Fulgerul, 1916-1917 (Anul 9, nr. 1-48)

1917-07-24 / nr. 36

ANUL R No 36 (435) Un număr 10. bani. ad&Cj^ potriu2 lei A N­UNCIIJR ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ Pentru străinătate se adaoge porto 2 lei ANUNCIURI Pag. IV 30 b. rândul n IU50„ „ Inserţiuni şi reclame 80 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT -care luni Redacţia si Admiraţia Tipografia „Progresul“ Iaşi, Str. Ştefan­-cel-Mare ABON­AMENTE -Pe an . .8 Ioi. Pe 6 luni . * . Pag. IV 30 b.rândul IV III50,»­f Inserţiuni şi reclame ! 80 bani rândul. Al patrulea An 3 August (21 Iulie) 1914-1917 Astă­­zi sunt trei ani de când Europa e în flăcări ; astă­zi începe al pa­trulea an de război mondial, şi cât timp va mai dura acest îngro­zitor dezastru? Cea ce-a fost până acum o ştim cu toţii ; cea ce va fi de acum înainte e greu de prezis. Şi cu toate­ acestea fiecare grupă de beligeranţi pretinde că a sa va fi izbânda finală, ba chiar că în cu­rând va fi în stare să impună pa­cea duşmanului său. Dar tocmai din cauza acestor împărţite presu­puneri—plăcute celor interesaţi— lumea care observă cu atenţie fap­tele, care cugetă serios, şi la care sentimentul nu întunecă raţiunea, se întreabă nedumerită: „Când şi cum se va sfârşi oribila tragedie?“ Dacă istoria, această magistra vitae, nu ar arăta că în trecutele sbuciumări războinice ale popoa­relor, dreptul a învins totdeauna forţa brutală; că nelegiuitul agre­sor şi-a primit pedeapsa meritată; că cel slab a fost omeneşte ocro­tit de către cel mai tare şi răzbu­nat de ofensele îndurate dela nişte vrăjmaşi fără conştiinţă ; că, în fine, promisiunile date pe cuvântul de onoare, în momentele de grea încercare, s’au ţinut cu sfinţenie, după ce furtuna a trecut, n’am mai sta la îndoială în a prevedea, cu toată siguranţa, din care parte va fi victoria în actuala conflagraţie a lumei întregi. Căci, în specie pentru noi, ar fi nelogic şi imoral dacă s’ar admite că tocmai când lupta, din partea noastră, este nu­mai pentru a nu asigura dreptul la existenţa naţională, dreptul la li­bertate, dreptul la o dezvoltare pacinică, dreptul la sfânta unire a tuturor fraţilor noştri de sânge şi de legitime aspiraţiuni, vre­o pu­tere ticăloasă ar fi capabilă de a ne birui, zădărnicind jertfa vitejilor noştri ostaşi şi speranţele unui întreg neam. Din nenorocire istoria înregis­trează în paginile sale o serie ne­sfârşită de fapte cari contrazic în mod evident şi dezamăgitor orice principiu sănătos de logică şi de morală. Numai foarte târziu, după un înspăimântător triumf al nedrep­tăţii, după ce ambiţia neînfrânată a puterei setoase de dominiu şi-a parcurs întreaga cale sângeroasă de nelegiuită tiranie, învinsă de propria sa oboseală, se prăbuşeşte în neantul tuturor înfăptuirilor o­­meneşti. Dar să cercetăm faptele în toată realitatea lor. Este incontestabil că puterile cen­trale nu mai pot compta pe­ acea fulgerătoare victorie, ce trebuia să li asigure supremaţia politică, mi­litară şi economică în lume, vic­torie care, după o lungă pregătire, acum trei ani le zimbise plină de făgăduinţi ce apoi au rămas deşer­te. Neprevăzuta cerbicie eroică a Belgienilor a zădărnicit în mai pu­ţin de-o lună toate planurile lor, şi ast­ăzi ni­ci submarinele cele mon­struoase, cari, tâlhăreşte, erau me­nite să sperie lumea, nu li mai ga­rantează succesul definitiv, ideile de pace, cu sau­­fără anexări, pe cari din când în când le manifestă prin­­ discursuri enigmatice sau le şop­tesc cu meşteşugiri viclene, nu’şi vor avea deocamdată nici un efect, căci nimeni nu crede că Germania va renunţă în mod serios la con­vingerea ei cum că ea este puterea aleasă de Dumnezeu pentru a stă­pâni şi guverna lumea întreagă. Franţa şi Anglia la un loc au o­­prit, ce e drept, în mod absolut po­sibilitatea unei înaintări amenin­ţătoare a duşmanului pe frontul occidental, l-au silit a se retrage pe o înapoiată linie de rezistenţă, de unde se va mai lupta cu îndâr­jire