Foaia Românească, 2004 (Anul 54, nr. 1-53)
2004-01-23 / nr. 4
De trei ori — ‘Eminescu Omagiu Luceafărului poeziei româneşti „ Un om se naşte - un înger o stea din cer aprinde Şi pe pământ coboară în corpul lui de lut, A gândurilor aripi în om el le întinde Şi pune graiul dulce în pieptul lui cel mut. O candelă a vieţii, de cer steaua depinde Şi îmblă scriind soartea a omului născut." (M. Eminescu: Povestea magului călător în stele) în fiecare an, pe 15 ianuarie, românii de pretutindeni omagiază naşterea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Ca şi în anii trecuţi, români budapestani, ne am adunat în curtea Institutului Cultural al României pentru a depune flori, pentru a vărsa o lacrimă la bustul marelui poet. Fără Eminescu limba noastră ar fi fost mai săracă, sufletele noastre ar fi fost mai triste şi mai singure în singurătatea noastră. La orele 13 ale după amiezei acestei zile prea-sfinte pentru noi, domnul director Mircea Opriţă a deschis ceremonia de omagiere a marelui nostru poet naţional: „în România, ca şi pretutindeni unde trăiesc români, ziua de 15 ianuarie este ziua Eminescu, este ziua în care îl sărbătorim, îl omagiem pe acest mare poet român. Cine este Eminescu? Sigur este o întrebare retorică. Nu există român care să nu ştie cine este Eminescu. Aş dori doar să punctez câteva lucruri, între care faptul că Mihai Eminescu este unul dintre cei mai mari lirici ai literaturii universale, este comparat cu Byron din literatura engleză, cu Victor Hugo din literatura franceză, cu Leopardi, cu Lermontov, cu Petofi, care, fireşte, aici la Budapesta, este o personalitate imensă a literaturii maghiare. După cum ştim, Eminescu a avut parte de o existenţă biologică scurtă, a trăit doar 39 de ani, în această perioadă a creat, însă, o operă imensă, în genuri variate, care include poezia, include teatrul, nuvela şi proza scurtă şi, mai ales, este autorul unei opere publicistice de-a dreptul impresionantă. Eminescu a fost şi este o sinteză a spiritualităţii româneşti a epocii în care a trăit, el este, pe de altă parte, şi un întemeietor de limbă română modernă, este un întemeietor de cultură românească autentică şi durabilă." Acest moment solemn a fost continuat prin săvârşirea unei slujbe de pomenire oficiată de părintele vicar Marius Maghiaru, urmată de depunerea de coroane la bustul marelui poet. S-au depus coroane din partea Ambasadei României la Budapesta, Institutului Cultural al României, Oficiului pentru Minorităţi Naţionale şi Etnice din Ungaria, Autoguvernării Româneşti din sectorul IX al Budapestei şi Asociaţiei pe Ţară a Românilor din Ungaria. Aniversarea Eminescu a continuat seara de la orele 18.00, în sala Institutului Cultural. „Eminescu printre noi" a fost evocarea susţinută de dr. Constantin Mălinaş, director general al Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai" din Oradea. (Continuare în pag. a 11-a) Teatrul Vis s-a născut de ziua lui Eminescu Ziua de naştere a marelui poet român Mihai Eminescu n-a putut trece nici la Giula fără să fie sărbătorită. De obicei, în ultimii ani, la sărbătorirea acestei zile ne vin în ajutor actori, interpreţi din România, care cu talent şi adâncă trăire ne introduc în lirica eminesciană. Publicul giulan, în ziua de 15 ianuarie, a fost martor al unui vis împlinit: naşterea unui teatru profesionist românesc în Ungaria. întemeietorul şi regizorul Teatrului Vis este tânărul Florin Ionescu, cu care am stat de vorbă imediat după spectacolul susţinut în sala mare a Centrului Cultural Românesc din Giula, în introducerea spectacolului de azi ne-aţi mărturisit că suntem „naşii" unui nou teatru românesc din Ungaria, ai Teatrului Vis. Cine şi ce este Teatrul Vis? Teatrul Vis suntem noi, cei pe care i-aţi văzut astăzi seară, şi mai sunt câţiva care n-au putut să vină azi: o actriţă din Mişcolţ, o altă actriţă din Pecs... Teatrul Vis a pornit din dorinţa mea, în primul rând, de a crea un teatru profesionist românesc în Ungaria. Aşa ceva încă nu există, începuturile sunt foarte grele. Spectacolul pe care l-aţi văzut s-a născut foarte greu. Aici trebuie să amintesc neapărat că nu am fi putut ajunge până aici, dacă nu am avea un mecena. Noi considerăm un mecena al nostru Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, organizaţia care ne-a ajutat mult în obţinerea primelor noastre succese, de care am avut foarte mare nevoie. Apropo de năşitul Dumneavoastră... Acest teatru s-a născut astăzi, cu acest spectacol, tocmai de ziua lui Mihai Eminescu. Sunt sigur că astfel nu se va uita data când s-a născut Teatrul Vis. - De ce aţi ales numele de Teatrul Vis? - Am ales acest nume, deoarece cuvântul vis reprezintă ceva special pentru noi, în vară, în momentul când încercam să botezăm acest teatru, tocmai regizam la Pecs „Visul unei nopţi de vară" a lui Shakespeare, şi acest titlu ne-a plăcut foarte tare pentru că se poate citi în ambele limbi, și - citind invers - are un sens și în limba maghiară: „sziv", adică inimă. (Continuare în pag. a 11-a) Eminescu, un poet nemuritor în data de 15 ianuarie, la Apateu a avut loc comemorarea marelui poet Mihai Eminescu. Serbarea a început la Casa de Cultură cu o şedinţă de lucru organizată de Institutul Cultural „Kölcsey Ferenc" din Debreţin. Tema acestei întruniri a fost dezbaterea stării actuale a înfiinţării Centrului Cultural Român din judeţul Bihor. Printre invitaţii români ai întâlnirii au fost Prea Sfinţitul Episcop Sofronie, părintele ieromonah Paisie, părintele arhimandrit Siluan, stareţul mănăstirii ortodoxe din Săcal şi Traian Cresta, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Primarul localităţii Sebo Lăszlo şi-a exprimat bucuria de a fi prezent la această manifestare însemnată pentru localnicii români, menţionând că din nou s-a făcut un pas important pentru realizarea Centrului Cultural Român din Bihor. (Continuare în pag. a 11-a)