Foaia poporului, 1934 (Anul 42, nr. 1-52)
1934-06-10 / nr. 24
Pag. 2 într’o oaste de construcţie, dacă într’o zi cade trăsnet din senin. Să ne uităm dincolo de ziua de mâine. Când am văzut, că e pe cale să ia guvernul o altă formaţie îngropată, înainte de a fi născut, am spus, că nu se poate ca, după ce am scăpat ţara de un ofticos în gradul întâi, să o dăm unui ofticos de gradul al doilea. Am făcut, cu iubire şi sinceritate să se ştie acest punct de vedere. Ne-am făcut o datorie către Ţară şi către Coroană. Nici o înţelegere cu liberalii Că acest guvern a câştigat, că rămâne ? Nu mă uit la ce a câştigat el şi pe cât timp a câştigat, ci la cât a câştigat Ţara şi la conştiinţa care ne-a rămas curată. S'a zis: aţi făcut înţelegere cu liberalii, îmi pare rău, că printre cei ce au spus astfel a fost şi dl George Brătianu, pe care-l consideram mai serios. El care umblă în zig-zag, de la dl Dinu Brătianu la dl mareşal Averescu, nu ne poate da lecţii. Cei cari merg în zig-zag nu pot înţelege pe cei cari merg pe linie dreaptă. Intre noi şi liberali nu poate fi înţelegere. Intre noi şi ei, e ca între apă şi foc. Rolul nostru este de a construi statul pe temelii fireşti şi liberalii au construit pe temelii nefireşti, pe o burghezie creiată de ei. Prea dese schimbări de guvern Ţara a intrat, de la o vreme încoace, în friguri. In ultimii patru ani, am avut 9 guverne. E cu neputinţă să clădeşti ceva trainic, dacă oricând te poţi pomeni cu „cărămida“ în cap?. Această nelinişte trebuie să dispară. Trebuie să ştie ţara întreagă, că dacă s'a încredinţat cuiva puterea, apoi acela e lăsat să lucreze 3, 4 sau 5 ani. Iar dacă n'o ieşi bine, atunci să fie tras la răspundere primul-ministru. Azi e cum era altădată la Curtea de Argeş. Ce se clădeşte ziua, se dărâmă noaptea. Aceasta nu se mai poate. Cerem, cu tot respectul şi cu toată dragostea şi Regelui şi Ţării. V’aţi pus încredere în noi, lăsaţi-ne să lucrăm. Armata să nu fie amestecată în politică S'a vorbit de nemulţumiri în armată, formulate într'un memoriu adresat M. S. Regelui, care memoriu ar fi îngrijorat pe Suveran şi a prilejuit criza. Prin asta s'ar fi încurajat nemulţumirile în armată, căci dacă nu se schimbă cauzele spuse în memoriu, atunci alte nemulţumiri şi alte mişcări ar fi putut schimba alt guvern. Este cea mai mare primejdie. Dacă s'ar amesteca direct armata în schimbarea guvernelor, nu mai avem nici o garanţie. Dacă sunt nemulţumiri, să se înlăture cauzele lor. Şi bine a făcut M. S. Regele că a înlăturat una din cauze: pe dl general Uică. Primejdia dictaturii Constituţia nu împiedecă pe Rege să aducă la guvern orice persoană. Insă principiul de căpetenie al Constituţiei este, că puterea vine de la Naţiune. Orientarea Ţării trebuie să fie deci singura călăuză pentru Rege. Un guvern Averescu? Dar mareşalul Averescu a guvernat de trei ori şi a plecat în împrejurări jalnice. Iar dela ultima plecare, puterea lui n'a crescut deloc. Mi-am zis: E vorba de un guvern personal ? Dar mareşalul Averescu, în toate ma-nifestările lui din ultimul timp, n'a dat dovadă de respect faţă de Coroană. Atunci? Să însemne aducerea sa la putere o primă de încurajare pentru cei ce atacă Coroana? Pentru mareşalul Averescu, ca om şi militar, avem tot respectul. Dar, ca om politic, nu a putut da nimic. Guvern personal? N'am sfătui Coroana să încerce, în nici un caz, să se facă un guvern personal. Guvern personal a mai fost și guvernul Iorga, care nu a re-ușit. Nici nu s'a văzut un haos mai mare ca sub guvernarea Iorga, Guvernul Iorga a pornit spunând, că e contra partidelor şi când a plecat, fiecare ministru şi-a făcut câte un partid. Atunci, însă, Regele a fost acoperit de partidul