pentru a nu perde tot ce-a câş­tigat în ţinuturile ocupate. Sântem deci încă depart­e de ziua când vom vedea Franţa şi Belgia curăţite de hoardele năvălitoare, cari au ma­rele avantagiu d­e a se lupta şi de a se hrăni pe teritoriu străin. Italia, care este angajată pe fron­tul cel mai straşnic aparat de na­tură şi de arta militară, în contra trupelor cele mai bine pregătite şi mai puternic înarrr­ate ale împăra­tului habsburgic, a obţinut succe­se uimitoare, şi terenul din ireden­­tă pe care până astăzi l-a câştigat nul va mai perde niciodată. To­­tuş Triestul, ţinta supremă a sfor­ţărilor sale, deşi foarte aproape de extremele linii de luptă, va mai cere jertfe multe şi timp îndelungat până la căderea sa în manele mântui­torilor. Despre Rusia ar fi greu de vor­bit, căci ea nu înfăţişază în aceste momente o stare de lucruri aşa de complicată, încât ar fi temerar din partea noastră să ne facem prooro­­citorii neprevăzutului. Urăm celora cu oneste intenţii şi cu voinţă tare, posibilitatea de a învinge pe duş­manii săi interni, condiţie sine qua non, pentru a scăpă de cei din afară. In concluzie, anul al patrulea de război mondial a început, şi încă nu vedem ivindu-se în zare vre­un semn înbucurător de pace şi de dreaptă orânduială în lume. Acesta este oare pentru noi un motiv de descurajare ? de a slăbi avântul cu care-am început—şi în mod aşa de glorios—războiul nos­tru acum un an? In lupta cruntă ce-o ducem în contra unui duşman de moarte, care pretinde a nimici drepturile şi aspiraţiile noastre cele mai fireşti, cred că ne-am oţelit Pănă acuma ni-am făcut datoria,­­ ni o vom face toată, şi ni-o vom face până la capăt, oricare ar fi re­­zultatul sforţărilor şi jertfe­lor noas­tre. Sau biruim, sau murim; dar în acest din urmă caz, copiii cari ne vor urma, vor face să răsară din ogoarele fecundate cu sângele părinţilor şi fraţilor lor mai mari, virtutea necesară pentru a stârpi de pe pământ rana seminţă ce-am lăsat să încolţească pentru a ne zugruma. 3 Ar fi o laşitate şi o nenorocire ,dacă ne-am lăsa să fim impresio­naţi de vre­un eveniment nepre­văzut sau chiar nefavorabil. Răz­boiul e un rău care se desfăşură cu toate alternativ­ele unei boli care Ipune viaţa în* primejdie. Astăzi pare că bolnavul merge mai bine, mâne va fi, poate, mai rău, ba chiar aproape de deznodământul fatal. Şi cu toate­ acestea pe cât timp este ^sifiiaS^peîanuwu^u^iuawesi? Suflarea noastră e puternică, căci inima e sănătoasă. Şi această ini­mă s’o punem cu desăvârşire în serviciul cauzei noastre: să nu ne uităm nici la dreapta nici la stânga; e adevărat că duşmanul amici­lor noştri este şi duşmanul nostru; dar mai sus de toate trebue sâ planeze interesul nostru care con­sistă în a apăra din răsputeri e­­xistenţa noastră naţională prin puterea proprie a noastră, care singură nu poate şovăi. La ur­ma urmei toţi fac’ aşa, toţi se luptă, în primul rând, şi poate esclusiv, pentru ei ! Numai acei cari refuză de-a se lupta o fac în­­pinşi dintr’un sentiment egoist, care este negaţiunea solidarităţei naţionale. Dar de ce să ne preocupăm noi de soarta altora ? Dacă ţara este în primejdie, s’o salvăm cu orice preţ, ca s’o lăsăm moştenire cu­rată şi neştirbită copiilor noştri. Pentru noi, cei de astăzi, va fi ce va fi, dar generaţiile viitoare ne-ar blăstăma, dacă astăzi am lăsa să se piardă roadele îmbelşugate pen­tru cari, dela Traian pănă la Fer­dinand, Românii au muncit. L. E. Sinigagfia. LA RĂZBOI La război au fost strămoşii Pentru ţara lor luptând, Ş’au gonit cu spada’n mână Toţi duşmanii, rând pe rând. La război au fost părinţii, Când la Dunăre-au luptat ; Şi pe urma biruinţei Ţară liberă ni-au dat. La război şi noi acuma Am pornit, cu mic cu mare, Şi de dragul ţarei noastre Vom lupta cu’nverşunare. V. Dem. Bredu! Klar plut**ier Mercuri 26 lalle 19ît Pentru cei cu budgetul elastic, a­­dică pentru cei cari realizează afaceri, ori pentru acei cari îşi pot spori pre­ţul mancei în