Foaia Românească, 1999 (Anul 2, nr. 1-52)

1999-01-08 / nr. 1

8 IANUARIE 1999 La Ambasada României din Ungaria Momente de regăsire şi afirmare a identităţii Cu o zi înaintea Ajunului, la 23 decem­brie 1998, ora 12.00, Ambasada Români­ei de la Budapesta i-a invitat pe reprezen­tanţii românimii din Capitală şi din întrea­ga ţară la o întîlnire de Crăciun. Iar la cîteva minute după ora anunţată, Petru Cordoş, ambasadorul României în Un­garia a deschis festivitatea cu cîteva cu­vinte alese, ca „momente de regăsire şi afirmare a identităţii”, care au accentuat sentimentul apartenenţei şi au întărit spi­ritul unităţii în credinţă şi simţire al româ­nilor sosiţi din Apateu şi Budapesta, Chitighaz şi Seghedin. După acest mesaj transmis de la inimă la inimă a urmat programul de colinde ofe­rit de formaţia corală ASCOR, al Asociaţi­ei Studenţilor­ Creştini Ortodocşi Români - Filiala Iaşi, în pitoreşti costume moldo­veneşti, studenţii au transmis urările de Crăciun şi Anul Nou cu autenticitate, cu intonaţie sigură, cu elanul şi cu farmecul pe care numai această vîrstă îl poate avea. Pentru auditoriul (în majoritate) cu­noscător al colindelor, studenţii moldoveni au asigurat cîteva surprize plăcute, fiind­că dincolo de colindele maramureşene sau din zonele Crişanei, ei au interpretat şi cîntece mai puţin cunoscute, din zone­le folclorice mai îndepărtate, moldoveneşti şi chiar ucrainiene. Cîteva piese corale au transpus publicul chiar într-o îndepărtată lume bizantină. Prin intonarea tradiţionalului „La mulţi ani!"s-a făurit farmecul armoniei depline dintre auditoriu şi colindători, într-o atmos­feră emoţionantă, în preajma Naşterii Mîn­­tuitorului. A urmat apoi o parte prozaică, dar nu şi neînsemnată, a întîlnirii: recepţia. La me­sele încărcate cu mîncăruri specifice, de unde nu a lipsit nici mămăliguţa, nici miti­teii, dar nici sărmăluţele, cu paharul în mînă, oaspeţii s-au întreţinut în voie. Am­basadorul României s-a întreţinut cu pre­otul din Cenacul Unguresc, profesorul pensionar a discutat cu realizatorul emi­siunilor româneşti la radio, editorul de manuale s-a întreţinut cu tînărul dirijor moldovean. Atmosfera de sărbătoare a insuflat spe­ranţă, a inspirat mintea, îndreptăţind con­vingerea ca din această întîlnire să se rea­lizeze în viitor o nouă tradiţie. E. I. r. ......................... . Vremea s-a încălzit La slujba de Anul Nou, pe lingă încălzirea electrică din biserică, am încremenit de frig (şalele şi azi mă dor). Moşul de lîngă mine, fără să ştie că-mi este frig, îmi şoptea: „Ce frumoasă iarnă! Ce frumoasă! Nu i-am răspuns... Am ascultat şi pe mai departe priceasna de Anul Nou, în timp ce preotul miruia. Bătrînul de lîngă mine a înţeles probabil că nu am fost de acord cu cele spuse despre „iarna frumoasă”, căci ieşind din biserică şi-a pus mina pe umărul meu, spunînd iarăşi cum că „E frumoasă iarna asta, aşa liniştit geroasă... Adevărat, e un ger de crapă pietrele... Dar nu-i viscol şi nu-i furtişag...” Cînd am început să-l înţeleg, mi-a dorit un An Nou fericit! Şi a pornit spre casă... Sub tălpi am auzit zăpada scrîşnind. Am ajuns şi eu acasă, pătruns de frig. Cînd am început să mă „dezgheţ” puţin, am văzut că pisoiul nostru doarme liniştit pe cea mai altă treaptă a scării. Nu ştiu unde a învăţat fizică... Probabil niciunde... în schimb are instinct... * * * După-masă, am pornit la urat cu o sticlă de vin la un prieten bătrîn. Prietenul meu, după război, a suferit peste patru ani de lagăr într-o mină din Ural. După ce am ciocnit, şi el îmi spune ce frumoasă