Foaia noastră, 1980 (Anul 30, nr. 1-52)

1980-01-06 / nr. 1

jOJUA NOFtSraĂ____________________ în atenţia Sfatului judeţean Hajdú-Bihar activitatea spirituală a naţionalităţilor în ultimele zile ale anului trecut, subcomisia pentru naţio­nalităţi din cadrul Sfatului ju­deţean din Hajdú-Bihar s-a în­trunit pentru a analiza activita­tea de un an şi jumătate, de­pusă de către membrii acestui organ de la înfiinţarea acestuia. Toţi cei prezenţi au constatat că în general activitatea subco­misiei este satisfăcătoare şi s-a intensificat în mod considerabil în ultima vreme. S-a constatat că organele centrale de stat şi cele obşteşti ajută traducerea în viaţă a drepturilor şi posibilită­ţilor constituţionale ale naţio­nalităţii române şi sprijină toa­te acţiunile iniţiate în acest scop. Aceleaşi străduinţe carac­terizează şi activitatea subcomi­siei. Pe ordinea de zi a şedinţei a figurat dezbaterea a două re­ferate, întocmite în prealabil de subcomisie şi date spre studiere membrilor. Primul referat s-a o­­cupat de „Activitatea Secţiei de culturalizare a comitetului exe­cutiv al Sfatului judeţean Haj­dú-Bihar”, de îndrumarea cul­turalizării generale de naţionali­tate. Al doilea referat a fost re­dactat sub titlul: „Situaţia şi posibilităţile de dezvoltare ale învăţămîntului de naţionalitate din judeţul Hajdú-Bihar.” în timpul discuţiilor s-au con­turat cîteva observaţii de ordin general. Astfel s-a precizat că în plasa Berettydujfalu limba ro­mână se cunoaşte şi se vorbeşte încă mai bine decît în plasa De­breţin. Un fapt îmbucurător tre­buie evidenţiat în orice caz: în unele dintre aceste localităţi bi­horene cultura de naţionalitate cunoaşte o adevărată renaştere, bucurîndu-se de interes şi spri­jin unanim. Cît priveşte institu­ţiile culturale, condiţiile perso­nale din şcoli, biblioteci şi case de cultură, acestea sînt în gene­ral corespunzătoare. Mai critică este situaţia din grădiniţe, în a­ceste instituţii va trebui să se depună eforturi mai susţinute pentru a pregăti copilaşii pentru şcoală. Mai ales acolo unde lim­ba română nu se mai vorbeşte în familie. In ultima perioadă într-o serie de localităţi (Pocei, Bedeu, Apateu, Săcal) s-au in­trodus inscripţii bilingve, se in­tensifică viaţa culturală în ca­drul cluburilor şi echipelor cul­turale, în biblioteci aprovizionarea cu cărţi româneşti nu este rea, dar va putea fi îmbunătăţită şi pe mai departe. Pentru biblio­teci sînt asigurate abonamente la „Foaia noastră”, „Luminiţa”, „Cravata roşie”, „Cutezătorii". Cluburile de naţionalitate (care s-au înfiinţat la Apateu, Vecherd, Săcal şi Bedeu) au mai mult un caracter etnografic, de­­cît de îngrijire şi cultivare a limbii. în concluzie, membrii subco­misiei au constatat că organele de stat şi obşteşti ajută la tra­ducerea în viaţă a politicii par­tidului şi statului nostru faţă de naţionalităţi, contribuind la ri­dicarea nivelului cultural, la creşterea rolului şi locului ocu­pat de cultivarea limbii şi cul­turii de naţionalitate. J. V. Anchetă folclorică la Pocei ... Şi roaba era grea La o întîlnire a pensionarilor Direcţiunea din Bekescsaba a căilor rutiere din Ministerul Circulaţiei şi al Poştelor a or­ganizat în trecutul apropiat o întîlnire amicală pentru pensio­nari, la care s-au întrunit peste o sută de oameni vîrstnici. Foş­tii angajaţi ai întreprinderii au fost primiţi şi trataţi