raport cu scumpetea traiului, or fi ori nu accesibie­ a­ceste preţuri; pentru cei cu budgetul fix însă, cum sânt de pildă funcţionar­e, această scandaloasă scumpire­ a vieţei nu-i altă­ceva decât o consemnare la moarte, mai mult sau mai puţin apropiată. Or, întrucât tot interesul ţarei este de a’şi spori, nu de a’şi reduce nu­mărul populaţiei, cerem guvernului şi d-lui primar a lua urgenţe şi energice măsuri pentru înfrânarea lăcomiei spe­culanţilor, fixând« preţuri omeneşti, po­trivite împrejurărilor actuale, la toate articolele de primă necesitate, cum este hrana, lemnele, îmbrăcămintea, încăl­ţămintea, etc. T­raiul a ajuns de nesuferit Din pricina prea marei lăcomii a speculanţilor, viaţa, în Iaşi, a ajuns aproape imposibilă. Preţul articolelor de hrană şi de primă necesitate s’a râdîcat la sume fantastice şi urmarea ne­mijloc­it'a a­­cestei râdicări a fost scumpirea exor­bitanţii mâneci. Verdeţurile, zarzavaturile şi legumi­noasele se vând astăzi dela IC— 50 ori mai scump de cum se vindeau ttr.nl trecut ; laptele se vinde între 1,50—2 lei litrul, brânza de vaci 6—Stei kilogra­mul, smântână idem, untul 25—3% Iei kilogr­amul, ouăle 40—50 lem bucata, parechea de găini 85—40 lei, de gâşte 50 lei, lemnele de foc 120—ISO iei câ­nd (aproximativ un metru cub), şi aşa mai departe. Faţă cu asemenea preţuri, ce nu credem scoşi găsescă egal nici chiar în mult înfometatele state centrale, me­seriaşii şi muncitorii au rădicat şi ei preţul muncei. Ţi se cere de lucru, pen­tru un rând de haine, cu stofa, şi toate furniturile tale, 70—80 lei, pentru o păreche de botine tot cu toate furnitu­rile tale 00—100 lei, pentru bătut o păreche de feţe la călcâile încălţă­mintei 4,5 lei, pentru tăiat 100 kilo­grame de lemne 3 lei şi aşa mai de­­­prme. Programul partidului muncei IV. Chestia învăţământului 1. Răspândirea instrucţiei primare în aşa măsură, încât, prin clădirea de localuri şcolare, cari să cuprindă pe toţi copii în vârstă de şcoală şi prin înmulţirea personalului învâţătoresc, cum şi prin larga organizare a şcoa­­lelor de adulţi, analfabetismul să dis­pară cât mai curând din ţaţă. Fie­care locuitor trebue să devie un element conştient de drepturile şi datoriile sale cetăţeneşti. Victor Hugo a spus: „Războiul se câştigă prin şcoala primară“. S’a proiectat, la timp, la noi, clădirea a 1500 şcoale primare şi a multor şcoale normale. Izbucnind războiul mondial, s’a simţit în ţară o mare lipsă de aer, cuie, tablă, etc., aşa că nu mai era cu putinţă de clădit atâta de multe localuri. Stârpirea analfabetismului va fi o fe­ricire pentru noi. E trist, dar adevărat: contingentul nostru de analfabeţi, e mult mai mare, proporţional, chiar decât a­­ceia din Bulgaria. Când analfabetismul nu va mai exila în ţara românească, atuncia se va şti cât de important este sufragiul univer­sal. Nici un glas nu se va mai rosti contra lui. In occident s’au rădicat, în ultimul timp, nenumărate glasuri în favoarea laicizărei învăţământului, unificărei în­văţământului rural cu cel urban şi ega­lizarea învăţătorilor cu institutorii. Programul partidului muncei nu ni spune nimica relativ la cantinele şco­lare, coloniile şcolare, etc. 2. Dezvoltarea cât mai întinsă a în­­­­văţămăntul­ practic industrial, agri­­­­col şi comercial, prin crearea de ate­­­­hete, câmpuri de experienţe, ferme­­ model şi laboratorul industriale şi a­­­­gricole. Prin această dezvoltare ne vom în­toarce la natură, după idealul lui Jean Jacques Rousseau. Crearea de ateliere, câmpuri de ex­perienţă, etc., în con­­tinen­tul să-şi de­săvârşească prin practică cunoştinţele teoretice, ar aduce­ un folos nemăsurat de mare şi progresului nostru economic şi culturel muncitorului care astâzi zace în bezna ignoranţei. Când muncitorul va fi cult, el se va dezrobi. El îşi va da samă de soarta lui, va ’ngr'ji de-ai sei, nu va mai munci numai pentru a’mbogâţi pe alţii, ci va munci pentru el şi pentru ai lui, Carol On­­nier

Next