e iarna asta... „Gerul, frigul straşnic, la fel ca şi căldura mare, caniculară, dezinfectează şi prăpădeşte dăunătorii, în acest fel iarna îşi face datoria. Şi iarăşi a umplut paharul cu vinul de casă, acrişor, făcut de el. Ne-am încălzit de vin şi de sărbători, iar prietenul a început povestea din Ural. Şi aşa de plastic mi-a zugrăvit anii de atunci parcă l-aş citi pe Soljeniţîn... în cameră era cald, dar pe mine m-au trecut fiorii... Spre casă mergînd mi-am adus aminte că pe la mijlocul lunii decembrie am citit undeva că preşedintele Dumei ar dori să redeschidă Gulagul... Apoi: s-a cerut întreruperea legăturilor cu Fondul Monetar Internaţional... Apoi: Rusia trebuie eliberată de lanţuri... Apoi ar trebui să fie abolită pedeapsa cu moarte... Apoi să se deschidă porţile lagărelor în care ocnaşii „să moară la foc mic”... Ghenadii ăsta pare coleg de breaslă cu Jirinovski (cel care nu demult într-un interviu dat la Televiziunea Maghiară a avut idei asemănătoare, ba chiar a pretins teritorii străine). Am fost agitat şi numai acasă, printre ai mei m-am liniştit puţin... * * * Ce faci cînd duşmanul bate la uşă trezindu-te dintr-un somn dulce de după-masă?! Nu am ştiut ce să mă fac. Am rămas cu gura căscată, încremenit. într-un tîrziu, mi-am dat cu palma peste faţă şi i-am propus să revină mai tîrziu... în loc să-i fi spus să nu mai dea faţă cu mine. Iar fostul prieten iarăşi a bătut la uşă... Nu am procedat bine nici atunci... Ar fi trebuit să-i deschid poarta, să-l îmbrăţişez, să-l iert, să-l invit în casă, să stăm pe laviţă şi să discutăm ca altădată, despre „trecutul glorios” şi despre credinţă... Şi iarăşi m-au trecut fiorii... * * * Printre românii din Ungaria pe unele canale se predică despre unire apoi... despre iubire... să ne iubim unii pe alţii... apoi, dacă nu ne iubim şi nu ne unim, vom pierde ocazia şi altă şansă istorică nu vom mai avea... Să rămînem cinstiţi - ar fi încă o şansă! „Sîntem în groapă” a apreciat fostul meu profesor cu ani în urmă... Cei care s-au aflat şi se află „la înălţime” aceştia afirmă că totul e în ordine şi nu trebuie să se schimbe nimic... Statul va canaliza contradicţiile ... şi.... în pragul sărbătorilor, profesorul meu cu umorul lui amar m-a şi întrebat: „Ştii ce ne uneşte pe noi?” Am ridicat din umeri „Ura ne uneşte” a răspuns cu maliţia obişnuită. Şi de acest adevăr m-au trecut fiorii... * * * Duminică seara am aflat prin televizor că şi alte minorităţi din Ungaria se vrăjmăşesc. A fost interesant dialogul dramatizat al oamenilor „Vrei?!”, „Eu nu vreau!”... Iar apoi a venit „administra­ţia” şi „în numele statului, lucrurile s-au canalizat”... Şi de azi începînd e ordine şi pace printre armenieni. De acum înainte „îşi pot realiza planurile şi dorinţele”... Aşa va fi şi la noi, la românii de pe „aceste meleaguri” (şi de pe alte meleaguri). Şi tot mi-a fost frig, m-au trecut fiorii... înainte de Anul Nou Parlamentul a aprobat bugetul anului 1999. Ca urmare, în anul nou şi vremea s-a încălzit. Iar „noi” dacă vom afla tonul aşteptat din partea noastră, atunci nu vom da faliment. Prin buna noastră conduită, conflictele se pot canaliza. Iar „noi” vom primi împrumuturi fără dobîndă, ca să oglindim „adevărul” canalizat... ... Vremea e în încălzire... Șt. Oroian APEL Pe baza Ordinului MKM 5/1998. (11.18.), paragraf 21, alineat 2, se publică din nou concursul pentru realizarea unor manuale şcolare pentru disciplina de cultură şi civilizaţie românească. Manual (culegere de texte) pentru clasele 1 -4 max. 10 coli (A/5) Manual (culegere de