Foaia noastră, 1980 (Anul 30, nr. 1-52)
1980-01-06 / nr. 1
jOJUA NOFtSraĂ____________________ în atenţia Sfatului judeţean Hajdú-Bihar activitatea spirituală a naţionalităţilor în ultimele zile ale anului trecut, subcomisia pentru naţionalităţi din cadrul Sfatului judeţean din Hajdú-Bihar s-a întrunit pentru a analiza activitatea de un an şi jumătate, depusă de către membrii acestui organ de la înfiinţarea acestuia. Toţi cei prezenţi au constatat că în general activitatea subcomisiei este satisfăcătoare şi s-a intensificat în mod considerabil în ultima vreme. S-a constatat că organele centrale de stat şi cele obşteşti ajută traducerea în viaţă a drepturilor şi posibilităţilor constituţionale ale naţionalităţii române şi sprijină toate acţiunile iniţiate în acest scop. Aceleaşi străduinţe caracterizează şi activitatea subcomisiei. Pe ordinea de zi a şedinţei a figurat dezbaterea a două referate, întocmite în prealabil de subcomisie şi date spre studiere membrilor. Primul referat s-a ocupat de „Activitatea Secţiei de culturalizare a comitetului executiv al Sfatului judeţean Hajdú-Bihar”, de îndrumarea culturalizării generale de naţionalitate. Al doilea referat a fost redactat sub titlul: „Situaţia şi posibilităţile de dezvoltare ale învăţămîntului de naţionalitate din judeţul Hajdú-Bihar.” în timpul discuţiilor s-au conturat cîteva observaţii de ordin general. Astfel s-a precizat că în plasa Berettydujfalu limba română se cunoaşte şi se vorbeşte încă mai bine decît în plasa Debreţin. Un fapt îmbucurător trebuie evidenţiat în orice caz: în unele dintre aceste localităţi bihorene cultura de naţionalitate cunoaşte o adevărată renaştere, bucurîndu-se de interes şi sprijin unanim. Cît priveşte instituţiile culturale, condiţiile personale din şcoli, biblioteci şi case de cultură, acestea sînt în general corespunzătoare. Mai critică este situaţia din grădiniţe, în aceste instituţii va trebui să se depună eforturi mai susţinute pentru a pregăti copilaşii pentru şcoală. Mai ales acolo unde limba română nu se mai vorbeşte în familie. In ultima perioadă într-o serie de localităţi (Pocei, Bedeu, Apateu, Săcal) s-au introdus inscripţii bilingve, se intensifică viaţa culturală în cadrul cluburilor şi echipelor culturale, în biblioteci aprovizionarea cu cărţi româneşti nu este rea, dar va putea fi îmbunătăţită şi pe mai departe. Pentru biblioteci sînt asigurate abonamente la „Foaia noastră”, „Luminiţa”, „Cravata roşie”, „Cutezătorii". Cluburile de naţionalitate (care s-au înfiinţat la Apateu, Vecherd, Săcal şi Bedeu) au mai mult un caracter etnografic, decît de îngrijire şi cultivare a limbii. în concluzie, membrii subcomisiei au constatat că organele de stat şi obşteşti ajută la traducerea în viaţă a politicii partidului şi statului nostru faţă de naţionalităţi, contribuind la ridicarea nivelului cultural, la creşterea rolului şi locului ocupat de cultivarea limbii şi culturii de naţionalitate. J. V. Anchetă folclorică la Pocei ... Şi roaba era grea La o întîlnire a pensionarilor Direcţiunea din Bekescsaba a căilor rutiere din Ministerul Circulaţiei şi al Poştelor a organizat în trecutul apropiat o întîlnire amicală pentru pensionari, la care s-au întrunit peste o sută de oameni vîrstnici. Foştii angajaţi ai întreprinderii au fost primiţi şi trataţi cu multă stimă şi dragoste de către membrii brigăzii socialiste „dr. Csanădi György” a direcţiunii, în a căror companie au vizitat filiala din Oroshaza şi Bekescsaba. La masa festivă, directorul Jozsef Boross a făcut cunoscute oaspeţilor sarcinile cu privire la reţeaua rutieră din judeţ, după care s-a încins printre participanţi o amplă discuţie despre cele văzute la centrele vizitate, spunîndu-şi părerile şi despre situaţia drumurilor, despre posibilităţile de dezvoltare şi renovare a acestora. La masa unde mă aşez găsesc întîmplător tocmai chitighăzeni. Primirea, din partea lor, este călduroasă. Cu vecinul meu, pe nume Vasile Istin, pornim imediat o discuţie aprigă. Vorbeşte cu o vădită plăcere despre anii petrecuţi la construcţiile drumurilor, începe astfel: - Locul meu de muncă propriu-zis, unde mergeam în fiecare zi, era o porţiune de drum, lungă de şase km, a cărei supraveghere era sarcina mea principală. - Aveţi multă muncă? - Şoseaua, relativ veche, nu prea rezista vitregiilor anotimpului, mereu se iveau noi băltoace. A trebuit „să tragem tare”, roaba era grea, nu era mai uşoară nici lopata. Doar în ’74 am fost repartizat la brigada tehnicienilor de circulaţie, iar peste un an am ieşit la pensie. Interlocutorul meu este mîndru că în cei 25 de ani şi 5 luni petrecuţi la întreprindere n-a fost nici măcar vreodată avertizat. - Odată - îşi aminteşte - împreună cu colegii mei consăteni, cu Petru Durcan, Ludovic Papp şi Teodor Papp, am primit însărcinarea ca pe o dată fixă să terminăm şănţuitul pe o porţiune relativ mare. Am terminat repede. A sosit directorul. Uimirea sa era vizibilă. Cînd a aflat că noi patru am lucrat la