Foaia noastră, 1976 (Anul 26, nr. 1-24)

1976-09-15 / nr. 18

Anul XXVI. Nr. 18 — Miercuri, 15 septembrie 1976. Prețul: 80 fill. Anul înfăptuirilor frumoase la cooperativa din Jaca Anul 1976 - cu toate capriciile tim­pului - pentru cooperativa agricolă de producţie din Jaca a însemnat­ un an plin de realizări măreţe şi de rezultate bune. In ajunul Zilei Constituţiei, la 19 au­gust au fost date în folosinţă noi ob­iective agricole de mare necesitate pen­tru întărirea şi modernizarea cooperati­vei: clădiri pentru depozitarea cereale­lor cu o capacitate de 300 vagoane, o uscătorie în vecinătatea lor şi un pod­­basculă cu o capacitate de 30 tone. In plus au construit drumuri betonate, ca­re leagă centrele cooperativei de Jaca şi de Vecherd. La serbarea de inaugurare au parti­cipat în număr mare locuitorii comunei şi mulţi au primit diferite dimplome şi premizări în bani. Preşedintele coope­rativei, Petru Lukács, în cuvîntarea fes­tivă a relatat că noile obiective au cos­tat peste 18 milioane şi au putut fi rea­lizate datorită hărniciei şi devotamen­tului întregului colectiv al cooperativei „Pacea”, care uneşte forţele de muncă ale oamenilor din Jaca şi Vecherd. în mod deosebit a accentuat că realizarea lor a fost impusă de progresul agricul­turii moderne, în anul acesta au recol­tat şi au dat ţării peste trei sute vagoa­ne de grîu de calitate bună, tocmai în valoare de cît au costat magaziile de la răscrucea drumurilor dintre Jaca şi Vecherd. Aceasta înseamnă tot atunci că trebuie să mai construiasă, cît mai ur­gent, noi clădiri de depozitare pentru cel puţin 150 de vagoane. Ne-am deplasat să vedem la faţa lo­cului noile obiective şi am fost impre­sionaţi de cele văzute. Dar în drum am mai constatat, că nu numai oraşele şi satele şi-au schimbat fizionomia ci şi hotarul. Am trecut pe lingă lanuri nesfîrşite de porumb, sfeclă de zahăr şi floarea soarelui.­­ Porumbul­­ ne-a informat, preşe­dintele­­ a suferit pagube din cauza se­cetei, vom avea recoltă mijlocie. In schimb floarea soarelui ne va recom­pensa. Avem de recoltat 3­30 de hectare cu floarea soarelui şi sperăm că se va răsplăti munca cu peste şapte milioane de forinţi. Am trecut pe lingă un lan de floarea soarelui cu miros îmbătător, dulce amărui, cu fire subţiri şi rod bo­gat,­ flori mari, înnegrite ce păreau ti­­găi mari, aninate în vîrfuri de beţe. Mi-au venit în minte cuvintele poe­tului: „Floarea soarelui pe cîmpuri Pleacă fruntea îngîndurată ...” în depărtare se văd turme mari de oi păscînd ca altădată, numai ocoalele nu mai sînt cum erau pe vremuri, ti­cluite din pămînt amestecat cu pleavă, acoperite cu buruieni şi proptite să nu le răstoarne vîntul. Ocoalele de azi sînt construcţii masive, prevăzute cu tot ce-i necesar păstoritului de azi: trod pentru nutreţ, iesle, instalaţii electrice etc. De la destoinicul preşedinte cu di­plomă de agronom, Petru Lukács, aflu că oieritul încă n-a devenit ramificaţie destul de rentabilă a zootehniei la ei şi probabil nici în alte părţi. Cu toate acestea au peste zece mii de oi şi planul lor de gospodării prevede întărirea oie­­ritului. Ţara are nevoie de lină, pieio­relor, grîu, porumb, nutreţuri, floarea soarelui, şi-n privinţa asta au rezultate bune. Mulţi tineri din sat în propăşirea în anii de după Eliberare au sosit în număr mare noii „cuceritori” în mi­ca localitate minieră Komló, din jude-Xlcul cc­­en d­o do­pa cele şapte coline (Kökönyös, Dávid­­föld, Kenderföld, Somogtető, Kossuth­­akna, Szilvás