Foaia noastră, 1986 (Anul 36, nr. 1-52)
1986-01-03 / nr. 1
De vorbă cu Gheorghe Petruşan După doi ani de la Congres Organul nostru obştesc, Uniunea Democratică a Românilor din Ungaria desfăşoară o multilaterală activitate cultural-politică în rîndul maselor de naţionalitate română din Ungaria, mobilizind sub egida Frontului Popular Patriotic zeci şi zeci de activişti culturali, muncitori din industrie şi agricultură, intelectuali din cele mai variate domenii ale vieţii cultural-educative şi economice. Chiar dacă această activitate nu se poate măsura prin cifre concrete, prin mărimea producţiei, prin mărimea beneficiului concret, beneficiul realizat prin acţiunile Uniunii sînt totuşi de un real folos general societăţii noastre întregi şi comunităţii noastre româneşti restrînse, în special. Unul dintre cei mai competenţi in a-şi spune părerea în acest sens este Gheorghe Petruşan, preşedintele Uniunii. Aşadar, cum aţi putea aprecia pe scurt activitatea anului de activitate ’Ss? — Am ajuns la sfîrşitul celui de-al doilea an ce s-a scurs de a al VI-lea Congres al Uniuniioastre. Activitatea desfăşurată de la ultimul congres, ce avusese loc la 12-13 noiembrie 1983, la Giula, se poate aprecia în mod real numai atunci, dacă ţinem seamă de sarcinile pe care ni le-am asumat cu acest prilej. Care au fost acestea? Crearea unităţii tuturor românilor din patria noastră care doresc să contribuie la cauza noastră comună, antrenarea tinerilor, stabilirea unor relaţii directe şi mai strînse cu populaţia de naţionalitate română, convingerea naţionalităţii noastre că dispune de o limbă şi cultură valoroasă care merită să fie păstrată şi de care poate beneficia o viaţă întreagă, clarificarea şi rezolvarea unor probleme acumulate în predarea limbii materne, intensificarea muncii de cercetare ştiinţifică şi de popularizare în rîndul românilor din ţara noastră a valorilor culturale moştenite de la înaintaşi, introducerea lor în învăţămînt, cu scopul de a trezi şi întări sentimentul naţional, introducerea unor noi metode în activitatea culturală şi în răspîndirea cunoştinţelor. Iar pentru traducerea în viaţă a acestor năzuinţe, ne-am propus să acordăm o mai mare atenţie formării şi perfecţionării cadrelor, înlesnindu-le îmbogăţirea cunoştinţelor în domeniul organizării şi conducerii, generalizarea stilului de muncă democratic, eliminarea unor metode depăşite, comoditatea, formalismul. Programul de acţiune şi planurile anuale de lucru au fost concepute în acest spirit. De la vorbe s-a trecut numaidecit la fapte, în centrul preocupărilor noastre au stat, în anul de care ne-am despărţit, problemele legate de învăţămînt. Cel mai însemnat şi promiţător rezultat obţinut în anul 1985 este, cred, consensul la care am ajuns în privinţa necesităţii de îmbunătăţire a muncii instructiveducative, cea mai importantă condiţie de a putea trece la elaborarea unei concepţii mult mai potrivite necesităţilor şi posibilităţilor noastre îrn acest domeniu de activitate. Este vorba despre un sistem de educaţie axat pe o însuşire mai bună a limbii româneşti şi folosirea ei într-un cerc mai larg, pe cunoaşterea mai temeinică a istoriei şi culturii noastre proprii, pe educarea elevilor în spirit românesc, în cadrul discuţiilor purtate pe această temă au ieşit la iveală şi unele întrebări la care, în momentul de faţă, nu se poate da un răspuns concludent. Faptul nu trebuie să surprindă, deoarece între ideal şi realitate, între necesităţi şi posibilităţile lor de realizare există întotdeauna o anumită discrepanţă. Ce părere aveţi, în ce direcţie evoluează condiţiile sociale şi materiale în care se depune azi