Foiletonul Zimbrului, 1855 (nr. 1-50)
1855-07-24 / nr. 27
210 Flecăul acesta se chiema Vasile, eagă femeea aceea ega Maria mumă-sa. De doue luni de căndu Maghia ega bolnavă de lăngoagherii segacă, făgă de cel mai micu spghijinu de cătunghe fiiu-seu Vasilie, tineghelu băetu, după ce muncia toată zioa la curtea stăpănu seu, căci ega gobu - venia seaga în tăgziu, cil aducea pogțiunea sa de mămăliță ghece, și aceasta însepe fughișu, căci stăpănulu îi poguncise să nu easă din oggadă nici unu pașu. Dar boegul acesta p avea mamă sau de avea, nu ega înzestratu cu inima și sufletul celui gagedu alu asi Vasile, alu selavului seu celui istețu, sufletu adevăratu de noblu de mi într'unu pgupu de sclavu, într'unu tgupu ai căruia ochi negri și mari, adăpostaț subt agcugi îmbinate și cărbunoase, în contrastu completând albeața cea estgaogdiagă a feței sale, văzuiseră abie de 20 de oghi întugnănduse că goiughile dgățălașe de cucoaghe, kami ca- Căci în acestei nomade grec se poate stingere d'atăteaoghi dori să fie sinul națiunei dogul de negul libegu, de libertate! Vasile ega sclavu dagă numai kö tgupul; sufletulu seu ega mai maghe decătu alți multor libegi. Elu iubea pe Dumnezeu în cegughi, și are măsa pghe pămăntu, mi căndu K.K. Gogrăpilă îi pogonci să nu ieasă din oggadă nici unu pasu, elu își simțise săngele năvălindu'i la inimă, peptul îi bătu taghe pi ega să'i ghespundă.Dagă parge cu ce dgheptu poate unu sclavu SD Să împgotivească la pogoncile stă pă- nsași? Vasile îngii nodulu mi tăcu, promițindu'și să'și facă din poapte zi. Deci pe căndu toți gustau ghepaosu la curte, el lua pogțiunea sa ziugnală, din caghe elu numai cătu țusta, săghia peste zăplazu, și cu inima palpităpdă, cu pașii agitați, se 'adruma săghe șearga în caghe zecea sermana sa mamă, părăsită de toți, căci 60 de Ninpănă și de natură, SBI își scuturase pănă 'adată asta, fulgii de albi me albul ei părul.. De vi'o șesse nopți Vasille darn ms ainsia de a veni ca cu măna sa cea îndspghită de munci ggbele, Ce steagță lac ghimile bietei sale mame, și cu voacea'i dulce să'mădușe suspiîn unghile sinului caghele 'lu născu tegghele sclăviei! Vasilie în seaga în caghe se 'ncepe istoghia noastră, venise de vr'unu patgagu de oagă, își agunoasse căciula sa de oae în lătughi și se așezase la picioaghele regi ale Mariei, caghe astă dată ega cu multu mai slabă de bătu în seara din lunie. Ea putusse numai ai face semnu să șcadă, întinzăndu'i măna nre mare Vasile depuse o sărutare așa de fesgbinte încătu bieata femee se simțise ca electrisată mi putu gosti în fine: „Cum mai mergi mai băete? Doreu sări primată sănătate, mămurică, gespunse Vasile, în ochii karsia nougau lacrimi! Nu'i fusta ceva, mămucuță? adaosă a zice elu, după căteva minute, văzindu că măsa nu mai zicea nimica. Naghia de abea putu ghespunde că nu, și elu o guta, în toate tipughile, SP fuste ceva maragă, căci îi adusese, bucățele bune, mai bune decătu altă dată, și apoi se lăuda sughizăndu amagu în sine, kk le-au mers rave de aa stăpănu-seu prin serviciile sale. — Away se sini a zice Maria, ne ai megitatu kami altă dată. .. Un sughisu amagu se stin Se pe palidele ei buze.Ca și altă dana: „adaose ea, după o mică pausă, tu nu mănănci nimica băete ca să mă ții pghe mire cu sega Ka ta pogțiune. Te vădu slăbindu ne toată zioa, și, tu muncești, ai și ești june, ai Ce tgăești, eagă eu îsu bătgină Ka măne ne voiu mai oi. . Nu mai face așa nevoiă de puteghe