Foaia Noastră, 1988 (Anul 38, nr. 1-53)

1988-08-26 / nr. 35

1 Constanța Buzea ^ntimplari ca frățiorul Bine, Ioana, foarte bine. Dar să așteptăm un pic, Că in fuga mare vine Frățiorul tău mai mic. Vrem, nu vrem, el tot se ține După mine, după tine. O sa-i dăm o carte mare, Și-un creion, sau o culoare, Cu­ vom povesti noi două, Trece norul care plouă. Fratele se gîndăcește Și ne spune că citește. Poate-l învățăm să scrie Un A mare pe hîrtie. Niculae Tache O albină călătoare, Tot zburind din floare-n floare, S-a oprit pe un motor. Avea pană de motor. Fluturașul acrobat S-a oprit din zbor forțat Pe o tufă de sulfină. Avea pană de benzină. • Pene Licuriciului hoinar I s-a stins un felinar. Se-nțelege, evident: Avea pană de curent. Trintoru-n amiaza mare Dormea cu hurta la soare. Pe el puteai tăia lemne. N-avea pană, avea lene. Aurel Brumă Martine/ Eh, Cumătră mea albina Și-a mutat din loc stupină. Fără ,,pa”. .,la revedere” A plecat cu tot cu miere. Ce te faci de-acum, sărmane? Hai să umblu la borcane . . . Mălina Cajal Probleme Foaie verde, foi de viță, Toți copiii vin la vreme, Că li-e drag de grădiniță. Doar cu Nelu sînt... probleme... Uită capul pe perniță, Foaie pierde, foi de viță, Foaie verde, fir mohor, A venit cu chiu cu vai, Ne-ncălțat la un picior. Uite-așa pățești cînd stai Noaptea la televizor, Foaie verde, fir mohor. VINERI 26 AUGUST 1988 jr fie povestea a doi oa­­meni foarte săraci­­­ , Dédé și Ferdinand. §Dacă n-o știți, vă voi spune-o­­ și eu. Ascultați. Fiind sărmani, cei doi își petreceau timpul căutînd pe ci­neva care, de milă, le-ar putea da ceva de mîncare. Niciodată nu se întîmpla insă să le trea­­­­că măcar prin mulțumire. Ast­fel incit Ernestina - o femeie cumsecade și foarte harnică, ce ținea o întreagă fermă prin munca ei - vâz­ mdu-i pe cei doi intrînd în ograda sa, își spuse în gînd că, de astă dată, n-o să mai aibă milă de niște leneși și n-o să le dea decît o gălea­tă cu apă și un colț în hambar, unde să poată dormi. Așa incit, înainte chiar de a auzi de la ei ceva, Ernestina îi întîmpină cu aceste vorbe: - Ați picat rău de data asta! N-am nici măcar un colț de pîine, va trebui ca pentru seara asta să împrumut de la o veci­nă. Dédé, care era mai viclean și care își dădu seama de gîn­­durile Ernestinei, îi spuse: - Nu-ți face griji pentru noi; astăzi nu avem nevoie decît de ceva fîn ca să ne pregătim mîncarea. - Dacă numai fîn vă trebuie, hambarul e plin, n-aveți decît să vă instalați acolo și totul e ca și făcut, spuse femeia cea bună. Ferdinand nu ințelegea nimic din ce se petrecea acolo, și, cum murea de foame, încercă să deschidă gura și să ceară, totuși, ceva de mîncare, dar Dédé îl opri la timp. Acesta îi mulțumi femeii celei bune, după care se îndreptară fiecare spre treburi­le lui. Abia dacă făcuse trei pași spre hambar, că Dédé se și întoarse, spunînd:­­ Aș dori să-ți cer un mic serviciu: ai putea să ne lași să ne pregătim mîncarea la soba ta? Vom găti supă de pietricele. - Supă de pietricele?! - Da, e specialitatea noastră. - Sunt tare curioasă s-o văd și pe asta! Intrați în casă. Și Dédé îi ceru femeii o oală, o umplu cu apă și se duse în curte să caute ceva pietricele pe care, înainte de a le pune la T î­n mijlocul grădinii cu meri creștea un păr,­­­­ unul singur. Cum de a­­junsese acolo, nimeni nu știa, dar pentru că avea trunchiul înalt și viguros, iar, din cinci în cînd, mai făcea și pere, ni­meni nu se gîndise să-l taie. Intr- o primăvară, după ce cîțiva ani la rînd nu mai făcuse nici o fructă, cineva observă, sus, în vîrful parului, o floare mare, roz, care se clătina, vioaie, în bătaia vîntului. - Are haz că la toamnă o să rodească­ zise acesta. - Mare fericire pe capul nostru­ adăugă altul. Dar floarea de păr nu a în­țeles gluma celor doi și a con­tinuat să se dea una, veselă, sub pulberea de aur a soarelui. În­cepuse chiar să-i placă