Foaia poporului, 1945 (Anul 52, nr. 1-50)

1945-06-10 / nr. 24

’^riîT 52 (Serie rouă) Nr. 24 Dumineca, 10 iunie 1945 F.­­ Prio­ara! T.tî 30 CEA MAI VECHE FOAIE POPORALA, ÎNFIINŢATĂ IN ANUL 1892 „Ţineţi cu poporul, ca să nu r­­ăciji“... \tine i n fiecare Duminecă ,din direcţia unui comitet Organ al Aspe­ctiunii „Ast*a“ | Redacţia Şi Administraţia. . ,,tt ti i'ts fubl. * Inbunelul Sibiu nib Nr. 67—1943. ———-------------------———— ------------------------------ , SIBIU, Str. Pa­guna 6. Telefon 83/A Redactor responsabil: Nic. Nicoara-Dobarceanu j r­.M­owaia dama in numera, confom. aprobării n.96.06|1943 DESPRE STAT Săptămânile şi lunile cari vor ur­ma, vor fi ocupate de către con­ducerile ţărilor mari şi mici, cu pregătirea păcii, după ce ele, toate ţările aliate, au pregătit, la confe­rinţa de la San Francisco, mijloace prin cari va putea fi asigurată pa­cea. Intre împrejurări ca cele de azi, când se pun temeiurile lumii vii­toare, socotim că nu va fi nefolo­sitor pentru cititorii­­Foii Poporu­lui“, să stăruim într’o serie de ar­ticole, la acest loc, asupra Statului. Căci viitoarea societate a naţiuni­lor iubitoare de ordine şi de pace, tot din State independente va fi al­cătuită, chiar şi în cazul când sar ajunge la aşa numitele State Unite ale Europei. Socotim folositor să stăruim a­­supra alcătuirii şi funcţionării Sta­tului modern, pentru că în viitor fiecare cetăţean liber va trebui să cunoască mai bine viaţa Statului, să aibă mai temeinice cunoştinţe politice, pentru a fi un membru viu şi folositor al Statului în care trăieşte. Asociaţiunea „Astra“, ve­chea dar mereu tânăra învăţătoare a poporului de la apusul Carpaţilor, crede că-şi face o datorie ajutând celor ce-i vor citi gazeta să aibă îndrumări şi cunoştinţe necesare unui cetăţean conştient şi luminat. Ce este Statul? Statul este totalitatea cetăţenilor cari trăiesc între aceleaşi graniţe, se guvernizează de aceeaşi putere supremă, după aceeaşi constituţie, mama tuturor legilor, se supun a­­celoraşi legi, se judecă după ace­leaşi coduri civile, contribue în proporţia veniturilor la aceleaşi sarcini publice, apără în vreme de primejdie acelaşi Stat şi lucrează conştient pentru binele public, ca­re este binele lor al tuturor cetă­ţenilor. Statul, deci, nu este o închipuire — formulă misterioasă, ci suntem noi înşine, toţi cetăţenii lui, cari trăim în aceeaşi ţară, şi va fi aşa cum îl facem cum îl administrăm noi înşine, întreg poporul dintr’o ţară. Omul e o fiinţă care nu poate trăi singur, ci numai în societate, în tovărăşie. Cea mai mică tovă­răşie este familia, cea mai­­mare Statul, care înglobează toate fami­liile şi alte asociaţii dintr’o ţară. O tovărăşie, o societate încă nu Ce se petrece în Orientul-de-mijloc Unul din evenimentele mai impor­tante ale săptămâniii, care a atras atenţia întregii lumi, a fost, fără în­doială, starea de încordare între en­glezi şi francezi, în Orientul-de-mijloc, încordarea ivită la începutul acestei luni între trupele franceze şi brita­nice, a luat proporţii, pentru ca într’o bună zi, lumea să afle că acolo s’au produs şi un început de războiu, care ar fi putut să aibă urmări dintre cele mai grave, pentru pacea întregii lumi. Cum s’a produs conflictul? Către sfârşitul lunei Mai a sosit la Beirut, în Siria delegatul Franţei, care aducea cu el o propunere, pentru a se sta­bili o înţelegere pacinică între gu­vernele din Siria şi Liban — pe de o­parte şi între Anglia şi Franţa — pe de altă parte. Pentru ca să fie mai siguri de reuşită, francezii au trimis acolo şi ceva trupe de ale lor, lucru ce a supărat guvernul Sirian, deoa­rece prezenţa trupelor franceze în Siria a fost luată drept o provocare. După scurt timp s’au produs apoi şi unele aşa zise incidente, ca încăerări între trupele britanice şi cele fran­ceze. Francezii s’au dus şi mai de­parte cu intervenţia lor armată în Levant, bombardând oraşul Damasc. Faţă de această situaţie, Marea Britanie,­­care şi-a luat sarcina de a păstra independenţa Siriei şi Liba­nului, până la conferinţa de pace, când va avea să se hotărască deşi­eoate exista fără o conducere, fă­ră legi, fără autorităţi cari să facă să se ţină, să se respecte legile. De aceea un Stat, — care e tovă­răşia tuturor cetăţenilor, — trebue să aibă un cap, o conducere, un guvern, trebue să aibă un parla­ment care să aducă legile; un a­­şezământ al justiţiei, care să ju­dece pe cei ce nu ţin legile, deci în fiecare Stat, trebue să fie o pu­tere executivă,­­ guvernul şi apa­ratul administrativ; o putere le­gislativă, care să aducă legile; şi o putere justiţiară, care să asigure ţinerea legilor, şi să pedepsească pe cei ce nu le ţin. Dar dacă Statul suntem noi, toţi cetăţenii lui, putem noi cu toţii să deţinem şi să