Fulgerul, 1916-1917 (Anul 9, nr. 1-48)
1917-07-24 / nr. 36
ANUL R No 36 (435) Un număr 10. bani. ad&Cj^ potriu2 lei A NUNCIIJR ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ Pentru străinătate se adaoge porto 2 lei ANUNCIURI Pag. IV 30 b. rândul n IU50„ „ Inserţiuni şi reclame 80 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT -care luni Redacţia si Admiraţia Tipografia „Progresul“ Iaşi, Str. Ştefan-cel-Mare ABONAMENTE -Pe an . .8 Ioi. Pe 6 luni . * . Pag. IV 30 b.rândul IV III50,»f Inserţiuni şi reclame ! 80 bani rândul. Al patrulea An 3 August (21 Iulie) 1914-1917 Astăzi sunt trei ani de când Europa e în flăcări ; astăzi începe al patrulea an de război mondial, şi cât timp va mai dura acest îngrozitor dezastru? Cea ce-a fost până acum o ştim cu toţii ; cea ce va fi de acum înainte e greu de prezis. Şi cu toate acestea fiecare grupă de beligeranţi pretinde că a sa va fi izbânda finală, ba chiar că în curând va fi în stare să impună pacea duşmanului său. Dar tocmai din cauza acestor împărţite presupuneri—plăcute celor interesaţi— lumea care observă cu atenţie faptele, care cugetă serios, şi la care sentimentul nu întunecă raţiunea, se întreabă nedumerită: „Când şi cum se va sfârşi oribila tragedie?“ Dacă istoria, această magistra vitae, nu ar arăta că în trecutele sbuciumări războinice ale popoarelor, dreptul a învins totdeauna forţa brutală; că nelegiuitul agresor şi-a primit pedeapsa meritată; că cel slab a fost omeneşte ocrotit de către cel mai tare şi răzbunat de ofensele îndurate dela nişte vrăjmaşi fără conştiinţă ; că, în fine, promisiunile date pe cuvântul de onoare, în momentele de grea încercare, s’au ţinut cu sfinţenie, după ce furtuna a trecut, n’am mai sta la îndoială în a prevedea, cu toată siguranţa, din care parte va fi victoria în actuala conflagraţie a lumei întregi. Căci, în specie pentru noi, ar fi nelogic şi imoral dacă s’ar admite că tocmai când lupta, din partea noastră, este numai pentru a nu asigura dreptul la existenţa naţională, dreptul la libertate, dreptul la o dezvoltare pacinică, dreptul la sfânta unire a tuturor fraţilor noştri de sânge şi de legitime aspiraţiuni, vreo putere ticăloasă ar fi capabilă de a ne birui, zădărnicind jertfa vitejilor noştri ostaşi şi speranţele unui întreg neam. Din nenorocire istoria înregistrează în paginile sale o serie nesfârşită de fapte cari contrazic în mod evident şi dezamăgitor orice principiu sănătos de logică şi de morală. Numai foarte târziu, după un înspăimântător triumf al nedreptăţii, după ce ambiţia neînfrânată a puterei setoase de dominiu şi-a parcurs întreaga cale sângeroasă de nelegiuită tiranie, învinsă de propria sa oboseală, se prăbuşeşte în neantul tuturor înfăptuirilor omeneşti. Dar să cercetăm faptele în toată realitatea lor. Este incontestabil că puterile centrale nu mai pot compta pe acea fulgerătoare victorie, ce trebuia să li asigure supremaţia politică, militară şi economică în lume, victorie care, după o lungă pregătire, acum trei ani le zimbise plină de făgăduinţi ce apoi au rămas deşerte. Neprevăzuta cerbicie eroică a Belgienilor a zădărnicit în mai puţin de-o lună toate planurile lor, şi astăzi nici submarinele cele monstruoase, cari, tâlhăreşte, erau menite să sperie lumea, nu li mai garantează succesul definitiv, ideile de pace, cu saufără anexări, pe cari din când în când le manifestă prin discursuri enigmatice sau le şoptesc cu meşteşugiri viclene, nu’şi vor avea deocamdată nici un efect, căci nimeni nu crede că Germania va renunţă în mod serios la convingerea ei cum că ea este puterea aleasă de Dumnezeu pentru a stăpâni şi guverna lumea întreagă. Franţa şi Anglia la un loc au oprit, ce e drept, în mod absolut posibilitatea unei înaintări ameninţătoare a duşmanului pe frontul occidental, l-au silit a se retrage pe o înapoiată linie de rezistenţă, de unde se va mai lupta cu îndârjire