munca în folosul populaţiei noastre de naţionalitate? Condiţiile politice, constituţionale sînt favorabile, iar cele materiale, financiare, într-o bună măsură asigurate, făcind posibilă o oarecare creştere cantitativă, lărgirea sferei de manifestare a politicii faţă de naţionalităţi, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. După cum văd, şi redacţia „Foii noastre”, unde ne aflăm în momentul de faţă, dispune de o ambianţă confortabilă, de toate mijloacele necesare. Satisfacerea unor necesităţi mai costisitoare, ca de exemplu, construirea unor case de cultură, şcoli, renovarea căminului românesc din Giur etc. constituie o problemă mult mai complicată şi depinde de posibilităţile economiei naţionale. în ultimii ani - în ciuda greutăţilor ivite în viaţa economică - în comunele locuite şi de români s-a construit destul de mult, iar venitul populaţiei a crescut în mod considerabil. - Înseamnă oare dezvoltarea cantitativă a posibilităţilor şi un salt calitativ? - Fireşte că, în mod automatic, nu. De la posibilităţi pînă la transformarea lor în rezultate este, de cele mai multe ori, o cale destul de lungă, mai ales cînd este vorba despre un domeniu politic şi cultural ca acela în care ne desfăşurăm şi noi activitatea. în ultima vreme, în ţara noastră s-a scris şi s-a vorbit mult despre legătura dintre tendinţele de restructurare a politicii economice şi dezvoltarea vieţii culturale, punînd în lumină o mulţime de manifestări negative. Deceniul cuprins între anii 1968-1978 a adus un salt cantitativ fără precedent în viaţa economică a patriei noastre, dezlănţuind un evident proces de acumulare a bunurilor materiale. In ciuda unor factori de ordin material pozitiv, se poate constata o lîncezeală spirituală în general. Cum se prezintă situaţia__in cazul naţionalităţii noastre? ______ - Nu cred că se poate vorbi despre o „lîncezeală” spirituală generală. Este vorba în primul rînd de nişte mutaţii care modifică în mod considerabil noţiunea de cultură. Marea majoritate a românilor din patria noastră trăieşte la sate. Se ştie (Continuare în pag. a 3a) Oaspetele redacţiei - preşedintele Uniunii noastre ----------------+ ORGAN AL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMÂNILOR DIN UNGARIA ANUL XXXVI NR. 1. VINERI 3 IANUARIE 1986 8 PAGINI 1,80 FT Pulsul dezvoltării Chiar dacă în actualele condiţii economice ritmul construcţiilor şi al noilor investiţii a scăzut, totuşi se edifică multe în oraşele şi satele ţării. In ciuda constrîngerilor, unde fondurile centrale nu ajung sau nu asigură construcţii noi, acolo se fac reparaţii din fonduri locale, se înnoiesc clădiri, se renovează, se transformă. In imaginile de mai jos trei posibilităţi ilustrează grăitor această situaţie. CHITIGHAZ: Şcoala de mecanici agricoli este un centru şcolar de seamă din judeţul Bichiş. Conducerea şcolii este preocupată să îmbunătăţească în permanenţă condiţiile şi posibilităţile instructiveducativă. în anul trecut a fost recepţionată această nouă clădire din incinta şcolii, care se îmbină armonios în peisajul general al centrului şcolar. GIULA: ,,Cofetăria seculară” care se afla la parterul imobilului din imagine este una dintre atracţiile turistice ale oraşului. Acum întreaga clădire a fost reconstruită şi modernizată, iar încăperile cofetăriei se renovează în întregime, putîndu-şi primi oaspeţii din vara viitoare în ,,haine noi”. ALETEA: Şcoala generală cu limba de predare română se află în centrul comunei, fiind una dintre cele mai frumoase case din Aletea. In anul trecut, clădirea a fost renovată, iar faţada a fost zugrăvită cu bun simţ, evidenţiind frumuseţea clădirii.