Foaia Românească, 2019 (Anul 69, nr. 1-52)

2019-01-18 / nr. 3

FOAIA românească foaia(a)foaia.hu I TINERET I 18 IANUARIE 2019 Viaţa marelui poet naţional Mihai Eminescu a rămas o sursă inepuizabilă de teorii şi pole­mici. Dincolo de opera sa ine­galabilă, există multe aspecte din viaţa sa mai puţin cunoscute publicului larg. A scris poezii până în ultimele clipe ale vieţii în ciuda problemelor sale de sănătate, Mihai Eminescu a scris poezii până în momentul mor­ţii. Când a fost dus la autopsie, halatul în care murise poetul a fost luat de admiratorii săi, în­­tr-unul dintre buzunare se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii: „Viaţa" şi „Stele în cer”. . , . Moartea nu i-a fost pe măsură creaţiei Aspecte din viaţa poetului Mihai Eminescu Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea în Sa­natoriul de Boli Mintale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, poetul Mihai Eminescu. Cu doar câteva minute înainte de a muri, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral, i-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: „sunt năruit”. S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit. masă, făcea gălăgie şi se lua la harţă cu toată lumea care îl întreru­pea. „îi băteam în perete, el stingea lumânarea şi se liniştea, dar era de rea credinţă şi nu se culca. Aprindea din nou lampa şi începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el şi îl rugam să mă lase să dorm. Eu eram din ce în ce mai stăruitor şi el se făcea tot mai îndărătnic şi zicea că abuzez de afecţiunile lui şi-l terorizez", scria Ioan Slavici despre prietenul său din perioada în care convieţuiau, în opinia sa, îndărătniciile lui Eminescu au fost primul semn al bolii de nervi care avea să-l distrugă. Se încuia în cameră zile şi nopţi pentru a citi în zilele şi nopţile în care Eminescu se încuia în cameră pentru a citi, nimeni nu putea să-i tulbure liniştea. Uita noţiunea timpului şi mai ales a lucrurilor gospodăreşti. Nu acorda atenţie nevoilor personale şi aceasta a fost, în opinia lui Slavici, cel mai mare păcat al geniului distrus timpuriu. „Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin casă, nici să-i perie hainele sau să-i cureţe ghetele. Răpus de oboseală, el dormea adeseori îmbrăcat şi hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită şi nelăută i se făcea cocoloş. Barba şi-o uita nerasă şi fiindcă-l supărau ţepii ei, lua biceagul şi pierdut în gânduri sau adâncit în lectură şi-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n faţă. Când nu mai putea să o ducă aşa, schimba locuinţa, îşi cumpăra haine şi albituri noi, se rădea şi iar se simţea bine”, mai povestea Slavici despre prietenul Eminescu. A urât matematica Mihai Eminescu nu a suportat niciodată matematica, fiind o mate­­rie cu care nu se împăca deloc. „N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Şi, deşi aveam o memorie fenomenală, numele nu puteam învăţa deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt ştiinţele cele mai grele de pe faţa pământului”, se menţionează în „Viaţa lui Mihai Eminescu”, de George Călinescu. Pasionat de fotbal şi înot Una dintre pasiunile sportive din tinereţea lui Eminescu a fost fotbalul. Cunoscuţii poetului spuneau că îi plăcea să joace fotbal şi că avea reale calităţi pentru jocul cu mingea. Fotbalul l-ar fi deprins de la Aron Pumnul, profesorul său din perioada adolescenţei când era elev la Cernăuţi. Cu toate acestea, sportul la care se spune cu siguranţă că Eminescu excela era înotul. Poetul era un foarte bun înotător, capabil chiar de mişcări acrobatice şi trucuri în apă. Şi-a făcut ucenicia de înotător scăldându-se în bălţile cu stuf de la Ipoteşti încă din fragedă copilărie. A continuat să înoate şi la Cernăuţi unde, spune Călinescu, şi-a făcut o formă fizică de invidiat. ■ A vrut să se călugărească Pe 23 iunie, Eminescu a cerut lui Maiorescu să intre la o mănăs­tire din Bucureşti şi să fie acceptat în rândurile călugărilor. „Pe 23 iunie 1883, când poetul era «stricat cu toată lumea», ştiind că nu mai e cale de salvare pentru el şi când Maiorescu proiecta o viitoare «internare» la sanatoriu, Eminescu a dat semnalul călugăririi. Dar ce notează Maiorescu? «Foarte excitat, sentiment al personalităţii exagerat, vrea să se călugărească, dar să rămână în Bucureşti»”, scria eminescologul Theodor Codreanu în lucrarea sa„Eminescu şi mistica nebuniei”. La ce mănăstire şi-ar fi dorit Eminescu să se călugărească, nu ştie însă nimeni. ■ . Eminescu citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile. Când scria, se plimba prin cameră, declama, bătea cu pumnul în Citea cu voce tare Salutul lui Eminescu: „Trăiască naţia!” Printre lucrurile mai puţin cunoscute despre Eminescu se numără şi formula sa originală de salut, dar şi modul cum ştia să le răspundă prietenilor. Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu „Trăiască na­ţia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său stârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei «Trăiască naţia!». El răspundea atunci răspicat: «Sus cu dânsa!». (Sursa: adevărul.ro) De Ziua Culturii Naţionale a fost lansată aplicaţia „Mihai Eminescu, întreaga operă” Academia Română a lansat marţi, 15 ianuarie 2019, de Ziua Culturii Naţionale, la Ateneul Român, aplicaţia digitală „Mihai Eminescu, întreaga operă”. Opera eminesciană este astfel disponibilă, în regim gratuit şi într-un format compatibil cu telefoanele inteligente, în magazinele App Store şi Google Play, informează Biroul de Presă al Academiei Române. Aplicaţia „Mihai Eminescu,întreaga operă” a fost realizată pe par­cursul a doi ani de o echipă interdisciplinară, alcătuită din cercetători de la Centrul European de Studii în Probleme etnice al Academiei Române, membri ai Asociaţiei Române de Geopolitică, Geoeconomie şi Geocultură şi tineri informaticieni, cu sprijinul financiar al Asociaţiei NeamUnit. Academia Română subliniază că prin acest proiect şi-a asumat „urgenţa refacerii punţilor dintre marii întemeietori ai culturii române moderne şi societate”. Astfel, aplicaţia „Mihai Eminescu, întreaga operă” pentru telefoanele inteligente reprezintă a doua mare relansare a Operei eminesciene după seria tipărită de-a lungul ultimului secol de către Academia Română. Aplicaţia „Mihai Eminescu, întreaga operă” pentru telefoanele cu sisteme de operare Android şi iOS are ca scop apropierea tineretului de „omul deplin al culturii române” prin intermediul tehnicilor de comunicare moderne. în acelaşi timp, opera este utilă şi persoanelor de specialitate, pu­nând la dispoziţia acestora un bogat instrumentar bio-bibliografic.

Next