Foaia noastră, 1976 (Anul 26, nr. 1-24)
1976-09-15 / nr. 18
Anul XXVI. Nr. 18 — Miercuri, 15 septembrie 1976. Prețul: 80 fill. Anul înfăptuirilor frumoase la cooperativa din Jaca Anul 1976 - cu toate capriciile timpului - pentru cooperativa agricolă de producţie din Jaca a însemnat un an plin de realizări măreţe şi de rezultate bune. In ajunul Zilei Constituţiei, la 19 august au fost date în folosinţă noi obiective agricole de mare necesitate pentru întărirea şi modernizarea cooperativei: clădiri pentru depozitarea cerealelor cu o capacitate de 300 vagoane, o uscătorie în vecinătatea lor şi un podbasculă cu o capacitate de 30 tone. In plus au construit drumuri betonate, care leagă centrele cooperativei de Jaca şi de Vecherd. La serbarea de inaugurare au participat în număr mare locuitorii comunei şi mulţi au primit diferite dimplome şi premizări în bani. Preşedintele cooperativei, Petru Lukács, în cuvîntarea festivă a relatat că noile obiective au costat peste 18 milioane şi au putut fi realizate datorită hărniciei şi devotamentului întregului colectiv al cooperativei „Pacea”, care uneşte forţele de muncă ale oamenilor din Jaca şi Vecherd. în mod deosebit a accentuat că realizarea lor a fost impusă de progresul agriculturii moderne, în anul acesta au recoltat şi au dat ţării peste trei sute vagoane de grîu de calitate bună, tocmai în valoare de cît au costat magaziile de la răscrucea drumurilor dintre Jaca şi Vecherd. Aceasta înseamnă tot atunci că trebuie să mai construiasă, cît mai urgent, noi clădiri de depozitare pentru cel puţin 150 de vagoane. Ne-am deplasat să vedem la faţa locului noile obiective şi am fost impresionaţi de cele văzute. Dar în drum am mai constatat, că nu numai oraşele şi satele şi-au schimbat fizionomia ci şi hotarul. Am trecut pe lingă lanuri nesfîrşite de porumb, sfeclă de zahăr şi floarea soarelui. Porumbul ne-a informat, preşedintele a suferit pagube din cauza secetei, vom avea recoltă mijlocie. In schimb floarea soarelui ne va recompensa. Avem de recoltat 330 de hectare cu floarea soarelui şi sperăm că se va răsplăti munca cu peste şapte milioane de forinţi. Am trecut pe lingă un lan de floarea soarelui cu miros îmbătător, dulce amărui, cu fire subţiri şi rod bogat, flori mari, înnegrite ce păreau tigăi mari, aninate în vîrfuri de beţe. Mi-au venit în minte cuvintele poetului: „Floarea soarelui pe cîmpuri Pleacă fruntea îngîndurată ...” în depărtare se văd turme mari de oi păscînd ca altădată, numai ocoalele nu mai sînt cum erau pe vremuri, ticluite din pămînt amestecat cu pleavă, acoperite cu buruieni şi proptite să nu le răstoarne vîntul. Ocoalele de azi sînt construcţii masive, prevăzute cu tot ce-i necesar păstoritului de azi: trod pentru nutreţ, iesle, instalaţii electrice etc. De la destoinicul preşedinte cu diplomă de agronom, Petru Lukács, aflu că oieritul încă n-a devenit ramificaţie destul de rentabilă a zootehniei la ei şi probabil nici în alte părţi. Cu toate acestea au peste zece mii de oi şi planul lor de gospodării prevede întărirea oieritului. Ţara are nevoie de lină, pieiorelor, grîu, porumb, nutreţuri, floarea soarelui, şi-n privinţa asta au rezultate bune. Mulţi tineri din sat în propăşirea în anii de după Eliberare au sosit în număr mare noii „cuceritori” în mica localitate minieră Komló, din jude-Xlcul ccen do dopa cele şapte coline (Kökönyös, Dávidföld, Kenderföld, Somogtető, Kossuthakna, Szilvás