Foaia Românească, 2004 (Anul 54, nr. 1-53)

2004-01-23 / nr. 4

De trei ori — ‘Eminescu Omagiu Luceafărului poeziei româneşti „ Un om se naşte - un înger o stea din cer aprinde Şi pe pământ coboară în corpul lui de lut, A gândurilor aripi în om el le întinde Şi pune graiul dulce în pieptul lui cel mut. O candelă a vieţii, de cer steaua depinde Şi îmblă scriind soartea a omului născut." (M. Eminescu: Povestea magului călător în stele) în fiecare an, pe 15 ianuarie, ro­mânii de pretutindeni omagiază naş­terea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Ca şi în anii tre­cuţi, români budapestani, ne am adunat în curtea Institutului Cultu­ral al României pentru a depune flori, pentru a vărsa o lacrimă la bustul marelui poet. Fără Eminescu limba noastră ar fi fost mai săracă, sufletele noastre ar fi fost mai triste şi mai singure în singurătatea noas­tră. La orele 13 ale după amiezei aces­tei zile prea-sfinte pentru noi, dom­nul director Mircea Opriţă a deschis ceremonia de omagiere a marelui nostru poet naţional: „în România, ca şi pretutindeni unde trăiesc ro­mâni, ziua de 15 ianuarie este ziua Eminescu, este ziua în care îl sărbă­torim, îl omagiem pe acest mare poet român. Cine este Eminescu? Sigur este o întrebare retorică. Nu există român care să nu ştie cine este Eminescu. Aş dori doar să punctez câteva lucruri, între care faptul că Mihai Eminescu este unul dintre cei mai mari lirici ai literaturii universale, este comparat cu Byron din literatura engleză, cu Victor Hugo din literatura franceză, cu Leopardi, cu Lermontov, cu Petofi, care, fi­reşte, aici la Budapesta, este o per­sonalitate imensă a literaturii maghi­are. După cum ştim, Eminescu a avut parte de o existenţă biologică scurtă, a trăit doar 39 de ani, în această perioadă a creat, însă, o operă imensă, în genuri variate, care include poezia, include teatrul, nu­vela şi proza scurtă şi, mai ales, este autorul unei opere publicistice de-a dreptul impresionantă. Eminescu a fost şi este o sinteză a spiritualităţii româneşti a epocii în care a trăit, el este, pe de altă parte, şi un înteme­ietor de limbă română modernă, este un întemeietor de cultură româneas­că autentică şi durabilă." Acest moment solemn a fost continuat prin săvârşirea unei sluj­be de pomenire oficiată de părinte­le vicar Marius Maghiaru, urmată de depunerea de coroane la bustul marelui poet. S-au depus coroane din partea Ambasadei României la Budapesta, Institutului Cultural al României, Oficiului pentru Minori­tăţi Naţionale şi Etnice din Ungaria, Autoguvernării Româneşti din sec­torul IX al Budapestei şi Asociaţiei pe Ţară a Românilor din Ungaria. Aniversarea Eminescu a conti­nuat seara de la orele 18.00, în sala Institutului Cultural. „Eminescu printre noi" a fost evo­carea susţinută de dr. Constantin Mălinaş, director general al Biblio­tecii Judeţene „Gheorghe Şincai" din Oradea. (Continuare în pag. a 11-a) Teatrul Vis s-a născut­ de ziua lui Eminescu Ziua de naştere a marelui poet român Mihai Eminescu n-a pu­tut trece nici la Giula fără să fie sărbătorită. De obicei, în ultimii ani, la sărbătorirea acestei zile ne vin în ajutor actori, interpreţi din România, care cu talent şi adâncă trăire ne introduc în lirica emi­nesciană. Publicul giulan, în ziua de 15 ianuarie, a fost martor al unui vis împlinit: naşterea unui teatru profesionist românesc în Ungaria. întemeietorul şi regizorul Teatru­lui Vis este tânărul Florin Ionescu, cu care am stat de vorbă imediat după spectacolul susţinut în sala mare a Centrului Cultural Românesc din Giula,­­ în introducerea spectacolului de azi ne-aţi mărturisit că suntem „naşii" unui nou teatru românesc din Unga­ria, ai Teatrului Vis. Cine şi ce este Teatrul Vis?­­ Teatrul Vis suntem noi, cei pe care i-aţi văzut astăzi seară, şi mai sunt câţiva care n-au putut să vină azi: o actriţă din Mişcolţ, o altă ac­triţă din Pecs... Teatrul Vis a pornit din dorinţa mea, în primul rând, de a crea un teatru profesionist româ­nesc în Ungaria. Aşa ceva încă nu există, începuturile sunt foarte gre­le. Spectacolul pe care l-aţi văzut s-a născut foarte greu. Aici trebuie să amintesc neapărat că nu am fi putut ajunge până aici, dacă nu am avea un mecena. Noi considerăm un mecena al nostru Uniunea Cul­turală a Românilor din Ungaria, or­ganizaţia care ne-a ajutat mult în obţinerea primelor noastre succese, de care am avut foarte mare nevo­ie. Apropo de năşitul Dumneavoas­tră... Acest teatru s-a născut astăzi, cu acest spectacol, tocmai de ziua lui Mihai Eminescu. Sunt sigur că astfel nu se va uita data când s-a născut Teatrul Vis. - De ce aţi ales numele de Teatrul Vis? - Am ales acest nume, deoarece cuvântul vis reprezintă ceva special pentru noi, în vară, în momentul când încercam să botezăm acest teatru, tocmai regizam la Pecs „Vi­sul unei nopţi de vară" a lui Shakespeare, şi acest titlu ne-a plă­cut foarte tare pentru că se poate citi în ambele limbi, și - citind in­vers - are un sens și în limba ma­ghiară: „sziv", adică inimă. (Continuare în pag. a 11-a) Eminescu, un poet nemuritor în data de 15 ianuarie, la Apateu a avut loc comemorarea mare­lui poet Mihai Eminescu. Serbarea a început la Casa de Cultură cu o şedinţă de lucru organizată de Institutul Cultural „Kölcsey Fe­renc" din Debreţin. Tema acestei întruniri a fost dezbaterea stării actuale a înfiinţării Centrului Cultural Român din judeţul Bihor. Printre invitaţii români ai întâlni­rii au fost Prea Sfinţitul Episcop Sofronie, părintele ieromonah Paisie, părintele arhimandrit Siluan, stare­ţul mănăstirii ortodoxe din Săcal şi Traian Cresta, preşedintele Autogu­vernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Primarul localităţii Sebo Lăszlo şi-a exprimat bucuria de a fi pre­zent la această manifestare însem­nată pentru localnicii români, men­ţionând că din nou s-a făcut un pas important pentru realizarea Centru­lui Cultural Român din Bihor. (Continuare în pag. a 11-a)

Next