pentru a nu perde tot ce-a câştigat în ţinuturile ocupate. Sântem deci încă departe de ziua când vom vedea Franţa şi Belgia curăţite de hoardele năvălitoare, cari au marele avantagiu de a se lupta şi de a se hrăni pe teritoriu străin. Italia, care este angajată pe frontul cel mai straşnic aparat de natură şi de arta militară, în contra trupelor cele mai bine pregătite şi mai puternic înarrrate ale împăratului habsburgic, a obţinut succese uimitoare, şi terenul din iredentă pe care până astăzi l-a câştigat nul va mai perde niciodată. Totuş Triestul, ţinta supremă a sforţărilor sale, deşi foarte aproape de extremele linii de luptă, va mai cere jertfe multe şi timp îndelungat până la căderea sa în manele mântuitorilor. Despre Rusia ar fi greu de vorbit, căci ea nu înfăţişază în aceste momente o stare de lucruri aşa de complicată, încât ar fi temerar din partea noastră să ne facem proorocitorii neprevăzutului. Urăm celora cu oneste intenţii şi cu voinţă tare, posibilitatea de a învinge pe duşmanii săi interni, condiţie sine qua non, pentru a scăpă de cei din afară. In concluzie, anul al patrulea de război mondial a început, şi încă nu vedem ivindu-se în zare vreun semn înbucurător de pace şi de dreaptă orânduială în lume. Acesta este oare pentru noi un motiv de descurajare ? de a slăbi avântul cu care-am început—şi în mod aşa de glorios—războiul nostru acum un an? In lupta cruntă ce-o ducem în contra unui duşman de moarte, care pretinde a nimici drepturile şi aspiraţiile noastre cele mai fireşti, cred că ne-am oţelit Pănă acuma ni-am făcut datoria, ni o vom face toată, şi ni-o vom face până la capăt, oricare ar fi rezultatul sforţărilor şi jertfelor noastre. Sau biruim, sau murim; dar în acest din urmă caz, copiii cari ne vor urma, vor face să răsară din ogoarele fecundate cu sângele părinţilor şi fraţilor lor mai mari, virtutea necesară pentru a stârpi de pe pământ rana seminţă ce-am lăsat să încolţească pentru a ne zugruma. 3 Ar fi o laşitate şi o nenorocire ,dacă ne-am lăsa să fim impresionaţi de vreun eveniment neprevăzut sau chiar nefavorabil. Războiul e un rău care se desfăşură cu toate alternativele unei boli care Ipune viaţa în* primejdie. Astăzi pare că bolnavul merge mai bine, mâne va fi, poate, mai rău, ba chiar aproape de deznodământul fatal. Şi cu toate acestea pe cât timp este ^sifiiaS^peîanuwu^u^iuawesi? Suflarea noastră e puternică, căci inima e sănătoasă. Şi această inimă s’o punem cu desăvârşire în serviciul cauzei noastre: să nu ne uităm nici la dreapta nici la stânga; e adevărat că duşmanul amicilor noştri este şi duşmanul nostru; dar mai sus de toate trebue sâ planeze interesul nostru care consistă în a apăra din răsputeri existenţa noastră naţională prin puterea proprie a noastră, care singură nu poate şovăi. La urma urmei toţi fac’ aşa, toţi se luptă, în primul rând, şi poate esclusiv, pentru ei ! Numai acei cari refuză de-a se lupta o fac înpinşi dintr’un sentiment egoist, care este negaţiunea solidarităţei naţionale. Dar de ce să ne preocupăm noi de soarta altora ? Dacă ţara este în primejdie, s’o salvăm cu orice preţ, ca s’o lăsăm moştenire curată şi neştirbită copiilor noştri. Pentru noi, cei de astăzi, va fi ce va fi, dar generaţiile viitoare ne-ar blăstăma, dacă astăzi am lăsa să se piardă roadele îmbelşugate pentru cari, dela Traian pănă la Ferdinand, Românii au muncit. L. E. Sinigagfia. LA RĂZBOI La război au fost strămoşii Pentru ţara lor luptând, Ş’au gonit cu spada’n mână Toţi duşmanii, rând pe rând. La război au fost părinţii, Când la Dunăre-au luptat ; Şi pe urma biruinţei Ţară liberă ni-au dat. La război şi noi acuma Am pornit, cu mic cu mare, Şi de dragul ţarei noastre Vom lupta cu’nverşunare. V. Dem. Bredu! Klar plut**ier Mercuri 26 lalle 19ît Pentru cei cu budgetul elastic, adică pentru cei cari realizează afaceri, ori pentru acei cari îşi pot spori