şi Gesztenyés) oraşul nou, socialist - Komló. Aşezarea e pomenită pentru prima dată în documente în anul 1256, sub numele de Villa Komplou. în 1812, cîţiva iobagi ai latifundiarului anunţă pe intendent că au găsit cărbune. Şi astfel, de atunci, chiar dacă încet, în localitate a început exploatarea sistematică a aurului negru. Azi specialiştii apreciază rezervele cîmpului de cărbune la 230 milioane de tone. Azi Komló, localitatea măruntă minieră, a devenit un oraş înfloritor cu 30 de mii de locuitori, a cărui mineri exploatează anual peste două milioane tolapte şi carne de oaie. Spre norocul lor, oieritul e o îndeletnicire secundară la cooperativa din Jaca-Vecherd, baza e cultivarea cercacooperativei văd viitorul lor, aşadar rămîn aici şi lucrează aici. I. 1. ne de cărbune, ceea ce corespunde unui procentaj însemnat al producţiei globale de cărbune din ţara noastră. O , 1 . 1 . trei licee, o şcoală profesională şi nouă grădiniţe. Din totalul locuitorilor 85% sunt muncitori fizici. Iar munca fizică grea este compensată prin împrejurimile pitoreşti ale oraşului, în pădurile şi pe dealurile din jur oamenii muncii găsesc odihnă şi reconfortare. La fel, nu e departe nici ştrandul din Sikonda. Dar mulţi dintre locuitorii oraşului - locuitori de case familiale cu grădini - se ocupă cu grădinăritul. Şi iată, că în anul acesta, la 2 septembrie, am salutat din nou - pentru a 25-a oară - oraşul construit pe şapte coline, pe acum vechea Romă, oraşul Komló. Gy. F. Salut, Komló! La Cooperativa agricolă de producţie noua uscătorie funcţionează din plin Komló: Monumentul minierilor Cluburile să devină focarele culturii româneşti Acţiuni epizate în grupuri mici Paralel cu dezvoltarea societăţii socialiste dezvoltate, cu ridicarea la un nivel mai înalt a muncii de culturalizare, au crescut şi cerinţele faţă de activitatea de culturalizare a maselor, cerinţe care, potrivit schimbărilor structurale ale societăţii, apar în mod diferenţiat, în ultima vreme mijloacele de comunicaţie publică (tv, radio, presă etc.), joacă un rol tot mai important în viaţa şi activitatea oamenilor, ceea ce necesită o modificare şi în activitatea de culturalizare. Astfel, actualmente numa instituţiilor culturale este dominată de acţiunile organizate în grupuri mici (cluburi, cursuri de specialitate, cercuri etc.). Datorită acestui fapt, în ultimul timp şi în căminele noastre culturale a început să se înfiinţeze, unul după altul, cluburi de naţionalitate. Pentru a ajuta munca organizatorică a acestor forme de activititate în grupuri mici, Ministerul Culturii a organizat diferite cursuri pentru activiştii culturali, care s-au angajat să stea în fruntea acestei munci şi pentru ca în cele mai multe localităţi populate şi de români să-şi înceapă activitatea asemenea cluburi. Este de remarcat că, conform cerinţelor şi necesităţilor, dintre comunele noastre româneşti asemenea cluburi s-au înfiinţat la Bătania, Aletea, Micherechi, Chitighaz şi, pe o durată de scurt timp, în oraşul Giula. Dacă vrem să facem o scurta apreciere a activităţii ce se desfăşoară în aceste foruri, trebuie să constatăm că o muncă satisfăcătoare, conform aşteptărilor, se depune doar în comunele Aletea şi Bătania. Aici, atît numărul celor ce activează în sinul cluburilor, cît şi conţinutul muncii este la nivelul potrivit. Aici încă de la început s-au depus bazele unei activităţi bine organizate, cu un profil bine definit