Noi, românii din Ungaria - Noi, săptămînal al românilor din Ungaria, 1994 (Anul 4, nr. 1-52)
1994-03-04 / nr. 9
6 4 MARTIE 1994 NOI TRADIŢIONALUL BAL ROMÂNESC DIN GIULA Cu ani în urmă, mulţi români din Ungaria aşteptau cu nerăbdare sosirea zilei tradiţionalului bal românesc din Giula, distracţie de cea mai mare amploare dintre balurile româneşti. Din păcate însă, deşi aceste petreceri au fost deosebit de îndrăgite, pe parcurs şi-au pierdut din vraja lor, din farmecul de odinioară, au devenit monotone, plate, încît de trei ani nici nu se mai organizaseră baluri româneşti centrale. Motivele le cunoaştem cu toţii, nu are rost să le înşirăm acum. Pe de altă parte, mulţi şi-au pus întrebarea: avem de ce ne bucura atunci, cînd s-au anulat o sumedenie de probleme de urgenţă (ca păstrarea limbii materne şi întărirea conştiinţei de naţionalitate). La toate aceste îndoieli au încercat să răspundă afirmativ în cadrul şi în limita posibilităţilor redacţiile române ale mass-mediei din Ungaria, cînd după trei ani de întrerupere au hotărît să reînvie această tradiţie, cu scopul de a antrena, de a mobiliza şi întări din nou sufletele acelora care simt încă româneşte. De fapt nici nu s-ar putea oferi mai frumos sprijinul pe care ni-l putem da, unul celuilalt, la întrunirile noastre, decît tocmai la o astfel de întrunire. Fiindcă balul a rămas una dintre puţinele posibilităţi ale contactului direct dintre român şi român dar şi dintre român şi ungur, în urma strădaniilor, balul românesc din Giula a dovedit într-adevăr din nou dorinţa noastră de petrecere comună, de „retrăire" a cîntecelor şi dansurilor noastre. Dovada cea mai elocventă: la bal au sosit în jur de 400 de oaspeţi aproape din toate localităţile populate de români din Ungaria, îmbucurător că după mulţi ani au fost printre noi şi cei din Bihor (Leta - 30, Apateu, Săcal - 25 de oaspeţi) precum şi din satele mai mici, ca Otlaca-Pustă (24 de oaspeţi). După cuvintele de deschidere a balului au prezentat un scurt program tinerii echipei de dansatori din Micherechi, care au demonstrat şi de data aceasta că dansurile noastre constituie pe de o parte o latură însemnată a tezaurului nostru folcloric, iar pe de altă parte, îmbogăţesc patrimoniul cultural al ţării. A urmat apoi o vedetă a filmului şi teatrului românesc, Florin Piersic. Prin cuvintele sale de spirit, rostite din inimă, a cucerit pe loc simpatia ascultătorilor. Balul propriu-zis a încpput cu puţin după ora zece. Cele trei formaţii muzicale - taraful „Hora", Rapsozii Zărandului (din Arad) şi orchestra Restaurantului Nosztalgia din Giula, împreună cu Gábor Szabó, - au cîntat neîntrerupt, muzica de dans alternînd cu muzica populară românească şi ungurească. Poate că azi avem mai multe griji materiale, şi sîntem dezamăgiţi, dar numărul mare al biletelor de tombolă vîndute a dovedit contrariul. La miezul nopţii au fost trase lozurile: cadouri preţioase, oferite de diferite firme şi patroni, care au sponzorat petrecerea. Oaspeţii au plecat de la petrecere cu satisfacţia că, iată, totuşi mai existăm ca naţionalitate, mai există „echipa" naţionalităţii române din Ungaria. - tj - Florin Piersic