Foaia poporului, 1945 (Anul 52, nr. 1-50)
1945-06-10 / nr. 24
’^riîT 52 (Serie rouă) Nr. 24 Dumineca, 10 iunie 1945 F. Prioara! T.tî 30 CEA MAI VECHE FOAIE POPORALA, ÎNFIINŢATĂ IN ANUL 1892 „Ţineţi cu poporul, ca să nu răciji“... \tine i n fiecare Duminecă ,din direcţia unui comitet Organ al Aspectiunii „Ast*a“ | Redacţia Şi Administraţia. . ,,tt ti i'ts fubl. * Inbunelul Sibiu nib Nr. 67—1943. ———-------------------———— ------------------------------ , SIBIU, Str. Paguna 6. Telefon 83/A Redactor responsabil: Nic. Nicoara-Dobarceanu j r.Mowaia dama in numera, confom. aprobării n.96.06|1943 DESPRE STAT Săptămânile şi lunile cari vor urma, vor fi ocupate de către conducerile ţărilor mari şi mici, cu pregătirea păcii, după ce ele, toate ţările aliate, au pregătit, la conferinţa de la San Francisco, mijloace prin cari va putea fi asigurată pacea. Intre împrejurări ca cele de azi, când se pun temeiurile lumii viitoare, socotim că nu va fi nefolositor pentru cititoriiFoii Poporului“, să stăruim într’o serie de articole, la acest loc, asupra Statului. Căci viitoarea societate a naţiunilor iubitoare de ordine şi de pace, tot din State independente va fi alcătuită, chiar şi în cazul când sar ajunge la aşa numitele State Unite ale Europei. Socotim folositor să stăruim asupra alcătuirii şi funcţionării Statului modern, pentru că în viitor fiecare cetăţean liber va trebui să cunoască mai bine viaţa Statului, să aibă mai temeinice cunoştinţe politice, pentru a fi un membru viu şi folositor al Statului în care trăieşte. Asociaţiunea „Astra“, vechea dar mereu tânăra învăţătoare a poporului de la apusul Carpaţilor, crede că-şi face o datorie ajutând celor ce-i vor citi gazeta să aibă îndrumări şi cunoştinţe necesare unui cetăţean conştient şi luminat. Ce este Statul? Statul este totalitatea cetăţenilor cari trăiesc între aceleaşi graniţe, se guvernizează de aceeaşi putere supremă, după aceeaşi constituţie, mama tuturor legilor, se supun aceloraşi legi, se judecă după aceleaşi coduri civile, contribue în proporţia veniturilor la aceleaşi sarcini publice, apără în vreme de primejdie acelaşi Stat şi lucrează conştient pentru binele public, care este binele lor al tuturor cetăţenilor. Statul, deci, nu este o închipuire — formulă misterioasă, ci suntem noi înşine, toţi cetăţenii lui, cari trăim în aceeaşi ţară, şi va fi aşa cum îl facem cum îl administrăm noi înşine, întreg poporul dintr’o ţară. Omul e o fiinţă care nu poate trăi singur, ci numai în societate, în tovărăşie. Cea mai mică tovărăşie este familia, cea maimare Statul, care înglobează toate familiile şi alte asociaţii dintr’o ţară. O tovărăşie, o societate încă nu Ce se petrece în Orientul-de-mijloc Unul din evenimentele mai importante ale săptămâniii, care a atras atenţia întregii lumi, a fost, fără îndoială, starea de încordare între englezi şi francezi, în Orientul-de-mijloc, încordarea ivită la începutul acestei luni între trupele franceze şi britanice, a luat proporţii, pentru ca într’o bună zi, lumea să afle că acolo s’au produs şi un început de războiu, care ar fi putut să aibă urmări dintre cele mai grave, pentru pacea întregii lumi. Cum s’a produs conflictul? Către sfârşitul lunei Mai a sosit la Beirut, în Siria delegatul Franţei, care aducea cu el o propunere, pentru a se stabili o înţelegere pacinică între guvernele din Siria şi Liban — pe de oparte şi între Anglia şi Franţa — pe de altă parte. Pentru ca să fie mai siguri de reuşită, francezii au trimis acolo şi ceva trupe de ale lor, lucru ce a supărat guvernul Sirian, deoarece prezenţa trupelor franceze în Siria a fost luată drept o provocare. După scurt timp s’au produs apoi şi unele aşa zise incidente, ca încăerări între trupele britanice şi cele franceze. Francezii s’au dus şi mai departe cu intervenţia lor armată în Levant, bombardând oraşul Damasc. Faţă de această situaţie, Marea Britanie,care şi-a luat sarcina de a păstra independenţa Siriei şi Libanului, până la conferinţa de pace, când va avea să se hotărască deşieoate exista fără o conducere, fără legi, fără autorităţi cari să facă să se ţină, să se respecte legile. De aceea un Stat, — care e tovărăşia tuturor cetăţenilor, — trebue să aibă un cap, o conducere, un guvern, trebue să aibă un parlament care să aducă legile; un aşezământ al justiţiei, care să judece pe cei ce nu ţin legile, deci în fiecare Stat, trebue să fie o putere executivă, guvernul şi aparatul administrativ; o putere legislativă, care să aducă legile; şi o putere justiţiară, care să asigure ţinerea legilor, şi să pedepsească pe cei ce nu le ţin. Dar dacă Statul suntem noi, toţi cetăţenii lui, putem noi cu toţii să deţinem şi să