şi Gesztenyés) oraşul nou, socialist - Komló. Aşezarea e pomenită pentru prima dată în documente în anul 1256, sub numele de Villa Komplou. în 1812, cîţiva iobagi ai latifundiarului anunţă pe intendent că au găsit cărbune. Şi ast­fel, de atunci, chiar dacă încet, în lo­calitate a început exploatarea sistema­tică a aurului negru. Azi specialiştii apreciază rezervele cîmpului de cărbu­ne la 230 milioane de tone. Azi Komló, localitatea măruntă mi­nieră, a devenit un oraş înfloritor cu 30 de mii de locuitori, a cărui mineri ex­ploatează anual peste două milioane to­lapte şi carne de oaie. Spre norocul lor, oieritul e o înde­letnicire secundară la cooperativa din Jaca-Vecherd, baza e cultivarea cerca­cooperativei văd viitorul lor, aşadar ră­­mîn aici şi lucrează aici. I. 1. ne de cărbune, ceea ce corespunde u­­nui procentaj însemnat al producţiei globale de cărbune din ţara noastră. O ,­­ 1 . 1­­ . trei licee, o şcoală profesională şi nouă grădiniţe. Din totalul locuitorilor 85% sunt muncitori fizici. Iar munca fizică grea este compensată prin împrejurimi­le pitoreşti ale oraşului, în pădurile şi pe dealurile din jur oamenii muncii gă­sesc odihnă şi reconfortare. La fel, nu e departe nici ştrandul din Sikonda. Dar mulţi dintre locuitorii oraşului - locuitori de case familiale cu grădini - se ocupă cu grădinăritul. Şi iată, că în anul acesta, la 2 sep­­tembrie, am salutat din nou - pentru a 25-a oară - oraşul construit pe şapte coline, pe acum vechea Romă, oraşul Komló. Gy. F. Salut, Komló! La Cooperativa agricolă de producţie noua uscătorie funcţionează din plin Komló: Monumentul minierilor Cluburile să devină focarele culturii româneşti Acţiuni epizate în grupuri mici Paralel cu dezvoltarea societăţii so­cialiste dezvoltate, cu ridicarea la un ni­vel mai înalt a muncii de culturalizare, au crescut şi cerinţele faţă de activita­tea de culturalizare a maselor, cerinţe care, potrivit schimbărilor structurale ale societăţii, apar în mod diferenţiat, în ultima vreme mijloacele de comu­nicaţie publică (tv, radio, presă etc.), joacă un rol tot mai important în viaţa şi activitatea oamenilor, ceea ce necesi­tă o modificare şi în activitatea de cul­turalizare. Astfel, actualmente numa instituţiilor culturale este dominată de acţiunile organizate în grupuri mici (cluburi, cursuri de specialitate, cercuri etc.). Datorită acestui fapt, în ultimul timp şi în căminele noastre culturale a început să se înfiinţeze, unul după al­tul, cluburi de naţionalitate. Pentru a ajuta munca organizatorică a acestor forme de activititate în gru­puri mici, Ministerul Culturii a orga­nizat diferite cursuri pentru activiştii culturali, care s-au angajat să stea în fruntea acestei munci şi pentru ca în cele mai multe localităţi populate şi de români să-şi înceapă activitatea aseme­nea cluburi. Este de remarcat că, con­form cerinţelor şi necesităţilor, dintre comunele noastre româneşti asemenea cluburi s-au înfiinţat la Bătania, Ale­­tea, Micherechi, Chitighaz şi, pe o du­rată de scurt timp, în oraşul Giula. Dacă vrem să facem o scurta apreci­ere a activităţii ce se desfăşoară în aces­te foruri, trebuie să constatăm că o muncă satisfăcătoare, conform aşteptărilor, se depune doar în comunele Aletea şi Bă­tania. Aici, atît numărul celor ce acti­vează în sinul cluburilor, cît şi conţi­nutul muncii este la nivelul potrivit. Aici încă de la început s-au depus ba­zele unei activităţi bine organizate, cu un profil bine definit şi