şi pe baza unor programe de muncă bine înjghebate, iar rezultatele sunt îmbucurătoare. Astfel se explică, că responsabilii culturali din aceste comune şi-au putut realiza mai uşor şi mai eficace sarcinile generale de cultivare a tradiţiilor naţionale şi a limbii materne, de răspîndire a cunoştinţelor ştiinţifice şi alte obligaţii legate de activitatea de culturalizare a maselor. Atît la Aletea, cît şi la Bătania au fost organizate diferite manifestaţii politico-culturale (serate de prietenie, serate literare, baluri româneşti, prelegeri de lingvistică, întîlniri cu cititorii presei româneşti etc.), ba chiar în cadrul acestor cluburi îşi desfăşoară activitatea şi formaţii folclorice. Aşa, de ex., la Aletea membrii clubului sunt totodată şi membrii cercului folcloric, sau la Bătania tot în cadrul clubului îşi desfăşoară activitatea corul femeilor. Şi dacă activitatea acestor cluburi este dată ca exemplu, o facem mai mult pentru ca celelalte aşezăminte româneşti să înceapă o muncă mai temeinică, fiindcă posibilităţile şi aici sunt asigurate, dar din diferite motive această mişcare încă nu a prins rădăcini. Primii paşi în această direcţie au fost făcuţi deja şi în comunele Micherechi şi Chitighaz. Acestor două comune (cu cel mai mare număr de români!) li se asigură posibilităţi poate distinse pentru a-şi organiza aceste forme de culturalizare şi este păcat că pînă în prezent nu s-au folosit de acestea. Ne gîndim mai mult la faptul, că în cluburile din aceste două comune, pe lingă mobilizarea generaţiei tinerilor, să fie încadraţi şi cei mai în vîrstă şi pe baza unor temeinice planuri de muncă să fie organizate mai multe şi mai variate manifestări culturale. Giula este centrul instituţiilor cu caracter românesc, unde trăiesc şi mulţi oameni de naţionalitate română. Aici, în urmă cu doi ani, s-a înfiinţat un club românesc care, după o scurtă perioadă de vie activitate, azi nu mai funcţionează. Păcat pentru acest eşec, pentru că la început am putut observa interes din partea multor români din oraş, dar din cauza că nu s-a întocmit un program suficient de variat şi interesant, majoritatea iniţiatorilor, încetul cu încetul, au absentat de la ocupaţii. Ar fi bine şi neapărat trebuie găsite acele căi cu ajutorul cărora, încă în viitorul apropiat, să reînceapă funcţionarea acestui club. Dar nu oricum, ci cu o activitate care să fie exemplu şi celorlalte localităţi româneşti din ţară. Condiţiile înfiinţării unor cluburi cu caracter românesc sunt asigurate în cele mai multe comune locuite şi de români, ca de exemplu Săcal, Apateu, Cenadul Unguresc şi altele. Dar atunci cînd optăm pentru înfiinţarea şi funcţionarea unor asemenea cluburi, trebuie să ne gîndim şi la sarcina de a le asigura tot ajutorul în munca organizatorică şi apoi pe parcursul funcţionării. Să fie elaborate tematici şi metode de activitate, cu o deosebită atenţie la domeniul de dezvoltare a muncii de cultivare a limbii materne şi iniţiative întreprinse cu scopul de a cunoaşte şi a propaga arta şi cultura românească. Şi dacă toţi cei interesaţi în acest domeniu ne vom strădui pentru îmbunătăţirea acestei activităţi, atunci sîntem ferm convinşi, că încă în viitorul apropiat ne vom bucura şi de succesele unor noi cluburi româneşti, care vor deveni focare de cultură în păstrarea şi propagarea culturii româneşti, cultură care este o parte integrantă a culturii din Ungaria socialistă. Gh. Marc