Foaia Românească, 2006 (Anul 56, nr. 1-52)

2006-01-06 / nr. 1

­­I Testamentul­­6 a lui Emanuil Gojchi" In 1869, marele mecena al neamului românesc, Emanuil Gojdu, a prevăzut prin testament consti­tuirea „Fundaţiei Gojdu", pe seama căreia a lăsat cea mai mare parte a averii sale mobiliare şi imobi­liare. După moartea întemeietorului său, survenită la 3 februarie 1870, „Fundaţia Gojdu" a desfăşurat, timp de 57 de ani, o remarcabilă activitate în bene­ficiul comunităţilor româneşti ortodoxe din Transil­vania şi Ungaria. In săptămânile următoare, pen­tru o mai bună cunoaştere a voinţei lui Gojdu, Foa­ia românească îşi propune să publice în serial testa­mentul lui Emanuil Gojdu. 8. Pentru executarea testamentului meu rog pe iubi­ţii şi onoraţii mei amici: de Michail Szeher, Georgiu loanoviciu de Dule şi Valea-mare, şi pe George Grabovski de Apadia - de la a căror amiciţie ce mi au arătat în de­cursul vieţii, sper şi aştept că ei vor lua sarcina aceasta asupra lor şi vor executa testamentul meu cu conştiinci­ozitate. 9. La caz când în testamentul acesta s-ar ivi astfel de îndoieli, după cum­ drepturile soţiei mele s-ar vedea a fi în coliziune cu interesele massei ce testez, sau cu drepturile erezilor mei, rog pe executorii testamentului meu şi pe autoritatea competentă, a explica astfel de îndoieli în tot cazul în favorul soţiei mele, pentru că în lumea aceasta numai faţă cu soţia mea iubită mă simt dator cu recunoş­tinţă, şi de aceea în nici un caz nu aşi vrea să o amărăsc. 10. Rog pe executorii testamentului meu, să binevo­­iască a transpune, respectiv a trimite pe cale oficioasă, copiile autentice ale testamentului acestuia: iubitei mele soţii, nepotului Michail Mandrino, magistratului pestan, rudeniei mele Ioan Poynăr­sen, locuitor în Oradea mare, Mitropolitului românilor ortodocşi răsăriteni din Ungaria şi Transilvania, Episcopilor români răsăriteni din Arad şi Caransebeş, şi dacă în decursul timpului s-ar mai înfiinţa şi aiurea vreo episcopie, şi aceleia, şi în fine regimului unguresc din patrie. Pentru ca dispoziţiunile acestea testamentare sub de­cursul timpului să nu se dea uitării, dispun ca testamen­tul acesta să se citească în toţi anii în toate bisericile paro­hiale române răsăritene, la 9 februarie, căl.vechi, ca în ziua naşterii mele. Cu aceasta închei ceea ce mai am încă la inimă. Dumnezeu cu voi, iubită patrie şi naţiune, iubită soţie şi neamuri! Dumnezeu cu voi, iubiţi amici! S-a făcut în două exemplare asemenea dintre cari unul s-a trimis Păr. Arhiepiscop şi Mitropolit gr.pr. Andrei Ba­ron de Şaguna, şi celălalt magistratului liberii r.cetăţi Pes­ta. Pesta, anul 1869 (aceste cuvinte sunt şterse.) Suplimentar declar că, până când economia mea de afară va fi proprietatea massei, locuinţele acelea şi partea din grădină cari le-am folosit cu familia mea, să rămână la dispoziţiunea liberă a soţiei mele. Pesta, în 4 Novembre, 1869. (L.S.) Emanuil Gojdu m.p. Subscrişii adeverim fidel, că fiind recercaţi prin Ilustrarea Sa de jude la suprema curte reg. Ung. Emanuil Gojdu, ne-am înfăţişat cu toţii împreună la domnia sa, care, tru­peşte ce e drept era bolnăvicios, sufleteşte însă în stare deplin sănătoasă, a declarat verbal înaintea noastră docu­mentul acesta de descoperire a propriei sale voinţe din urmă şi l-a subscris în prezenţa noastră a tuturora. însem­năm că ştergerea celor trei cuvinte de pe faţa din urmă a documentului acestuia, şirul 27, s-a făcut la dorinţa testa­torului. loan Puşcariu, m.p. jude la supr.curie r.u. Florian Varga, m.p. adv. Comun