îndeplinim aceste trei puteri? Vezi bine că nu! Atunci cum suntem noi însuşi Statul? Aşa că aceste trei puteri pornesc toate din voinţa şi alege­rea noastră. Noi alegem, în alegeri libere şi cu vot secret, pe dem­nitiu­, a invitat pe generalul de Gaulle, cor­ducătorul Statului francez, să or­done retragerea în cazărmi a tuturor trupelor şi să se înceteze orice foc de armă sau de tun. De aceeaşi pă­rere a fost şi d. Turman, preşedin­tele Statelor Unite, cu care d. Chur­­chil, primul ministru al Marei Britanii s-a consultat telefonic. După cât se ştie, Marea Britanie are tot interesul de a păstra liniştea în Orientul de mijloc, deoarece liniile de comunicaţii spre Orientul înde­părtat, folosite în mare măsură de ea, trec prin Siria şi Liban şi ca atare interesele economice ale Marei Bri­tanice ar fi simţitor atinse. La rândul ei Franţa se sileşte să-şi apere aşa zisele interese culturale în Siria şi Liban, unde ea a creiat mai multe şcoli şi instituţii culturale. Intre timp, Rusia Sovietică a inter­venit şi ea pe cale diplomatică, în­­vi­ind cele două părţi aflate în con­flict, să găsească un mod de împă­care, pentru a nu se da naştere unui nou conflict între naţiunile amice, chemate să pregătească şi să garan­teze pacea lumii Cam în aceeaşi di­recţie a intervenit şi Statele Unite, astfel încât s’au putut înlătura con­flicte mai grave. In momentul de faţă se pregăteşte terenul Pentru ducerea de tratative, in scopul pacificării situaţiei din Ori­entul de mijloc, unde era cât pe-aci să se işte un nou războiu, cu urmări nebănuit de serioase, brii parlamentului, cari fac legile ce ne cârmuesc pe toţ. Deci pu­terea legiuitoare are izvorul în noi, căci deputaţii sunt delegaţii noştri în parlament. Din parlament se formează guvernul, care are pu­terea executivă; guvernul numeşte funcţionarii, — sau în unele State pe aceştia îi aleg iarăşi cetăţenii, — aşa că şi puterea executivă por­neşte de la noi cetăţenii. Guvernul numeşte, — sau prin guvern numim chiar noi, căci el e delegatul par­lamentului — pe judecătorii de toate categoriile, astfel şi puterea judiciară a Statului izvoreşte tot din voinţa cetăţenilor, prin dele­gaţii săi în guvern, ca şi în parla­ment. De aceea avem dreptul să spu­nem că Statul suntem noi, toţi ce­tăţenii, şi cele trei puteri ale Sta­tului pomenite mai sus, fără de care nicio tovărăşie de oameni n’ar putea exista, pleacă dela noi. De aceea se spune că fiecare po­por are Statul pe care-l merită. Spre noui forme de vieat. Acum când, în Europa, războiul a luat sfârşit, multe state, prin condu­cătorii lor şi în urma cererilor stă­ruitoare a maselor muncitoare din toate categori­le, fac sforfăi pentru o mai dreaptă, mai omenească şi mai creştinească împărţire a bunurilor ma­teriale Cu alte cuvinte se vrea o tre­cere la o formă nouă de viaţă, mai ales acolo unde masele muncitoare au fost ţinute in mizerie şi în nepu­tinţă de a-şi incopcia şi ele un trai mai de dar Doamne, cum s ar zice... O astfel de încercare se face şi la noi, unde — trebue să recunoaştem — s’au făcut multe greşeli şi s’a arătat o prelungită nepăsare faţă de pro­blema dreptei împărţiri a bunurilor ţării, între aceia cari le-au produs şi între aceia cari le-au exploatat. E timpul, zicem şi noi, să cercetăm cu mai multă seriozitate starea de lucruri de până aici şi să păşim cu mai multă înţelegere la împlinirea ne­voilor cari au bătut şi mai bat încă în pragul multor colibe de nevoiaşi, a căror vină este doar de fi trudit, din zi în noapte, fără a li­ se fi pre­ţuit, la justa ei valoare, sudoarea fetii. Strămoşii noştrii, strămoşii cei vechi ne-au lăsat drept zestre o ţară a sân­gelui, a credinţei şi a limbei cu toate datinele româneşti, strămoşii din vre­murile mai apropiate ne-au dat, apoi, o ţară a culturii naţionale precum şi înfăptuirea politică a Statului român. Datoria generaţiei de azi este să lase urmaşilor un stat pe deplin în­tărit pe temeiul unei drepte şi ome­neşti împărţiri a bunurilor cari isvo­­răsc din solul ţării, prin braţul de muncă al tuturor. Să lăsăm urma­şilor un stat al ocrotirii sociale, cu drepturi deopotrivă pentru toţi: sta­tul dreptăţii sociale, statul propăşirii politice şi economice a claselor de jos, statul respectului legilor şi al li­bertăţilor, statul adevăratei democra­ţii, al cărei steag generaţia de luptă­tori transilvani l-a purtat cu cinste şi mândrie prin cursul atâtor veacuri. Pe piatra de temelie a românis­mului, reprezentat prin cele 15 mili­oane de locuitori, să zidim un Stat mai drept, decât cel cunoscut până acum, mai aproape de vieaţa popo­rului şi mai puternic. Să ne fie înaintea ochilor pur­urea icoana ţăranului şi a muncitorului plecat de la coarnele plugului şi să-i (Continuare în pag. 2-a)

Next