săpături, peste suma de 4 mii de forinţi, promişi pentru terminarea la timp a lucrărilor, am mai primit 4 mii de forinţi în plus. A fost o bucurie mare, îmi mărturiseşte însă că nu întotdeauna s-au petrecut lucrurile la fel. Cîteodată am hotărît să tragem chiulul, ştiam cînd se poate. Dar de multe ori munceam în plus. Sînt sigur că întreprinderea a avut numai de cîştigat prin munca noastră. - Şi acum în pensie? - Nu stau ca un netrebnic, întotdeauna am puţină pălincă acasă şi .. . - Auleu, doar „a trage la măsea” e munca dumneavoastră? - spun în glumă. - Nu, asta nu, dar pentru mine a trăi înseamnă să lucrez şi azi- Nu prea de mult am predat 9 porci graşi. Şi discuţia continuă: despre cele văzute la baza din Oroshaza şi Bekescsaba. La discuţii participă întreaga companie de la masă. Se compară condiţiile noi cu cele vechi, şi cîţiva îşi exprimă regretul că nu acum îşi încep cariera. Azi de lopata grea e nevoie doar atunci cînd se netezeşte suprafaţa după maşinăriile moderne. în timpul iernii şoselele se curăţau de zăpadă cu pluguri la care erau înhămaţi cai, dar azi aşa ceva nici nu se mai poate imagina. Iar dacă întîzie doar numai puţin reconstrucţia drumurilor, şoferii sutelor de vechicule din circulaţie nu evită să-şi exprime supărarea: „pentru aceasta plătim impozitul?!?”. B. Păsztor Concursuri culturale în 1980 în planul de activitate al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria pe anul 1980 ocupă un loc evidenţiat în trecerile culturale, care au drept scop - în primul rînd - traducerea în viaţă a unor sarcini culturale speciale de naţionalitate, în ansamblul sarcinilor de culturalizare ce revin Uniunii noastre. în acest an, activitatea culturală se va desfășura în deplin acord cu principiile și hotărîrile celui de-al V-lea Congres al Uniunii. Pentru o mai bună realizare a acestor sarcini, pentru o mobilizare cît mai largă, pentru antrenarea a cît mai multor artişti amatori de naţionalitate, publicăm încă de pe acum cele mai importante acţiuni cu caracter de întrecere culturală, pentru a atrage din timp atenţia activiştilor şi îndrumătorilor culturali asupra acestor forme de culturalizare organizate cu concursul şi spre folosul cetăţenilor maghiari de naţionalitate română. Iată, aşadar, cele mai importante forme culturale propuse, discutate şi aprobate de Comisia de limbă maternă şi de Comisia de culturalizare, pe care le publică Uniunea Democratică a Românilor din Ungaria. I. ÎNTÎLNIRI CULTURALE PIONIEREȘTI: 1. Faza locală (se va desfășura în toate localităţile pînă la 1 martie 1980), 2. Faza teritorială : a) Apateu, la 2 martie 1980 (cu participarea școlilor din Bihor), b) Bătania, la 15 martie 1980 (participă: Otlaca-Pustă, Cenadul Unguresc, Bătania), c) Chitighaz, la 15 martie 1980 (participă: Giula, Micherechi, Aletea, Lököshaza şi Chitighaz), întrecerile de mai sus se vor desfăşura pe următoarele categorii: - dansuri populare, jocuri de copii, - muzică populară (instrumentală, solo şi orchestre), - muzică populară (vocală, solişti, formaţii vocale), - coruri de camera, - scene literare, montaje literare, scenete, recitări, formaţii de păpuşari. II. FINALA ÎNTÎLNIRILOR PIONIEREŞTI Se va desfăşura la Giula, în a doua sîmbătă liberă din mai 1980. III. FESTIVALUL PE ŢARĂ AL PIONIERILOR DE NAŢIONALITATE Se va desfăşura la Bekescsaba, între 20-23 iunie 1980, cu participarea celor mai bune formaţii culturale ale celor patru naţionalităţi. Eventualele modificări vor fi anunţate neapărat participanţilor. * * * în vederea intensificării vieţii culturale în rîndul adulţilor, dar mai ales în rîndul tineretului utecist, conform propunerii făcute de comisiile obşteşti respective, se va organiza pentru tinerii artişti amatori o întîlnire culturală jubiliară în cinstea celei de-a 35-a aniversări a Eliberării. 1. Faza locală se va desfășura în fiecare comună pînă la data de 15 octombrie 1980. 2. Semifinale: a) la Apateu, la 19 octombrie 1980, cu participarea amatorilor din Bihor, b) la Bătania, la 26 octombrie (participă: Cenadul Unguresc, catedra de română a Școlii superioare de pedagogie din Seghedin, Otlaca-Pustă, Bătania), c) la Aletea, la 2 noiembrie 1980 (participă: Giula, Chitighaz, Micherechi, Lököshaza, Aletea), d) Finala giulană, la 7 noiembrie 1980, cu participarea celor mai bune formaţii şi artişti amatori). La concurs se pot înscrie amatorii în următoarele categorii : -dansuri populare: echipe de dansuri, solişti, jocuri populare, -cîtece: solişti vocali, grupuri vocale, coruri, -muzică populară: tarafuri, solişti, instrumentişti. Rugăm pe directorii caselor de cultură şi pe toţi activiştii culturali, să mobilezeze cît mai mulţi tineri, eventual să ia fiinţă formaţii noi, pentru ca mişcarea culturală de amatori din rîndul oamenilor muncii de naţionalitate să ia un nou avînt, ca activitatea culturală de naţionalitate să atingă culmi noi, ca viaţa culturală să se ridice la un nivel corespunzător cerinţelor şi aşteptărilor din zilele noastre. o