texte) pentru clasele 5-6 max. 20 coli (A/5) Manual (culegere de texte) pentru clasele 7-10 max. 30 coli (A/5) Manual sau pachet de manuale pe sfere tematice (cl. 7-10) max. 30 coli (A/5) Aceste manuale (culegeri de texte) vor forma, pe baza Ordinului MKM 32/ 1997. (XI.5.), parte integrantă a disciplinei de cultură şi civilizaţie, pe baza cerin­ţelor care vizează studiul acestei discipline. Caracterul manualului va fi cel de culegere documentară , colecţie. Aceste culegeri pot cuprinde toate acele iz­voare, documente, creaţii literare, folclor şi alte creaţii artistice, care servesc la însuşirea cunoştinţelor la disciplina sus-amintită, ţinînd cont de specificul de vîrstă al elevilor din clasele respective. Manualul sau pachetul de manuale, destinat claselor 7-10 va fi realizat pe teme, tot pe baza Ordinului MKM 32/1997. (XI. 5.), ca o parte integrantă a între­gului program de cunoştinţe la disciplina cultura şi civilizaţia română. Ca atare, aceste manuale trebuie să cuprindă toate acele sfere tematice, prin care se pot însuşi în mod eficient cunoştinţele respective, în conformitate cu cerinţele pro­gramei. Aceste manuale trebuie să fie întocmite în limba română. Pot concura: acele persoane sau colective redacţionale, care se simt capa­bile pentru realizarea acestor manuale şi programe. Asigurăm concurenţilor: posibilităţi de consultaţie. Tocmai în acest scop este indicat ca: concurenţii: să prezinte în scris intenţia lor de a colabora şi de a concura, schiţînd intenţia concretă, pentru care clasă sau manual s-ar angaja (deci indicînd pentru care manual ar concura). Prezentările­ pentru concurs să se înainteze pe următoarea adresă: Oktatási Minisztérium Közoktatási és Kisebbségi Kapcsolatok Főosztálya 1055 Budapest, Szalay u. 10-14. Ministerul îşi rezervă dreptul ca în cazul cînd la cîte-o categorie nu se prezin­tă nici la a doua fază concurenţi, în acest caz să însărcineze din proprie iniţiativă, din proprie răspundere autori de manuale pentru întocmirea acestora. Aprecierea proiectelor, respectiv a manualelor se face printr-un juriu format din trei membri, juriu recomandat de Comisia naţională a minorităţilor şi de autoguvernările pe ţară ale minorităţii respective. Preferinţe: în aprecierea juriului vor fi privilegiate și se vor bucura de avantaj acei autori, care prezintă manuscrisele gata făcute, bune de tipar. Premiile concursului: Locul I: 60.000 ft/ coală (de manual redactat) Locul II: 40.000 ft/coală Locul III: 30.000 ft/coală. Termenul de înaintare a lucrărilor: 31 ianuarie 1999. Adresa: Oktatási Minisztérium Közoktatási és Kisebbségi Kapcsolatok Főosztálya 1055 Budapest, Szalay u. 10-14. A apărut... A apărut... CALENDARUL ROMÂNESC 1999 - primele pagini cuprind o parte calendaristică cu sărbătorile și ono­­masticile corespunzătoare. Urmează: - un amplu capitol care prezintă localităţile cu populaţie româneas­că, viaţa, realitatea, atmosfera lor; - pagini bogat ilustrate din viaţa tineretului şcolar şi preşcolar, acţi­uni cultural-sportive şi de cultivarea limbii materne, serbări şcolare, întîlniri; - scrieri ale autorilor noștri, rod al unor cercetări din domeniul trecutului nostru istoric și etnografic. Consulul Andrei Oancea la Micherechi Duminica trecută, la 3 ianuarie 1999, Andrei Oancea, consul general al României la Seghedin a dat urmare unei invitaţii sosite din Micherechi. Vizitînd localitatea cu populaţie românească, domnul consul a participat la sfînta slujbă oficiată la biserica ortodoxă română, iar în continuare a vizitat comunitatea baptistă.

Next