cu multă stimă şi dragoste de către mem­brii brigăzii socialiste „dr. Csa­­nădi György” a direcţiunii, în a căror companie au vizitat filia­la din Oroshaza şi Bekescsaba. La masa festivă, directorul Jozsef Boross a făcut cunoscute oaspeţilor sarcinile cu privire la reţeaua rutieră din judeţ, după care s-a încins printre partici­panţi o amplă discuţie despre cele văzute la centrele vizitate, spunîndu-şi părerile şi despre situaţia drumurilor, despre po­sibilităţile de dezvoltare şi re­novare a acestora. La masa unde mă aşez gă­sesc întîmplător tocmai chitig­­hăzeni. Primirea, din partea lor, este călduroasă. Cu vecinul meu, pe nume Vasile Istin, pornim imediat o discuţie aprigă. Vorbeşte cu o vădită plăcere despre anii petre­cuţi la construcţiile drumurilor, începe astfel: - Locul meu de muncă pro­­priu-zis, unde mergeam în fieca­re zi, era o porţiune de drum, lungă de şase km, a cărei supra­veghere era sarcina mea princi­pală. - Aveţi multă muncă? - Şoseaua, relativ veche, nu prea rezista vitregiilor anotim­pului, mereu se iveau noi băl­toace. A trebuit „să tragem ta­re”, roaba era grea, nu era mai uşoară nici lopata. Doar în ’74 am fost repartizat la brigada tehnicienilor de circulaţie, iar peste un an am ieşit la pensie. Interlocutorul meu este mîn­­dru că în cei 25 de ani şi 5 luni petrecuţi la întreprindere n-a fost nici măcar vreo­dată aver­tizat. - Odată - îşi aminteşte - împreună cu colegii mei consă­teni, cu Petru Durcan, Ludovic Papp şi Teodor Papp, am pri­mit însărcinarea ca pe o dată fi­xă să terminăm şănţuitul pe o porţiune relativ mare. Am ter­minat repede. A sosit directo­rul. Uimirea sa era vizibilă. Cînd a aflat că noi patru am lucrat la săpături, peste suma de 4 mii de forinţi, promişi pen­tru terminarea la timp a lucrări­lor, am mai primit 4 mii de fo­rinţi în plus. A fost o bucurie mare, îmi mărturiseşte însă că nu întotdeauna s-au petrecut lucru­rile la fel.­­ Cîteodată am hotărît să tra­gem chiulul, ştiam cînd se poa­te. Dar de multe ori munceam în plus. Sînt sigur că întreprin­derea a avut numai de cîştigat prin munca noastră. - Şi acum în pensie? - Nu stau ca un netrebnic, întotdeauna am puţină pălincă acasă şi .. . - Auleu, doar „a trage la măsea” e munca dumneavoas­tră? - spun în glumă. - Nu, asta nu, dar pentru mi­ne a trăi înseamnă să lucrez şi azi- Nu prea de mult am pre­dat 9 porci graşi. Şi discuţia continuă: des­pre cele văzute la baza din O­­roshaza şi Bekescsaba. La dis­cuţii participă întreaga compa­nie de la masă. Se compară con­diţiile noi cu cele vechi, şi cîţi­­va îşi exprimă regretul că nu a­­cum îşi încep cariera. Azi de lo­pata grea e nevoie doar atunci cînd se netezeşte suprafaţa du­pă maşinăriile moderne. în tim­pul iernii şoselele se curăţau de zăpadă cu pluguri la care erau înhămaţi cai, dar azi aşa ceva nici nu se mai poate imagina. Iar dacă întîzie doar numai puţin reconstrucţia drumurilor, şoferii sutelor de vechicule din circulaţie nu evită să-şi exprime supărarea: „pentru aceasta plă­tim impozitul?!?”