şi cambial Atanasiu Cimponeriu, m.p. secretar ministerial Simeon Popovici, m.p. septemvir pensionat loan Aldulean, m.p. jude la suprema curie r.u. (Sfârşit) Credinţe şi obiceiuri populare de Bobotează Prima săptămână din ianuarie este marcată de două importante sărbători creştineşti: Bobotează, pe 6 ia­nuarie, sărbătoare dedicată botezului Domnului în apele Iordanului, şi Sfântul Ion pe 7 ianuarie. Toţi românii se duc la biserică, de Bobotează, pentru a lua apă sfinţită, atât de necesară pentru tămăduire şi purificare. Ziua de Bobotează mar­chează sfârşitul ciclului de sărbători dedicate Anului Nou şi este închinată purifi­cării mediului înconjurător, în special apelor, de forţe malefice. De Bobotează se colindă, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în urmă­torul an, se deschide cerul şi vorbesc animalele. La ri­turile creştine de sfinţire a apei, de botezare a credin­cioşilor, de scufundare ritu­ală în apa râurilor sau lacu­rilor, strigături şi zgomote, aprinderea focurilor, afuma­­rea vitelor şi a anexelor gos­podăreşti. Sfinţirea apelor Ca alimente rituale, de Bobotează sunt specifice piftia şi grâul fiert. în ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în dimineaţa aceea după litur­ghie. In ziua de Bobotează, după liturghie, preotul îm­preună cu enoriaşii fac o procesiune pe un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Când înce­pe slujba, vânătorii şi pădu­rarii împuşcă peste ape ca să alunge duhurile necura­te. Astăzi, acest obicei a păs­trat doar semnificaţia festi­vă a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism. Dacă este destul de frig, se pregăteşte o cruce de ghea­ţă pentru a marca locul sluj­bei, iar la sfârşit preotul arun­că în apă o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped să o scoată, chiar dacă este ger de crapă pietrele. Se spune că în ziua aceasta, toate apele pământului sunt sfinţite; de aceea femeile nu spală rufe timp de opt zile până la sfârşitul praznicului. Botezul întregii naturi Bobotează deschide un canal de comunicare sacru între om şi Dumnezeu. în această zi, preoţii botează nu numai apele ci, şi oame­nii, locuinţele şi întreaga natură. Bobotează este asociată din vechime cu gerul, dar datina străveche nu ţine cont de numărul gradelor. Şi chiar dacă puţini mai res­pectă datina străveche, ea nu a căzut în uitare, în une­le sate, oamenii pregătesc sărbătoarea de Bobotează prin manifestări specifice tuturor sărbătorilor, izvorâ­te din tradiţiile populare. (Continuare în pag. a 10-a) (L& ia JllcLvg,ia&a JhjLWtii Scumpii mei fraţi şi surori, fii şi fiice ai (Dulcii Maici (România, Veniţi cu toţii sâmbătă, 7 ianuarie 2006, la ora patru după amiaza, la Sfân­ta Catedrala (Română, la „Concertul de la (Marginea Lumii", când va cânta (frigore Leşe. Marginea Lumii este aici, dragii mei (Petru că aici este marginea Meamuru­ (Românesc. Marginea dinspre Apus. Or, pentru noi, aceasta este Marginea Lu­mii. Marginea dinspre Apus a Lumii. Noi, românii din Ungaria suntem Marginea dinspre Apus a Lumii. A lum­ii noastre, româneşti De aceea, orice serbare a noastră este Serbarea de la Mar­ginea Lumii". Se încheie anotimpid colindelor. ‘Bisericile noastre s-au împodobit cu înge­reşti cântări. Sâmbătă seara, la Catedrala Irudei, Sfântă şi­­Rotm­ânească, de Sântion, vor răsuna iar cântările îngerilor! Veniţi, de Sântion, la Catedrala. Veniţi să vă bucuraţi! Veniţi să vă întâlniţi cu­­Hristos, prin arta lui­­Grigore Leşe, la „Com­certul de la Marginea Lumii”! Sofronie ,Episcopul vostru

Next