liberal, o haină cam sdrenţuroasă, dar a fost acoperit, în ţara românească, cine se gândeşte la dictatură ştie, că nu o poate face decât pe socoteala M. S. Regelui. De aceea, noi, cu tot respectul şi toate forţele noastre intervenim să nu facă acest pas, care ar fi catastrofal. S-a mai şoptit: un guvern de concentrare. Concentrarea cui? A neputincioşilor. Păi, patru zero adunaţi, fac tot zero. Dar ne-am zis: Poate o fi vreun motiv de politică externă. Ei bine, nu se poate. Ar fi să iubim, ca Eremia cu oiştea în gard. Când Germania şi Italia nu ne oferă decât problema revizionismului, e cu putinţă să facem politica lor? Trebue să rămânem credincioşi politicei de strânsă prietenie cu aliații cari ne-au ajutat să făurim România Mare. Suntem în drept să cerem puterea Dacă guvernul nu este în stare să stăpânească situaţia, să plece! Dar, dacă el trebue să plece, atunci, măcar că nu dorim puterea înainte de a ne reorganiza deplin, suntem în drept să pretindem puterea. Aceasta este ţinuta noastră şi de ea trebue să se ţin£ seama. Nu se dă cu bobii pentru cine cade norocul să vină la putere. Singura cale este aceea pe care o arată Ţara şi anume a partidului. Modificarea Constituţiei , drept, că această Constituţie pe care o avem, trebue modificată. Dar numai în felul de a se da libertate şi claselor de jos, pe cari gulerul Constituţiei le înăbuşă. In nici un caz, nu te poţi sprijini pe baionete, căci e periculos. Cei cari urmăresc altfel de combinaţiuni, o fac pa răspunderea Regelui. Cine-şi iubeşte şi Ţara şi Regele, nu poate să urmărească asemenea lucruri. Curăţirea vieţii publice O ţară nu se moralizează cu mii de condamnaţi de jos, ci cu indivizi de cei de sus, traşi la răspundere. Ţara se mătură de sus în jos. Nu putem uita, că oamenii cei mai cinstiţi aufost ei doniinaţi. Cu cât cineva este mai temut, cu atât este mai calomniat. In pomul plin cu roade se aruncă cu piatra. într'o apă limpede se vede și un gunoiu. într'o mocirlă nu se mai văd gunoaiele. Pe noi ne atacă, cu toate că suntem apa limpede. Să cercetăm deci apa limpede a partidului nostru, iar ce ni se pare, că e gunoiit să-l dăm la o parte. Fiecare organizaţie să-şi facă datoria pe deplin. Fierul roşu să fie pretutindeni şi imediat aplicat. Nu putem pune ordine în casa altuia, fără ca s-o facem înainte la noi. Democraţia înseamnă discuţie liberă, pentru a se ajunge la o hotărîre. Dar, odată luată, ea trebue să fie unitară. Opera e foarte grea. Dar eu ca șef al partidului voiu fi mereu la datorie. Ca să dau exemplu, sunt partizanul pedepsei cu moartea, contra celor ce jefuesc avutul public. La fel, contra celor ce trădează Patria. Nu trebue făcut scăpat nimeni din faţa legii. Dl preşedinte Ion Mihalache încheie, luminoasa vorbire, îndemnând pe musceleni să dea ei, cei dintâi, pildă de ordine şi disciplină. Discursul d-lui dr. Nicolae Lupu întâmpinat de cei adunaţi cu aplauze furtunoase, dl dr. Lupu spune, între altele, următoarele: Din această sală a pornit, în Septemvrie trecut, programul d-lui Mihalache, prin care s-a întins prima punte pentru fuziune. Actele politice îşi au, ca şi plantele, rădăcini adânci în trecut. Pentru mine, fuziunea a fost votată şi împlinită în momentul când primul-ministru Iuliu Maniu şi ministrul de interne Ion Mihalache au trebuit să plece din cauza unor subalterni ai lor. Azi se dovedeşte, că unul din aceşti subalterni a fost cel mai mare hoţ al ţării. Am simţit, ca vapoarele pe ocean, că ne pândeşte muntele de ghiaţă al dictaturii şi ne-am dat mâna, întărind democraţia, încât se va sparge de noi înjghebarea de îngheţaţi politici, iar nu noi ne vom sfărma. De jur împrejurul nostru s'au iscat guverne de