preţul mancei în raport cu scumpetea traiului, or fi ori nu accesibie aceste preţuri; pentru cei cu budgetul fix însă, cum sânt de pildă funcţionare, această scandaloasă scumpire a vieţei nu-i altăceva decât o consemnare la moarte, mai mult sau mai puţin apropiată. Or, întrucât tot interesul ţarei este de a’şi spori, nu de a’şi reduce numărul populaţiei, cerem guvernului şi d-lui primar a lua urgenţe şi energice măsuri pentru înfrânarea lăcomiei speculanţilor, fixând« preţuri omeneşti, potrivite împrejurărilor actuale, la toate articolele de primă necesitate, cum este hrana, lemnele, îmbrăcămintea, încălţămintea, etc. Traiul a ajuns de nesuferit Din pricina prea marei lăcomii a speculanţilor, viaţa, în Iaşi, a ajuns aproape imposibilă. Preţul articolelor de hrană şi de primă necesitate s’a râdîcat la sume fantastice şi urmarea nemijlocit'a acestei râdicări a fost scumpirea exorbitanţii mâneci. Verdeţurile, zarzavaturile şi leguminoasele se vând astăzi dela IC— 50 ori mai scump de cum se vindeau ttr.nl trecut ; laptele se vinde între 1,50—2 lei litrul, brânza de vaci 6—Stei kilogramul, smântână idem, untul 25—3% Iei kilogramul, ouăle 40—50 lem bucata, parechea de găini 85—40 lei, de gâşte 50 lei, lemnele de foc 120—ISO iei când (aproximativ un metru cub), şi aşa mai departe. Faţă cu asemenea preţuri, ce nu credem scoşi găsescă egal nici chiar în mult înfometatele state centrale, meseriaşii şi muncitorii au rădicat şi ei preţul muncei. Ţi se cere de lucru, pentru un rând de haine, cu stofa, şi toate furniturile tale, 70—80 lei, pentru o păreche de botine tot cu toate furniturile tale 00—100 lei, pentru bătut o păreche de feţe la călcâile încălţămintei 4,5 lei, pentru tăiat 100 kilograme de lemne 3 lei şi aşa mai deprme. Programul partidului muncei IV. Chestia învăţământului 1. Răspândirea instrucţiei primare în aşa măsură, încât, prin clădirea de localuri şcolare, cari să cuprindă pe toţi copii în vârstă de şcoală şi prin înmulţirea personalului învâţătoresc, cum şi prin larga organizare a şcoalelor de adulţi, analfabetismul să dispară cât mai curând din ţaţă. Fiecare locuitor trebue să devie un element conştient de drepturile şi datoriile sale cetăţeneşti. Victor Hugo a spus: „Războiul se câştigă prin şcoala primară“. S’a proiectat, la timp, la noi, clădirea a 1500 şcoale primare şi a multor şcoale normale. Izbucnind războiul mondial, s’a simţit în ţară o mare lipsă de aer, cuie, tablă, etc., aşa că nu mai era cu putinţă de clădit atâta de multe localuri. Stârpirea analfabetismului va fi o fericire pentru noi. E trist, dar adevărat: contingentul nostru de analfabeţi, e mult mai mare, proporţional, chiar decât aceia din Bulgaria. Când analfabetismul nu va mai exila în ţara românească, atuncia se va şti cât de important este sufragiul universal. Nici un glas nu se va mai rosti contra lui. In occident s’au rădicat, în ultimul timp, nenumărate glasuri în favoarea laicizărei învăţământului, unificărei învăţământului rural cu cel urban şi egalizarea învăţătorilor cu institutorii. Programul partidului muncei nu ni spune nimica relativ la cantinele şcolare, coloniile şcolare, etc. 2. Dezvoltarea cât mai întinsă a învăţămăntul practic industrial, agricol şi comercial, prin crearea de atehete, câmpuri de experienţe, ferme model şi laboratorul industriale şi agricole. Prin această dezvoltare ne vom întoarce la natură, după idealul lui Jean Jacques Rousseau. Crearea de ateliere, câmpuri de experienţă, etc., în continentul să-şi desăvârşească prin practică cunoştinţele teoretice, ar aduce un folos nemăsurat de mare şi progresului nostru economic şi culturel muncitorului care astâzi zace în bezna ignoranţei. Când muncitorul va fi cult, el se va dezrobi. El îşi va da samă de soarta lui, va ’ngr'ji de-ai sei, nu va mai munci numai pentru a’mbogâţi pe alţii, ci va munci pentru el şi pentru ai lui, Carol Onnier