că guvernul va primi totuşi unele propuneri făcute de partidul naţional-ţărănesc de a lărgi legea astfel, ca să fie preluate şi datoriile acelor plugari, cari au peste cinci hectare de pământ. Partidul naţional-ţărănesc va lupta cu toată tăria, ca legea să fie lărgită în chipul acesta In străinătate Mai mari frământări sunt însă în viaţa politică a lumii. Sleirea puterilor de plată ale Germaniei este viu discutată atât în Franţa şi Anglia, cât şi în America. Pentru a se sfătui ce e de făcut cu datoriile germaniei se va ţinea în 18 ianuarie o conferinţă aşa zisă a reparaţiilor la Haga sau la Geneva. Unele dintre marile puteri europene sunt de părere, ca această conferinţă să nu se mărginească numai la datoriile de răsboi ale nemţilor, ci să discute şi criza economică, ce bântue astăzi toată lumea şi să se caute leacul pentru vindecarea ei. America este de părerea ca numai atunci să-şi trimită delegaţi la conferinţă dacă ea se va ocupă şi de criza economică a lumii întregi. ^* In zilele din urmă s’a vorbit de o uniune vamală între Cehoslovacia, Ungaria şi Au politică stria. Faptul acesta a făcut mare vâlvă în toate ţările şi la noi şi în Iugoslavia îndeosebi. Ministrul Cehoslovaciei la Bucureşti a declarat că nu poate fi vorba de aşa ceva. Totul se datoreşte numai faptului că gazetele din Ungaria au ţinut să răstălmăcească, după după bunul lor plac, unele declaraţii ale ministrului de externe al Cehoslovaciei, Beneş, care a arătat că este pentru o înţelegere vamală între ţările dunărene. Ungurii au uitat însă că de-a lungul Dunării este şi ţara noastră şi Iugoslavia. E o veche boală ungurească, de a nu vedea dincolo de Budapesta. FOAIA POPORULUI Cui se datoresc taxele vamale pe produsele agricole în Anglia Am arătat şi noi, că Anglia s’a îngrădat împotriva cumpărării de cereale din străinătate prin punerea de taxe vamale. Această măsură luată pentru a apăra pe agricultorii englezi se datoreşte şefului partidului con-şeful partidului conservator din Anglia servator Baldwin, care a ieșit cel mai tare din alegerile ce s’au făcut în toamnă. Vamă pusă pe cerealele străine în Anglia este ce e drept foerie de mare folos pentru agricultorii englezi, însă ea este cu atât mai mult o lovitură pentru celelalte tari, cari vindeau până aci cereale pe pieţele engleze. Cu toate că noi nu am prea avut legături comerciale cu Anglia şi prin urmare, nu am vândut cereale pe pieţele ei, totuşi vama pusă pe cerealele străine, ne atinge peste alte ţări şi pe noi, fiindcă orice îngrădire vamală la cereale se resfrânge şi asupra noastră. Cu cât se restrâng pieţele străine, cu atât ţările agricole cu mai puţine locuri pentru a-şi vinde cerealele lor. Şi noi fiind în locul de frunte printre aceste ţări, e lucru firesc, că ne ating taxele vamale engleze. Trebue să mai ştim încă un lucru. Nu fiindcă îi merge prea bine Angliei, s’a hotărât guvernul englez să pură vamă la cerealele străine. O ţară care are câteva milioane de oameni muritori de foame, fiindcă nu au lucru, nu scumpeşte numai aşa din senin pânea. Baldwin Leac american pentru criza economică Marea gazetă americană „Herald Tribune“ propune următorul leac pentru criza economică a lumii: Ţările europene să încheie între ele o înţelegere asupra tuturor problemelor economice la ordinea zilei şi apoi să pună America în faţa unui fapt împlinit, pentru a fi silită să primească şi ea această înţelegere. Gazeta americană are toată dreptatea. Singurul leac pentru vindecarea lumii, de boala care o roade astăzi, ar fi o înţelegere, între toate ţările. Până când, în loc să pună umăr la umăr, tărie vor trage una în dreapta, alta în stânga, nu prea sunt nădejdi, că marea criză economică va putea fi alungată. Pag. 3. Gandhi s’a întoars fără ispradă După ce a stat mai mult timp la Londra, unde a discitat cu căpeteniile engleze do rintele de libertate ale poporului Indiei, de I a se vedea dacă r.u stăpân, dar măcar mai liber în tera Iui, unde liberi și stăpâni sunt I astăzi numai englezii, ceri stăpânesc această ţară, Mahatma Gandhi, s’a întors în ţara lui fără izbândă. Englezii nu au consimţit să uşureze soarta acelor pe cari îi stăpânesc. Astfel se începe iarăşi lupta între stăpâniţi şi stăpânitori. Şi trebue ştiut, că nu e Mahatma Geridhi (în mijloc) în portul lui obişnuit, vizitând industria de bumbac I din Darwin, I vorba de o luptă aşa cum ştim noi, că se I dau luptele in Europa. Gandhi duce o cu I totul altfel de luptă împotriva englezilor. Po- Iporul indian nu ridică nici ciomagul, nici icoase, furca, sapa, sau nu şi încleştează î măcar pumnii împotriva stăpânitorilor. Lupta lui se mărginește la un boicot în toată regula împotriva englezilor. Adică, nici un indian nu cumpără nimic, absolut nimic, de la englezi, cari stăpânesc toate bunurile Indiei, au fabrici de tot felul, au monopolul sării și tot ce-i trebue unui popor. In toată India s’au ridicat sute de mii de răsboaie, nu de omorât oameni, ci de tesut pânză, pentru a nu cumpăra dela englezi nici un petec de haină. Sarea și-o scot singuri din mare. Fabricile engleze nu mei au pentru cine să lucreze. S’a încercat împotriva indienilor să-i înspăimânte prin arestări, prin prigoniri, dar au fost toate fără leac. S’a încercat să se ia viaţa la mai mulţi inşi prin împuşcare. Cei sortiţi morţii şi-au desvelit piepturile, pentru ca soldaţii englezi să poată trage mai uşor la ţintă. Şi aceasta a fost o adevărată dezarmare, fiindcă englezii nu au mai avut curajul să tragă. Şi acest popor de mucenici numără peste 400 de milioane de suflete. • Vrednic de ştiut este şi cum trăieşte Gandhi. Viaţa lui e o adevărată viaţă de sfânt. Nu mănâncă nici carne, nici peşte, nici ouă şi nu bea nici un fel de beutură spirtuoasă. El trăieşte numai pentru suflet şi pentru poporul care îl cinsteşte şi-l venerează ca pe un sfânt. Hrana lui este laptele, legumele şi poamele. Nici odată, ori unde s’ar găsi nu se abate dela acest fel de trai, nici chiar, când este oaspetele unor capete încoronate, cum se întâmplă adesea, fiindcă Gandhi este un om foarte învăţat, un adevărat filosof, în felul lui. In ce priveşte îmbrăcămintea, nici aceasta nu-i este mai presus decât hrana. Umblă într’o haină lungă de pânză albă şi încălţat cu un fel de încălţăminte-sandale, cari nu au decât talpă. Va reuşi Gandhi şi poporul său în lupta ce o duce ? Aceasta e mai mult decât sigur! . i. - I ! M * i.i -Din Bombay se vesteşte că Gandhi a şi sosit acolo. Când poporul a auzit că englezii nu se ţin de vorbă, eu isbucnit câteva tulburări, provocate însă de comunişti Trupele engleze au tres focuri de armă asupra lor.