dictatură. Ea domneşte pretutindeni : în Rusia, în Germania, în Italia, în Austria şi de curând în Bulgaria. Singurele state, în care democraţia a rămas în picioare, sunt Franţa, Anglia, Cehoslovacia şi noi aici, aşa în biata noastră democraţie, care, oricum, este mult superioară celei mai cutezătoare dictaturi. Pentru prima oară, strigoiul dictatorial scosese capul în Martie. Mi-am dat atunci mâna cu Mihalache şi strigoiul a căzut. Acum o săptămână, melcul dictaturii şi-a scos iar coarnele. A trebuit să dea Mihalache vârtos din picior, iar eu din piept şi melcul şi-a băgat la loc coarnele. Facem atent pe acest melc vâscos, că dacă şi-o mai scoate odată coarnele, îi vom strivi carapacea cu piciorul. Noi nu ne speriem nici de căpitani, ca în Bulgaria, nici de generali anchilozaţi, ca cei de la noi. Puterea noastră nu stă numai în sabie, ci mai cu seamă în destinul acestui popor, destin pe care nu-l va abate nimeni din cale. Ţara aceasta dăruită cu atâta belşug, se poate repede întocmi. Cinci ani ar fi de ajuns. Dar cinci ani, nu trei luni. Să ni se dea guvernul pentru 5 ani şi vom preface ţara de nu o va recunoaşte nimeni. Sunt alături de dl Mihalache în a cere pedeapsa cu moartea, pentru cei ce fură şi jefuiesc ţara. Va trebui, în preocupările noastre, să avem înscrisă ridicarea civilizaţiei satelor şi să creiem condiţii bune de traiu la sate. Să ne strângem toate puterile pentru ridicarea ţării. Armata să fie o şcoală naţională, nu să lucreze ca robii, pentru ferma generalului Dumitrescu. Plec de aici cu o bucurie îndoită. Mi-am revăzut prietenii şi am căpătat încrederea în ţărănimea noastră. FOAIA* PO PommrrT Dela Conferinţa dezarmării Privirile lumei întregi au fost aţintite, in ultima săptămână, asupra Conferinţei dela Geneva, unde trimişii popoarelor se sfătuiesc cum s'ar putea ajunge la o potolire a zorului nebun de înarmări. Şi, e firesc să fie aşa, fiindcă pacea lumii atârnă, în bună parte, de soarta acestei Conferinţe. Un moment însemnat, în cursul desbaterilor Conferinţei, a fost discursul rostit de dl Barthou, ministrul de externe al Franţei, care a învinuit pe faţă Anglia, că nu are o ţinută mai hotărâtă, faţă de setea de înarmări a Germaniei. Din această pricină — a spus dl Barthou — guvernul de la Berlin devine, pe zi ce trece, tot mai cutezător, zădărnicind străduinţele celor ce luptă în chip sincer pentru dezarmare şi pace. In faţa învinuirilor aduse de ministrul de externe al Franţei, reprezentantul An-Sliei, Sir John Simon, ministrul de externe titanic, a părăsit Geneva, reîntorcându-se la Londra, lucru care a adus cu sine întreruperea lucrărilor Conferinţei. Mulţi au socotit acest pas, drept prohodul Conferinţei dezarmării. In acelaş timp, însă, Franţa, ajutată de Rusia Sovietică şi de Mica înţelegere (România, Cehoslovacia şi Iugoslavia), făcea tot ce îi sta în putinţă spre a nu se ajunge la îngroparea Conferinţei. La străduinţele Franţei s'au mai alăturat apoi şi Polonia, Grecia şi Turcia. Discursul d-lui Barthou a avut un larg răsunet chiar şi în sânul Angliei, unde s'a pornit un puternic curent de a se rupe cu politica şovăelnică a lui Sir John Simon. E vorba să se producă chiar o schimbare în sânul guvernului englez, din această pricină. In ciuda tuturor svonurilor cobitoare. Luni 4 iunie a. c., Conferinţa dezarmării şi-a reluat lucrările. Reprezentantul Rusiei Sovietice, Litvinov, a propus un plan de asigurare a păcii, care, probabil, va fi luat în discuţia Conferinţei. In tot cazul, Conferinţa dezarmării trece prin clipe grele. Rămâne de văzut, dacă cei ce reprezintă popoarele vor fi însufleţiţi de înţelegerea trebuincioasă, spre a feri lumea de un nou şi catastrofal războiu. Ka 24