să pri­vească de acolo, de la înălți­me, puzderia de flori, una mai mică decît alta. „Ce fel de mere vor putea crește din florile astea, care de-abia se zăresc?! Ehei, suratelor, am intenții mari și n-o să mă las pînă nu voi fiert, le spălă bine cu apă proas­pătă. După cîtva timp spuse, pu­țin încurcat. - Acum urmează secretul. Dar nu știu dacă trebuie să ți-l spun. Sărmana femeie, care murea Supa de pietricele de curiozitate, se jură că nu va spune nimic nimănui. Și astfel, legămîntul fiind făcut, Dedé îi spuse, cu aerul că divulgă un mare secret. -De fapt îi lipsește o var­ză!­­ Oh! Dacă-i numai asta, spuse femeia, mă duc să aduc una. Zis și făcut. Se duse după varză, o aduse și i-o dădu ,,spe­cialistului bucătar”, care pe ace­lași ton, spuse: „Trebuie pusă ușor în oală, apoi așezate pietricelele, jur îm­prejur. Curînd, fiertura începu să mi­roasă chiar bine.­­ Ca să fie o supă cu adevă­rat gustoasă, spuse Dodé, ar mai fi trebuit adăugați patru ajunge cel mai frumos măr din livadă!” „N-o să ajungi niciodată!” încercă o floare din vîrful unui morcovi, patru cartofi - nici mai mult, nici mai puțin, pen­tru ca pietricelele să-și lase tot gustul. Păcat că n-avem­, spuse el, căzînd pe gînduri, în fine, asta e! Ernestina se repezi să spună că nu-i deloc prea tîrziu și se grăbi să aducă legumele ceru­te, apoi, după ce le curăță, le puse i­ oală.­­ Ei, acum n-a mai rămas decît să așteptăm să fiarbă, spu­se Dodé. Dacă ai cumva altce­va mai bun de făcut, poți să te duci liniștită, te vom chema cînd va fi gata. Cum la o fermă se găsește întotdeauna „altceva mai bun de făcut"’, femeia plecă să mul­gă vacile. Și, în timp ce le mul­gea, se tot gîndea la ciudata poveste cu supa care tocmai fierbea, fără să-și poată da sea­ma ce nu-i în ordine in această întîmplare. După ce-și termină treaba, se întoarse în casă, unde cei doi înfometați tocmai sfîr­­șiseră de înghițit supa și, pe deasupra, și bucată de slănină pe care femeia și-o pregătise pentru cină! Fusese, deci, păcăli­tă! „Ei, da! își spuse ea în gînd, netoții ăștia m-au tras pe sfoa­ră, dar le-a venit și lor fin­dul.” - Nu mi-ați văzut cumva din întîmplare pisica? îl întreba ea­- Ah, nu, spuseră ei.­­ Atunci înseamnă că s-a dus să crape în gunoi!­­ De ce? o întrebă Ferdi­nand,­­ închipuiți-vă că animalul ăsta nenorocit a mîncat slăni­na otrăvită pe care o păstram pentru șobolani! Abia își sfîrși fraga, că cei doi se și repeziră afară, ținîn­­du-se de burtă și văitîndu-se îngrozitor. ceasta a fost povestea pe care am promis că v-o spun. Se zice că de a­­tunci nu doar Ernestina nu i-a mai văzut niciodată pe cei doi care preferau să cerșească, decit să-și cîștigă pâin ea muncind, dar nimeni din satul acela n-a mai auzit vreodată ceva de ei. După G. Sand 4 Iuliu Rațiu mai măr să o facă să înțeleagă, cît de cît, ceva. „De ce?!” „Cum o să ajungi măr, cînd crești într-un păr?” „Eu pot să ajung ce vreau, așa să știi. Și mai bine să-ți ție de grijă. . . Nu poar­­vezi cît de pricăjită ești?” „Bine, dar ...” Și din clipa aceea, floarea de păr care voia să ajungă măr nici nu se mai uită în jos. .. Tot în sus privea: „Ținta mea e să ajung la fel de rotund și auriu ca soarele sau, hai, ca luna ...” Pe la jumătatea verii, socoti că a sosit timpul să arunce, to­tuși, o privire și în jos, să vadă ce mai fac . .. celelalte mere: toate erau mici, vergi și lunguie­țe, de-ți era mai mare mila să le privești: „Hm! Cum de-au îndrăznit să se pună cu mine? Cred că au ajuns așa și de invidie, că nu sînt atît de mari, galbene și rotunde ca mine! De-abia mai am răbdare să aștept, pînă ci­neva o să spună: Așa măr mai rar!” /7ă o mîndrie se înroșise și Îl se umflase în atît de tare, nicit coajă se rupse din codiță și, din crean­gă în creangă, ajunse jos, pe pămînt,­­ la te uită ce surpriză! glumi cineva.­­ Așa o pară mâlăiață! spuse lucrurilor pe nume altcineva.

Next