. B. Păsztor Concursuri culturale în 1980 în planul de activitate al Uniunii Democratice a Româ­nilor din Ungaria pe anul 1980 ocupă un loc evidenţiat în trecerile culturale, care au drept scop - în primul rînd - traducerea în viaţă a unor sarcini culturale speciale de naţionalitate, în ansamblul sarcinilor de culturalizare ce revin Uniunii noastre. în acest an, activitatea culturală se va desfășura în deplin acord cu principiile și hotărîrile ce­lui de-al V-lea Congres al Uniunii. Pentru o mai bună realizare a acestor sarcini, pentru o mobilizare cît mai largă, pentru antrenarea a cît mai mul­tor artişti amatori de naţionalitate, publicăm încă de pe acum cele mai importante acţiuni cu caracter de întrecere culturală, pentru a atrage din timp atenţia activiştilor şi îndrumătorilor culturali asupra acestor forme de culturali­zare organizate cu concursul şi spre folosul cetăţenilor ma­ghiari de naţionalitate română. Iată, aşadar, cele mai importante forme culturale pro­puse, discutate şi aprobate de Comisia de limbă maternă şi de Comisia de culturalizare, pe care le publică Uniunea Democratică a Românilor din Ungaria. I. ÎNTÎLNIRI CULTURALE PIONIEREȘTI: 1. Faza locală (se va desfășura în toate localităţile pî­nă la 1 martie 1980), 2. Faza teritorială : a) Apateu, la 2 martie 1980 (cu participarea școlilor din Bihor), b) Bătania, la 15 martie 1980 (participă: Otlaca-Pus­­tă, Cenadul Unguresc, Bătania), c) Chitighaz, la 15 martie 1980 (participă: Giula, Mi­­cherechi, Aletea, Lököshaza şi Chitighaz), întrecerile de mai sus se vor desfăşura pe următoarele categorii: - dansuri populare, jocuri de copii, - muzică populară (instrumentală, solo şi orchestre), - muzică populară (vocală, solişti, formaţii vocale), - coruri de camera, - scene literare, montaje literare, scenete, recitări,­­ formaţii de păpuşari. II. FINALA ÎNTÎLNIRILOR PIONIEREŞTI Se va desfăşura la Giula, în a doua sîmbătă liberă din mai 1980. III. FESTIVALUL PE ŢARĂ AL PIONIERILOR DE NAŢIONALITATE Se va desfăşura la Bekescsaba, între 20-23 iunie 1980, cu participarea celor mai bune formaţii culturale ale celor patru naţionalităţi. Eventualele modificări vor fi anunţate neapărat partici­panţilor. * * * în vederea intensificării vieţii culturale în rîndul adul­ţilor, dar mai ales în rîndul tineretului utecist, conform propunerii făcute de comisiile obşteşti respective, se va organiza pentru tinerii artişti amatori o întîlnire culturală jubiliară în cinstea celei de-a 35-a aniversări a Eliberării. 1. Faza locală se va desfășura în fiecare comună pînă la data de 15 octombrie 1980. 2. Semifinale: a) la Apateu, la 19 octombrie 1980, cu participarea amatorilor din Bihor, b) la Bătania, la 26 octombrie (participă: Cenadul Unguresc, catedra de română a Școlii superioare de pedagogie din Seghedin, Otlaca-Pustă, Băta­nia), c) la Aletea, la 2 noiembrie 1980 (participă: Giula, Chitighaz, Micherechi, Lököshaza, Aletea), d) Finala giulană, la 7 noiembrie 1980, cu participa­rea celor mai bune formaţii şi artişti amatori). La concurs se pot înscrie amatorii în următoarele cate­gorii : -dansuri populare: echipe de dansuri, solişti, jocuri po­pulare, -cîtece: solişti vocali, grupuri vocale, coruri, -muzică populară: tarafuri, solişti, instrumentişti. Rugăm pe directorii caselor de cultură şi pe toţi acti­viştii culturali, să mobilezeze cît mai mulţi tineri, even­tual să ia fiinţă formaţii noi, pentru ca mişcarea culturală de amatori din rîndul oamenilor muncii de naţionalitate să ia un nou avînt, ca activitatea culturală de naţionali­tate să atingă culmi noi, ca viaţa culturală să se ridice la un nivel corespunzător cerinţelor şi aşteptărilor din zilele noastre. o

Next