îndeplinim aceste trei puteri? Vezi bine că nu! Atunci cum suntem noi însuşi Statul? Aşa că aceste trei puteri pornesc toate din voinţa şi alegerea noastră. Noi alegem, în alegeri libere şi cu vot secret, pe demnitiu, a invitat pe generalul de Gaulle, corducătorul Statului francez, să ordone retragerea în cazărmi a tuturor trupelor şi să se înceteze orice foc de armă sau de tun. De aceeaşi părere a fost şi d. Turman, preşedintele Statelor Unite, cu care d. Churchil, primul ministru al Marei Britanii s-a consultat telefonic. După cât se ştie, Marea Britanie are tot interesul de a păstra liniştea în Orientul de mijloc, deoarece liniile de comunicaţii spre Orientul îndepărtat, folosite în mare măsură de ea, trec prin Siria şi Liban şi ca atare interesele economice ale Marei Britanice ar fi simţitor atinse. La rândul ei Franţa se sileşte să-şi apere aşa zisele interese culturale în Siria şi Liban, unde ea a creiat mai multe şcoli şi instituţii culturale. Intre timp, Rusia Sovietică a intervenit şi ea pe cale diplomatică, înviind cele două părţi aflate în conflict, să găsească un mod de împăcare, pentru a nu se da naştere unui nou conflict între naţiunile amice, chemate să pregătească şi să garanteze pacea lumii Cam în aceeaşi direcţie a intervenit şi Statele Unite, astfel încât s’au putut înlătura conflicte mai grave. In momentul de faţă se pregăteşte terenul Pentru ducerea de tratative, in scopul pacificării situaţiei din Orientul de mijloc, unde era cât pe-aci să se işte un nou războiu, cu urmări nebănuit de serioase, brii parlamentului, cari fac legile ce ne cârmuesc pe toţ. Deci puterea legiuitoare are izvorul în noi, căci deputaţii sunt delegaţii noştri în parlament. Din parlament se formează guvernul, care are puterea executivă; guvernul numeşte funcţionarii, — sau în unele State pe aceştia îi aleg iarăşi cetăţenii, — aşa că şi puterea executivă porneşte de la noi cetăţenii. Guvernul numeşte, — sau prin guvern numim chiar noi, căci el e delegatul parlamentului — pe judecătorii de toate categoriile, astfel şi puterea judiciară a Statului izvoreşte tot din voinţa cetăţenilor, prin delegaţii săi în guvern, ca şi în parlament. De aceea avem dreptul să spunem că Statul suntem noi, toţi cetăţenii, şi cele trei puteri ale Statului pomenite mai sus, fără de care nicio tovărăşie de oameni n’ar putea exista, pleacă dela noi. De aceea se spune că fiecare popor are Statul pe care-l merită. Spre noui forme de vieat. Acum când, în Europa, războiul a luat sfârşit, multe state, prin conducătorii lor şi în urma cererilor stăruitoare a maselor muncitoare din toate categorile, fac sforfăi pentru o mai dreaptă, mai omenească şi mai creştinească împărţire a bunurilor materiale Cu alte cuvinte se vrea o trecere la o formă nouă de viaţă, mai ales acolo unde masele muncitoare au fost ţinute in mizerie şi în neputinţă de a-şi incopcia şi ele un trai mai de dar Doamne, cum s ar zice... O astfel de încercare se face şi la noi, unde — trebue să recunoaştem — s’au făcut multe greşeli şi s’a arătat o prelungită nepăsare faţă de problema dreptei împărţiri a bunurilor ţării, între aceia cari le-au produs şi între aceia cari le-au exploatat. E timpul, zicem şi noi, să cercetăm cu mai multă seriozitate starea de lucruri de până aici şi să păşim cu mai multă înţelegere la împlinirea nevoilor cari au bătut şi mai bat încă în pragul multor colibe de nevoiaşi, a căror vină este doar de fi trudit, din zi în noapte, fără a li se fi preţuit, la justa ei valoare, sudoarea fetii. Strămoşii noştrii, strămoşii cei vechi ne-au lăsat drept zestre o ţară a sângelui, a credinţei şi a limbei cu toate datinele româneşti, strămoşii din vremurile mai apropiate ne-au dat, apoi, o ţară a culturii naţionale precum şi înfăptuirea politică a Statului român. Datoria generaţiei de azi este să lase urmaşilor un stat pe deplin întărit pe temeiul unei drepte şi omeneşti împărţiri a bunurilor cari isvorăsc din solul ţării, prin braţul de muncă al tuturor. Să lăsăm urmaşilor un stat al ocrotirii sociale, cu drepturi deopotrivă pentru toţi: statul dreptăţii sociale, statul propăşirii politice şi economice a claselor de jos, statul respectului legilor şi al libertăţilor, statul adevăratei democraţii, al cărei steag generaţia de luptători transilvani l-a purtat cu cinste şi mândrie prin cursul atâtor veacuri. Pe piatra de temelie a românismului, reprezentat prin cele 15 milioane de locuitori, să zidim un Stat mai drept, decât cel cunoscut până acum, mai aproape de vieaţa poporului şi mai puternic. Să ne fie înaintea ochilor pururea icoana ţăranului şi a muncitorului plecat de la coarnele plugului şi să-i (Continuare în pag. 2-a)