pe baza unor programe de muncă bine înjghebate, iar rezultatele sunt îmbucurătoare. Ast­fel se explică, că responsabilii culturali din aceste comune şi-au putut realiza mai uşor şi mai eficace sarcinile gene­rale de cultivare a tradiţiilor naţiona­le şi a limbii materne, de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice şi alte obligaţii legate de activitatea de culturalizare a maselor. Atît la Aletea, cît şi la Băta­nia au fost organizate diferite manifes­taţii politico-culturale (serate de priete­nie, serate literare, baluri româneşti, prelegeri de lingvistică, întîlniri cu ci­titorii presei româneşti etc.), ba chiar în cadrul acestor cluburi îşi desfăşoară ac­tivitatea şi formaţii folclorice. Aşa, de ex., la Aletea membrii clubului sunt to­todată şi membrii cercului folcloric, sau la Bătania tot în cadrul clubului îşi des­făşoară activitatea corul femeilor. Şi dacă activitatea acestor cluburi este da­tă ca exemplu, o facem mai mult pentru ca celelalte aşezăminte româneşti să în­ceapă o muncă mai temeinică, fiindcă posibilităţile şi aici sunt asigurate, dar din diferite motive această mişcare încă nu a prins rădăcini. Primii paşi în această direcţie au fost făcuţi deja şi în comunele Micherechi şi Chitighaz. Acestor două comune (cu cel mai mare număr de români!) li se asigură posibilităţi poate distinse pen­tru a-şi organiza aceste forme de cultu­ralizare şi este păcat că pînă în prezent nu s-au folosit de acestea. Ne gîndim mai mult la faptul, că în cluburile din aceste două comune, pe lingă mobili­zarea generaţiei tinerilor, să fie înca­draţi şi cei mai în vîrstă şi pe baza u­­nor temeinice planuri de muncă să fie organizate mai multe şi mai variate ma­nifestări culturale. Giula este centrul instituţiilor cu ca­racter românesc, unde trăiesc şi mulţi oameni de naţionalitate română. Aici, în urmă cu doi ani, s-a înfiinţat un club românesc care, după o scurtă perioadă de vie activitate, azi nu mai funcţio­nează. Păcat pentru acest eşec, pentru că la început am putut observa interes din partea multor români din oraş, dar din cauza că nu s-a întocmit un pro­gram suficient de variat şi interesant, majoritatea iniţiatorilor, încetul cu în­cetul, au absentat de la ocupaţii. Ar fi bine şi neapărat trebuie găsite acele căi cu ajutorul cărora, încă în viitorul a­­propiat, să reînceapă funcţionarea aces­tui club. Dar nu oricum, ci cu o acti­vitate care să fie exemplu şi celorlalte localităţi româneşti din ţară. Condiţiile înfiinţării unor cluburi cu caracter românesc sunt asigurate în cele mai multe comune locuite şi de români, ca de exemplu Săcal, Apateu, Cenadul Unguresc şi altele. Dar atunci cînd optăm pentru în­fiinţarea şi funcţionarea unor asemenea cluburi, trebuie să ne gîndim şi la sar­cina de a le asigura tot ajutorul în mun­ca organizatorică şi apoi pe parcursul funcţionării. Să fie elaborate tematici şi metode de activitate, cu o deosebită atenţie la domeniul de dezvoltare a muncii de cultivare a limbii materne şi iniţiative întreprinse cu scopul de a cunoaşte şi a propaga arta şi cultura românească. Şi dacă toţi cei interesaţi în acest domeniu ne vom strădui pen­tru îmbunătăţirea acestei activităţi, a­­tunci sîntem ferm convinşi, că încă în viitorul apropiat ne vom bucura şi de succesele unor noi cluburi româneşti, care vor deveni focare de cultură în păstrarea şi propagarea culturii româ­neşti, cultură care este o parte integran­tă a culturii din Ungaria socialistă. Gh. Marc

Next